ICCJ. Decizia nr. 476/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 476/2011
Dosar nr. 598.1/188/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 113 din 25 iunie 2008 a Judecătoriei Bicaz inculpatul B.E. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. c) C. pen.
În temeiul art. 81-82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.I.G. suma de 5.000 lei daune morale.
Apelurile declarate de partea civilă C.I.G., prin reprezentant legal C.L.P., şi de inculpatul B.E. împotriva sentinţei mai sus-menţionate, au fost respinse ca nefondate, prin Decizia penală nr. 134/AP din 10 aprilie 2009 a Tribunalului Neamţ.
Prin Decizia penală nr. 685 din 12 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, s-a admis recursul declarat de partea vătămată C.I.G., s-au casat Decizia penală nr. 134/2009 şi sentinţa penală nr. 113/2008, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, pe fond, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei pin actul de sesizare, din infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen. şi s-a trimis cauza la Tribunalul Neamţ pentru soluţionare a cauzei în primă instanţă.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut că fapta, aşa cum apare descrisă în actul de sesizare al instanţei, a primit o încadrare juridică greşită în dispoziţiile art. 198 alin. (1) C. pen., încadrarea juridică corectă fiind aceea de viol, infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen.
S-a constatat că, atât doctrina cât şi practica judiciară sunt unanime în a aprecia că, fapta inculpatului de a întreţine raporturi sexuale cu victime de o astfel de vârstă, constituie infracţiunea de viol, chiar dacă nu s-a folosit violenţa sau ameninţarea, partea vătămată fiind în imposibilitate, datorită vârstei, să-şi exprime liber voinţa şi să consimtă la actul sexual.
S-a mai reţinut că, datorită particularităţilor psiho-somatice ale dezvoltării fireşti a unui copil de 11 ani, partea vătămată nu a putut avea reprezentarea a ceea ce presupune un act sexual pentru a putea consimţi la acesta. Din chiar declaraţiile părţii vătămate, coroborate cu concluziile raportului de constatare medico-legală, rezultă exercitarea de violenţe şi ameninţări asupra părţii vătămate (chiar dacă urmărirea penală a fost superficial instrumentată , iar procurorul nu s-a mai preocupat de verificarea acestor aspecte şi nici de cercetarea pretinselor fapte comise anterior datei de 5 mai 2007).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. 598/188/2008 din 22 decembrie 2009.
Prin sentinţa penală nr. 70/P din 14 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Neamţ, inculpatul B.E. a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza l-a, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) şi a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată C.L.P., domiciliată în localitatea Săvineşti, jud. Neamţ şi în consecinţă, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat să-i plătească părţii civile C.L.P., în calitate de reprezentant legal al minorei parte vătămată C.I.G., suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 1483 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a avut in vedere următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B.E., în vârstă de 23 ani locuieşte în oraşul Bicaz, are gradul de handicap grav gr.l, fiind diagnosticat cu strabism convergent, conform certificatului nr. 20657/2004 emis de Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap al judeţului Neamţ şi este verişor cu partea vătămată C.I.G., născută la data de 05 septembrie 1995.
Partea vătămată locuia la martora S.A.A., în oraşul Bicaz, pentru a termina cursurile şcolare începute în această localitate în timp ce mama acesteia, C.L.P. locuia în localitatea Săvineşti, la domiciliul concubinului ei.
În seara zilei de 05 mai 2007, în jurul orei 2000, S.A.A. i-a spus părţii vătămate să-i aducă o găleată de apă de la izvorul situat în apropierea casei sale, la o distanţă de circa 20 metri.
Partea vătămată s-a dus la locuinţa lui I.M., situată în aceeaşi curte şi l-a strigat pe inculpatul B.E., despre care ştia că se află acolo în vizită, cerându-i să o însoţească la izvor.
Inculpatul a acceptat şi odată ajunşi la izvor a dezbrăcat-o pe partea vătămată şi a întreţinut cu ea raport sexual.
Partea vătămată a susţinut în mod constant că a fost ameninţată de inculpat, zgâriată şi lovită de acesta pentru a nu se opune.
La întoarcere, S.A.A. a întrebat-o pe partea vătămată de ce a mers după apă împreună cu inculpatul, însă aceasta nu a dat nici un răspuns.
În ziua de 07 mai 2007, partea vătămată i-a spus bunicii sale, A.A. că a fost ameninţată de inculpatul B.E. pentru a întreţine raport sexual cu el. A.A. s-a deplasat la Poliţia oraşului Bicaz unde a formulat, oral, plângere, după care, împreună cu minora, s-a prezentat la S.M.L. Piatra Neamţ, pentru examinarea acesteia din urmă.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 623 din 08 mai 2007, întocmit de S.M.L. Piatra Neamţ rezultă că, la data menţionată, partea vătămată a prezentat o deflorare mai veche de 14 zile, precum şi leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire, cu, şi de corpuri dure şi zgâriere cu unghiile, şi pot data din 05 mai 2007. Leziunile au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Partea vătămată C.L.P., în calitate de reprezentant legal al minorei C.I.G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale (f. 104 dosar).
Împotriva sentinţei mai sus menţionate a declarat apel în termen legal inculpatul B.E. solicitând pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 94 din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut că prima instanţă a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cauză, pronunţând legal si temeinic o soluţie de condamnare a inculpatului pentru fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei, pedeapsa aplicată fiind judicios individualizată conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul B.E. a declarat, în termen legal, recursul de faţă , solicitând, în principal, pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., prin reţinerea de circumstanţe atenuante aplicarea unei pedepse a cărei executare să poată fi suspendată condiţionat.
Asupra recursului declarat de inculpat ;
Solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu poate fi primită.
Înalta Curte reţine, pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, că starea de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă şi confirmată în apel.
Astfel situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este confirmată de elementele de fapt ce rezultă din declaraţiile părţii vătămate date în cele două faze procesuale prin care îl încriminează direct pe inculpat, coroborate cu informaţiile cuprinse Raportul de constatare medico-legală nr. 623 din 8 mai 2007 emis de Spitalul Judeţean de Urgenţă, SML Piatra Neamţ (care atestă prezenţa unor leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu/şi de corpuri dure şi zgâriere cu unghiile, la 5 mai 2007, dată la care se reţine a fi săvârşită fapta supusă judecăţii), declaraţiile martorelor S.A.A., A.A., G.V., şi a mamei părţii vătămate C.L.P., procesul verbal de confruntare între inculpat şi partea vătămată, coroborate cu declaraţiile inculpatului date în cursul procesului penal.
Aceste mijloace de probă, prin conţinutul lor informativ, fac dovada certă, precisă şi decisivă a existenţei faptei de viol comisă în dauna părţii vătămate la data de 5 mai 2009 şi a vinovăţiei inculpatului faţă de aceasta, motiv pentru care critica formulată de apărător relativ la insuficienţa probelor în acuzare administrate în cauza de faţă, nu poate fi primită.
Nesinceritatea inculpatului este reliefată şi de însăşi atitudinea sa inconsecventă manifestată în cursul procesului penal cu ocazia audierii sale de către organele judiciare.
Astfel, dacă în cursul urmăririi penale, inculpatul s-a apărat arătând că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, însă având acordul acestea şi fără a folosi mijloace de constrângere, în cursul judecăţii în prima instanţă şi în apel s-a prevalat de alte apărări, negând că ar fi întreţinut vreodată relaţii intime cu parte vătămată (declaraţie fila 19 dosar fond), respective, că a întreţinut prima dată relaţii sexuale cu aceiaşi parte vătămată în urmă cu doar câteva săptămâni, potrivit declaraţiei inculpatului luată în apel.
Un alt element probator, care întăreşte concluzia privind vinovăţia inculpatului, îl constituie înscrisul depus de acesta în apel, ce se pretinde a fi o scrisoare olografă, scrisă de partea vătămată, prin care aceasta îşi manifestă regretul faţă de faptul că l-ar fi denunţat calomnios pe inculpat.
Examinând conţinutul acestui înscris, Curtea apreciază că acesta constituie o probă ticluită de inculpat în scopul disculpării sale, având în vedere neconcordanţa vădită între scrisul şi semnătura părţii vătămate(ce pot fi observate în declaraţia de la fila 8 DUP) şi aceleaşi elemente, existente pe înscrisul depus de inculpat.
Caracterul simulat al înscrisului depus de inculpat rezultă şi din similaritatea caracterelor grafice din conţinutul acestuia cu cele din declaraţia inculpatului luată în cursul urmăririi penale (fila 22).
Curtea apreciază însă ca fiind justificată critica referitoare la modalitatea de executare a pedepsei.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani şi închisoare aplicată inculpatului este aptă, prin cuantumul său să asigure reeducarea acestuia şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei, avându-se în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a participat la toate etapele procedurii judiciare, este tânăr (are acum, vârsta de 27 ani (iar la data comiterii infracţiunii avea 23 de ani), este încadrat în gradul I de handicap şi, din declaraţiile martorilor, rezultă că are un comportament corespunzător în familie şi în societate, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării acesteia, potrivit art. 81 şi urm. C. pen.
Cât priveşte cererea, formulată de partea vătămată C.I.G., prin reprezentant legal C.L.P., privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, în recurs, aceasta urmează a va fi respinsă ca nefondată avându-se în vedere că recursul inculpatului a fost admis.
Examinându-se cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat existenţa vreunui alt caz, în afară de cel referitor la individualizarea pedepsei, care, invocat din oficiu, ar fi de natură să ducă la casarea deciziei atacate.
Astfel fiind, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa, Decizia penală recurată în totalitate şi, în parte, sentinţa penală nr. 70/P din 14 aprilie 2010 a Tribunalului Neamţ, secţia penală şi, rejudecând, în baza art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului şi va stabili termen de încercare, conform art. 82 C. pen. pe durata de 5 ani.
Îi va fi atrasă inculpatului atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va fi suspendată şi executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Vor fi menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Va fi respinsă cererea formulată de partea vătămată C.I.G., prin reprezentant legal C.L.P., privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva deciziei penale nr. 94 din 7 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează în totalitate Decizia penală recurată şi în parte sentinţa penală nr. 70/P din 14 aprilie 2010 a Tribunalului Neamţ, secţia penală, şi rejudecând:
În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului şi stabileşte termen de încercare conform art. 82 C. pen. pe durata de 5 ani.
În baza art.359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Respinge cererea formulată de partea vătămată C.I.G., prin reprezentant legal C.L.P., privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 474/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 479/2011. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
