ICCJ. Decizia nr. 815/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiere nr. 815/2011
Dosar nr. 2683/1/2011
Şedinţa publică din 6 iunie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1338 din 3 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş a fost condamnat, printre alţii, inculpatul B.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 5/6 mai 2009 a infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, art. 209 lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
Pretenţiile civile formulate de partea civilă SC R. SRL au fost respinse ca neîntemeiate.
Nemulţumiţi de soluţia pronunţată, inculpatul B.I. şi partea civilă SC R. SRL au declarat recurs la data de 9 decembrie 2010, recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 7 ianuarie 2011.
Prin Decizia penală nr. 62/R din data de 2 februarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş a recalificat calea de atac din recurs în apel şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Târgu Mureş a invocat dispoziţiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, conform cărora rezultă neechivoc faptul că procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei vor continua să fie judecate de instanţele iniţial sesizate. Astfel, s-a mai arătat că în situaţia în care sesizarea judecătoriei este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentinţele pronunţate cu privire la infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu sunt supuse apelului care va fi judecat de tribunal, Decizia din apel fiind supusă recursului la curtea de apel.
Primind dosarul la data de 8 februarie 2011, Tribunalul Mureş, la data de 14 martie 2011, a dispus recalificarea căii de atac în recurs şi, în complet legal constituit, s-a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş.
În opinia acestei instanţe, toate hotărârile pronunţate de judecătorii, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi supuse numai căii de atac a recursului, iar potrivit art. 281 pct. 3 C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010, competentă să soluţioneze recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalelor, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege, este curtea de apel.
Această instanţă a mai apreciat că dispoziţiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, invocate de Curtea de Apel Târgu Mureş, nu au incidenţă în cauză, dispoziţiile respective vizând competenţa organelor judiciare în privinţa cauzelor aflate în curs de judecată la data modificării Codului de procedură penală, adică la cauze în care nu s-a pronunţat încă o hotărâre.
Constatând ivirea unui conflict negativ de competenţă, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Verificând actele din dosar, Înalta Curte constată că revine Curţii de Apel Târgu Mureş competenţa de a soluţiona cauza, pentru următoarele considerente.
Din interpretarea dispoziţiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, rezultă că doar hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
De altfel, din economia acestui text de lege rezultă că alin. (2) stabileşte regulile de competenţă incidente în cazul proceselor aflate pe rolul acelor instanţe, care ulterior intrării în vigoare a noilor prevederi nu ar mai fi competente după materie sau după calitatea persoanei să judece respectivele cauze, situaţie în care legiuitorul a considerat că se impune ca acestea să continue a judeca în condiţiile în care au fost legal învestite, fără să se poată dispune declinarea dosarelor în favoarea instanţelor devenite competente la data de 25 noiembrie 2010.
O altă interpretare ar lipsi de conţinut raţiunile avute în vedere la adoptarea noii reglementări, respectiv luarea unor măsuri pentru a accelera soluţionarea proceselor, atât a celor aflate în curs de judecată, cât şi a cauzelor cu care instanţele vor fi sesizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.
Cum hotărârea primei instanţe (Judecătoria Târgu Mureş) a fost pronunţată la data de 3 decembrie 2010, ulterior datei de 25 noiembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, aceasta este supusă doar căii de atac a recursului, iar competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel Târgu Mureş, conform art. 281 pct. 3 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat.
De altfel, Înalta Curte s-a pronunţat constant prin mai multe hotărâri în această materie, inclusiv în conflictele negative ivite între instanţe din raza Curţii de Apel Târgu Mureş şi Curtea de Apel Târgu Mureş, în sensul celor mai sus arătate.
În raport de considerentele expuse, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii B.I. şi V.G. în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, căreia îi trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 6 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 803/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 816/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
