ICCJ. Decizia nr. 876/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 876/2011
Dosar nr.1163/108/2010
Şedinţa publică din 7 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 199 din 6 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad, inculpatul G.A.D. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
S-a reţinut de instanţa de fond că potrivit art. 147 din Legea nr. 85/2006 constituie infracţiune refuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziţia judecătorului sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condiţiile prev. de art. 35, documentele şi informaţiile prev. de art. 28 alin. (1) lit. a) - f), ori împiedicarea acestora, cu rea-credinţă, de a întocmi documentaţia respectivă.
Pentru a fi subiect activ al infracţiunii legiuitorul a prevăzut ca acesta să aibe o calitate specială, fiind deci un subiect calificat. Instanţa de fond a apreciat că inculpatul nu are calitatea specială cerută de legiuitor motiv pentru care a considerat că fapta nu a fost comisă de o acesta dispunând astfel achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad care a criticat hotărârea primei instanţe pentru greşita achitare a inculpatului arătându-se că vinovăţia acestuia a fost pe deplin dovedită.
Prin Decizia penală nr. 142/A din 7 octombrie 2010, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că în mod corect prima instanţă a apreciat că inculpatul a exercitat în fapt funcţia de administrator iar aceasta nu înseamnă că inculpatului i-au fost transferate şi obligaţiile care îi incumbă administratorului de drept.
Împotriva Deciziei penale nr. 142/A a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, solicitând casarea ambelor hotărâri pronunţate şi, în rejudecare, prin reevaluarea probelor administrate în cauză să se dispună condamnarea inculpatului.
Examinând recursul Înalta Curte constată că acesta este fondat dar pentru alte considerente ce vor fi expuse în continuare:
Inculpatul a fost acţionar al SC S.M.&A.D. SRL Arad.
Prin Încheierea nr. 186 din data de 6 februarie 2008 Tribunalul Arad a deschis procedura prev. dr art. 33, 34, 107 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006 şi a desemnat ca lichidator judiciar firma C.AR.M.L. IPURL Arad. S-a dispus totodată notificarea falimentului debitorului creditorului, ORC de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea menţiunilor.
Probele administrate la instanţa de fond respectiv declaraţiile inculpatului, ale administratorului de drept, ale lichidatorului, au indicat faptul că administratorul de drept al firmei era concubina inculpatului însă, întrucât aceasta născuse, atribuţiile sale erau exercitate în fapt de către inculpat. Firma a fost declarată în insolvenţă prin hotărârea Tribunalului Arad care a numit şi lichidatorul C.AR.M.L. IPURL Arad.
Acest lichidator a notificat administratorul de drept să îi predea documentele stipulate în art. 28 din Legea nr. 85/2006 în termen de 10 zile de la primirea somaţiei.
În declaraţia data în faţa instanţei de fond inculpatul a declarat că actele la care se face referire au rămas la sediul firmei într-un garaj, iar noul proprietar al imobilului nu i-a comunicat dacă au sosit înştiinţări pe numele său sau al societăţii.
Înalta Curte constată că la dosarul instanţei de fond, se află procesul-verbal din 2 iunie 2008 încheiat de Biroul executor Judecătoresc H.V. ca urmare a evacuării inculpatului din spaţiul situat în Arad. Potrivit celor inserate în procesul-verbal executarea silită s-a efectuat la cererea creditoarei SC C.I. SRL iar bunurile aflate în imobil la momentul executării au rămas sechestrate.
Totodată se constată că nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel, în virtutea efectului devolutiv al apelului, nu au verificat apărările inculpatului şi nici dacă au fost făcute menţiunile dispuse de Tribunalul Arad prin Încheierea nr. 186 din 6 februarie 2008 şi la ce dată, referitoare la falimentul firmei la care inculpatul era acţionar.
În lipsa acestor probe instanţa de recurs nu are cum să se pronunţe asupra vinovăţiei respectiv nevinovăţiei inculpatului şi cu atât mai mult nu poate să verifice dacă soluţia de achitare a inculpatului a fost justificată sau nu pe baza probelor existente la dosar.
Ca atare, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va casa ambele hotărâri pronunţate în cauză şi va dispune rejudecarea cauzei de către prima instanţă, respectiv Tribunalul Arad.
În rejudecare instanţa va efectua demersuri pentru a afla dacă între bunurile sechestrate şi rămase la sediu sunt şi actele pe care administratorul de drept al firmei trebuia să le predea lichidatorului judiciar; dacă au fost efectuate la ORC de pe lângă Tribunalul Arad menţiunile referitoare la falimentul firmei şi la ce dată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 142/A din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara privind pe inculpatul G.A.D.
Casează Decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 199 din 6 iulie 2010 a Tribunalului Arad şi trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2011.
Procesat de GGC - L.
| ← ICCJ. Decizia nr. 831/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 886/2011. Penal → |
|---|
