ICCJ. Decizia nr. 776/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 776/2011
Dosar nr.10530/2/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 401/F din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea persoanei vătămate L.I. împotriva rezoluţiei emisă la data de 11 mai 2010 în Dosarul nr. 75/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Petentul L.I. a depus succesiv plângeri penale împotriva „Comisarilor de la secţia 11 Poliţie Bucureşti", a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti pentru a fi luate măsuri disciplinare sau penale „corespunzătoare atitudinii de pasivitate favorizatoare", precum şi împotriva lui E.M., avocat în cadrul Baroului Teleorman, C.L., expert contabil, a unui notar neidentificat şi a unor magistraţi de la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 254 raportat la art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a mai reţinut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe baza actelor premergătoare efectuate, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocat E.M. şi numitul C.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, faţă de judecător V.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele nu există şi neînceperea urmăririi penale faţă de A.N. (autori necunoscuţi) sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 61 din Legea nr. 78/2000, pe acelaşi considerent al inexistenţei faptelor, prin ordonanţa din 11 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 75/P/2010, menţinută prin Ordonanţa nr. 706/II/2/2010 din 22 iunie 2010 a procurorului şef al Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Instanţa de fond, sesizată cu plângerea petentului împotriva ordonanţelor menţionate, a constatat că cercetarea faptelor s-a făcut cu respectarea strictă a principiului nevinovăţiei, iar procurorul de caz a apreciat corect situaţia rezultată din actele aflate la dosar, ceea ce a condus în mod judicios la adoptarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale în cauză.
Împotriva acestei hotărâri definitive petentul a declarat recurs, cu motivarea că nu a avut parte de o judecată echitabilă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul procesului penal.
În raport de principiul statuat prin textul constituţional menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acestuia în condiţiile legii.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Codul de procedură penală, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege.
Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din data de 26 octombrie 2010, „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8)" este definitivă.
Aşadar, prin voinţa legiuitorului s-a statuat că astfel de cauze nu sunt supuse niciunei căi de atac la instanţa superioară, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca inadmisibil, în temeiul art. 3851 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul L.I. împotriva Sentinţei penale nr. 401/F din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 723/2011. Penal. Omorul deosebit de grav (art.... | ICCJ. Decizia nr. 831/2011. Penal → |
|---|
