ICCJ. Decizia nr. 894/2011. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 894/2011

Dosar nr.844/36/2010

Şedinţa publică din 8 martie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Tribunalul Constanţa, secţia penală, prin Sentinţa nr. 448 din 2 decembrie 2009, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi 75 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.F.S. (fiul lui P. şi Z., născut la data de 21 aprilie 1979) la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, ce se execută după executarea pedepsei principale. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 103 din 23 martie 2005 (dosar, nr. 364/2005) a Tribunalului Mehedinţi şi a contopit restul rămas neexecutat de 722 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin sentinţă, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la data de 31 martie 2009, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 160b alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpat.

În baza art. 104 C. pen., în referire la art. 101 lit. c) C. pen. şi art. 106 C. pen., a aplicat inculpatului minor S.G. (fiul fără paternitate stabilită al F., născut la data de 01 februarie 1993), măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, respectiv în Centrul de Reeducare Găeşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplic, art. 99 şi urm. C. pen.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 108 alin. (1) şi (2) C. pen., în sensul că dacă în perioada liberării înainte de a deveni major, are o purtare necorespunzătoare, instanţa poate dispune revocarea liberării, iar dacă în perioada internării într-un centru de reeducare ori a liberării înainte de a deveni major acesta săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanţa revocă internarea.

În baza art. 350 alin. (3) lit. d) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 45 din 31 martie 2009 emis de Tribunalul Constanţa în baza Încheierii nr. 43 din 31 martie 2009, în Dosarul penal nr. 3639/118/2009.

În baza art. 490 C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative luate precum şi comunicarea copiei de pe hotărâre organului de poliţie de la locul unde se află minorul şi centrului de reeducare.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 108 C. pen. privind revocarea măsurii educative aplicate, în sensul că dacă în perioada internării într-un centru de reeducare, acesta are o purtare necorespunzătoare precum şi în cazul în care săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanţa revocă internarea.

A luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:

În ziua de 29 martie 2009, victima I.I. a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul P.F.S., la locuinţa sa din satul Esechioi, comuna Ostrov, judeţul Constanţa, precum şi la locuinţa acestuia din urmă situată în apropiere, imobil în care locuieşte şi S.A., bunica inculpatului minor.

În jurul orei 1900, cei doi inculpaţi s-au deplasat la locuinţa victimei unde au consumat vin, iar la un moment dat, din cauza faptului că victima i-a adresat inculpatului major cuvinte jignitoare referitoare la prietena sa, S.C.D., inculpatul P.F.S. a luat o toporişcă aflată în holul casei şi a lovit-o pe victimă peste cap. Apoi, inculpatul minor S.G. a luat aceeaşi toporişcă şi a lovit de mai multe ori pe victima I.I. în partea dreaptă a gâtului. În timp ce era lovit de către cei doi inculpaţi, victima I.I. se afla pe pat, întins pe spate, de-a curmezişul. Înainte de a fi lovit cu toporişca, el stătea în şezut pe pat, însă a fost împins de inculpatul P.F.S., astfel căzând pe spate, aşa cum chiar inculpatul a declarat iniţial. În continuare, inculpatul S.G. a luat din camera alăturată, butelia de la aragaz, tăindu-i furtunul de alimentare, iar inculpatul P.F.S. a smuls cablul de antenă şi a luat televizorul din camera în care se afla victima, bunuri ce au fost găsite abandonate în holul locuinţei victimei şi despre care inculpatul P.F.S. a declarat că nu au mai fost luate întrucât el a refuzat să le transporte.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 213/2 din 04 mai 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, rezultă că moartea victimei I.I. a fost violentă şi s-a datorat anemiei acute grave, consecutive unor plăgi despicate cranio-cerebrale şi cervicale cu secţionarea pachetului vasculo-nervos cervical drept, că leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-despicător, posibil topor şi au legătură directă cu cauza morţii şi că oricare dintre plăgi, prin gravitatea lor, ar fi dus şi singure la deces. Prin adresa din 14 mai 2009 a Serviciului de Medicină Legală Constanţa, s-a precizat că leziunile prezentate de victimă, au putut fi produse prin lovire cu un topor cu lama de 11 cm, ţinându-se cont de variabilitatea în care lama unui topor poate lua contact cu suprafaţa corpului.

Specialiştii criminalişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanta - Serviciul Criminalistic au examinat hainele cu care au fost îmbrăcaţi inculpaţii în ziua de 29 martie 2009, în laborator, cu sursă de lumină cu lungimi de undă variabilă „Polylight" şi au constatat că pe acestea se pun în evidenţă pete de culoare brun roşcat, cu aspect de sânge, pete care nu sunt vizibile în lumină albă, aşa cum reiese din procesul-verbal întocmit la data de 15 aprilie 2009 şi planşele fotografice privind aceste constatări.

Starea de fapt s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de depistare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică anexă, procesele-verbale de ridicare a hainelor cu care au fost îmbrăcaţi inculpaţii când au săvârşit fapta, procesul-verbal de examinare a hainelor inculpaţilor şi planşele fotografice anexe, raportul de constatare medico-legală din data de 04 mai 2009 al Serviciului de Medicină Legală Constanţa şi adresa din 14 mai 2009 a Serviciului de Medicină Legală Constanţa, declaraţiile martorilor I.N. şi I.V., S.A., T.S., D.L., V.G., C.P., S.C.D. şi C.N., adresa din data de 28 aprilie 2009 a Postului de Poliţie Ostrov, înscrisurile trimise din arest de către inculpatul P.F.S., declaraţiile inculpaţilor.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul P.F.S.

Apelul parchetului a vizat pe inculpatul minor S.G. sub aspectul sancţiunii penale aplicate acestuia, respectiv măsura educativă a internării într-un centru de reeducare apreciindu-se că în cauză sancţiunea mai potrivită ar fi fost aceea a închisorii privative de libertate, precum şi reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului P.F.S. în sensul majorării cuantumului acesteia.

Apelantul inculpat P.F.S. a motivat că este nevinovat deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă săvârşirea infracţiunii de „omor", a negat săvârşirea faptei, iar recunoaşterea participaţiei penale în faţa procurorului s-a datorat faptului că a crezut că astfel va scăpa de răspundere penală.

Prin Decizia penală nr. 3/MP din 04 februarie 10 pronunţată în Dosarul penal nr. 1/36/2010, Curtea de Apel Constanţa a respins, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul P.F.S..

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de procuror şi a casat Decizia penală nr. 3/MP din 04 februarie 10 cu trimitere spre rejudecare instanţei de apel deoarece nu s-a pronunţat cu privire la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului P.F.S. în sensul majorării critică formulată de către parchet.

Cu ocazia rejudecării apelurilor, în timp ce procurorul a susţinut ambele motive şi anume atât cel cu privire la condamnarea inculpatului minor S.G. la pedeapsa închisorii, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare fiind insuficientă pentru reeducarea minorului, cât şi pe cel referitor la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului major în sensul majorării cuantumului acesteia, apelantul P.F.S. a solicitat numai reindividualizarea pedepsei însă în sensul reducerii cuantumului.

Prin Decizia nr. 20/MP din 24 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul P.F.S.

Prin recursul scris, procurorul a criticat Decizia şi sentinţa pentru netemeinicie, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul minor S.G. s-a susţinut că instanţele nu au dispus măsura de sancţionare adecvată ţinând seama de dispoziţiile art. 100 C. pen.

Astfel, minorul a comis faptă deosebit de gravă, înainte de săvârşirea faptei a avut o conduită necorespunzătoare, a sustras bunuri de la bunica sa şi de la alte persoane din comună, avea o comportare violentă şi folosea un limbaj vulgar, adoptând reacţii impulsive şi agresive.

În ce-l priveşte pe inculpatul P.F.S. pedeapsa este neîndestulătoare pe de o parte ţinând seama de gravitatea faptei comise, pe de alta, de conduita anterioară necorespunzătoare, a suferit 8 condamnări pentru furt şi tâlhărie.

Prin recursul scris inculpatul P.F.S. a criticat Decizia şi sentinţa ca fiind nelegale şi netemeinice. A susţinut că se impune casarea hotărârilor cu trimitere pentru rejudecare urmând să se administreze alte probe precum ar fi stabilirea pe baza urmelor de pe hainele purtate a genotipului uman, probe care ar putea dovedi nevinovăţia inculpatului minor. A solicitat reducerea pedepsei care este prea mare.

Verificând Decizia atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul procurorului este fondat în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S.G.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă şi au dat încadrarea juridică legală faptelor comise de inculpaţi.

În declaraţiile date în ziua de 31 martie 2009 la nici două zile după uciderea victimei I.I., ambii inculpaţi au recunoscut că au săvârşit fapta, inculpatul minor arătând că el a lovit victima o singură dată cu toporul, lovitura fiind aplicată în zona gâtului şi că inculpatul P.F. a lovit victima cu toporul în cap.

Ulterior arestării la aproximativ o lună de zile inculpaţii au negat săvârşirea faptei, inculpatul major recurgând la memorii prin care a avansat diferite versiuni ba chiar i-a propus procurorului o înţelegere, urmând să dovedească faptul că omorul a fost săvârşit de trei indivizi care au încercat să-l forţeze pe I.I. să le vândă casa şi fiind refuzaţi l-au omorât, în prezenţa lui.

Recursurile inculpaţilor nu sunt credibile şi instanţele ţinând seama şi de celelalte probe le-au înlăturat ca nesincere.

Este bizară motivarea ambilor inculpaţi în declaraţiile date ulterior datei de 20 aprilie 2009 când au arătat că au recunoscut comiterea faptelor, imediat după ce omorul a avut loc, fiind convinşi că astfel vor scăpa de răspundere.

În faţa instanţelor în special după casarea cu trimitere dispusă prin Decizia penală nr. 1557 din 20 aprilie 2010 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpaţii au refuzat să dea declaraţii invocând dispoziţiile art. 70 C. proc. pen.

Măsura educativă dispusă faţă de inculpatul minor a fost greşit aleasă ţinând seama de criteriile prevăzute de art. 100 C. pen., ea nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

Inculpatul a săvârşit o infracţiune deosebit de gravă lovind cu un topor o persoană în vârstă în imposibilitate de a se apăra. Din actele dosarului rezultă că inculpatul avea o conduită necorespunzătoare în familie şi societate. Chiar bunica inculpatului minor audiată a declarat că acesta obişnuia să fure lucruri de la ea cât şi de la alte persoane, aspecte menţionate şi în referatul de evaluare. Mai rezultă că deşi nu a fost judecat şi condamnat inculpatul era impulsiv, folosea un limbaj vulgar şi recurgea deseori la ameninţări în raporturile cu persoane majore.

Aşa fiind Înalta Curte urmează să caseze Decizia şi sentinţa conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi în rejudecare să îl condamne pe S.G. în temeiul art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare într-un loc de deţinere.

Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., începând de la împlinirea vârstei de 18 ani.

Cu privire la recursurile procurorului şi inculpatului P.F.S., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate. Pedeapsa de 12 ani închisoare este just individualizată fiind aptă să realizeze scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

Aşa fiind, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile să fie respinse ca nefondate.

Se va constata că inculpatul S.G. a fost arestat preventiv de la 31 martie 2009 la 2 decembrie 2009.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.F.S. reţinerea şi arestarea de la 31 martie 2009 la 8 martie 2011. Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 20/MP din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii S.G. şi P.F.S..

Casează Decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 448 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Constanţa numai cu privire la greşita luare a măsurii educative faţă de inculpatul minor S.G.

Înlătură dispoziţiile art. 101 lit. c), art. 104, art. 106 şi art. 108 C. pen.

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., condamnă pe inculpatul S.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Aplică pedeapsa accesorie prev. de art. 71 şi art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., începând de la împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Constată că inculpatul S.G. a fost arestat preventiv în perioada 31 martie 2009 - 2 decembrie 2009.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F.S. împotriva Deciziei penale nr. 20/MP din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 martie 2009 la 8 martie 2011.

Obligă recurentul inculpat P.F.S. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat S.G., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 martie 2011.

Procesat de GGC - L.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 894/2011. Penal