ICCJ. Decizia nr. 810/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 810/2011
Dosar nr. 32170/3/2010
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 518 din 20 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 3217/3/2010, s-a dispus condamnarea inculpatului R.G. (cetăţean român, studii generale, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000.
I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,55 grame heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator, predată la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 3 aprilie 2009.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În data de 18 martie 2009, în jurul orelor 21:00, inculpatul R.G. se afla împreună cu martora D.L.G. într-un autoturism parcat pe Bd. A. din sectorul 4. La un moment dat, de acesta s-a apropiat o patrulă de jandarmi care a efectuat un control corporal asupra inculpatului R.G., găsind în buzunarul gecii 7 doze tip bilă, din folie de plastic răsucite la un capăt, conţinând heroină.
Inculpatul a recunoscut că este consumator de droguri şi că le-a cumpărat în aceeaşi zi din cartierul F. de la o persoană căreia i se spune „F.”.
Instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului R.G. realizează elementul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul, solicitând desfiinţarea acesteia şi, în cadrul rejudecării, aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 32170/3/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 32170/3/2010, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul R.G.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul R.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect starea de fapt, fiind fundamentată pe probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Rezultă că inculpatul R.G. a fost depistat de organele de poliţie având asupra sa 7 doze de heroină utilizate pentru consum propriu.
Fapta săvârşită prezintă un grad ridicat de pericol social generat, pe de o parte, de flagelul consumului de droguri şi de consecinţele acestuia, iar pe de altă parte, de faptul că inculpatul este arestat în altă cauză.
De asemenea, din fişa de cazier judiciar rezultă că anterior, inculpatul a fost condamnat pentru fapte similare, aplicându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În atare condiţii, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei, stabilite în mod corespunzător şi în limitele legale de către prima instanţă.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva Deciziei penale nr. 216 din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Se va constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva Deciziei penale nr. 216 din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 812/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4263/2011. Penal → |
|---|
