ICCJ. Decizia nr. 701/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 701/2011

Dosar nr. 8612/121/2009

Şedinţa publică din 23 februarie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 177 din 03 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia penală, a fost condamnat inculpatul P.M. - fiul lui G. si L.:

- la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din 01 noiembrie 2009);

- la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din 01 noiembrie 2009);

- conform art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracţiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din perioada 12 iulie - 01 noiembrie 2009).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 (doisprezece) ani închisoare, sporită la 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani.

Conform art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 231 din 15 noiembrie 2007 a Judecătoriei Lieşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 574 din 20 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, astfel că - în total - inculpatul va executa pedeapsa de 13 (treisprezece) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii - 24 ore -aferentă zilei de 24 noiembrie 2009 şi a arestării preventive de la 25 noiembrie 2009 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul P.M. la plata sumei de 443,45 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare) către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S.A.A. Galaţi.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi nr. 1019/P/2009 din 16 decembrie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi, respectiv, de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului P.M., că în ziua de 01 noiembrie 2009 a aplicat lovituri cu pumnii şi cu palmele părţii vătămate S.N.L., cauzându-i o contuzie toracică simplă cu echimoză scapulară stânga, posibil şi o contuzie de piramidă nazală, ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale. În aceeaşi zi, inculpatul P.M. a întreţinut relaţii sexuale normale cu partea vătămată S.N.L., minoră în vârstă de 14 ani, prin constrângerea acesteia şi profitând de imposibilitatea părţii vătămate de a se apăra. În fine, s-a reţinut prin rechizitoriu că, în perioada 12 iulie 2009 - 01 noiembrie 2009, inculpatul P.M. a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată S.N.L., minoră în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 02 noiembrie 2009, lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Galaţi au fost sesizaţi de către S.N.L., care a formulat plângere împotriva concubinului său, P.M., pentru lovire, aducând totodată la cunoştinţa lucrătorilor de poliţie că, de circa 5 luni de zile, întreţine relaţii sexuale cu acesta, cunoscând faptul că este minoră cu vârsta sub 15 ani. Ulterior, aceasta a declarat lucrătorilor de poliţie şi faptul că a fost violată de către P.M.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că partea vătămată S.N.L., minoră în vârstă de 14 ani, provine dintr-o familie dezorganizată, iar datorită neînţelegerilor cu tatăl său, care era consumator de băuturi alcoolice, a plecat de la locuinţa acestuia din urmă, în urmă cu peste un an de zile, stabilindu-se în comuna Fundeni, judeţul Galaţi la o persoană rămasă neidentificată, cunoscută sub numele D.

Ulterior, partea vătămată S.N.L. s-a mutat cu persoana respectivă în comuna Nămoloasa, jud. Galaţi, la o altă familie, pe nume B., în comună cunoscându-l pe inculpatul P.M. cu care s-a împrietenit.

La data de 12 iulie 2009, partea vătămată S.N.L. s-a mutat la locuinţa inculpatului (şi a mamei acestuia - martora P.L.), acesta intenţionând să se căsătorească cu ea.

Partea vătămată a declarat că, la momentul la care s-a mutat efectiv la locuinţa inculpatului, acesta a cunoscut vârsta acesteia, respectiv de 14 ani, deoarece i-a arătat o copie a certificatului de naştere, care se află ataşată dosarului.

La rându-i, inculpatul P.M. a declarat că, întrucât intenţiona să schimbe domiciliul părţii vătămate la locuinţa mamei sale, i-a cerut acesteia o copie a certificatului de naştere, cu care s-a prezentat la instituţiile abilitate din comună pentru a se interesa ce documente sunt necesare pentru schimbarea domiciliului. Cu această ocazie, inculpatul a aflat care este vârsta părţii vătămate.

Din momentul la care partea vătămată s-a mutat la domiciliul inculpatului, a început să întreţină relaţii sexuale cu acesta, aspect recunoscut în mod constant de către inculpat. Mai mult, inculpatul a declarat că, de la diferiţi tineri din comună, a aflat faptul că legea interzice întreţinerea de raporturi sexuale persoane ce nu au împlinit vârsta de 15 ani şi, cu toate acestea, timp de aproximativ patru luni, a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată.

Faptul că inculpatul cunoştea vârsta părţii vătămate este confirmat şi de către martora P.L. - mama inculpatului, care a declarat că, în cursul lunii septembrie, în timp ce făcea curăţenie în locuinţă, a găsit copia certificatului de naştere al părţii vătămate, ocazie cu care a aflat că aceasta are vârsta de 14 ani. Martora P.L. nu i-a întrebat niciodată pe partea vătămată şi pe inculpat dacă au întreţinut relaţii sexuale pe parcursul relaţiei de concubinaj, dar aceasta a declarat că bănuia acest lucru.

Partea vătămată a declarat că, pe perioada în care a locuit cu inculpat, au mai existat certuri între ei, generate de existenţa unor mesaje de pe telefonul inculpatului, care proveneau de la o fostă prietenă a inculpatului şi de care partea vătămată a luat cunoştinţă.

La data de 01 noiembrie 2009, partea vătămată S.N.L. şi inculpatul P.M. au participat la o petrecere organizată de sora inculpatului, ocazie cu care acesta din urmă a consumat o mare cantitate de alcool. La momentul la care aceştia s-au reîntors la locuinţa inculpatului, acesta i-a reproşat părţii vătămate faptul că i-a verificat mesajele telefonice şi că partea vătămată i-a cerut explicaţii, aspecte care l-au determinat pe inculpat să o lovească pe partea vătămată.

Inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu palmele şi cu pumnii peste corp, în special în zona feţei, aceasta din urmă începând să sângereze. Datorită acestui fapt, partea vătămată a părăsit încăperea pentru a se spăla, deoarece sângera abundent din nas. La întoarcerea în cameră, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să întreţină relaţii sexuale, lucru cu care partea vătămată nu a fost de acord.

Datorită faptului că a fost refuzat, inculpatul a început să adreseze părţii vătămate ameninţări cu moartea şi cu bătaia, avertizând-o să nu plângă pentru că o va trezi pe mama sa, martora P.L. Ulterior, inculpatul a revenit asupra declaraţiei iniţiale, susţinând că de fapt a ameninţat-o doar cu bătaia, cu precizarea că la acel moment a şi lovit-o, aplicându-i două palme.

În momentul următor, inculpatul a început să tragă de hainele părţii vătămate şi, pentru a nu fi bătută, aceasta s-a dezbrăcat singură. Inculpatul a avut cu partea vătămată un raport sexual normal, complet, ejaculând. După consumarea raportului sexual, partea vătămată a început să plângă, aspect confirmat şi de către inculpat.

A doua zi, partea vătămată a început să se simtă rău, aspect sesizat de către martora P.L., spunându-i acesteia că, de fapt, a fost lovită de fiul său, inculpatul P.M. Întrucât partea vătămată acuza dureri, martora P.L. a anunţat serviciul de ambulanţă, iar partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă S.A.A. Galaţi, unde a şi fost internată în perioada 02 noiembrie - 03 noiembrie 2009.

Potrivit raportului de constatare medico-legală, partea vătămată S.N.L. a prezentat semnele unei deflorări complete vechi, mai vechi de 10-14 zile, a cărei dată nu se poate preciza; în secreţia vaginală nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi. Partea vătămată a prezentat contuzie toracică simplă cu echimoză scapulară stânga, posibil şi o contuzie de piramidă nazală (tumefacţia piramidei nazale consemnată la motivele internării, epistaxisul anterior stâng oprit spontan afirmat la examinarea medico-legală) - leziuni traumatice ce au putut fi produse prin contuzia toracică prin lovire cu sau de corp dur, contuzia piramidei nazale prin lovire cu corp dur. Leziunile constatate pot data din 01 noiembrie 2009 şi au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii. Leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viaţa. S-a mai precizat că a prezentat vegetaţii veneriene al căror debut nu se poate preciza, care au fost cauterizate în secţia dermato-venerice.

Din raportul privind evaluarea consecinţelor psihologice a abuzului sexual a rezultat că se recomandă menţinerea măsurii de protecţie specială, sprijin pentru reintegrare şcolară, în vederea stimulării intelectuale necesare dezvoltării personalităţii şi participarea la activităţi de consiliere psihologică regulate care să urmărească dezvoltarea sentimentului de securitate, de identitate, a stimei de sine şi creşterea încrederii în potenţialul propriu.

Reţine instanţa de fond că, audiat cu respectarea garanţiilor procesual în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor aduse ca învinuire. Astfel, a declarat că în luna iulie 2009 a cunoscut-o pe partea vătămată S.N.L. care s-a mutat la locuinţa lui, întreţinând o relaţie de concubinaj; a precizat că, întrucât intenţiona să schimbe domiciliul părţii vătămate la locuinţa mamei sale, i-a cerut acesteia o copie a certificatului de naştere, cu care s-a prezentat la instituţiile abilitate din comună pentru a se interesa ce documente sunt necesare pentru schimbarea domiciliului, ocazie cu care a aflat că aceasta are vârsta de 14 ani.

Cu privire la cele petrecute în seara zile de 01 noiembrie 2009, inculpatul a declarat că, la întoarcerea de la petrecerea organizată de sora sa, petrecere la care a consumat băuturi ajcoolice, s-a certat cu partea vătămată căreia i-a reproşat că i-a verificat mesajele. întrucât discuţia a degenerat, s-a enervat şi a lovit-o pe partea vătămată cu palmele şi cu pumnii peste corp, în special în zona feţei, aceasta din urmă începând să sângereze. Datorită acestui fapt, partea vătămată a părăsit încăperea pentru a se spăla, deoarece sângera abundent din nas. La întoarcerea în cameră, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să întreţină relaţii sexuale, lucru cu care partea vătămată nu a fost de acord.

Datorită faptului că a fost refuzat, i-a adresat părţii vătămate ameninţări cu moartea şi cu bătaia, avertizând-o să nu plângă pentru că o va trezi pe mama sa, martora P.L.

Ulterior, inculpatul a revenit asupra declaraţiei iniţiale, susţinând că de fapt a ameninţat-o doar cu bătaia, cu precizarea că la acel moment a şi lovit-o, aplicându-i două palme.

În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul s-a prevalat de „dreptul de a nu face declaraţii", prevăzut de art. 70 C. proc. pen., precizând doar că doreşte să se căsătorească cu partea vătămată (fila 27 dosar instanţă).

În final, prima instanţă a apreciat că situaţia de fapt mai sus reţinută, şi vinovăţia inculpatului, au fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză respectiv:

- procesul verbal de consemnare a plângerii (filele 3-4 dosar urm. pen.);

- declaraţiile părţii vătămate care a arătat că datorită neînţelegerilor cu tatăl său care era consumator de băuturi alcoolice, a plecat de la locuinţa acestuia din urmă, stabilindu-se în comuna Fundeni, judeţul Galaţi la o persoană cunoscută sub numele D., iar ulterior, s-a mutat cu persoana respectivă în comuna Nămoloasa, jud. Galaţi, la o altă familie pe nume B., în comună cunoscându-l pe inculpatul P.M. cu care s-a împrietenit. Partea vătămată a precizat că din momentul în care s-a mutat la domiciliul inculpatului, a început să întreţină relaţii sexuale cu acesta şi că inculpatul cunoştea că are vârsta de 14 ani. De asemenea a arătat că în seara zilei de 01 noiembrie 2009, inculpatul, care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, i-a reproşat faptul că i-a verificat mesajele şi a lovit-o cu palmele şi cu pumnii peste corp, în special în zona feţei, începând să sângereze; că inculpatul i-a cerut să întreţină relaţii sexuale, lucru cu care nu a fost de acord. în aceste împrejurări, inculpatul a început să-i adreseze ameninţări cu moartea şi cu bătaia, avertizând-o să nu plângă pentru că o va trezi pe mama sa, a început să tragă de hainele astfel că, pentru a nu fi bătută, aceasta s-a dezbrăcat singură. Inculpatul a avut cu partea vătămată un raport sexual normal, complet, ejaculând. în fine, partea vătămată a relatat că a doua zi a început să se simtă rău, aspect sesizat de către martora P.L., spunându-i acesteia că, de fapt, a fost lovită de fiul său, inculpatul P.M. (declaraţii filele 6-14 dosar urm. pen., 54 dosar instanţă).

- raportul de constatare medico-legală din care rezultă că partea vătămată S.N.L. a prezentat semnele unei deflorări complete vechi, mai vechi de 10-14 zile, a cărei dată nu se poate preciza; în secreţia vaginala nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi. Partea vătămată a prezentat contuzie toracică simplă cu echimoză scapulară stânga, posibil şi o contuzie de piramidă nazală (tumefacţia piramidei nazale consemnată la motivele internării, epistaxisul anterior stâng oprit spontan afirmat la examinarea medico-legală) - leziuni traumatice ce au putut fi produse prin contuzia toracică prin lovire cu sau de corp dur, contuzia piramidei nazale prin lovire cu corp dur. Leziunile constatate pot data din 01 noiembrie 2009 şi au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii. Leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viaţa. S-a mai precizat că a prezentat vegetaţii veneriene al căror debut nu se poate preciza, care au fost cauterizate în secţia dermato-venerice (fila 23-24 dosar urm. pen.);

- declaraţia martorei P.L. - mama inculpatului - care a arătat că fiul ei şi partea vătămată trăiau în concubinaj, că avea cunoştinţă de faptul că partea vătămată are vârsta de 14 ani (aspect cunoscut şi de către inculpat) şi că, deşi nu i-a întrebat niciodată, bănuia că fiul ei şi partea vătămată întreţineau relaţii sexuale. A declarat martora că în dimineaţa zilei de 02 noiembrie 2009 a observat că partea vătămată se simte rău şi că are buza crăpată, aceasta povestindu-i că a fost lovită de către P.M. (filele 27-30 dosar urm. pen., 55 dosar instanţă);

- declaraţiile martorilor N.I. şi C.G. care au confirmat existenţa relaţiei de concubinaj dintre inculpat şi partea vătămată, cel din urmă martor precizând că cei doi întreţineau relaţii sexuale. De asemenea martorul C.G. a arătat că în prezenţa sa inculpatul a recunoscut, cu prilejul audierii sale de către organele de poliţie, că în seara zilei de 01 noiembrie 2009 a lovit-o pe S.N.L. şi a forţat-o să întreţină raport sexual (filele 31-33, 34-36 dosar urm. pen., 56, 76 dosar instanţă);

- declaraţia martorului P.I. - tatăl părţii vătămate care a luat cunoştinţă de săvârşirea faptelor cu prilejul audierii sale de către organul de urmărire penală (filele 20-21 dosar urm. pen., dosar instanţă) toate coroborate cu

- declaraţia de recunoaştere dată de inculpat în faza de urmărire penală (filele 45-55 dosar urm. pen.).

În faza cercetării judecătoreşti, a reţinut instanţa de fond că partea vătămată a revenit asupra declaraţiei iniţiale, susţinând că inculpatul a lovit-o doar cu palma peste faţă, că nu a lovit-o cu pumnii şi nici nu i-a aplicat lovituri într-o altă zonă a corpului. De asemenea, partea vătămată a susţinut că la data de 01 noiembrie 2009 a întreţinut de două ori relaţii sexuale cu inculpatul, în ambele situaţii a fost de acord, iar inculpatul nu a constrâns-o în nicio modalitate, respectiv nu a lovit-o şi nici nu a ameninţat-o pentru a o determina să întreţină raport sexual. Partea vătămată a justificat revenirea asupra declaraţiei de recunoaştere făcută în faza de urmărire penală prin aceea că a fost influenţată de către lucrătorul de poliţie care a audiat-o şi care a ţipat la ea.

În opinia instanţei de fond, declaraţia dată de partea vătămată în faza cercetării judecătoreşti nu poate fi reţinută ca fiind corespunzătoare situaţiei de fapt reale întrucât susţinerile acesteia nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză ci, dimpotrivă, sunt combătute de celelalte probe, respectiv de declaraţiile date în faza de urmărire penală, de declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea mai sus reţinută precum şi de concluziile raportului de constatare medico - legală. Partea vătămată nu a justificat în mod temeinic revenirea asupra declaraţiei anterioare, susţinerea în sensul că a fost intimidată de lucrătorul de poliţie nefiind probată şi nici credibilă, în condiţiile în care partea vătămată a fost audiată în prezenţa unui psiholog. Martora A.V., audiată în faza cercetării judecătoreşti, a confirmat că partea vătămată a fost audiată în condiţii de legalitate de către organul de urmărire penală.

Cu privire la înfrângerea voinţei părţii vătămate, reţine instanţa de fond că acest aspect rezultă, direct, din declaraţiile inculpatului însuşi. Astfel, în declaraţia din data de 23 noiembrie 2009, inculpatul a arătat că „a ameninţat-o că o va bate până o va omorî". Ulterior, audiat în prezenţa avocatului ales, inculpatul a declarat că doar a ameninţat-o cu bătaia, şi nu cu moartea, arătând în plus că a şi lovit-o la momentul în la care i-a cerut să întreţină relaţii sexuale, aplicându-i două lovituri cu palmele (file 45 dosar urm. pen.).

A mai reţinut instanţa de fond că partea vătămată minoră a precizat, în faza cercetării judecătoreşti, că-şi retrage plângerea formulată pentru infracţiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., manifestare de voinţă care însă nu a fost încuviinţată de reprezentantul legal, respectiv preşedintele Consiliului Judeţului Galaţi.

Potrivit fişei de cazier, s-a reţinut că inculpatul P.M. nu este la prima abatere de la legea penală. Prin sentinţa penală nr. 231 din 15 noiembrie 2007 a Judecătoriei Lieşti rămasă definitivă la data de 20 octombrie 2008, prin Decizia penala nr. 574 din 20 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare cu suspendare condiţionată conform art. 81 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Faptele deduse judecăţii în prezenta cauză au fost săvârşite în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei mai sus menţionate, astfel încât inculpatul se află în stare de recidivă postcondamntorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat în raport de modalitatea şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite (prin exercitarea de violenţe şi ameninţări, împotriva unei persoane vulnerabile având în vedere vârsta fragedă). S-a mai ţinut seama, totodată, de urmările produse (respectiv de consecinţele faptelor asupra dezvoltării psiho - fizice a minorei, astfel cum au fost relevate în raportul privind evaluarea consecinţelor psihologice a abuzului sexual) precum şi de persoana inculpatului care este recidivist (anterior fiind condamnat pentru fapte de violenţă) şi de conduita procesuală a acestuia.

Ţinând cont de elementele de individualizare mai sus indicate, de datele ce circumstanţiază persoana inculpatului, astfel cum au fost relevate de martorii A.I. şi R.A., dar şi de natura relaţiilor sociale încălcate, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv şi coercitiv al pedepsei prev. în art. 52 C. pen. şi reeducarea inculpatului se pot realiza prin aplicarea unei pedepse după cum urmează: în cuantum de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., respectiv de 5 ani închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Având în vedere natura infracţiunilor, împrejurările în care a fost săvârşită, persoana inculpatului şi cuantumul pedepselor principale stabilite, s-a apreciat că se impune a-i fi aplicată inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., respectiv pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. Faţă de natura relaţiilor sociale încălcate, de gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, de persoana acestuia care este recidivist şi de împrejurările comiterii faptelor, potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a mai reţinut că inculpatul a fost reţinut timp de 24 de ore, prin ordonanţa din 24 noiembrie 2009 (fila 39 dosar urm. pen.), iar prin încheierea de şedinţă din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Galaţi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile. Măsura arestării preventive a fost ulterior menţinută de instanţa de judecată în temeiul art. 300¹ C. proc. pen., respectiv, în temeiul art. 300² C. proc. pen.

Reţinând gravitatea ridicată a infracţiunilor săvârşite, natura şi importanţa relaţiilor sociale lezate, modalitatea şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele (prin exercitarea de violenţe şi ameninţări, împotriva unei persoane vulnerabile având în vedere vârsta fragedă), urmarea produsă şi impactul negativ asupra psihicului minorei, starea de insecuritate socială, precum şi rezonanţa unor astfel de fapte în rândul comunităţii, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a arătat că va fi menţinută starea de arest a inculpatului P.M.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, durata reţinerii - 24 ore - aferentă zilei de 24 noiembrie 2009 şi a arestării preventive de la 25 noiembrie 2009 la zi.

Pe latură civilă, s-a constatat că partea vătămată minoră, prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă. Având în vedere natura relaţiilor anterioare dintre inculpat şi partea vătămată, circumstanţele în care au fost săvârşite faptele precum şi conduita procesuală a părţii vătămate s-a apreciat că nu se justifică obligarea inculpatului la plata de daune morale către aceasta.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 998 C. civ. pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală, respectiv există faptă ilicită, prejudiciu cert, există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului şi prejudiciul produs părţii vătămate şi a fost stabilită vinovăţia inculpatului, în baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.M. la plata sumei de 443,45 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare conform decontului fila 26 dosar urm. pen.) către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S.A.A. Galaţi.

Având în vedere natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a arătat că se va dispune prelevarea de probe biologice de la acesta, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.M., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:

Cu privire la infracţiunea de viol, inculpatul a solicitat să se constate că această faptă nu există şi să se dispună achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În acest sens, inculpatul a solicitat să se analizeze declaraţiile sale care se coroborează cu declaraţia părţii vătămate dată în faţa instanţei de fond, probe ce contrazic menţiunile din rechizitoriu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de lovire, inculpatul a solicitat să se constate că probatoriile administrate în cauză confirmă împrejurarea că partea vătămată a fost lovită de o altă persoană înainte de data de la care a început să locuiască în domiciliul său. Pentru această infracţiune de lovire, inculpatul a solicitat să se dispună încetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. b) în ref. la art. 10 lit. h) C. proc. pen., întrucât partea vătămată şi-a retras plângerea prealabilă.

Cu privire la infracţiunea de raport sexual cu un minor, inculpatul a solicitat să se dispună achitarea sa conform art. 2 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. In susţinerea acestui motiv de apel, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere împrejurarea că a întreţinut o relaţie de concubinaj cu partea vătămată, cu acordul acesteia, relaţie cunoscută de toată comunitatea în care trăiau.

În subsidiar, apelanul-inculpat a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special.

Prin Decizia penală nr. 44/ A din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de inculpatul P.M. (fiul lui G. si L.) împotriva sentinţei penale nr. 177 din 03 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 8612/121/2009.

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 177 din 03 mai 2010 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:

- a redus de la 5 luni închisoare la 1 (una) lună închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) teza I şi art. 80 C. pen.

- a redus de la 12 ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare pedeapsa principală şi de la 4 ani la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. în ref. la art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen.

- a redus de la 5 ani închisoare la 1 (un) an închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. în ref. la art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen. şi înlătură pedeapsa complementară aplicată pentru această infracţiune.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen. a contopit pedepsele principale de 1 (una) lună închisoare, 4 (patru) ani închisoare, 1 (un) an închisoare şi a dispus ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 4 (patru) ani şi 2 (două) luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza disp. art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 231 din 15 noiembrie 2007 a Judecătoriei Lieşti definitivă prin Decizia penală nr. 574 din 20 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare, astfel că, în total, inculpatul P.M. va executa pedeapsa principală de 4 (patru) ani şi 10 (zece) luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza disp.art. 383 alin. (1) şi art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza disp.art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 noiembrie 2009 la zi, respectiv la 15 octombrie 2010.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

S-a apreciat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului - sub aspectul săvârşirii celor trei infracţiuni reţinute în sarcina sa - pe baza unei analize complete a materialului probator.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel a constatat că infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. (cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.) există în materialitatea ei şi a fost comisă cu vinovăţie de inculpat. Deşi inculpatul solicită să se aibă în vedere declaraţiile sale „coroborate" cu declaraţia părţii vătămate - dată în faţa instanţei de fond - în susţinerea cererii de achitare (pentru infracţiunea de viol) s-a apreciat că tocmai aceste declaraţii ale sale, coroborate cu restul materialului probator, confirmă fără nici un dubiu existenţa infracţiunii de viol.

Astfel, în mod constant, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul P.M. a declarat că raportul sexual din data de 01 noiembrie 2009 întreţinut cu partea vătămată S.N.L. - în vârstă de 14 ani - a avut loc după ce în prealabil a exercitat acţiuni de ameninţare şi violenţă asupra acesteia.

În declaraţia dată (aflată la fila 51 verso dosar urmărire penală), inculpatul a susţinut că „i-a propus părţii vătămate să întreţină raporturi sexuale cu el, însă aceasta a refuzat, iar el a început să tragă hainele cu care era îmbrăcată, iar aceasta s-a opus". A mai susţinut inculpatul că „a ameninţat-o pe partea vătămată că o va bate, o va omorî dacă se va opune, dacă va ţipa", iar în urma acestor ameninţări partea vătămată s-a dezbrăcat şi au întreţinut un raport sexual normal.

Partea vătămată S.N.L. a declarat în faza urmăririi penale că în seara de 01 noiembrie 2009 inculpatul i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu el, însă l-a refuzat, motiv pentru care a început să o ameninţe că dacă va plânge şi va ţipa, o va omorî în bătaie. A mai arătat partea vătămată că inculpatul „a început să tragă hainele cu care era îmbrăcată şi pentru a nu fi bătută s-a dezbrăcat şi a întreţinut cu el un raport sexual normal" (declaraţie fila 9 dosar urmărire penală).

Astfel, s-a reţinut că declaraţiile inculpatului se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate date în faza urmăririi penale, dar şi cu declaraţia martorului C.G., care a susţinut că, în prezenţa sa, inculpatul a recunoscut - cu prilejul audierii în faţa organelor de poliţie - că în seara de 01 noiembrie 2009 a lovit-o pe S.N.L. şi a forţat-o să întreţină raport sexual.

Este adevărat, a reţinut instanţa de apel, că partea vătămată a revenit asupra declaraţiilor date în faza urmăririi penale şi cu ocazia audierii la instanţa de fond a susţinut că în seara de 01 noiembrie 2009 a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul şi în ambele situaţii a fost de acord, iar inculpatul nu a constrâns-o în nici o modalitate. încercând să justifice revenirea asupra acestor susţineri, partea vătămată a arătat că a fost influenţată de organele de poliţie.

Precizează însă instanţa de apel, că - aşa cum a arătat şi instanţa de fond - nu pot fi primite drept favorabile susţinerile părţii vătămate din faza cercetării judecătoreşti. S-a avut în vedere, în acest sens, împrejurarea că susţinerile părţii vătămate nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, nici măcar cu declaraţiile inculpatului. De asemenea, aceste reveniri nu au fost argumentate şi motivate temeinic, neexistând nici o probă care să confirme împrejurarea că organele de poliţie ar fi putut influenţa declaraţiile sale. S-a reţinut şi împrejurarea că partea vătămată a fost audiată în faza urmăririi penale în prezenţa unui psiholog care a confirmat că acea audiere s-a desfăşurat în condiţii de legalitate.

Instanţa de apel a reţinut şi că, în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da nici o declaraţie - conform art. 70 alin. (2) C. proc. pen. - atitudine adoptată şi cu ocazia soluţionării apelului.

Cu privire la infracţiunea de lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., s-a apreciat că şi aceasta există în materialitatea ei şi a fost comisă cu vinovăţie de inculpat. Au fost avute în vedere, în acest sens, declaraţiile inculpatului - date în faza urmăririi penale; declaraţiile părţii vătămate S.N.L.; declaraţiile martorilor C.G. şi P.L.; raportul de constatare medico-legală din 2 noiembrie 2009. Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a prezentat semne de violenţă (contuzie de piramidă nazală, contuzie toracică), posibil datând din data de 01 noiembrie 2009 şi a necesitat pentru vindecarea lor un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Întrucât manifestarea de voinţă a părţii vătămate - în sensul retragerii plângerii prealabile pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. - nu a fost încuviinţată de reprezentantul legal, s-a apreciat că soluţia de condamnare a inculpatului este legală, neimpunându-se reformarea acesteia (nici în sensul achitării şi nici în sensul încetării procesului penal).

De asemenea, s-a apreciat că este legală şi soluţia de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de raport sexual cu un minor, în formă continuată.

Contrar susţinerilor inculpatului, s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 181 C. pen.

Faţă de gravitatea infracţiunii prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., faţă de modalităţile săvârşirii (în formă continuată, respectiv în perioada 12 iulie 2009 - 01 noiembrie 2009), faţă de împrejurarea că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, s-a considerat că nu se impune achitarea acestuia pe motiv că fapta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În final, instanţa de apel, având în vedere actele şi lucrările dosarului, situaţia de fapt, atitudinea inculpatului, manifestată în cursul procesului penal, a apreciat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, impunându-se reducerea acestora.

Astfel, în opinia instanţei de apel, din analiza întregului material probator rezultă fără nici un dubiu faptul că partea vătămată în vârstă de 14 ani (provenind dintr-o familie dezorganizată), a părăsit locuinţa în care domicilia cu tatăl său şi s-a mutat iniţial în comuna Fundeni, la o persoană cunoscută sub numele D., apoi la o familie pe nume B. din comuna Nămoloasa şi, în final, începând cu data de 12 iulie 2009, în locuinţa inculpatului P.M. După ce partea vătămată s-a mutat în locuinţa inculpatului, cei doi au început să întreţină relaţii sexuale, iar relaţia de „concubinaj" era de notorietate în comunitate.

S-a mai reţinut că pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea celor trei infracţiuni, cu ocazia audierii în faza urmăririi penale, că partea vătămată a declarat în mod constant că a fost de acord să locuiască cu inculpatul, să întreţină cu acesta relaţii sexuale, că doreşte să păstreze relaţia cu acesta şi că îl iubeşte foarte mult. Afirmaţiile părţii vătămate sunt confirmate şi de scrisorile trimise inculpatului, care au fost depuse la dosarul instanţei de fond.

Faţă de cele de mai sus, s-a apreciat că pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate pentru cele trei infracţiuni sub limita minimului special prevăzută de lege.

Împotriva deciziei, în termen legal, inculpatul P.M. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte reţine următoarele cu privire la judecarea cauzei până în prezent:

- atât în faţa instanţei de fond (fii. 27), cât şi în cursul apelului (fii. 40), inculpatul a înţeles să invoce „dreptul la tăcere", nefiind de acord să dea declaraţii în care să-şi prezinte propria versiune cu privire la faptele pentru care a fost acuzat;

- nici în recurs inculpatul nu făcut declaraţii, rezumându-se ca - în ultimul cuvânt acordat - să precizeze că este de acord cu cele susţinute de avocatul său şi că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea recursului.

- nici în apel, şi nici în recurs, nu au fost solicitate probe noi (de către avocat, ori de către inculpat personal, şi nici nu au fost formulate cereri prealabile.

Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt identice cu motivele de apel, toate aceste motive fiind invocate şi ca „apărări"în faţa instanţei de fond.

Or, în condiţiile în care - în recurs - pe de o parte, nu au fost solicitate şi nici administrate probe noi, iar pe de altă parte, au fost susţinute ca motive de recurs aceleaşi motive care au fost prezentate şi în faţa instanţei de apel şi, nu în ultimul rând, acestea au fost prezentate ca apărări de fond în faţa primei instanţe, Înalta Curte apreciază că nu se impune, în principiu, suplimentarea argumentelor de natură probatorie ori a celor juridice, argumente prezentate în motivarea amplă a celor două hotărâri judecătoreşti atacate.

Cu toate acestea, Înalta Curte apreciază că se impun câteva completări referitoare la „unele apărări" invocate constant, inclusiv în faţa instanţei de recurs, apărări care ar justifica, în opinia avocatului, după caz, fie înlăturarea totală a răspunderii penale, fie atenuarea acesteia până la „aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ" (prin achitare în temeiul art. 18¹ C. pen.).

Împrejurarea că, în accepţiunea inculpatului, el şi partea vătămată minoră ar fi trăit „ca soţ şi soţie" („în concubinaj", situaţie pe care „o cunoştea toată lumea", „era de notorietate în comunitate") nu justifică, în nici-un mod, comportamentul violent al acestuia (lovirea părţii vătămate motivată prin aceea că i-ar fi citit mesajele primite pe telefon), şi nici obţinerea întreţinerii relaţiilor sexuale prin ameninţarea părţii vătămate (ameninţări de o gravitate extremă, mai ales raportate la vârsta fragedă a acesteia şi, nu în ultimul rând, raportate la situaţia familială anterioară, dar şi cea prezentă la data faptelor care formează obiectul judecăţii - astfel cum a fost corect reţinută de către ambele instanţe - situaţia părţii vătămate fiind una de vulnerabilitate deosebită, emoţional şi social, dar şi economic).

De asemenea, în contrast cu vârsta părţii vătămate, vârsta inculpatului la data faptelor - persoană majoră - la care se adaugă experienţa socială inerentă acestei vârste, cunoaşterea cu exactitate a vârstei părţii vătămate, şi cunoaşterea - cel puţin generică, din afirmaţiile prietenilor săi - a prevederilor legale penale referitoare la întreţinerea relaţiilor sexuale cu o minoră (astfel cu rezultă chiar din propriile sale declaraţii), nu pot constitui argumente ale apărării în sensul că faptele sale „nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii".

Înalta Curte, în acord cu cele două instanţe, apreciază ca nerezonabil motivată revenirea părţii vătămate asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale. Nici o probă din dosar nu sugerează, chiar la minimul de rezonabilitate, că declaraţiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale ar fi fost afectate de aspecte de nelegalitate ci, dimpotrivă, că toate aceste declaraţii au fost date organelor judiciare în deplină libertate de voinţă şi conştiinţă (cele mai elocvente declaraţii din cursul urmăririi penale fiind date în prezenţa fie a unui instructor de educaţie de la căminul de primire minori, fie a unui psiholog de specialitate în domeniul ocrotirii minorilor, ori chiar în prezenţa tatălui minorei şi a uneia dintre persoanele arătate, de fiecare dată acestea contrasemnând declaraţiile scrise - fii. 8-10, fii. 10-11, fii. 12-13, fii. 13 verso - 14 din d.u.p.).

În condiţiile neinvocării unor motive temeinice, rezonabile, atât revenirea asupra declaraţiilor iniţiale, cât şi expedierea unor scrisori către inculpat (aspect la care avocatul a făcut referire) - ulterior trimiterii în judecată a acestuia şi, mai ales, ulterior condamnării sale - sugerează, cu o probabilitate rezonabilă - încercarea părţii vătămate pentru atenuarea ori chiar înlăturarea răspunderii penale a inculpatului.

Nici invocarea „acordului părţii vătămate minore pentru întreţinerea relaţiilor sexuale" - acord sau consimţământ la care a făcut referire avocatul - nu prezintă relevanţă juridică deoarece, prin incriminarea faptei în art. 198 C. pen., rezultă voinţa legiuitorului de a nu-l considera valabil, fiind dat de o persoană apreciată ca insuficient dezvoltată fizic, psihic, moral şi social pentru a înţelege, pe deplin, toate sensurile, semnificaţiile şi, mai ales, toate implicaţiile şi consecinţele unui astfel de consimţământ.

Neîntemeiată este şi critica referitoare la individualizarea pedepsei, astfel cum a fost realizată de instanţa de apel, care - aşa cum s-a arătat - a redus pedeapsa rezultantă de la 13 ani închisoare la 4 ani şi 2 luni închisoare.

În condiţiile soluţionării recursului inculpatului, Înalta Curte face trimitere la argumentele instanţei de apel care au justificat această reducere semnificativă a pedepsei rezultante („rezultă fără nici un dubiu faptul că partea vătămată în vârstă de 14 ani, provenind dintr-o familie dezorganizată), a părăsit locuinţa în care domicilia cu tatăl său şi s-a mutat iniţial în comuna Fundeni, la o persoană cunoscută sub numele D. apoi la o familie pe nume B. din comuna Nămoloasa şi, în final, începând cu data de 12 iulie 2009, în locuinţa inculpatului P.M. După ce partea vătămată s-a mutat în locuinţa inculpatului, cei doi au început să întreţină relaţii sexuale, iar relaţia de „concubinaj" era de notorietate în comunitate. S-a mai reţinut că pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea celor trei infracţiuni, cu ocazia audierii în faza urmăririi penale, că partea vătămată a declarat în mod constant că a fost de acord să locuiască cu inculpatul, să întreţină cu acesta relaţii sexuale, că doreşte să păstreze relaţia cu acesta şi că îl iubeşte foarte mult. Afirmaţiile părţii vătămate sunt confirmate şi de scrisorile trimise inculpatului, care au fost depuse la dosarul instanţei de fond"). Aşa cum s-a arătat, faţă de cele de mai sus, s-a apreciat de către instanţa de apel că pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate pentru cele trei infracţiuni sub limita minimului special prevăzut de lege.

Înalta Curte apreciază că pedepsele, astfel cum au fost reduse de instanţa de apel, sunt de natură să contribuie la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., neexistând argumente suplimentare, aduse în faţa instanţei de recurs de către apărare, care să justifice concluzia necesităţii unei noi reduceri a acestora.

Un contraargument pentru admiterea cererii de reducere a pedepselor îl constituie şi menţiunile din fişa de cazier judiciar al inculpatului (fil.65 verso-„condamnat 6 luni pentru art. 180² C. pen., 6 luni pentru art. 1¹ pct. 1 Legea nr. 61/1991. Conform art. 33 - 34 va executa, cu un spor, 8 luni cu suspendare conf.art. 81 - 82 C. pen." – sentinta penala nr. 231/2007 jud. Lieşti).

Faţă de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.

Împotriva Deciziei penale nr. 44/ A din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 noiembrie 2009, la 23 februarie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat şi suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată S.N.L., se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 612/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 212/2011. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 701/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 701/2011. Penal