ICCJ. Decizia nr. 473/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 473 /20 12
Dosar nr. 686/39/2011
Şedinţa publică din 20 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 99 din 16 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă plângerea formulată de petentul C.I. împotriva Ordonanţei nr. 207/11/2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 14 ianuarie 2011, petentul C.I. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., prin care solicita efectuarea de cercetări, printre alţii, şi faţă de numiţii: P.S.R. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, A.N. - fost prim procuror al aceluiaşi parchet, P.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, şi F.L. - judecător la Judecătoria Săveni, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: uz de fals, fals în declaraţii, tăinuire, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, ameninţare, insultă, calomnie, şantaj, înşelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată, favorizarea infractorului, fapte ce ar fi fost comise în calităţile pe care le au, în dosarele penale nr. 892/P/2007 şi 887/P/2007, ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, precum şi în Dosarul nr. 1400/297/2008 a Judecătoriei Săveni.
Constatându-se că faptele reclamate de către petent nu au corespondent în realitatea faptică, verificările în cauză au avut loc sub aspectul îndeplinirii sau al neîndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu din partea magistraţilor, respectiv sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin ordonanţa nr. 61/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin Ordonanţa nr. 207/II/2/2011 din 10 iunie 2011 a Procurorului General al aceluiaşi parchet, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de sus numiţii magistraţi, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., reţinându-se, în esenţă, că aceştia nu i-au încălcat petentului vreun drept procesual, dimpotrivă, a fost respectat principiul imparţialităţii, i-au fost admise toate probele solicitate, cu respectarea dispoziţiilor legale, iar faptul că soluţiile date în cele două cauze penale l-au nemulţumit, nu înseamnă că magistraţii au avantajat în vreun fel partea adversă, câtă vreme au respectat principiul adevărului, iar soluţiile lor au fost menţinute de instanţele de control judiciar.
Împotriva ultimei ordonanţe, a formulat plângere petentul C.I., în motivarea căreia arată că, magistraţii intimaţi i-au instrumentat în mod nelegal cauzele penale în care a fost cercetat şi condamnat pe nedrept, fără a exista probe care să conducă la soluţiile adoptate în acele cauze.
Verificând ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., instanţa de fond a constat că plângerea este nefondată.
Astfel, cu privire la activitatea desfăşurată de magistratul P.S.R. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, s-a reţinut că prin ordonanţa nr. 887/P/2007 din 11 octombrie 2007, dată în dosarul penal cu acelaşi număr, aflat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, iniţiat la plângerea penală formulată de către petent, acest magistrat a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., aceasta fiind sancţionată cu o amendă administrativă în sumă de 350 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. b), rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., art. 181 şi art. 91 C. pen.
Referitor la activitatea desfăşurată de către intimata A.N. - fost prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, aceasta a dispus, prin rechizitoriul nr. 892/P/2007 din 08 octombrie 2008, dat în dosarul cu acelaşi număr al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a petentului C.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., (parte vătămată C.A.).
În ce priveşte activitatea desfăşurată de către intimata F.L. - judecător la Judecătoria Săveni, s-a reţinut că acest magistrat a pronunţat sentinţa penală din 19 martie 2009, în dosarul penal nr. 1400/297/2008 al Judecătoriei Săveni, având ca obiect acţiunea penală privind pe inculpatul C.I., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., procuror de şedinţă fiind intimata procuror A.N.
Prin respectiva sentinţă, inculpatul C.I. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Referitor la activitatea desfăşurată de intimata P.M. procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, instanţa reţine că acest magistrat a fost procuror de şedinţă la Tribunalul Botoşani în dosarul penal nr. 1400/297/2008, având ca obiect judecarea recursului declarat de către petent împotriva sentinţei penale mai sus menţionate, punând concluzii de respingere a recursului.
Raportând conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), la activităţile desfăşurate de magistraţii intimaţi în dosarele menţionate mai sus, prima instanţă a constatat că aceştia au efectuat acte procedurale şi au dispus măsurile procesuale în rezolvarea cauzelor, în virtutea drepturilor cu care au fost investiţi în funcţiile pe care le îndeplinesc, cu respectarea principiilor inamovibilităţii şi al independenţei, prin analizarea probelor şi aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracţiuni, implicit nici a acelora sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.
Totodată, instanţa de fond a aprecia că un alt argument în susţinerea neangajării răspunderii penale a magistraţilor pentru soluţiile date în cauzele rezolvate de aceştia, îl constituie şi dispoziţiile prevăzute de art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit cărora, exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligaţiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justiţiabilii, exclude punerea în discuţie a soluţiilor pronunţate de judecători, care sunt supuse căilor legale de atac, aşa cum, de altfel, a şi procedat petentul.
Prima instanţă a constatat că în mod legal şi temeinic i-a fost respinsă plângerea petentului împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C.I. Examinând hotărârea atacată, din oficiu, astfel cura impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil, având în vedere că sentinţa penală din 16 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este definitivă.
Conform dispoziţiilor art. 3852 C. proc. pen. sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinite.
Dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 leagă regimul căilor de atac de data pronunţări hotărârii primei instanţe şi anume: „hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".
per a contrario, rezultă că hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 (25 noiembrie 2010) sunt supuse căilor de atac prevăzută de această lege.
Conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin actul normativ evocat, hotărârea pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
În cauză, sentinţa penală nr. 99/2011 a Curţii de Apel Suceava a fost pronunţată la data de 16 septembrie 2011, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, motiv pentru care, nu este supusă niciunei căi de atac.
Se constată, aşadar, că recursul declarat în cauză este inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 3852 C. proc. pen., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.I., împotriva sentinţei penale nr. 99 din 16 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.I., împotriva sentinţei penale nr. 99 din 16 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1616/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 474/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
