ICCJ. Decizia nr. 92/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.92/2011
Dosar nr.116/1/2011
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea din 29 decembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 12766/2/2010, constatând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor R.C.A. şi M.I.I., a dispus menţinerea acesteia.
Pentru a pronunţa încheierea, instanţa, sesizată cu judecarea apelurilor formulate de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 825 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, verificând din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., măsura arestării preventive, a constatat că subzistă, şi în faza soluţionării căii de atac a apelului, temeiurile de drept şi de fapt care au determinat luarea măsurii, fiind, deci, întrunite cerinţele prevăzute de art. 611 C. proc. pen., art. 143 şi art. 148 lit. f) din acelaşi cod, faptele pentru care inculpaţii au fost urmăriţi penal şi condamnaţi în primă instanţă fiind grave, în sarcina lor reţinându-se infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, tâlhărie, omor deosebit de grav, iar în dosar sunt probe că lăsarea lor în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta desprinzându-se atât din gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi fost comise de ei, cât şi din conduita adoptată.
S-a mai reţinut că sunt incidente şi dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit. a) C.E.D.O., ei fiind menţinuţi în stare de arest legal, pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent.
Împotriva încheierii, inculpaţii, în termenul legal, au declarat recursuri, ei cerând lăsarea în stare de libertate, sens în care s-a motivat că se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că prin sentinţa penală nr. 825 din 02 noiembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală a condamnat pe inculpatul R.C.A. la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi pe inculpatul M.I.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.
Totodată, se reţine că ambii inculpaţi au fost arestaţi preventiv la 06 februarie 2009, instanţa constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerinţele art. 143 şi ale art. 148 lit. f) C. proc. pen.
La acest moment procesual, în dosar sunt indicii rezonabile de a se crede că temeiurile nu au încetat, inculpaţii au comis faptele infracţionale pedepsibile cu pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare, iar din datele cauzei, sunt şi probe că lăsarea lor în stare de libertate afectează negativ opinia publică, în aprecierea pericolului având relevanţă natura gravă a infracţiunilor, de violenţă (tâlhărie, lipsire de libertate în mod nelegal, omor deosebit de grav), faptele sunt comise în condiţiile concursului real, cu consecinţa morţii victimei I.S.M.
În ce priveşte durata arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului, nu s-a depăşit termenul rezonabil, iar inculpaţii au fost condamnaţi, chiar nedefinitiv fiind, la pedepse privative de libertate.
Ca atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind şi condamnarea ambilor inculpaţi, nu se impune revocarea măsurii arestării lor preventive, încheierea recurată fiind legală şi temeinică.
Pentru motivele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţi vor fi respinse ca nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.C.A. şi M.I.I. împotriva încheierii din 29 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 12766/2/2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 77/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 129/2011. Penal → |
|---|
