ICCJ. Decizia nr. 548/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 216 din 3 mai 2010 a Judecătoriei Caransebeș a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul G.P. împotriva rezoluției nr. 992/P/2009 din 13 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș de neîncepere a urmăririi penale a intimatului Bălan Romulus pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
S-a reținut că faptele reclamate au caracter civil și că nu a existat intenția intimatului de a tulbura posesia, ca urmare a scurgerilor de apă pluviale prin tuburile și canalizarea aflate pe terenul petiționarului.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul, care a fost respins prin decizia penală nr. 179 din 29 iulie 2010 a Tribunalului Caransebeș, cu motivarea că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
în contra acestei decizii petiționarul G.P. a declarat recurs care a fost respins ca inadmisibil prin decizia penală nr. 990/R din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, reținându-se că dispozițiile procesual penale nu permit recurarea unei hotărâri definitive.
întrucât a considerat că și această ultimă decizie este nelegală și netemeinică, petiționarul G.P. a declarat recurs la înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând casarea tuturor hotărârilor și rejudecarea cauzei.
Recursul declarat nu este admisibil.
în conformitate cu dispozițiile art. 2781alin. (10) C. proc. pen., așa cum erau în vigoare înaintea modificării lor prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată conform alin. (8) lit. a) putea fi atacată cu recurs de persoana care a făcut plângerea.
Potrivit celor ce preced petiționarul a uzat de acest drept iar recursul său a fost respins ca neîntemeiat prin decizia penală nr. 179/R din 29 iulie 2010 a Tribunalului Caransebeș.
Ca atare, hotărârea având caracter definitiv conform art. 417 C. proc. pen. noile recursuri declarate la Curtea de Apel Timișoara și la instanța supremă nu sunt admisibile.
în consecință, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respins ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul G.P., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 712/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 68/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
