ICCJ. Decizia nr. 970/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 970/2011
Dosar nr. 9669/233/2009
Şedinţa publică din 11 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Decizia penală nr. 717/R din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 9669/233/2009 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea prin care, în recurs, petiţionarul P.N. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a art. 171 alin. (1), art. 173 alin. (3), art. 2781 alin. 7 şi art. 303 alin. (6) C. proc. pen., art. 29 alin. (1) şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
De asemenea, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.N. împotriva Încheierii de şedinţă din 02 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 9669/233/2010.
A fost obligat recurentul petiţionar la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 RON urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din 02 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 9663/233/2009, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea recurentului petent de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) C. proc. pen., art. 173 alin. (3) C. proc. pen., art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea 47/1992, apreciindu-se că textele legale precizate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Galaţi a reţinut că textele de lege invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei şi nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată prin actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.
Faţă de obiectul judecăţii, respectiv plângerea formulată de petentul P.N. potrivit art. 2781 C. proc. pen. împotriva Ordonanţei nr. 5002/P/2008 din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, prin care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, s-a apreciat că nu există o legătură între articolele a căror neconstituţionalitate s-a invocat (art. 171 alin. (1), 173 alin. (3) C. proc. pen., art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea 47/1992) şi cauza dedusă judecăţii, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992.
Împotriva încheierii de şedinţă mai sus arătate, în termen legal, a formulat recurs petentul P.N., considerând soluţia pronunţată nelegală, netemeinică şi părtinitoare.
Prin memoriul depus în recurs, petentul P.N. a invocat şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1), art. 173 alin. (3), 2781 alin. (7) C. proc. pen., art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 şi art. 303 alin. (6) C. proc. pen.
Curtea de Apel Galaţi a reţinut că noua cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1), art. 173 alin. (3), art. 2781 alin. (7), art. 303 alin. (6) C. proc. pen., art. 29 alin. (1) şi art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992 este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea prin care instanţa, sesizată cu privire la neconstituţionalitatea unei prevederi legale, procedează la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, poate fi atacată cu recurs la instanţa imediat superioară.
Obiectul judecăţii în recurs îl constituie în exclusivitate verificarea legalităţii dispoziţiilor instanţei inferioare în legătura cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de petent.
De aceea, în faţa instanţei de recurs, chemată să se pronunţe asupra legalităţii încheierii prin care cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă, nu se pot ridica noi excepţii de neconstituţionalitate, a altor dispoziţii legale, cu privire la care instanţa de fond nu s-a pronunţat. O nouă excepţie de neconstituţionalitate poate fi invocată numai în legătură cu soluţionarea fondului cauzei şi numai în faţa instanţei învestite cu soluţionarea pricinii.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea de Apel Galaţi a dispus respingerea recursului declarat de petiţionar, nefiind necesară sesizarea Curţii Constituţionale, modalitatea de soluţionare a cererii corespunzând dispoziţiilor Legii nr. 47/1992.
Împotriva Deciziei nr. 717/R din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, a declarat recurs petentul P.N.
La termenul din data de 11 martie 2011, Înalta Curte, a respins cererea petiţionarului privind desemnarea unui apărător din oficiu, constatând că nu sunt incidente cazurile prevăzute de art. 171 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât anterior, petiţionarul a beneficiat de acordarea unui termen pentru a-şi angaja avocat. Totodată, din oficiu, a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionar împotriva deciziei penale nr. 717/R din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionar este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea instanţei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară.
Decizia penală nr. 717/R din 04 octombrie 2010 a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în calitate de instanţă de recurs, cauza la care referă recurentul fiind astfel soluţionată definitiv.
Având în vedere dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. ce arată în mod limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, faţă de dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul P.N. cu consecinţa obligării, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul P.N. împotriva Deciziei penale nr. 717/R din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2011.
Procesat de GGC - LM
← ICCJ. Decizia nr. 910/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 973/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
---|