ICCJ. Decizia nr. 569/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 569/2011
Dosar nr.2505/101/2008
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mehedinţi, prin Sentinţa penală nr. 107 din 19 februarie 2009, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.M.F. (fiul lui E. şi V., născut la 05 iunie 1986) sub aspectul tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) din acelaşi cod, în cauză intervenind, la data de 27 mai 2008, decesul sus numitului.
În baza dispoziţiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul L.N.D. (fiul lui D. şi F., născut la 18 august 1984, fără antecedente penale), a fost condamnat la 2 ani şi 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen. s-a dispus înlăturarea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova suma de 861,52 RON, reactualizată, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate M.M.F..
Totodată, s-a respins acţiunea civilă exercitată de părinţii părţii vătămate, numiţii M.E. şi M.V..
S-a constatat că Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin nu s-a constituit parte civilă.
În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat, în folosul statului, briceagul corp delict (proces-verbal din 13 octombrie 2006), folosit de inculpatul M.M.F..
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
În jurul orei 22,oo din seara de 12 octombrie 2006, L.N.D., însoţit de U.N., se aflau la o masă din barul "Procesul etapei" din municipiul Drobeta-Turnu Severin, în acelaşi local aflându-se şi M.M.F., însoţit de L.N.B.. La un moment dat, U.N. a fost chemat afară de M.M.F. şi deşi nu ştia pentru ce, când a ajuns pe trotuar, intempestiv, fără a i se face reproşuri, a fost lovit cu pumnii. În acest context, lângă cei doi a venit L.N.D., ulterior apărând şi L.N.B., toţi lovindu-se reciproc, astfel că L.N.B. îl lovea pe U.N., iar L.N.D., pe M.M.F. - acesta având în mână un briceag. Repetând lovitura cu acel briceag, M.M.F. l-a pus la pământ pe L.N.D., acesta fiind ajutat să se ridice de către prietenul lui, U.N..
Fiind speriaţi, aceştia au fugit spre o stradă învecinată, au fost urmăriţi de ceilalţi, dar, la un moment dat, intervenind un taximetrist, M.M.F. şi L.N.B. s-au reîntors.
Iritaţi de evenimentele descrise, L.N.D. şi prietenul lui, l-au apelat pe T.L., aflat într-o discotecă cu alţi 5 tineri şi i-au cerut să-i însoţească pentru a-l găsi pe M.M.F.. Acceptând cele ce i se ceruseră, L.N.D. şi U.N., îmbarcaţi într-un taxi, s-au deplasat la discotecă, de aici luându-i pe cel apelat şi pe S.M., I.F., A.D., M.M. şi M.B., toţi revenind la bar, aici negăsindu-i însă pe M.M.F. şi L.N.B..
Cei opt (8) tineri, îmbarcaţi în taximetre, s-au deplasat în zona locuinţei lui M.M.F., au sesizat că acesta stătea de vorbă cu L.N.B., iar după ce au coborât din vehicule, U.N., A.D., M.M. şi M.B., în fugă, l-au urmărit pe L.N.B., l-au prins în uşa apartamentului şi l-au lovit, încetând agresarea lui când au auzit zgomote. L.N.D., T.L., S.M. şi I.F. s-au îndreptat spre M.M.F., l-au ajuns când acesta încerca să pătrundă în bloc, de teamă cel urmărit fugind, dar a fost ajuns din urmă de către inculpat, acesta l-a lovit cu pumnii şi când l-a doborât la pământ, a continuat să-l lovească cu picioarele în figură şi, la un moment dat, cu picioarele, l-a călcat pe cap şi a apăsat astfel încât "i-a jucat pe cap". Agresiunea a încetat la intervenţia lui T.L., acesta afirmând că inculpatul era să-l omoare pentru că sesizase că victima nu mai mişca atunci când au plecat.
Mama victimei, M.V., auzind zgomote, de la balconul apartamentului, a văzut când fiul ei era bătut, aceasta a spus soţului ei, care a sesizat poliţia.
La internarea în spital, s-a constatat că M.M.F. a suferit un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură temporo-parietală stângă, acestea au necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în pericol.
L.N.D., la rândul său, s-a constatat că prezenta traumatism hemitorace stâng, cu pneumotorax, o plagă tăiată la hemitoracele stâng şi o alta, paravertebral drept.
Certificatul medico-legal din 24 octombrie 2006 a reţinut că L.N.D. a suferit acele leziuni urmare lovirii cu un corp tăietor-înţepător, au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în pericol.
Pe parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti, M.M.F. a decedat, însă din alte cauze decât agresiunea descrisă.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, motivele invocate fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, ca atare, greşita sa condamnare, sens în care a solicitat achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., precum şi netemeinicia pedepsei aplicate, cu referire la modalitatea de executare.
Curtea de apel Craiova, prin Decizia penală nr. 211 din 19 octombrie 2010 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., susţinerile inculpatului, că în apel nu au fost avute în vedere declaraţiile mamei victimei, precum şi ale martorilor L.E.F. şi O.C.R., din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că acestea au fost avute în vedere, L.E.F. nu a adus elemente noi, necunoscute, martora O.C.R. detaliază starea în care se găsea inculpatul atunci când împreună cu vărul ei, U.N., a fost adus în casa ei, niciun moment nu a fost pusă problema că nu ar fi fost şi el agresat, iar M.V. a declarat că a văzut că unul dintre tineri, care era ras pe cap, l-a lovit pe tânărul care era căzut ... ajungând la tânărul bătut, a constatat că acela era fiul ei, M.M.F., toate acestea coroborându-se cu materialul probator administrat.
În apel, verificându-se apărarea inculpatului privind imposibilitatea fizică a sa de a-l fi lovit pe M.M.F. pentru că fusese lovit cu cuţitul de către acesta, s-a procedat la efectuarea unui raport de nouă expertiză medico-legală, concluzia fiind: "leziunile de violenţă prezentate de L.N.D. (traumatism toracic cu pneumotorax şi dispnee respiratorie) îi permiteau să acţioneze asupra lui M.M.F. şi să-i producă leziunile traumatice descrise în raport".
Referitor cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. este de subliniat că încadrarea juridică este corectă, din modul de derulare a situaţiei de fapt rezultând că inculpatul, acţionând cu picioarele asupra feţei şi capului victimei, şi când aceasta era căzută la sol, chiar "jucându-i" capul, fapta sa constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat, iar nu infracţiunea de vătămare corporală gravă, el, subiectiv, acţionând cu intenţie indirectă, viaţa victimei, la acel moment, fiind salvată numai prin asistenţa medicală de urgenţă ce i s-a acordat.
În ce priveşte cazul de casare invocat, art. 3859 pct. 172 introdus prin Legea nr. 202/2010, motivat de inculpat în sensul analizării ansamblului probator, acesta, coroborat inclusiv cu cele parţial recunoscute de inculpat, a reliefat starea de fapt corect reţinută şi vinovăţia sa în săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.
Referitor cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se reţine că orientându-se la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, instanţa a considerat, în integralitate, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în cadrul lor evidenţiindu-se pericolul social grav, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârşirii faptei, cu preponderenţă intervenţia inculpatului de a agresa victima deşi aceasta nu avusese niciun diferend cu el, ci cu U.N., dar şi persoana sa, în favoarea căreia s-au aplicat largi circumstanţe atenuante.
Totodată, în cauză este temeinic dispus ca inculpatul să execute pedeapsa prin privare de libertate, fapta sa prezentând violenţă, iar persoana lui, astfel cum este caracterizată în referatul de evaluare al Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, apare a fi consumatoare de alcool, este stăpânit de dorinţa de răzbunare, nu-şi asumă responsabilitatea pentru comportamentul violent, are empatie redusă pentru victimă, este impulsiv, nervos, nu se poate controla şi prezintă perspective medii de reintegrare, astfel că se apreciază că o altă modalitate de executare nu este în măsură să-l reeduce.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 182, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 211 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 518/2011. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 753/2011. Penal → |
|---|
