ICCJ. Decizia nr. 612/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 612/2011

Dosar nr. 3569/85/2009

Şedinţa publică din 17 februarie 2011

Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 133 din 4 iunie 2010, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpata L.D.M.D. (fiica lui l. şi G.), în baza art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe un termen de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 9 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare a obligat inculpata la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra cauzelor ce atrag revocarea suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 5 Cp. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu 20 august 2009 şi până la punerea sa în libertate.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpată cuţitul folosit la săvârşirea faptei.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis acţiunea civilă exercitată de părţile vătămate T.N., L.M.J., L.E., precum şi acţiunea civilă exercitată din oficiu şi susţinută de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în numele minorilor L.D.S.G., şi L.D.C.R., şi a obligat inculpata la plata daunelor morale în sumă de câte 10.000 lei către T.N., L.M. şi L.E. şi la câte 50.000 lei daune morale pentru fiecare dintre minori.

A obligat inculpata la plata despăgubirilor civile periodice în favoarea minorilor L.D.S.G. şi L.D.C.R. în sumă de câte 100 lei fiecare, cu începere de la 20 august 2009 şi până la majorat sau alte dispoziţii legale.

A respins ca nedovedită acţiunea civilă formulată de partea vătămată L.M.S.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1951,4 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpata L.D.M.D. şi victima sunt soţ şi soţie şi au împreună doi copii minori în vârstă de 7 ani (S.) şi respectiv 4 ani (R.).

Conform relatărilor martorilor, în ultimii ani între cei doi aveau loc destul de frecvent certuri, şi chiar violenţe fizice. De fiecare dată, acestea erau determinate, pe de o parte, de consumul de alcool al victimei care în stare de ebrietate devenea violent, cheltuia banii câştigaţi pe alcool şi, pe de altă parte, de nemulţumirea inculpatei faţă de consumul de alcool, de violenţa victimei, de împrejurarea că victima nu contribuia la cheltuielile casei.

Împrejurarea că victima consumă în mod frecvent alcool a fost confirmată de martorii G.M.A. care a afirmat „victima bea destul de des" şi „cu o săptămână înainte (de săvârşirea faptei) am fost chemat de inculpată pentru că victimei i se făcuse rău din cauza alcoolului"; „Când am mers la domiciliu, victima era pe jos şi se plângea că nu mai poate respira". Martorul a mai arătat că este muzicant ca şi victima şi cântau împreună la petreceri, unde acesta din urmă obişnuia să se îmbete şi în această stare devenea violent, însă reuşea să-l liniştească. Martora P.l., de asemenea, a confirmat împrejurarea că a văzut-o pe victimă băută, întrucât are un magazin de unde victima obişnuia să-şi cumpere alcool, iar o dată, refuzând să-i dea o sticlă de coniac, întrucât acesta nu avea bani pentru a achita preţul, profitând de neatenţia sa, victima i-a sustras sticla din magazin. Ulterior, martora i-a cerut inculpatei să-i achite contravaloarea. Aceeaşi atitudine a victimei a fost confirmată şi de martorele C.L., T.E., aceasta din urmă, arătând că „am văzut victima când a spart uşa imobilului, fiind în stare de ebrietate", precum şi de fiul părţilor, L.D.S.G. Astfel, minorul a declarat că victima, când se întorcea de la petrecerile unde era angajat ca muzicant, era băut şi de frică, minorul se ascundea împreună cu fratele său sub pat. Pentru a-i proteja, inculpata, conform susţinerii minorului, îi lua şi plecau de acasă, aşteptând ca victima să adoarmă, fie aceasta îl liniştea reuşind să-l determine să se culce. Tot martorii au confirmat că atunci când nu consuma alcool, victima era o persoană liniştită.

În acest context conflictual dintre părţi, în seara săvârşirii infracţiunii la domiciliul părţilor s-a organizat o petrecere la care au participat majoritatea martorilor audiaţi în cauză, respectiv R.M., care este vecină cu părţile, soţii F.M. şi F.l., G.M.A. În timpul petrecerii, care a durat până în jurul orei 2-3 noaptea, toate persoanele prezente au consumat alcool, cu excepţia martorei R.M. La un moment dat, întrucât s-a terminat alcoolul, inculpata împreună cu martorii R.M. şi G.A. au plecat la barul unde lucrează inculpata, cu autoturismul soţilor L.D. pentru a cumpăra alcool.

După ce au cumpărat coniac şi bere, cei trei s-au reîntors la petrecere şi întrucât au constatat că au uitat să cumpere coca-cola, martora R. care a condus autoturismul, însoţită de martorul G. s-au reîntors. Inculpata a rămas la domiciliu, însă datorită stării de ebrietate în care se afla, deşi martora a condus maşina soţilor L.D. şi cu consimţământul acesteia, inculpata i-a reproşat victimei că acesta ar fi fost de acord să o lase pe martoră să conducă.

Discuţia respectivă a degenerat fiind alimentată iniţial de inculpată care i-a adresat injurii victimei. Acesta fiind de asemenea, într-o stare avansată de ebrietate a reacţionat mai întâi scuipând-o pe inculpată, lucru care a enervat-o pe aceasta şi de nervi a început să trântească pe jos paharele şi sticlele de pe masă. La rândul său, victima s-a enervat şi a răsturnat masa şi apoi a intenţionat să părăsească domiciliul. Văzând acest lucru, inculpata s-a îndreptat spre el, l-a prins de umeri şi întrucât inculpata are o constituţie fizică mult mai robustă decât a victimei,conform declaraţiilor martorilor a reuşit să-l împingă în cameră şi să-l trântească pe pat, aşezându-se peste acesta pentru a-l împiedica să plece. Martorii prezenţi iniţial au încercat să aplaneze conflictul, însă martora R. care este vecina părţilor Ie-a spus acestora că pot pleca întrucât cei doi obişnuiesc să se certe şi apoi se împacă, astfel că toată lumea a părăsit imobilul unde au rămas numai inculpata, victima şi cei doi copii ai părţilor.

Martorii au confirmat că până la plecarea lor din locuinţa soţilor L.D., minorul S. nu dormea şi că acesta se afla la calculator.

După plecarea martorilor, modul de derulare a evenimentelor, a fost reţinut numai în raport de declaraţia inculpatei şi cea a minorului S., procesul verbal de cercetare la faţa locului, precum şi planşele fotografice efectuate la faţa locului.

Astfel, potrivit declaraţiei inculpatei, după plecarea martorilor, victima profitând de neatenţia sa s-a înarmat cu un cuţit şi a atacat-o în timp ce aceasta încerca să-i încalţe pe minori pentru a părăsi imobilul, aşa cum făcea de obicei când victima era în stare de ebrietate. Inculpata a relatat că în continuare s-a luptat cu victima pentru a-l dezarma şi că în timpul acestei confruntări l-a tăiat de frică pe soţul său. Inculpata nu a dat nici o explicaţie asupra faptului că victima a prezentat două plăgi tăiate, arătând că îşi aminteşte că doar l-a zgâriat cu cuţitul pe victimă în zona toracică anterioară, că nu a văzut exact unde l-a lovit întrucât în casă era semiîntuneric.

La rândul său, minorul părţilor a arătat că l-a văzut pe tatăl său când a mers în bucătărie, de unde a luat două cuţite, pe care le ţinea unul în mână, iar celălalt la cureaua pantalonilor. Când inculpata aflată între timp la baie a venit în cameră, victima a atacat-o cu un cuţit, minorul arătând că de frică el şi fratele lui au intrat sub pat de unde au văzut cum mama sa l-a dezarmat pe tatăl său de un cuţit, însă victima a folosit celălalt cuţit pentru a lovi pe inculpată.

Deşi declaraţia inculpatei şi cea a minorului sunt în parte contradictorii, întrucât minorul deşi susţine că victima avea două cuţite asupra lui, cu ocazia cercetării nu a fost identificat decât un cuţit, ceea ce au confirmat amândoi este împrejurarea că victima având asupra sa un cuţit a atacat-o pe inculpată şi că în timpul confruntării, inculpata a dezarmat pe victimă şi i-a aplicat două lovituri.

Una dintre aceste lovituri reprezintă o plagă tăiată -înţepată nepenetrantă, ceea ce confirmă în parte apărarea inculpatei conform căreia în timpul altercaţiei a încercat numai să-l zgârie pe victimă, însă de frică, faţă de conduita violentă, obişnuită a victimei, precum şi faţă de stare de ebrietate în care se afla, nu-şi aminteşte condiţiile în care i-a aplicat a doua lovitură, care a provocat decesul.

Din modul de desfăşurare a evenimentelor rezultă, în mod incontestabil că inculpata a săvârşit fapta în stare de provocare, ca urmare a atacului victimei asupra sa, dar şi într-o puternică stare de tulburare determinată de teama pe care inculpata a acumulat-o în timp faţă de victimă, care în mod obişnuit aşa cum s-a dovedit în cauză pe fondul consumului de alcool devenea violent.

Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpata.

Prin Decizia penală nr. 74/ A din 7 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală, admiţând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul reţinerii circumstanţei atenuante legale a provocării şi a cuantumului sancţiunii principale aplicate şi, rejudecând, a înlăturat dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi a aplicat inculpatei o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 lit. a), 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. a) şi alin. (2) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpata a declarat recurs.

Prin recursul declarat, a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., arătând că a săvârşit fapta în stare de provocare, după un atac violent cu cuţitul asupra sa şi ameninţările victimei că va omorî copii. în ce priveşte pedeapsa aplicată, a solicitat schimbarea modalităţii de executare, la locul de muncă, fiind îndeplinite condiţiile art. 86⁷ C. pen., întrucât nu are antecedente penale, este conştientă de gravitatea faptei, s-a implicat în creşterea şi educarea copiilor după consumarea tragediei, a avut o atitudine sinceră, iar scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare efectivă. A mai menţionat că este angajată cu carte de muncă de la 18 ani, are o locuinţă stabilă, a făcut eforturi pentru întreţinerea copiilor, care sunt traumatizaţi, cel mic asistând la eveniment şi şi-au revenit datorită prezenţei sale.

În ce priveşte prima critică formulată de inculpată, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită.

Pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării este necesar să se constate că, în momentul săvârşirii faptei inculpata se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoţie puternică, iar, pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoţie a fost determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violenţă, prin atingerea gravă a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită gravă. Totodată, trebuie să existe o legătură de la cauză la efect între actul provocator şi tulburarea sufletească sub stăpânirea căreia s-a săvârşit infracţiunea şi o proporţie între ripostă şi intensitatea tulburării sau emoţiei, întrucât o ripostă exagerată care nu se poate explica în gradul tulburării sau emoţiei nu poate determina aplicarea acestei circumstanţe atenuante.

Pentru existenţa circumstanţei provocării, este necesar ca infracţiunea să se fi săvârşit sub imperiul unei stări de intensă tulburare sau emoţie, adică în intervalul de timp cât a dăinuit această stare sufletească.

Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că inculpata a săvârşit fapta pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, generate de consumul de alcool şi episoadele violente ale victimei, care s-a redeschis în noaptea săvârşirii infracţiunii.

Raportat la această stare de fapt, se constată că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele pentru existenţa stării de provocare. Aşa fiind, se constată că iniţierea conflictului a aparţinut inculpatei, iar din probe nu a rezultat nici un comportament provocator al victimei, în sensul că intenţiona să-şi atace soţia cu cuţitul.

Or, în raport de evoluţia conflictului şi de modul în care inculpata a înţeles să riposteze la atitudinea victimei, nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă legală a provocării, întrucât contextul nu are semnificaţia penală a săvârşirii faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii.

Recursul declarat de inculpata L.D.M.D. este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Analizând lucrările dosarului, cu privire la al doilea motiv de recurs formulat de recurenta inculpată, instanţa constată că acestea sunt fondate, privitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatei, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, însă numai cu privire la cuantumul acesteia, nu şi la modalitatea de executare.

La stabilirea modalităţii de executare a pedepsei, instanţa trebuia să aibă în vedere că, în raport de împrejurările în care a fost comisă fapta, de datele ce caracterizează persoana inculpatei, conduita profesională şi generală a inculpatei şi de posibilităţile acesteia de reeducare, se impunea aplicarea unei pedepse cu executare în regim neprivativ de libertate, prin executare la locul de muncă, care poate realiza scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Sub acest aspect, instanţele trebuiau să aibă în vedere caracterizările din dosar, referatul de anchetă socială şi faptul că există acordul instituţiei unde lucrează inculpata, înscrisuri din care rezultă că inculpata s-a implicat în creşterea şi educarea copiilor după consumarea tragediei, a avut o atitudine sinceră, este angajată cu carte de muncă de la 18 ani, are o locuinţă stabilă, nu are antecedente penale, este conştientă de gravitatea faptei şi a făcut eforturi pentru întreţinerea copiilor, care sunt traumatizaţi.

Totodată, din referatul de evaluare presentenţial, a rezultat că este o bună mamă, este ataşată de cei doi copii minori care au vârste fragede şi au nevoie de prezenţa mamei în îngrijirea şi educarea lor.

Referitor la împrejurările comiterii faptei, aşa cum s-a concluzionat în referatul de evaluare a persoanei inculpatei, aceasta a acţionat ca urmare a acumulării în timp a unei tensiuni interioare, aspect reţinut de instanţă şi din declaraţiile martorilor, precum şi pe fondul unei stări de instabilitate emoţională, impulsivitate, agresivitate şi toleranţă scăzută la frustrare, ca urmare a unui pattern comportamental al victimei pe fondul consumului excesiv de alcool, posibilitatea reiterării acestui tip de comportament fiind redusă.

În concluzie, instanţa apreciază că în cauză este oportună aplicarea unei pedepse cu executare la locul de muncă, aceasta fiind aptă să asigure într-o mai bună măsură reeducarea inculpatei.

Neprocedând în acest mod, hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, urmând ca recursul să fie admis, să fie casată, în parte, Decizia atacată şi rejudecând:

În baza dispoziţiilor art. 86⁷ C. pen., dispune executarea pedepsei aplicată inculpatei, de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), C. pen. la locul de muncă, respectiv SC A. SRL.

În baza dispoziţiilor art. 86⁸ alin. (3) raportat la art. 86³ alin. (1) C. pen., pune în vedere inculpatei ca pe durata executării pedepsei să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu la datele care vor fi stabilite de acest serviciu;

b) să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reşedinţă sau locuinţă şi despre orice deplasare care depăşeşte 8 (opt) zile, precum şi întoarcerea din deplasare;

c) să comunice Serviciului de Probaţiune precizat schimbarea locului de muncă şi justificarea acestei schimbări;

d) să comunice aceluiaşi serviciu de probaţiune informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁹ C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea recurentei inculpate L.D.M.D., în sumă de 50 lei se va plăti din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenta inculpată L.D.M.D. împotriva Deciziei penale nr. 74/ A din 7 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală.

Casează, în parte, Decizia atacată şi rejudecând:

În baza dispoziţiilor art. 86⁸ alin. (3) raportat la art. 86³ alin. (1) C. pen., pune în vedere inculpatei ca pe durata executării pedepsei să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu la datele care vor fi stabilite de acest serviciu;

c) să comunice Serviciului de Probaţiune precizat schimbarea locului de muncă şi justificarea acestei schimbări;

d) să comunice aceluiaşi serviciu de probaţiune informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁹ C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea recurentei inculpate L.D.M.D., în sumă de 50 lei se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 467/2011. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 701/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 612/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 612/2011. Penal