ICCJ. Decizia nr. 478/2011. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 478 /20 12
Dosar nr. 1172/227/2011
Şedinţa publică din 20 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 184 din 17 iunie 2011, Judecătoria Fălticeni a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta M.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, cu adresa nr. 1432/III/6 din 5 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni a fost înaintată Judecătoriei Fălticeni cererea de revizuire formulata de M.M. (domiciliată în Fălticeni, judeţul Suceava) împotriva deciziei penale nr. 605 din 3 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava , dată în Dosar nr. 2489/227/2010 prin care s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de aceasta împotriva sentinţei penale nr. 278/2010 a Judecătoriei Fălticeni.
În motivarea cererii de revizuire revizuienta a arătat că este nemulţumită de hotărârile date în dosarul mai sus menţionat întrucât i-a fost fraudată moştenirea de către persoane influente, prin abuz de putere, ea fiind obligată să plătească cheltuieli de judecată.
A fost ataşat spre consultare Dosarul nr. 2489/227/2010 în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti a căror revizuire o solicită.
De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că în dosarul sus menţionat, având ca obiect „contestaţie la executare", prin sentinţa penală nr. 278 din 4 octombrie 2010 a fost respinsă cererea formulată de M.M. împotriva actelor de executare silită, înfăptuite ca urmare a obligării acesteia prin mai multe hotărâri judecătoreşti la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri revizuienta M.M. a formulat recurs .
Prin decizia penala nr. 605/2010 Tribunalul Suceava a respins ca nefondat recursul declarat de revizuienta.
Prin cererea formulată revizuienta a solicitat rejudecarea cererii sale înregistrată sub nr. 2489/227/2010, fără însă a indica vreunul din temeiurile imperative prev. de art. 394 C. proc. pen., invocând cu totul alte motive, legate de moştenirea sa ce nu au nicio legătură cu prezenta cauză.
Împotriva sentinţei penale nr. 184 din 17 iunie 2011 a Judecătoriei Fălticeni a declarat recurs revizuienta M.M., reiterând motivele din cererea de revizuire şi susţinute şi cu ocazia dezbaterilor asupra recursului.
Prin decizia nr. 902 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta M.M., împotriva sentinţei penale nr. 184 din 17 iunie 2011, pronunţată de Judecătoria Fălticeni în Dosar nr. 1172/227/2011.
A fost obligată recurenta revizuienta să plătească statului suma de 50 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut în considerentele hotărârii că în speţă, motivele invocate de revizuienta, respectiv faptul că este nemulţumită de soluţiile pronunţate în dosarele penale mai sus menţionate, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire, încât în mod corect cererea sa de revizuire i-a fost respinsă de prima instanţă, ca inadmisibilă, soluţie pronunţată şi în acord cu decizia nr. LX/2008 a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie dată în recurs în interesul legii, care a statuat că: „Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuienta M.M. cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1172/227/2011.
Examinând hotărârea atacată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava este definitivă.
Prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul procesului penal.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor cuprinse în C. proc. pen. legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual penale, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.
În raport de dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinite.
Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile înscrise în Capitolul III din Titlul II al aceluiaşi cod, prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse niciunei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul de recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri fiind exclusă.
În cauză, secţia penală a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu recursul declarat de revizuienta M.M. împotriva deciziei penale nr. 902 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Suceava secţia penală şi pentru cauze cu minori care a respins, ca nefondat recursul formulat de aceeaşi revizuienta împotriva sentinţei penale nr. 184 din 17 iunie 2011 a Judecătoriei Fălticeni.
Din dispoziţiile C. proc. pen., rezultă că între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulate pentru exercitarea oricărei căi de atac, una priveşte existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
În speţă, hotărârea recurată a dobândit caracter definitiv odată că soluţionarea recursului prin decizia nr. 902 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.
Se constată, aşadar, că recursul declarat în cauză este inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 385x C. proc. pen., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientă M.M. împotriva deciziei penale nr. 902 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Suceava secţia penală şi pentru cauze cu Minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta revizuientă va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientă M.M. împotriva deciziei penale nr. 902 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 476/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 792/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
