ICCJ. Decizia nr. 773/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 773/2011
Dosar nr.513/32/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 25 martie 2010 petiţionarul B.P. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului judecător L.T.O. din cadrul Judecătoriei Moineşti, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 247 C. pen., constând în aceea că într-un dosar civil a considerat că apărătorul lui, B.C., nu are calitate de avocat.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin Rezoluţia nr. 525/P/2010 din 30 iunie 2010 a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale considerând că faptele reclamate nu există.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul B.P. a formulat plângere, care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 393/II/2/2010 din 23 iulie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu motivarea că rezoluţia atacată de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistratul judecător este legală şi temeinică.
În contra soluţiei de netrimitere în judecată, petiţionarul B.P. a formulat plângere în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care a fost respinsă ca nefondată prin Sentinţa penală nr. 128 din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a considerat că numitul B.C. nu face parte dintr-un barou aparţinând Uniunii Naţionale a Barourilor din România constituit în baza Legii nr. 255/2004 şi că în mod justificat magistratul judecător a considerat că acea persoană nu poate pune concluzii ca avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul B.P., pe care nu l-a motivat şi nici nu s-a prezentat în vederea susţinerii lui.
Examinând hotărârea atacată în baza art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Curtea constată neîntemeiat recursul declarat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 modificată şi completată ulterior, profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabelul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi act a fost interzisă constituirea şi funcţionarea de barouri neafiliate Uniunii Naţionale a Barourilor din România sub sancţiunea nulităţii acestor acte.
Potrivit Deciziei nr. XXVII din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, asistenţa juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de către o persoană care nu a dobândit calitate de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.
Din analiza actelor dosarului rezultă că petiţionarul B.P. a avut calitatea de revizuent în Dosarul nr. 2659/26/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Moineşti, repartizat spre soluţionare magistratului judecător L.T.O. şi că la termenul din 4 martie 2010 s-a anunţat petiţionarului că instanţa nu recunoaşte calitatea de avocat a numitului B.C. întrucât acesta, deşi îndeplinea condiţia studiilor juridice, nu făcea parte dintr-un barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România constituit în baza Legii nr. 51/1995.
Ca urmare, magistratul judecător a procedat corect, conduita sa neputându-se considera că ar constitui infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ori abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 246 şi 247 C. pen.
Întrucât faptele penale relatate de petiţionar nu există, soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul magistrat a fost în mod justificat menţinută de prima instanţă.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul B.P., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.P. împotriva Sentinţei penale nr. 128 din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 752/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 803/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
