ICCJ. Decizia nr. 518/2011. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 518/2011
Dosar nr.1097/842/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 37/P din 17 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Hârşova, inculpatul M.I., a fost condamnat la:
- 1 an şi 6 luni închisoare în baza art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplicarea art. 37 lit. e) C. pen.;
- 1 an şi 6 luni închisoare în baza art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. b) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pentru pedeapsa de 1 an închisoare, care a fost cumulată cu pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la mijlocul lunii februarie 2009, inculpatul M.I. s-a întors în ţară din Italia şi, pentru a sărbători evenimentul, la data de 21 februarie 2009 a organizat la locuinţa sa din com. Topalu, jud. Constanţa o petrecere la care a invitat mai mulţi prieteni.
Cu această ocazie s-au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 17,30, când inculpatul a hotărât să se deplaseze la o pizzerie din oraşul Hârşova, jud. Constanţa. Întrucât nu poseda permis de conducere, l-a rugat pe martorul G.V. să-i conducă autoturismul.
Dând curs solicitării inculpatului, martorul G.V. a condus autoturismul respectiv până în oraşul Hârşova. Împreună cu cei doi a călătorit şi martorul P.F..
Ajunşi în oraşul Hârşova, autoturismul a fost parcat în apropierea P.M. Inculpatul şi martorii au intrat în local unde au comandat câte o pizza. Aici, inculpatul M.I. şi martorul P.F. au consumat câte o bere.
În acel local se mai afla la o masă alăturată un grup de tineri de etnie rromă, pe care inculpatul şi martorii nu îi cunoşteau.
La un moment dat, martorul G.V. a primit un apel telefonic, s-a ridicat de la masă, a lăsat inculpatului cheia autoturismului şi a părăsit localul, urmând să revină ulterior.
Rămaşi în pizzerie, inculpatul şi martorul P.F. au avut o discuţie cu tinerii din grupul de etnie rromă care i-au solicitat inculpatului să le plătească fiecăruia contravaloarea a câte unei sticle de bere. Potrivit susţinerilor inculpatului, solicitarea tinerilor respectivi a fost consecinţa faptului că au observat la el o sumă mare de bani.
Întrucât inculpatul a refuzat să dea curs acestei solicitări, tinerii de etnie rromă au început să adreseze atât inculpatului, cât şi martorului P.F. cuvinte jignitoare şi ameninţări, fapt ce i-a determinat pe aceştia să părăsească localul în grabă.
În timp ce se deplasa spre autoturismul său parcat în apropierea localului, inculpatul a fost ajuns din urmă de persoane pe care nu le-a putut identifica, una dintre acestea aplicându-i o lovitură cu pumnul în zona capului, în partea dreaptă a feţei, lovitură în urma căreia inculpatul a căzut. Ulterior, inculpatul a fost lovit şi cu picioarele.
Pe fondul stării de ebrietate şi resimţindu-se de pe urma violenţelor exercitate asupra sa de persoana rămasă neidentificată, inculpatul M.I. a deschis autoturismul din telecomandă, s-a urcat la volan, a pornit motorul şi l-a condus pe DN 2A, înspre ieşirea din oraş, în direcţia Bucureşti.
La un moment dat, din cauza lipsei de experienţă şi a stării de ebrietate, inculpatul a pierdut controlul volanului, s-a rotit cu autoturismul pe carosabil după care s-a răsturnat într-un şanţ. Nu a suferit leziuni corporale şi a ieşit singur din maşină. La locul accidentului s-au deplasat ambulanţa şi lucrători din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere Constanţa - Formaţiunea Hârşova.
În această împrejurare, inculpatul a declarat lucrătorilor de poliţie că nu posedă permis de conducere şi că anterior accidentului consumase băuturi alcoolice; şi-a motivat gestul de a urca la volanul autoturismului său, prin aceea că a fost lovit de persoane necunoscute şi, speriindu-se, a fugit de acestea pentru a-şi asigura scăparea.
Audiat la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, precizând în mod constant că, deşi nu poseda permis de conducere şi consumase băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului său şi l-a condus pe DN 2A din oraşul Hârşova spre Staţia de Taxare pod Vadu Oii - Giurgeni întrucât, rămas singur, a vrut să se apere în acest mod de cele 3 - 4 persoane necunoscute care l-au agresat la ieşirea din P.M. din oraşul Hârşova, să evite de a mai fi lovit şi de a-i fi sustrasă suma de bani pe care o avea asupra sa. A susţinut inculpatul că nu a putut să ceară ajutor întrucât fiind iarnă, la o oră relativ târzie, respectiv ora 21,00, nu a văzut pe nimeni în jur.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din 24 februarie 2009, emis de S.J.M.L. Constanţa, la data de 21 februarie 2009 a rezultat că inculpatul M.I. a avut o alcoolemie de 2,40‰, la proba I, prelevată la orele 21,25, respectiv de 2,20, la proba a II-a, prelevată la orele 22,25.
Conform certificatului medico-legal din 3 martie 2009, eliberat de S.J.M.L. Constanţa, la data examinării - 25 februarie 2009, inculpatul a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, care necesită pentru vindecare un număr de 6 - 7 zile de îngrijiri medicale.
În Adresa din 16 martie 2009, emisă de I.P.J. Constanţa - Serviciul Poliţiei Rutiere - se precizează că inculpatul M.I. nu figurează în evidenţele sale ca fiind posesor al permisului de conducere pentru niciuna din categoriile de vehicule.
Situaţia faptică reţinută de instanţă rezultă din procesul-verbal de constatare, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din 24 februarie 2009 emis de S.J.M.L. Constanţa, buletinul de examinare clinică însoţitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicaţie etilică, Adresa din 16 martie 2009, emisă de I.P.J. Constanţa - Serviciul Poliţiei Rutiere, certificatul medico-legal din 3 martie 2009, eliberat de S.J.M.L. Constanţa, declaraţiile martorilor G.V., P.F., M.A. şi B.B., declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti.
În drept, faptele inculpatului M.I., care la data de 21 februarie 2009 a condus pe drumurile publice de pe raza oraşului Hârşova, jud. Constanţa, respectiv pe DN 2A, autoturismul fără a poseda permis de conducere şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,40‰, la proba I, prelevată la orele 21,25, respectiv de 2,20, la proba a II-a, prelevată la orele 22,25, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, şi de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o alcoolemie peste limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
La termenul de judecată din data de 23 februarie 2010, instanţa a pus în discuţia procurorului şi a părţilor şi a dispus în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.I. prin rechizitoriu, din infracţiunile prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată şi prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea lui art. 33 lit. b) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., infracţiunile din prezenta cauză, fiind săvârşite de inculpat în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin Sentinţa penală nr. 27/P din 27 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria Hârşova, definitivă prin neapelare. Prin sentinţa penală menţionată, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 9 luni închisoare şi, respectiv, de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată şi de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, pedepse care au fost contopite, inculpatul, în final, având de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare cu suspendare condiţionată, în condiţiile art. 81 C. pen.
Individualizarea judiciară a pedepselor s-a realizat în cadrul şi în limitele determinate de individualizarea legală, cu luarea în considerare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru faptele săvârşite, gradul de pericol social concret al faptelor, relevat de modul de săvârşire şi de consecinţele produse, circumstanţele personale ale inculpatului.
Cu privire la persoana şi conduita inculpatului, instanţa de fond a reţinut că acesta este o persoană tânără, în vârstă de 22 de ani, pe tot parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, de recunoaştere a faptelor comise, posedă antecedente penale, faptele din prezenta cauză fiind săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa de 1 an închisoare, rezultată din contopirea pedepselor de 9 luni închisoare şi respectiv, de 1 an închisoare, ce i-au fost aplicate prin Sentinţa penală nr. 27/P din 27 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria Hârşova, pentru acelaşi gen de infracţiuni.
Instanţa de fond a considerat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea, pentru fiecare din infracţiunile săvârşite în concurs ideal, a unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre acestea, urmând ca prin aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Întrucât faptele reţinute în prezenta cauză au fost săvârşite de către inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 83 C. pen., în sensul că s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 27/P din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Hârşova şi executarea în întregime a pedepsei, cumulată cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Instanţa a apreciat că inculpatul a ignorat cu de săvârşire prevederile art. 81 şi urm. C. pen., astfel că suspendarea condiţionată a executării pedepsei dispusă prin Sentinţa penală nr. 27/P din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Hârşova nu a avut un efect preventiv-educativ. Este de neacceptat ca, la nicio lună de zile după ce a fost condamnat pentru acelaşi gen de infracţiuni, la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea condiţionată a executării ei, inculpatul să se urce la volanul unui autoturism, conştient fiind că nu poseda permis de conducere şi că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, generând astfel un real pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic. În consecinţă, s-a considerat că pedeapsa rezultantă poate fi executată numai în regim de detenţie pentru ca inculpatul să înţeleagă că nimănui nu îi este permis să încalce legea, fără a i se aplica o pedeapsă adecvată, raportată la circumstanţele reale şi personale, iar executarea acesteia într-un spaţiu de detenţie poate contribui la atingerea dublului scop al pedepsei, preventiv şi educativ.
Apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 37/P din 17 martie 2010 a Judecătoriei Hârşova a fost soluţionat prin Decizia penală nr. 248 din 1 iunie 2010 a Tribunalului Constanţa, în sensul respingerii ca nefondat, iar inculpatul apelant a fost obligat să plătească statului suma de 140 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, tribunalul a reţinut, în esenţă, că în tot cursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând comiterea infracţiunilor. Acesta a motivat însă că s-a urcat la volan şi a condus autoturismul, în condiţiile în care nu poseda permis de conducere şi consumase băuturi alcoolice, pentru a scăpa de un grup de 3 - 4 persoane necunoscute care l-au agresat la ieşirea din P.M. din Hârşova.
S-a apreciat că apărările inculpatului potrivit cărora singura posibilitate de a scăpa de agresiunea acelor persoane ar fi fost aceea de a se urca la volanul autoturismului şi de a-l conduce pe drumurile publice, ignorând prevederile OUG nr. 195/2002, nu pot fi reţinute de instanţă şi nu pot conduce la concluzia că acesta ar fi săvârşit infracţiunile în stare de necesitate.
Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia.
În raport de probele care au fost administrate în cauză se poate constata că, în situaţia în care s-ar fi simţit ameninţat de prezenţa acelor persoane, inculpatul avea şi alte posibilităţi de a se apăra, respectiv să fugă, lucru pe care l-a făcut şi martorul P.F. sau să se reîntoarcă în incinta Pizzeriei pentru a solicita ajutor.
Solicitarea inculpatului de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei a fost apreciată ca neîntemeiată.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a mai fost anterior condamnat, prin Sentinţa penală nr. 27 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Hârşova la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, în condiţiile art. 81 C. pen.
Constatând că infracţiunile din prezenta cauză au fost săvârşite în cursul termenului de încercare, s-au reţinut dispoziţiile art. 83 C. pen., care prevăd că instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Prin urmare, chiar dacă pedeapsa pe care o are de executat în final inculpatul nu este mai mare de 3 ani, pornind de la dispoziţiile mai sus menţionate, s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 861 C. pen., pedeapsa urmând a fi executată în regim privativ de libertate.
Împotriva Deciziei penale nr. 248 din 1 iunie 2010 a Tribunalului Constanţa a declarat recurs în termen legal, inculpatul M.I. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în principal, sub aspectul greşitei condamnări (art. 3859 Capitolul 18 C. proc. pen.) şi, în subsidiar, sub aspectul cuantumului pedepsei, apreciată ca fiind greşit individualizată (art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
În esenţă, recurentul inculpat M.I. a susţinut că, raportat la situaţia de fapt rezultată din probe, trebuia să se dispună achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. în referire la art. 181 C. pen., iar dacă se aprecia că se impune totuşi condamnarea sa, date fiind circumstanţele reale în care a comis faptele, se putea coborî cuantumul pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, pentru ca, în final, să execute o pedeapsă cu un cuantum mult diminuat.
Examinând Decizia penală nr. 248 din 1 iunie 2010 a Tribunalului Constanţa în lumina criticilor din recursul inculpatului M.I., a probatoriului administrat, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 C. proc. pen. curtea de apel a constatat că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică iar recursul nefondat.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă pe baza probatoriului administrat în cauză relevă împrejurarea că la data de 21 februarie 2009 inculpatul M.I. deşi nu poseda permis de conducere şi avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,40‰, prima probă şi de 2,20‰ la a doua probă, a condus pe drumurile publice autoturismul producând un accident de circulaţie.
Raportat la situaţia de fapt reţinută, s-a apreciat că în mod temeinic şi legal, instanţa de fond şi cea de apel au constatat că inculpatul M.I. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană fără a poseda permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002 republicată, şi de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană având în sânge o alcoolemie peste limita legală, prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002 republicată.
Din declaraţiile inculpatului recurent rezultă că a recunoscut faptele, arătând că nu a avut niciodată permis de conducere şi deşi cunoştea că nu are dreptul să conducă, totuşi a urcat la volanul autoturismului proprietate personală.
A mai reţinut instanţa de recurs că faptele au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, raportat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 27 din 27 ianuarie 2009 a Judecătoriei Hârşova, împrejurare faţă de care, în mod temeinic şi legal instanţele anterioare au făcut aplicarea prevederilor art. 83 C. pen. şi au revocat suspendarea condiţionată pentru pedeapsa amintită, dispunând executarea ei alături de pedepsele aplicate în prezenta cauză.
Curtea de apel, constatând că a fost pe deplin probată săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul recurent, care de altfel a şi recunoscut săvârşirea lor, nu a primit susţinerea că, respectivele fapte nu prezintă pericolul social al infracţiunilor ce fac obiectul prezentei cauze.
Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului recurent sunt prin natura lor de pericol, aducând atingere normelor legale ce reglementează circulaţia pe drumurile publice iar, din datele speţei, rezultă că inculpatul le-a încălcat în mod conştient şi de o manieră care agravează pericolul social, respectiv fără a avea abilităţile necesare conducerii autovehiculului şi cu o alcoolemie ridicată (2,40‰) în sânge. Totodată, accidentul de circulaţie produs de inculpat pe timp de noapte (ora 21,00) ar fi putut avea consecinţe mult mai grave, iar urmările care s-ar fi putut produce asupra celorlalţi participanţi la traficul rutier, se constituie, potrivit prevederilor art. 181 alin. (2) C. pen., în criteriu de apreciere în concret a gradului de pericol social al faptei săvârşite.
Urmare celor reţinute, Curtea a constatat neîntemeiată critica recurentului inculpat referitoare la greşita sa condamnare prin neaplicarea prevederilor art. 181 alin. (2) C. pen.
Modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, periculozitatea concretă ridicată a acestora, dar şi statutul de recidivist al inculpatului recurent sunt, în măsură să atragă agravarea răspunderii penale a inculpatului, aşa încât Curtea a constatat că, nu există temeiuri pentru reducerea cuantumului pedepselor aplicate, şi a respins ca neîntemeiată şi această critică.
Pentru considerentele expuse şi urmare faptului că nu au fost identificate alte cauze pentru o eventuală reformare din oficiu a hotărârilor de fond şi de apel, Curtea a respins ca nefondat recursul inculpatului M.I., menţinând ca legale şi temeinice hotărârile anterioare.
Împotriva Deciziei penale nr. 646/P din 14 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs inculpatul M.I., care, deşi legal citat nu s-a prezentat la instanţă şi nici nu a formulat motive de recurs în scris printr-un memoriu separat aşa cum prevăd dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând din oficiu hotărârea atacată, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 416 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., "hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4".
În cauză s-a pronunţat de către judecătorie în primă instanţă o hotărâre care potrivit legii este supusă apelului şi recursului, căii de atac de care a uzat inculpatul M.I. în condiţiile prevăzute de art. 361, respectiv, de art. 3851 C. proc. pen.
Legea procesual penală română nu prevede o a doua cale de atac a recursului împotriva hotărârilor penale rămase definitive, iar în situaţia în care se uzează de această cale ordinară de atac, ea nu poate fi privită decât ca fiind inadmisibilă.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 416 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen. şi ale art. 3851 din acelaşi cod, recursul formulat de inculpatul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 646/P din 14 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - hotărâre definitivă -, se va respinge ca inadmisibil potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 RON, din care, suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 646/P din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 475/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 569/2011. Penal → |
|---|
