ICCJ. Decizia nr. 816/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 816/2011
Dosar nr. 2509/54/2010
Şedinţa publică din 02 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 216 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC V.L. S.N.C. cu sediul în Craiova, împotriva ordonanţei nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din 2 septembrie 2010, dată în dosarul 1309/II/2/2010, privind pe intimaţii, C.L. – prim procuror Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, U.P. – avocat Baroul Dolj, M.I. (avocat în cadrul Baroului Olt) şi D.B. (magistrat judecător), ambii deţinuţi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova.
S-a menţinut ordonanţa nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
A fost obligată petenta SC V. S.N.C. Craiova prin reprezentant V.C., la 56 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că prin ordonanţa nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., art. 38 şi art. 45 raportat la art. 38 C. proc. pen., s-a dispus: neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii D.B. şi C.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); neînceperea urmăririi penale faţă de U.P. – avocat în cadrul Baroului Olt, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precum şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru efectuarea cercetărilor penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de numitul N.D.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut că la data de 1 iulie 2010, SC V.L. S.N.C., reprezentată de V.C., a formulat plângere împotriva magistratului procuror C.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, fiind nemulţumit de soluţia adoptată de aceasta în dosarul penal nr. 8087/P/2004.
SC V.L. S.N.C. a depus la 9 iulie 2010 o nouă plângere penală împotriva magistratului judecător D.B., din cadrul Tribunalului Dolj, magistratul procuror C.L., precum şi faţă de avocaţii U.P. şi M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), aşa cum a precizat şi în declaraţia din aceeaşi dată.
Prin referatul nr. 943/VIII/1/2010 din 12 iulie 2010, a fost conexată la prezenta cauză plângerea formulată de SC V.L. S.N.C. împotriva avocatului U.P.
Numitul V.C. a depus la 20 iulie 2010 Decizia nr. 288 din 12 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială.
Parchetul de pe lângă Înalta Cute de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Craiova a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova plângerea formulată de SC V.L. S.N.C., reprezentată de V.C. împotriva numitului N.D., avocat U.P. şi M.I., judecător D.B. şi procuror C.L., pentru faptele prevăzute în înscrisurile depuse.
În fapt, s-a reţinut că la data de 5 ianuarie 1998, între SC G.P. SRL (reprezentată de numitul N.D.) şi SC V.L. S.N.C. (reprezentată de numitul V.C.), s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune având ca obiect procesul de morărit şi panificaţie, comercializarea produselor obţinute. Între cele două părţi au intervenit neînţelegeri ce au generat mai multe litigii civile şi penale.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, prin rezoluţia nr. 8087/P/2004 din 2 iunie 2006 adoptată de procurorul C.L., a dispus – urmare a plângerii formulate de V.C. – scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) a învinuitei P.M. Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus încetarea urmării penale faţă de învinuitul N.D. pentru faptele prevăzute de art. 290 C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi art. 40 din Legea nr. 82/1991, precum şi neînceperea urmăririi penale pentru faptele prevăzute de art. 244, art. 271 şi art. 214 C. pen.
Plângerea formulată împotriva rezoluţiei adoptată de procuror a fost respinsă de prim procuror şi de instanţa de judecată (Judecătoria Craiova) prin sentinţa penală nr. 319 din 7 februarie 2008.
Recursul formulat de persoana vătămată a fost respins de Tribunalul Dolj prin Decizia penală nr. 226 din 18 aprilie 2008, pronunţată de completul format din: V.S.D. (preşedinte), L.A., D.B. (judecători), iar Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin Decizia nr. 288 din 12 iulie 2010, a admis recursul declarat de SC V.L. S.N.C., modificând sentinţa nr. 19434 din 11 decembrie 2009 a Judecătoriei Craiova, în sensul că a admis în parte acţiunea revocatorie şi a dispus revocarea a trei facturi fiscale şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin nr. 7013 din 14 septembrie 2009 de B.N.P. T.M. în limitele creanţei în cuantum de 688.000 lei aparţinând reclamantei.
Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţia României şi art. 2 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004. Jurisdicţia se înfăptuieşte în temeiul legii prin adoptarea unor soluţii legale şi temeinice în raport de probele administrate.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.
În ceea ce priveşte soluţia adoptată de magistratul procuror C.L., persoana vătămată a exercitat căile de atac prevăzute de art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva ordonanţei dată de procurorul de caz, societatea petentă – prin reprezentant V.C. – a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin ordonanţa din 2 septembrie 2010 dată în dosarul nr. 1309/II/2/2010, a dispus în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate, sens în care a constatat că soluţia adoptată în cauză răspunde cerinţelor de legalitate, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, care au exclus existenţa unor temeiuri de fapt ori de drept care să contureze infracţiunea sesizată în sarcina magistraţilor vizaţi ori vinovăţia avocaţilor împotriva cărora s-a formulat plângerea penală.
Astfel, magistraţii sunt independenţi în raport cu soluţia pe care o dispun, soluţie care poate fi desfiinţată prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege (în materie civilă) ori plângeri împotriva soluţiilor apreciate ca nelegale de către partea interesată (în materie penală).
În ceea ce priveşte vinovăţia avocaţilor reclamaţi de petentă, aceasta nu s-a putut reţine sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu au calitatea de funcţionar public pentru a fi subiect activ al infracţiuni prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), susceptibile de a fi fost săvârşite conform susţinerilor petiţionarei.
Disjungerea cauzei s-a dispus nu numai pentru cercetarea numitului N.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), dar şi pentru alte fapte prevăzute de legea penală, care au decurs din administrarea probelor de către organele de poliţie sub supravegherea unui procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, conform competenţei materiale prevăzute de legea procesual penală.
Împotriva acestor ordonanţe ale procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petenta SC V.L. S.N.C. – prin reprezentant V.C. – a formulat plângere la instanţă, cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Secţiei Penale şi Pentru Cauze cu Minori la data de 14 septembrie 2010, sub nr. 2509/54/2010.
În motivarea plângerii, petenta – reprezentată prin V.C. – a susţinut că soluţia dată prin ordonanţa nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 nu ar fi temeinică şi solicită, în esenţă, ca rezolvarea cazului să se facă la Craiova şi să-şi primească banii datoraţi de la N.D., el renunţând astfel la toate procesele pe care le-a intentat, inclusiv împotriva unor magistraţi ce au fost influenţaţi şi care au dat soluţii incredibile.
De asemenea, se invocă că ordonanţa menţionată nu cercetează toate ilegalităţile semnalate şi aruncă vina doar asupra lui N.D., pentru abuz în serviciu.
Plângerea este nefondată şi a fost respinsă ca atare, cu următoarea motivare.
Cu ocazia judecăţii, petenta a depus mai multe memorii şi în copie mai multe acte reprezentând contracte, hotărâri judecătoreşti, copiile unor memorii din alte dosare, soluţii de netrimitere în judecată, multe dintre ele aflându-se tot în copie, la dosarul de cercetare penală al Ministerului Public.
Curtea a reţinut că ordonanţa din 19 august 2010 este legală şi temeinică, deoarece, în ceea ce priveşte pe magistraţii D.B. şi C.L. şi avocaţii U.P. şi M.I., nu există probe care să ateste că aceştia, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, şi-au încălcat obligaţiile profesionale şi au creat o vătămare petentei SC V.L. S.N.C.
Curtea a reamintit că atât timp cât nu există dovezi cu privire la pretinsa influenţare a magistraţilor, soluţiile date de aceştia sunt supuse reformării în baza căilor de atac, deoarece judecătorii sunt independenţi şi se supun legii, iar jurisdicţia se înfăptuieşte prin adoptarea unor hotărâri judecătoreşti care pot fi desfiinţate sau modificate numai prin exercitarea unei căi de atac, aşa cum se stabileşte şi prin art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Curtea nu a putut ignora faptul că, în ceea ce priveşte pe procurorul C.L., petenta parte vătămată a exercitat căile de atac împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, iar soluţia instanţei a fost de confirmare a actului de netrimitere în judecată întocmit de procuror.
În acelaşi timp, avocaţii nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de abuz în serviciu, deoarece ei nu au calitatea de funcţionari publici şi, în consecinţă, nu pot fi subiecţi ai infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), chiar dacă calitatea actelor judiciare exercitate de aceştia nu ar fi conformă contractelor de asistenţă judiciară.
În aceste condiţii, neexistând probe care să ateste existenţa unei legături infracţionale între avocaţi, magistraţi şi numitul N.D., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în raport şi de lipsa unei calităţi speciale prevăzută de lege pentru N.D., nu mai este competentă să efectueze cercetarea faţă de această persoană, astfel încât temeinic şi legal s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
Cu motivarea reţinută, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea va fi respinsă ca nefondată şi va fi menţinută ordonanţa nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionara SC V.L. S.N.C., reluând în totalitate cele iterate prin plângerea adresată primei instanţe împotriva Ordonanţei procurorului nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând casarea acesteia şi, cu ocazia rejudecării şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimaţilor făptuitori C.L. – prin procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, U.P. – avocat în Baroul Dolj, M.I. (avocat în Baroul Olt) şi D.B. (magistrat judecător).
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de petiţionara SC V.L. S.N.C. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât judecătorul instanţei de fond, prin conformare la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a soluţionat plângerea petentei nominalizate şi a verificat Ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a unor înscrisuri noi prezentate în faţa sa, a statuat în mod legal şi temeinic că plângerea petiţionarei împotriva acestei ordonanţe este nefondată, respingând-o în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen.
În propriul său demers analitic, Înalta Curte are în vedere, din examinarea actelor premergătoare efectuate de procuror, că la 05 ianuarie 1998, între SC G.P. SRL, reprezentată de numitul N.D. şi SC V.L. S.N.C., reprezentată de numitul V.C., s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune având ca obiect procesul de morărit şi panificaţie, comercializarea produselor obţinute.
Între cele două părţi au intervenit neînţelegeri ce au generat mai multe litigii civile şi penale.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, prin rezoluţia nr. 8087/P/2004 din 02 iunie 2006 adoptată de procurorul C.L., a dispus urmare a plângerii formulate de V.C., scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) a învinuitei Pungă Maria. Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus încetarea urmăririi penală faţă de învinuitul N.D. pentru faptele prevăzute de art. 290 C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi art. 40 din Legea nr. 82/1991, precum şi neînceperea urmării penale pentru faptele prevăzute de art. 244, art. 271 şi art. 214 C. pen.
Plângerea formulată împotriva rezoluţiei adoptată de procuror a fost respinsă de primul procuror şi de Judecătoria Craiova prin sentinţa penală nr. 319 din 07 februarie 2008.
Recursul formulat de persoana vătămată a fost respins de Tribunalul Dolj prin Decizia penală nr. 226 din 18 aprilie 2008, pronunţată de completul format din preşedinte – V.S.D., judecători – L.A., D.B.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin Decizia nr. 288 din 12 iulie 2010 a admis recursul declarat de SC V.L. S.N.C. Craiova, a modificat sentinţa nr. 19434 din 11 decembrie 2009 a Judecătoriei Craiova în sensul că a admis în parte acţiunea revocatorie şi a dispus revocarea a trei facturi fiscale şi a contractului de vânzare-cumpărate autentificat sub nr. 7013 din 14 septembrie 2009 de B.N.P. T.M. în limitele creanţei în cuantum de 688.000 lei aparţinând reclamantei.
Înalta Curte are în vedere, cu titlu de premise că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţia României şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, jurisdicţia se înfăptuieşte în temeiul legii prin adoptarea unor soluţii legale şi temeinice în raport de probele administrate şi potrivit art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.
Cum petiţionara sus-menţionată a exercitat calea de atac prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adoptată prin rezoluţia nr. 8087/P/2004 din 02 iunie 2006 a procurorului C.L., rezultă fără echivoc justificarea legalităţii soluţiei de neîncepere a urmăririi penale a acestei făptuitoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) pe temeiul inexistenţei faptei penale sesizate şi corelativ în acelaşi temei de drept prevăzut de art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a neînceperii urmăririi penale faţă de făptuitorul judecător D.B., membru în completul de judecată al instanţei Tribunalului Dolj, care prin Decizia penală nr. 226 din 18 aprilie 2008 a respins recursul aceleiaşi petiţionare declarat împotriva sentinţei penale nr. 319 din 07 februarie 2008 a Judecătoriei Craiova pronunţată în procedura plângerii împotriva soluţiei de netrimitere în judecată a procurorului.
Cum, pe de altă parte, avocaţii îşi desfăşoară activitatea potrivit Legii nr. 51/1995 şi nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât, pe de o parte nu au calitatea de funcţionari publici astfel cum este definită de art. 147 C. pen., iar pe de altă parte profesia de avocat este liberă şi independentă conform art. 1 din Legea nr. 51/1995, Înalta Curte stabileşte că, în mod legal şi temeinic, prin ordonanţa atacată a procurorului s-a dispus şi soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de U.P. – avocat în cadrul Baroului Dolj şi M.I. – avocat în cadrul Baroului Olt pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC V.L. S.N.C. împotriva sentinţei penale nr. 216 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 813/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 84/2011. Penal → |
|---|
