ICCJ. Decizia nr. 712/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 168 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara P.D.G.V. împotriva rezoluției nr. 17/P/2010 din 2 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a fost obligată petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că petiționarul P.D.N., în calitate de procurator al numitei P.D.G.V. a formulat plângere la data de 5 ianuarie 2010 sesizând faptul că procurorii care au instrumentat dosarele penale nr. 2208/P/2008 și nr. 61/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și respectiv Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și primii procurori ai acestor parchete au pronunțat soluții netemeinice deoarece nu au ținut seama de probele existente la dosar și, de asemenea, au tergiversat soluționarea cauzelor pe o perioadă lungă de timp.
Prin rezoluția nr. 17/P/2010 din 2 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații D.I.N., C.C., C.C.J. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin; B.I. și S.C. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatându-se că fapta nu există.
în fapt, s-a reținut că în cursul anului 2008, P.D.G.V. (soția petentului P.D.N.) a formulat o plângere prin care sesiza că numitul C.S. a reconstruit gradul despărțitor între proprietățile părților, însă nu a mai respectat vechiul aliniament și, totodată, și-a însușit materialul lemnos provenit de la tăierea unui nuc. în cuprinsul aceleiași plângeri, petiționara a solicitat efectuarea de cercetări și față de C.J. - primarul comunei Burila Mare, Județ Mehedinți - pentru că a influențat efectuarea cercetărilor la fața locului, dar și față de agentul de poliție G.G. - șeful Postului de Poliție Burila Mare - pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
Prin rezoluția nr. 2208/P/2008 din 3 februarie 2009, procurorul D.I.N. - din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin - a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul C.S. și față de C.J.; totodată, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, ca organ competent să efectueze cercetări față de lucrătorul de poliție G.G.
împotriva acestei soluții, petentul P.D.N. a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluția nr. 433/II/2/2009 din 2 martie 2009 dată de primul procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, C.C.J.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins plângerea, prin sentința penală nr. 1014 din 27 mai 2009 și, în urma recursului promovat de petentă, Tribunalul Mehedinți, prin decizia penală nr. 428/R din 10 iulie 2009, a admis plângerea, a desființat în parte soluția procurorului și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin în vederea începerii urmăririi penale față de C.S. și C.J., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost cercetați inițial, motivându-se în acest sens că cercetarea penală a fost efectuată chiar de către agentul de poliție G.G., una dintre persoana împotriva căreia se formulase plângere, nefiind deci asigurate condițiile de imparțialitate și independență în ceea ce privește cercetarea penală până la acel moment.
Ulterior, la data de 22 septembrie 2009, I.P.J. Mehedinți - Serviciul de Investigare a Fraudelor care a primit cauza la data de 7 august 2009, a înaintat dosarul la parchet, împreună cu referatul de neîncepere a urmăririi penale și, prin ordonanța din 20 octombrie 2009, procurorul C.C. a restituit cauza organelor de poliție în vederea începerii urmăririi penale, reținând în acest sens faptul că lucrătorii de poliție nu efectuaseră actele dispuse de instanța de judecată.
Prin rezoluția din 5 noiembrie 2009 s-a început urmărirea penală față de C.S., sub aspectul infracțiunilor de furt, distrugere și tulburare de posesie, precum și față de C.J., sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, în prezent, cauza aflându-se în lucru la I.P.J. Mehedinți - Serviciul de Investigare a Fraudelor.
Față de agentul de poliție G.G. s-au efectuat cercetări în dosarul penal nr. 61/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, prin rezoluția din 25 martie 2009, procurorul B.I. dispunând neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, atât față de G.G. cât și față de C.J.
Petentul P.D.N. a formulat plângere împotriva acest ei soluții, prin rezoluția din 11 mai 2009 dată de S.C. (primul procurorul al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți) dispunându-se respingerea acestei plângeri.
în urma plângerii formulată de către petent la instanța de judecată, Tribunalul Mehedinți, prin sentința penală nr. 282 din 22 octombrie 2009, dispunând desființarea soluției procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, în vederea începerii urmăririi penale față de numitul G.G. sub aspectul infracțiunilor pentru care acesta a fost cercetat inițial.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală pronunțată la data de 21 ianuarie 2010, a admis recursul, a casat sentința menționată anterior și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Mehedinți.
Astfel, din examinarea actelor premergătoare aflate la dosar, procurorul de caz a apreciat că faptele pentru care s-a solicitat efectuarea de cercetări față de D.I.N., C.C., C.C.J., B.I. și S.C., nu există, soluțiile adoptate de către aceștia - în calitate de magistrați procurori - fiind temeinic motivate în fapt și în drept, au fost indicate probele și textele de lege care au stat la baza adoptării soluționării în acest mod a cauzelor instrumentate și, chiar dacă magistrații Tribunalului Mehedinți au avut opinii contrare, aceștia nu au constatat existența unor nelegalități sau abuzuri cu privire la soluțiile adoptate de procurori, ci doar au considerat necesară completarea cercetării penale în vederea lămuririi tuturor aspectelor și pentru respectarea condițiilor de imparțialitate și independență referitor la cercetarea penală, prin efectuarea acesteia de către un alt lucrător de poliție.
Referitor la presupusa tergiversare a cercetărilor, procurorul de caz a reținut că, în ambele cauze, urmărirea penală a fost finalizată în termen rezonabil, în condițiile în care sesizarea petentului a fost formulată în cursul anului 2008, iar soluțiile inițiale au fost adoptate de procurori la 03 februarie 2009 (în dosarul nr. 2208/P/2008) și la 25 martie 2009 (în dosarul nr. 61/P/2009). Ulterior acestor date, cele două cauze au parcurs ciclul procesual prevăzut de lege, fiind examinare de primul-procuror al parchetului și apoi de instanța de judecată competentă, urmare a plângerilor ce au fost formulate chiar de către petentul nemulțumit de soluțiile adoptate inițial de magistrații procurori.
împotriva acestei rezoluții (cu nr. 17/P/2010), petenta P.D.G.V. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluția nr. 231/II2/2010 din 1 martie 2010, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., a dispus respingerea acestei plângeri ca neîntemeiată, sens în care a constatat în esență că soluția adoptată de procurorul de caz este fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat lipsa oricărui temei de fapt ori de drept care să contureze infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) ori vreo altă faptă prevăzută de legea penală cu ocazia efectuării urmăririi penale și soluționării dosarelor penale invocate.
împotriva acestor rezoluții, petenta P.D.G.V. a formulat plângere la instanța de judecată, potrivit dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., cauza fiind astfel înregistrată sub nr. 816/54/2010, la data de 18 martie 2010.
în motivarea plângerii, petiționara a susținut în esență că intimații magistrați procurori care au instrumentat dosarele nr. 22118/P/2008 și respectiv nr. 61/P/2009 au fost împiedicați să efectueze cercetările în mod legal și în termen, iar primii procurori ai celor două parchete (respectiv de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și Tribunalul Mehedinți) au respins în mod nelegal plângerile formulate, astfel că se impune admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și efectuarea de cercetări împotriva intimaților, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Plângerea formulată de petentă este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
în esență, așa cum rezultă din plângerea adresată organelor de urmărire penală și reiterată practic în fața instanței, din verificările efectuate de procurorul de caz nu se poate reține în sarcina intimaților comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Așa cum s-a menționat anterior, intimații sunt magistrați procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
Simpla invocare a unei soluții pronunțată de Tribunalul Mehedinți care - prin admiterea plângerii petentului - a desființat soluții date de procurori, nu poate în nici un caz să ducă la constatarea că intimații, soluționând inițial plângerile, deci aflându-se în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, nu au îndeplinit cu știință un act ce intră în sfera atribuțiunilor lor de serviciu, sau l-au îndeplinit în mod defectuos, cu consecința cauzării unei vătămări ale intereselor legale ale petentei.
Plângerile vizau acțiuni civile aflate pe rolul instanțelor, petentul uzând de căile de atac legale, soluția de desființare a rezoluțiilor date de procuror în cele două cauze invocate de petentă, nefiind în nici un caz de natură să prejudicieze interesele legale ale petentului și să angajeze răspunderea penală a intimaților.
împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs petiționara P.D.G.V., care solicita admiterea plângerii sale și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale față de intimați sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând legalitatea si temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3856alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin plângerea formulată petiționara solicita tragerea la răspundere penală a magistraților procurori D.I.N., C.C., C.C.J. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, B.I. și S.C. - procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că au dispus soluții de neîncepere a urmăririi penale și respectiv de respingere a plângerii în dosarele nr. 228/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și nr. 61/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și au tergiversat soluționarea cauzelor.
Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații procurori reclamați este temeinică și legală, din actele premergătoare efectuate în cauză nerezultând indicii în sensul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) sau a altei infracțiuni cu prilejul instrumentării cauzelor respective.
Adoptarea soluției de netrimitere în judecată a avut la bază actele premergătoare efectuate, precum si dispozițiile legale în materie, neputând fi angajată răspunderea penală a procurorului pentru că a dispus o astfel de soluție sau a respins plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Persoana vătămată poate formula plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată conform dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., iar judecătorul verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, pronunțând una dintre soluțiile prevăzute de alin. (8) al art. 2781C. proc. pen.
Trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, ca urmare a desființării de către instanță a unei astfel de rezoluții, nu poate conduce la concluzia că procurorul și-a exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale petiționarei, în absența oricăror indicii în acest sens.
Magistrații procurori și-au motivat în fapt și în drept soluțiile dispuse, iar desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale de către Tribunalul Mehedinți s-a făcut pentru că era necesară completarea cercetărilor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele și efectuarea acestora de către un alt lucrător de poliție pentru a se respecta condițiile de imparțialitate și independență referitoare la cercetarea penală.
în ceea ce privește tergiversarea cercetărilor, înalta Curte observă că acestea au fost finalizate într-un termen rezonabil apropiat în funcție de complexitatea cauzelor.
Față de considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinica si legală, înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de petiționară, pe care a obligat-o la plata de cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 882/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 548/2011. Penal → |
|---|
