ICCJ. Decizia nr. 77/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 77/2011
Dosar nr. 70/1/2011
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 4 ianurie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze, minori şi familie, investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpaţii Ţ.S.C., G.G., B.l. şi J.T. împotriva sentinţei penale nr. 346/D din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului Bacău, secţia penală, a dispus, în baza art. 3002, raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului Ţ.S.C. (fiul lui l. şi C.).
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Inculpatul Ţ.S.C. (zis M.) a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, prin încheierea din 15 septembrie 2008 a Tribunalului Bacău, reţinându-se, la acel moment, că sunt suficiente probe si indicii temeinice în sensul dispoziţiilor art. 143 şi art. 681 C. proc. pen., că ar fi săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 12, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi de art. 7 din Legea m.39/2003.
S-a reţinut prin încheierea de arestare ca există presupunerea rezonabilă că inculpatul a început colaborarea cu J.T., cei doi desfăşurând acte specifice traficului de personae, în manieră organizată, constituindu-se ulterior un grup infracţional organizat, la care au aderat numiţii T.F., C.S. s.a. Victimele erau recrutate din rândul tinerelor cu aspect fizic plăcut dar care se confruntau cu dificultăţi materiale, taxele pentru obţinerea paşapoartelor, şi cheltuielilor de transport fiind suportate de către inculpat, precum şi de către membrii grupului infracţional organizat. Odată ajunse în străinătate, tinerele aflau că trebuie să se prostitueze, având fixate adevărate norme iar din aceste câştiguri ilicite o parte revenea şi inculpatului. S-a mai reţinut că în realitate, inculpatul era un om deosebit de violent ca de afltfel şi ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat, unul dintre ei fiind suspectat de săvârşirea în străinătate a unui omor. Victimele revenite în tara care nu mai voiau să se prostitueze erau ameninţate cu moartea, în cel mai serios mod cu putinţă, motiv pentru care doar două dintre ele au acceptat să dea declaraţii, celelalte cerând să le fie protejată identitatea.
Prin sentinţa penală nr. 346/D din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului Bacău inculptaul Ţ.S.C. a fost condamnat la:
- 11 ani închisoare şi 8 ani înterzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Leghea nr. 678/2001;
- 10 ani închisoare si 8 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pentru infracţiune aprevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;
- 6 ani închisoare şi 6 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;
- 5 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a lit. a) si lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 8 ani înterzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Cu privire la menţinerea stării de arrest, instanţa de apel a apreciat că, la acest moment procesual, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat sunt, prin natura lor, grave iar inculpatul prezintă un pericol cert pentru ordinea publică dar şi pentru buna desfăşurare a procesului în continuare; s-a apreciat că se impune menţinerea stării de arest pentru a fi evitată zădărnicirea aflării adevărului, faptele fiind presupuse a fi comise în condiţii extreme asupra mai multor părţi vătămate şi, nu în ultimul rând, faptul că inculpatul este o fire extrem de violentă, părţile vătămate fiind audiate prin mijloace speciale fiindu-le frică de inculpat şi de anturajul acestuia, unele solicitând chiar protecţie din parte autorităţilor.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul Ţ.S.C. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea încheierii şi, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instaţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din C.E.D.O., s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul Ţ.S.C. fost arestat în baza art. 148 lit. b), e) şi f) C. proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că a comis infracţiunile prevăzute de art. 12, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că dispoziţia instanţei de apel, de menţineere a arestării preventive, este legală şi temeinică întrucât temeiurile care au determinat arestarea subzistă iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică avându-se în vedere gravitatea infracţiunilor comise, faptul că inculpatul este o fire extrem de violentă şi, nu în ultimul rând faptul că a fost deja comdamnat de prima instanţă, aşa cum s-a arătat, la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare.
Totodată, Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret şi actual nu numai pentru ordinea publică, ci şi mai ales, pentru victime infracţiunilor, care aşa cum s-a arătat au solicitat protecţie de teama inculpatului şi, nu în ultimul rând, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Nici în ceea ce priveşte durata arestării preventive, instanţa nu consideră că s-ar fi depăşit un termen rezonabil ţinând seama de obiectul şi complexitatea cauzei, aflată deja, în apel.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necasară menţinerea arestării preventive a inculpatului Ţ.S.C.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.S.C. împotriva încheierii din 4 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 997/110/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 69/2011. Penal. Omorul deosebit de grav (art.... | ICCJ. Decizia nr. 92/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
