ICCJ. Decizia nr. 805/2011. Penal
| Comentarii |
|
A. Prin sentința penală nr. 359 din 9 august 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 845/30/2010 din 10 februarie 2010, în temeiul art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.G., la o pedeapsă de: 20 (douăzeci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
în temeiul art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
In temeiul art. 65 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pentru o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din 31 octombrie 2009 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului B.G.
în temeiul art. 14,art. 346 C. proc. pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.L.M., domiciliat în Timișoara, în nume propriu și în calitatea de reprezentant al minorei S.D.E., sens în care a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.000 lei daune materiale către partea civilă S.L.M., 100.000 Euro daune morale sau echivalentul în lei a acestei sume din ziua plății către partea civilă S.L.M., 100.000 Euro sau echivalentul în lei din ziua plății și 600 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere către partea civilă S.D.E., prin reprezentant legal S.L.M., respingându-se în rest acțiunea civilă.
în temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 20.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 2156/P/2009 din data de 09 februarie 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 10 februarie 2010 sub număr unic de dosar 845/30/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.G., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen
în fapt, prin actul de inculpare s-a reținut că, în noaptea de 30/31 octombrie 2009, în jurul orei 0200, inculpatul B.G., zis "G. hoțul", l-a împușcat mortal pe S.N.T., agent șef de poliție din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Timiș, care se afla în timpul exercitării îndatoririlor de serviciu, folosind pistolul din dotarea victimei. Fapta a fost comisă în orașul Sânnicolau Mare, jud. Timiș, în loc public.
Mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală constau în: referat cu propunere de declinare a competenței - vol. l, filele 1-2, proces-verbal de sesizare din oficiu - vol. l, fila 3, proces-verbal vol. l, fila 4, proces-verbal de cercetare la fața locului I - vol. l, filele 5-7, listă de probe vol. l, filele 8-9, schiță I - vol. l, fila 10, planșa foto cu aspecte de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei în cazul omorului comis în 31 octombrie 2009 în localitatea Sânnicolau Mare - vol. l, filele 19-50, proces-verbal de cercetare la fața locului II - vol. l, filele 51, planșa foto - vol. l, filele 53-59, planle foto cu urmele papilare ridicate de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei -vol. l, filele 62-65, schița locului faptei II - vol. l, fila 81, fotocopie certificat de înmatriculare - vol. l, filele 85,86, proces-verbal - vol. l, filele 87,88, rapoarte IJPF Timiș - vol. l, filele 90-113, înscris cu persoanele din tura de serviciu din cadrul SPF Sânnicolau Mare - vol. l, filele 116,117.118, ordonanța de efectuare a unei expertize genetice - vol.II, filele 3-6, raport de expertiză - vol. II, filele 8-21, 36-38, tabel profile genetice - vol. II, filele 22-27, 39, raport de constatare tehnico-științifică - vol. II, filele 49-56, 140,143, 134, 137, declarații martori - vol. II, filele 57-60,62-68, 70,71-74, 76-83, 85-93, 98-104, 106-108, 109, 111—113, 114-127; rapoarte de constatare medico-legală - vol. II, filele 134, 137, buletine de analiză - vol. II, filele 135, 138, 141, 144, raportul medico-legal de necropsie S.N.T. - vol. III, fila 5-7, buletin histopatologic; buletin de analiză nr. 132/2009, buletin de analiză toxicologică nr. 109/T/C din 3 noiembrie 2009 și buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 488 din 2 noiembrie 2009; planșa foto cuprinzând aspecte de la necropsia cadavrului numitului S.N.T. - vol. III, filele 8-11, 13-26, dovada de înhumare și certificat medical constatator al decesului cu nr. 537 - vol. III, filele 29, 31, copie registru procese verbale - vol. III, fila 39, instructaje periodice - vol. III, fila 40, plan de acțiune a turei de serviciu - vol. III, fila 41, fișa individuală de instructaj - vol. III, fila 43, instructaj la angajare - vol. III, fila 44, instructaj periodic - vol.III, filele 45— 47,evidența armamentului - vol. III, fila 48, predarea și primirea serviciului de zi - vol.III, fila 49, declarație parte civilă - vol. III, fila 50, dovadă de predare primire bunuri - vol. III, filele 51-54, mapa cu atribuțiile postului de pază și control acces - vol.IV, filele 91-95 și ordinul MAI - vol. IV, fila 96, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, seria B nr. 0346707 din 19 ianuarie 2010 - vol. V fila 130
în faza de judecată în primă instanță au fost audiați inculpatul B.G. (fila 27) și martorii R.M. (fila 49), C.I. 8fila 50), G.M. (fila 51), G.I. (fila 52), B.A.N. (fila 53), M.P.G. (fila 54), U.V.V. (fila 55), S.M. (fila 75), I.I. (fila 76), T.P.P. (fila 77), Y.C. (fila 91), Y.S. (fila 92), N.L.A. (fila 93, I.G. (fila 94).
Analizând probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, prima instanță a reținut aceeași stare de fapt prezentată în actul de inculpare în sensul că, în după-amiaza zilei de 30 octombrie 2009, în jurul orei 17:00, martorii minori U.V.V., zis "V." și M.P.G.M., poreclit "A.", au plecat împreună din localitatea Cenad la Balul Bobocilor al Grupului Școlar Agricol, organizat lângă Primăria din Sânnicolau Mare.
în jurul orei 24, cei doi martori s-au întâlnit în barul "Foișor" din Sânnicolau Mare cu inculpatul B.G., zis "G. hoțul" și cu martorii T.C., zis "C." și B.A.N., zis "T.", ultimul fiind minor.
Până în jurul orei 01:00, cei 5 tineri au consumat băuturi alcoolice și nealcoolice în barul menționat. La un moment dat, inculpatul Ie-a propus celor 4 martori să-l însoțească.
Cei 5 tineri s-au deplasat la un alt bar din Sânnicolau Mare, inculpatul B.G. fiind persoana care conducea grupul, iar restul îl urmau, unde au stat preț de 2-3 minute, după care toți s-au îndreptat spre stația de autobuze IRET din Sânnicolau Mare.
Inculpatul B.G. și martorul T.C. se deplasau fiecare cu câte o bicicletă, iar ceilalți pe jos.
La un moment dat, cei 5 tineri au ajuns în dreptul unei clădiri cunoscute sub numele de "Cantina", unde, peste drum, era parcată o mașină Dacia 1310 de culoare bej, cu numărul de înmatriculare.
Din interiorul autoturismului, inculpatul și martorii au sustras un radiocasetofon auto marca Eurotec, un rucsac de culoare negru cu albastru, conținând o bluză neagră fără mâneci și o lanternă roșie. Bunurile sustrase din autoturism au fost introduse în rucsac, acesta rămânând la inculpatul B.G.
Tinerii și-au continuat drumul și s-au îndreptat cu toții spre parcarea auto din fața sediul Poliției de Frontieră din Sânnicolau Mare și, în timp ce se deplasau pe străzi, martorii B.A.N. și M.P.G.M. încercau portierele mai multor mașini parcate, în speranța că le vor găsi descuiate.
La un moment dat, în timp ce încerca portiera unui autoturism ce era parcat în fața intrării în sediul Poliției de Frontieră din Sânnicolau Mare, martorul B.A.N. a observat că s-a deschis poarta instituției și a apărut victima care era îmbrăcată în uniformă de polițist.
Martorul B.A.N. a observat victima și a strigat "fugiți, poliția". Auzind aceasta, inculpatul B.G. și martorul T.C. s-au urcat pe biciclete și au început să pedaleze, iar ceilalți din grup au fugit pe jos.
Martorul U.V.V. și ceilalți doi aflați pe biciclete au reușit să fugă în față și s-au ascuns cu tot cu biciclete într-un șanț adânc, iar martorii B.A.N. și M.P.G.M. s-au ascuns într-un loc întunecos la aproximativ 200 m de sediul poliției, într-un loc opus față de ceilalți.
Luată prin surprindere, victima s-a urcat la volanul autoturismului personal marca VW Golf alb și a plecat în urmărirea tinerilor. A trecut pe lângă locul unde de aflau ascunși martorii B.A.N. și M.P.G.M. și a oprit în dreptul unde erau ascunși martorii U.V.V., T.C. și inculpatul B.G.
Victima a coborât din mașină cu un baston în mână și s-a deplasat înspre martorul T.C., pe care l-a întrebat ce caută la mașini, după care l-a lovit cu bastonul peste spate pe inculpatul B.G., care stătea în șezut în șanț.
în acest timp, martorul U.V.V. a reușit să se îndepărteze pe burtă, târâș, de ceilalți doi și, speriat, a fugit din șanț înspre locul unde erau ascunși martorii M.P.G.M. și B.A.N. Intre șanț și ascunzătoarea ultimilor doi era o distantă de circa 20-30 m. De aici, cei 3 martori minori au fugit și, după ce au parcurs aproximativ 100 m, au auzit 3 focuri de armă care veneau dinspre șanțul în care rămăseseră inculpatul B.G., martorul T.C. și cu victima.
Astfel, după ce a fost lovit cu bastonul peste spate, inculpatul B.G. s-a enervat, s-a ridicat în picioare, a placat victima în zona stomacului, intrând cu capul în stomacul acesteia și concomitent, l-a tras pe S.N.T. de picioare, în sus, trântindu-l la pământ pe spate, cu picioarele în sus.
între victimă și inculpat a avut loc o luptă, la care nu au participat niciunul dintre martori. în timpul luptei, inculpatul i-a smuls victimei epoleții de pe umeri și a imobilizat-o.
în timp ce victima era căzută pe spate în șanț, inculpatul s-a urcat cu tot corpul pe victimă și a imobilizat-o cu genunchii și cu mâinile. în timp ce ținea victima de încheietura mâinii în care avea pistolul, cu pumnul drept și cu genunchiul, inculpatul a aplicat agentului de poliție multiple lovituri în zona feței. în timpul încăierării, victima a reușit să scoată pistolul, însă inculpatul i l-a smuls din mână, s-a ridicat în picioare și a împușcat victima în timp ce aceasta era întinsă pe spate la pământ.
Martorul T.C. a fugit de la fața locului întrucât s-a speriat de focurile de armă și de faptul că inculpatul îl imobilizase pe agentul de poliție și îl lovea violent cu pumnul și genunchiul în zona fetei.
După ce l-a împușcat pe polițist, inculpatul și-a luat bicicleta și a fugit cu pistolul victimei, pe care l-a aruncat pe partea cealaltă a străzii, pe marginea trotuarului, unde a fost descoperit ulterior.
Agentul de poliție S.N.T., fiind conștient încă, s-a urcat la volanul autoturismului și a mers în urmărirea inculpatului, însă după 300 m a oprit în fața imobilului cu nr. 3, unde a cerut ajutorul martorilor I.G. și G.I., cărora, cu ultimele puteri, Ie-a relatat că "hoții m-au împușcat și mi-au furat pistolul".
Inculpatul l-a ajuns din urmă pe martorul T.C., căruia i-a spus că l-a bătut rău pe polițist și a tras cu pistolul, după care a aruncat pistolul între niște pomi.
Inculpatul și martorul T.C. s-au deplasat cu bicicletele în localitatea Cenad, la locuința inculpatului, unde s-au culcat, iar a doua zi, în jurul prânzului, au aflat că agentul de poliție a decedat, inculpatul părăsind țara pentru a se sustrage de la urmărire penală.
în faza de urmărire penală, inculpatul a refuzat să dea vreo declarație, iar în fata instanței a arătat că este adevărat că a avut o altercație violentă cu victima, dar că polițistul s-a împușcat singur în timpul altercației, recunoscând însă că victima a decedat din cauza lui.
Probatoriul administrat în faza de urmărire penală a dovedit împrejurarea că pistolul nu se putea descărca accidental, dar și faptul că victima nu se putea împușca singură, fiind astfel contrazisă varianta inculpatului. Astfel, tragerea a fost făcută oblic de sus în jos și de la dreapta la stânga, poziția autorului fiind lateral stânga față de victimă, din picioare. Tragerea a fost făcută în limita de acțiune a factorilor suplimentari, 60- 100 cm - fapt atestat de prezența carboxihemoglobinei în țesutul tegumentar recoltat de la orificiile de intrate ?i orb de ieșire. Canalul de tragere - traiectoria glonțului - fiind orientat infero-extern si de la dreapta la stânga, intersectând: hemitorace anterior dr.- hemidiafragm dr.- lob stg. hepatic-stomac prepilor-corp pancreatic- flexura duodenojejunala - rinichi stg. lombar stg. Aspectul orificiului de intrare, orientarea canalului, lipsa urmelor de pulbere la nivelul mâinilor victimei exclude autoîmpușcarea. Aceste aspecte rezultă din raportul medico legal de necropsie și expertiza balistică.
A?adar, rezultă cu certitudine că victima nu s-a împușcat singură și pistolul nu s-a descărcat accidental, iar lipsa urmelor de pulbere la nivelul mâinilor victimei nu constituie singura probă în acest sens ci și traiectoria glonțului, distanța de la care s-a tras, stabilindu-se că tragerea a fost făcută oblic de sus în jos și de la dreapta la stânga, poziția autorului fiind lateral stânga față de victimă, din picioare.
Din punct de vedere obiectiv, infracțiunea s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a împușca victima, din raportul medico legal de necropsie rezultând cu certitudine legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și moartea victimei.
De asemenea profilul genetic al inculpatului a fost reliefat în proporție de 99,99% pe pistolul cu care a fost împușcată victima.
La stabilirea intenției cu care a acționat inculpatul B.G. au fost avute în vedere toate împrejurările concrete ale săvârșirii faptei: inculpatul B.G. a imobilizat întâi victima, i-a aplicat multiple lovituri în zona feței pentru a o anihila, natura armei folosite la comiterea faptei, în speță armă letală de foc, aptă de a produce moartea, motiv pentru care s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă.
In momentul comiterii faptei, inculpatul a cunoscut faptul că victima este polițist, întrucât anterior faptei a strigat martorilor să fugă, folosind expresia "fugiți, poliția" și a observat uniforma purtată de aceasta, drept dovadă este și împrejurarea că acest i-a smuls epoleții, expertiza ADN concluzionând existența unor profile genetice pentru care probabilitatea de a aparține inculpatului este de 99,99%.
Inculpatul a luat singur rezoluția infracțională de a împușca mortal victima, smulgându-i pistolul din mână și executând un foc de armă direct asupra acesteia.
La individualizarea judiciară a pedepsei, plecând de la prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prima instanță a ținut seama de limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea reținută, de pericolul deosebit al faptei inculpatului, de persoana acestuia. A reținut că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră, încercând în fața instanței să susțină că victima s-a împușcat singură și că nu a știut că este polițist, susținerile acestuia fiind combătute de probele administrate așa cum s-a arătat mai sus.
Inculpatul are antecedente penale care însă nu atrag starea de recidivă, fiind minor la săvârșirea acelor fapte. Inculpatul nu a manifestat atitudine de regret față de fapta săvârșită.
Infracțiunea săvârșită de inculpat a fost apreciată de prima instanță ca aducând atingere atât relațiilor sociale referitoare la dreptul persoanei la viață, cât și celor referitoare la integritatea persoanelor care exercită tocmai funcția de reprimare a infrac?ionalității.
Toate acestea au îndreptățit prima instanța să aplice o pedeapsă de 20 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii, prima instanță a reținut că aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. trebuie realizată în lumina jurisprudenței CEDO, (cauzele Hirst c. Regatului Unit și Sabou și Pârcălab c. României), cât și în lumina Deciziei nr. XXIV/ 2007 a î.C.C.J., dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)-c) nu se face de drept, ci instanța trebuie să aprecieze în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) și la principiul constituțional al proporționalității. Prin urmare, ținând cont de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului (precizate mai sus), prima instanță a aplicat pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) lit. b) constând în dreptul de a alege, de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Prima instanță a apreciat că interzicerea drepturilor electorale de a alege sau a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viață al oricărei persoane, nu este în măsură nici să-și exprime punctul de vedere, prin votul său, referitor la modalitatea în care autoritățile statului își îndeplinesc atribuțiile, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.
Referitor la acțiunea civilă, prima instanță a reținut că partea civilă S.L. s-a constituit parte civilă cauză cu suma de 25.000 lei daune materiale și câte 150.000 Euro daune morale, atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant legal al minorei S.D.
Prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită (inculpatul a împușcat victima), vinovăția (inculpata a înjunghiat-o cu intenție indirectă), existența prejudiciului (cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei și suferința produsă de moartea acesteia) și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu (fapta inculpatului a generat direct prejudicierea părții civile).
Analizând pretențiile formulate de către partea civilă, tribunalul a reținut că, deși nu s-au depus la dosar înscrisuri, împrejurarea că înmormântarea unei persoane necesită anumite cheltuieli este de notorietate și cuantumul acestora a fost stabilit de partea civilă în mod rezonabil, având în vedere numărul mare de persoane participante la înmormântarea și a pomenilor făcute potrivit obiceiurilor religioase.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, s-a reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. Astfel, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în cauză în plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele faptei. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs părții civile. Raportat la aceste criterii, prima instanță a apreciat că suma de 100.000 Euro pentru fiecare parte civilă reprezintă un prejudiciu echitabil pentru suferințele morele cauzate de către inculpat părții civile, prin aceea că și-au pierdut o rudă foarte apropiată, soțul și respectiv tatăl, motiv pentru care în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu raportare la art. 998 C. civ., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 25.000 lei daune materiale către partea civilă S.L.M., 100.000 Euro daune morale sau echivalentul în lei a acestei sume din ziua plății către partea civilă S.L.M., 100.000 Euro sau echivalentul în lei din ziua plătii și 600 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere către partea civilă S.D.E., prin reprezentant legal S.L.M., fiind respinsă în rest acțiunea civilă.
B. împotriva acestei sentințe au declarat apeluri PARCHETUL DE PE LâNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ și inculpatul B.G., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, sub nr. 845/30/2010 din 30 septembrie 2010.
în motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și, pronunțându-se o nouă hotărâre, majorarea pedepsei aplicate inculpatului, deducerea arestului preventiv începând cu data de 03 noiembrie 2009 și restituirea pistolului marca "Carpați" și a încărcătorului către Inspectoratul Poliției de Frontieră Timiș, arătând că pe numele inculpatului s-a emis un mandat de arestare preventivă în lipsă la 31 octombrie 2009, fiind prins și predat autorităților române în data de 3 noiembrie 2009; cum inculpatul a săvârșit infracțiunea folosind pistolul din dotarea victimei, instanța trebuia să dispună restituirea armei și a încărcătorului către Inspectoratul Poliției de Frontieră Timiș; pedeapsa este prea mică față de împrejurările comiterii faptei și calitatea victimei, nerecunoașterea faptei și comportamentul agresiv și oscilant al inculpatului.
Inculpatul nu și-a motivat apelul, el solicitând, cu ocazia ultimului cuvânt, reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 158/A din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ care a fost desființată în parte și rejudecând cauza a condamnă pe inculpatul B.G. la detențiune pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav; în baza art. 348 C. proc. pen., a dispus restituirea către Inspectoratul Poliției de Frontieră Timiș a pistolului marca "Carpați", model 74, calibru 7,65 mm, seria 0-3386, precum și a încărcătorului gol descoperit în pistolul amintit, menținând în rest dispozițiile sentinței penale apelate și starea de arest a inculpatului.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat (în public) și deosebit de grav (asupra unui polițist, în timpul și în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu), constând în uciderea prin împușcare, folosind chiar arma din dotarea victimei, a unui polițist de frontieră aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu și echipat în uniformă și vestă verde reflectorizantă, care l-a surprins pe inculpat în momentul în care, însoțit de niște prieteni, încerca să sustragă bunuri tocmai din autoturismele parcate în fața sediului Sectorului Poliției de Frontieră Sânnicolau Mare, omor comis după ce victima i-a urmărit cu mașina pe inculpat și însoțitorii lui, la care se adaugă amenințarea martorilor în sensul de a nu declara nimic dacă sunt prinși de poliție, plecarea inculpatului din România în scopul sustragerii de la urmărire penală, sfidarea organelor de urmărire penală și încercarea de inducere în eroare a instanței de judecată, sunt împrejurări care îndreptățesc instanța să considere că scopul pedepsei nu poate fi atins decât îndepărtând-l definitiv pe inculpat din societate prin privarea acestuia de libertate pentru tot restul vieții lui.
A mai reținut că prima instanță a omis să dispună restituirea armei și a încărcătorului către Inspectoratul Poliției de Frontieră Timiș, față de împrejurarea că inculpatul a săvârșit infracțiunea folosind pistolul din dotarea victimei; ca atare, în baza art. 348 C. proc. pen. a dispus restituirea către Inspectoratul Poliției de Frontieră Timiș a pistolului marca "Carpați", model 74, calibru 7,65 mm, seria 0-3386, precum și a încărcătorului gol descoperit în pistolul respectiv.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.G., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând înlocuirea detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii în raport de împrejurările în care a săvârșit fapta, respectiv faptul că nu avut intenția de a ucide victima.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul inculpatului este întemeiat.
îNALTA CURTE constată că instanța de apel, prin raportare la criteriile de individualizare a răspunderii penale, respectiv: gravitatea ridicată a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, modalitatea și împrejurările săvârșirii, atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal - în sensul minimalizării vinovăției -, a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât îndepărtând-l definitiv pe inculpat din societate prin privarea acestuia de libertate pentru tot restul vieții.
Această apreciere nu este justificată, în opinia înaltei Curți, care constată că prima instanță a procedat la o individualizare mai fidelă criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în ceea ce privește alegerea pedepsei alternative în modalitatea închisorii - pentru infracțiunea prev. de art. 174-art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen. pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani -, reținând că în raport de natura faptei comise, pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă și datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului (avea vârsta de doar 19 ani la data comiterii faptei, a avut o poziție de minimalizare a vinovăției sale dar care nu îi poate fi imputată atâta vreme cât reprezintă o modalitate legală de exercitare a dreptului la apărare, recunoscând totuși că decesul victimei s-a produs din cauza sa), sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins prin aplicarea pedepsei închisorii, stabilit însă la cuantumul maxim prevăzut de lege - 25 ani închisoare. Aceasta întrucât deși circumstanțele de fapt sunt corect reținute iar gravitatea faptei este de necontestat, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului - care este tânăr și a recunoscut nu neapărat formal săvârșirea faptei CURTEA apreciază că nu se impune aplicarea pedepsei detențiunii pe viață, aceasta nefiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului, în vârstă de doar 19 ani la momentul comiterii faptei, practic acesta nemai întrevăzând nici o perspectivă socială.
Aceasta, întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu trebuie să constituie doar o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, ci și un mijloc de reeducare al condamnatului. în concret, la individualizarea judiciară a pedepsei, înalta Curte ia în considerare gradul de pericol social concret ridicat al faptei, relevat de modalitatea în care a fost săvârșită, de împrejurările comiterii acesteia, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului care, deși nu este la prima confruntare cu legea penală, faptele anterioare au fost comise în timpul minorității și nu au constituit infracțiuni de violență, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică are un intelect inferior și prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial, astfel că modalitatea de executare stabilită și cuantumul pedepsei corespunde scopului prev. de art. 52 C. pen.
Referitor la pedepsele accesorie și complementară, înalta Curte apreciază că atât instanța de fond cât și cea de fond au făcut o aplicare corespunzătoare a legislației naționale, în acord cu jurisprudența CEDO, motivând în mod detaliat restrângerea drepturilor cetățenești, astfel încât Curtea va menține aceste dispoziții.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei recurate, pe care a casat-o numai în ceea ce privește pedeapsa principală aplicată inculpatului pe care o va înlocui cu pedeapsa închisorii în cuantum de 25 ani închisoare, menținând restul dispozițiilor deciziei recurate.
Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. s-a computat durata arestării preventive, la zi iar în baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1214/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 882/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
