ICCJ. Decizia nr. 1000/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1000/2012
Dosar nr. 2225/54/2011
Şedinţa publică din 3 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 22 din 31 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2225/54/2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite - Hartford, Connecticut în Dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetăţeanul român D.M.C. şi a dispus extrădarea persoanei solicitate, cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi art. 14 din Tratat a amânat predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare americane până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare nr. 3509/2010 emis la 30 noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova şi până la momentul finalizării procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române în cauza nr. 212/D/2009 a DIICOT - Structura Centrală.
A constatat că persoana extrădată a fost reţinută în prezenta cauză şi arestată provizoriu în vederea extrădării şi a dispus revocarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării şi punerea în liberate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 3 din 16 noiembrie 2011 al Curţii de Apel Craiova, dacă persoana solicitată D.M.C. nu este arestată în altă cauză.
A dispus arestarea persoanei solicitate D.M.C., în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate, şi emiterea unui nou mandat de arestare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a reţinut că, la data de 16 noiembrie 2011, prin adresa nr. 10184/11/5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a transmis cererea de extrădare formulată de autorităţile americane, întemeiată pe mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite - Hartford, Connecticut, în dosarul 3:07 Cr.123 JCH, privind pe cetăţeanul român D.M.C.
Totodată, a fost înaintată ordonanţa nr. 34 din 15 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus reţinerea pentru 24 ore a persoanei extrădabile.
În cuprinsul cererii Parchetul a arătat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandat de arestare de către autorităţile judiciare americane, pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie pentru a comite fraude bancare, conspiraţie pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces şi furt agravat de identitate, prevăzute de Titlul 18 secţiunea 1349, Titlul 18 USC secţiunea 1028A din codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii 2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alţi 12 coinculpaţi, au fost implicaţi în scheme de phishing în care au trimis prin poşta electronică mesaje frauduloase care aparent proveneau de la bănci şi alte companii legitime, pentru a înşela oamenii şi a-i determina să dezvăluie informaţii private. O persoană ce accesa link-urile din mesajele electronice frauduloase era redirecţionată către unul sau mai multe site-uri de internet, ce păreau în mod fals să-şi aibă originea în cadrul unei companii legitime, informaţiile obţinute ilegal având ca scop obţinerea fără drept de bunuri şi servicii.
Prin încheierea pronunţată în data de 16 noiembrie 2011, în Dosarul nr. 2224/54/2011, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea Parchetului privind arestarea provizorie a persoanei extrădabile pentru o perioadă de 29 zile, măsura fiind menţinută prin încheierile pronunţate la datele de 13 decembrie 2011 şi 04 ianuarie 2012.
În şedinţa publică din 30 ianuarie 2012 persoana extrădabilă a precizat încă o dată că refuză extrădarea voluntară.
Cererea apărătorilor persoanei extrădabile privind suplimentarea probatoriului şi solicitarea de informaţii autorităţilor judiciare americane a fost respinsă.
Curtea a constatat că cererea de extrădare cuprinde informaţiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 din acelaşi tratat privind pedepsirea infracţiunilor reţinute în sarcina persoanei extrădabile, de legea ambelor părţi, cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.
Totodată, Curtea a apreciat că nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 sau Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, iar aspectele invocate de persoana extrădabilă în cuprinsul opoziţiei la cererea de extrădare nu sunt întemeiate.
În consecinţă, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de extrădare cu a cărei soluţionare a fost sesizată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana extrădabilă D.M.C., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, criticile de nelegalitate şi netemeinicie privind:
- neîndeplinirea unora dintre condiţiile prevăzute pentru extrădarea cetăţenilor români, cu referire la faptul că autorităţile statului solicitant nu au făcut dovada că a fost respectat dreptul la un proces echitabil şi nu s-au depus acte care să dovedească îndeplinirea condiţiei suplimentare prevăzute de art. 20 (2) din Legea nr. 302/2004;
- neobservarea împrejurării privind judecarea şi condamnarea definitivă a acestuia, de către instanţele române, pentru aceleaşi fapte pentru care se solicită extrădarea.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că autorităţile judiciare americane au solicitat extrădarea cetăţeanului român D.M.C., în vederea judecării acestuia sub aspectul comiterii infracţiunilor de conspiraţie pentru a comite fraudă bancară, conspiraţie pentru a comite frauda legată de dispozitive electronice şi furt agravat de identitate.
În urma controlului de regularitate internaţională, efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală a reţinut că:
- persoana a cărei extrădare se solicită are cetăţenie română;
- între România şi Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 şi intrat în vigoare la data de 8 mai 2009;
- extrădarea este supusă condiţiilor prevăzute la art. 18 - 35 din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 - 23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii;
- la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004;
- nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004.
În temeiul art. 49 din Legea nr. 302/2004, persoana extrădabilă D.M.C. a formulat opoziţie la extrădare, amplu motivată, învederând că în cauză există motive de refuz a extrădării şi anume:
- autorităţile statului solicitant nu au făcut dovada respectării dreptului la un proces echitabil;
- acelaşi stat, prin reprezentanţii săi, nu au prezentat asigurările pe care înţeleg să le dea cu privire la transferarea acestuia în România, în vederea executării pedepsei, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate;
- condamnarea definitivă a acestuia pentru infracţiunile pentru care se solicită extrădarea.
Potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, instanţa hotărăşte în sensul admiterii cererii atunci când constată că sunt îndeplinite condiţiile, riguros determinate, de extrădare şi dispune în sensul menţinerii stării de arest până la predarea persoanei extrădate.
Totodată, prin Legea nr. 302/2004 legiuitorul a stabilit prin art. 21, art. 22 şi art. 8 motive obligatorii şi măsuri opţionale de refuz al extrădării, precum şi situaţia în care cooperarea judiciară internaţională nu este admisibilă potrivit principiului non bis in idem. Într-o formulare identică acest din urmă caz în care extrădarea nu se acordă este prevăzut în alin. (1) al art. 5 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.
Persoana extrădabilă a formulat opoziţie la extrădare invocând, între altele, condamnarea sa prin hotărâre penală definitivă, de către instanţa română, pentru aceleaşi infracţiuni care sunt avute în vedere de autorităţile judiciare americane, pentru formularea cererii de extrădare, în vederea judecării.
Faţă de motivul evocat prin opoziţia la extrădare, instanţa era obligată să examineze dacă există motivul legal de refuz al cererii de extrădare pentru identitate de acuzaţii, respectiv condamnarea persoanei extrădabile, de către autorităţile romane, pentru aceste infracţiuni.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă minime dovezi privind identitatea dintre infracţiunile pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată prin hotărâre penală definitivă şi infracţiunile pentru a căror judecată se solicită extrădarea.
Pentru a aprecia în sensul inexistenţei cazului invocat de refuz al extrădării, prima instanţă a reţinut că persoana extrădabilă nu a fost judecată şi condamnată în România pentru infracţiunea de conspiraţie pentru a comite frauda bancară, infracţiune în legătură cu care autorităţile americane au solicitat extrădarea. Totodată, prima instanţă a reţinut că infracţiunile pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată în România şi infracţiunile pentru a căror judecare se solicită extrădarea au fost comise în perioade diferite.
Or, identitatea avută în vedere de legiuitor nu priveşte denumirea infracţiunilor ci conţinutul constitutiv al acestora, aspect ce nu a fost examinat de prima instanţă.
Prin urmare, recursul declarat de persoana extrădabilă se constată a fi fondat.
În consecinţa, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., pentru motivele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de persoana extrădabilă D.M.C. împotriva Sentinţei penale nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Craiova, urmând ca această instanţă să examineze dacă există motivul legal al respingerii extrădării, cu referire la identitatea dintre infracţiunile pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată în România şi infracţiunile care fac obiectul Dosarului nr. 3:07 Cr.12 JCH al Tribunalului Districtual al Statelor Unite-Hartford, Connecticut.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va avea în vedere şi celelalte motive de nelegalitate şi netemeinicie invocate de persoana extrădabilă.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de persoana extrădabilă D.M.C. împotriva Sentinţei penale nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2376/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3609/2012. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
