ICCJ. Decizia nr. 812/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 812/2011
Dosar nr. 180/64/2010
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 96/S din 6 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D.D.E., împotriva Ordonanţei din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii S.F., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264 289 alin. (1) şi 291 C. pen., şi P.R.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluţie menţinută prin Rezoluţia din 3 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a menţinut soluţia dată prin ordonanţa atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la plata sumei de 500 RON, în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reţinut că prin plângerea formulată de petenta D.D.E. s-a solicitat desfiinţarea Ordonanţei din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii S.F., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264 şi 291 alin. (1) C. pen. şi P.R.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluţie menţinută prin Rezoluţia din 3 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
În motivarea plângerii petenta arată că intimaţii, în calitate de organe de cercetare penală, fiind învestiţi cu plângerile formulate de petentă şi instrumentarea cazurilor privind proprietatea petentei şi conflictele existente cu vecinii, nu au apreciat în mod corect probele administrate, au audiat martori mincinoşi, ale căror declaraţii au fost apreciate ca şi corecte, deşi petenta este în duşmănie şi conflict cu respectivele persoane, nu a fost audiată în calitate de persoană vătămată; intimaţii au abuzat de funcţiile lor şi au inserat date necorespunzătoare adevărului în înscrisurile oficiale pe care le-au întocmit.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
În cursul anului 2005, lunile februarie şi martie, petenta a formulat plângeri penale împotriva lui Ş.G., vecin cu petenta de apartament, prin care reclama faptul că acesta i-a sustras şi distrus mai multe bunuri, printre care şi bunuri de valoare, ulterior pătrunderii fără drept în locuinţa petentei, în acelaşi timp lovind-o şi adresându-i insulte.
În Dosarul penal cu nr. 1416/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, s-au efectuat cercetări faţă de numiţii B.E. şi M.N. - agenţi de poliţie în cadrul Secţiei 1, sub aspectul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că cei doi lucrători de poliţie au întocmit un proces-verbal nereal, în care nu au enumerat bunurile reclamate, totodată au instigat mai multe persoane, vecini ai persoanei vătămate, la mărturie mincinoasă.
Prin Rezoluţia din 14 mai 2009 emisă de magistratul procuror S.F., s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi agenţi de poliţie, apreciindu-se că faptele reclamate de persoana vătămată nu există.
Împotriva soluţiei a formulat plângere în temeiul art. 278 alin. (3) C. proc. pen., persoana vătămată D.D.E., iar prin Rezoluţia din 19 iunie 2009 emisă de magistratul P.R.A. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate, apreciindu-se că soluţia emisă de magistratul procuror S.F. este legală şi temeinică.
În Dosarul penal nr. 1491/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov s-au efectuat cercetări faţă de următoarele persoane:
- agenţii de poliţie B.V. şi N.P., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.;
- medicii P.F., B.B., D.I., A.R.S., B.V., N.C., M.C., G.A.I., M.M., V.A. şi I.C., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., art. 288 alin. (1) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- agentul de poliţie A.I., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.
Prin Rezoluţia din 18 august 2009 emisă de magistratul procuror S.F., s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele sus-menţionate.
Împotriva soluţiei, persoana vătămată a formulat plângere în temeiul dispoziţiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen., iar prin Ordonanţa din 13 octombrie 2009 emisă de conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov (prim procuror adjunct M.S.) s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acesteia, apreciindu-se soluţia emisă de procurorul S.F. ca legală şi temeinică.
Petenta, în Dosarul nr. 1416/P/2009, susţine că organele de poliţie care s-au deplasat la domiciliul său nu au enumerat în procesul-verbal bunurile reclamate de ea şi i-au instigat pe vecini să declare în mod nereal, agenţii de poliţie B.E. şi M.N. întocmind un proces-verbal nereal.
Totodată, petenta susţine că procurorii, intimaţi în prezenta cauză, i-au respins probele solicitate, nu au audiat-o în calitate de persoană vătămată, din probele dosarului Curtea reţinând că aceştia au procedat potrivit convingerii lor şi deontologiei profesionale, nefiind indicii privind neîndeplinirea cu ştiinţă sau îndeplinirea în mod defectuos a actelor în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu, prin care să se fi cauzat vreo vătămare, ori comiterea vreunei infracţiuni de fals intelectual.
Soluţia pronunţată de procurorul S.F., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi agenţi de poliţie, s-a întemeiat pe actele şi probele administrate în cauză, procurorul de caz apreciind că faptele reclamate de petentă nu există, soluţie menţinută prin Rezoluţia din 19 iunie 2009, de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, iar în Dosarul nr. 1491/P/2009 soluţia pronunţată de acelaşi procuror, de neîncepere a urmăririi penale, a fost menţinută prin Rezoluţia din 13 octombrie 2009 de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
Petenta, pe parcursul a mai multor termene, a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, din diferite dosare aflate pe rolul instanţelor de judecată, petiţii înaintate diferitelor instituţii ale statului, precum şi mai multe seturi de fotografii, prin care se consideră victima abuzurilor efectuate de organele de poliţie şi parchet asupra sa, cu scopul de a o împiedica pe aceasta în recuperarea prejudiciului ce i-a fost cauzat şi al netrimiterii în judecată al celor vinovaţi, însă aceste înscrisuri nu dovedesc cele reclamate de petentă în plângerea sa, cu privire la prezumtivele fapte săvârşite de intimaţi, ci reflectă întregul istoric al neînţelegerilor acesteia cu vecinul său Ş.G. şi alte persoane din imobilul în care aceasta locuieşte. Totodată, petenta a solicitat instanţei şi ataşarea la prezentul dosar a mai multor dosare penale care se aflau în curs de soluţionare pe rolul instanţelor din Braşov.
Faptul că persoana vătămată nu este mulţumită de soluţiile pronunţate nu poate induce ideea că magistraţii procurori au săvârşit fapte de natură penală. Totodată, nici legătura de familie a doamnei procuror P.R.A. nu este motiv pentru a exista suspiciuni că doamna magistrat a săvârşit fapte penale, iar faptul că este căsătorită cu un angajat al Ministerul Administraţiei şi Internelor priveşte viaţa personală şi privată a magistratului şi în niciun caz activitatea profesională a acestuia.
De asemenea, împotriva soluţiilor pronunţate de magistraţii procurori, petenta poate formula plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen. la instanţa competentă, supunând soluţiile acestora controlului judecătoresc.
Faţă de considerentele de mai sus, instanţa apreciază că faptele reclamate de petentă nu există şi urmează ca în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă plângerea, ca nefondată.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionara D.D.E., criticând-o ca neîntemeiată, solicitând casarea acesteia, fără a expune în scris motivele de critică şi fără a se prezenta personal spre a-l motiva oral în ziua judecăţii.
Examinând din oficiu recursul de faţă, Înalta Curte are în vedere că acesta a fost exercitat împotriva unei hotărâri pronunţate la 6 decembrie 2010, prin aceasta înfrângându-se dispoziţiile exprese, imperative şi contrarii ale art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă” - aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în M. Of., nr. 714/26.10.2010, dispoziţii care au intrat în vigoare la data de 26 noiembrie 2010, aşadar mai înainte de data pronunţării hotărârii atacate.
Aşa fiind, rezultă fără echivoc că recursul declarat de petiţionara D.D.E. nu este îngăduit obiectiv de norma penală sus-citată şi în consecinţă acesta se priveşte ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., tinzând să atenteze la ordinea de drept constituţională stabilită prin lege.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara D.D.E. împotriva Sentinţei penale nr. 96/S din 6 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta-petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 856/2011. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 810/2011. Penal → |
|---|
