ICCJ. Decizia nr. 1007/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1007/2012
Dosar nr. 272/54/2012
Şedinţa publică din 3 aprilie 2012
Deliberând asupra recursului declarat de persoana solicitată P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 27 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 27 din 08 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de autorităţile judiciare italiene, privind acordul autorităţilor române în vederea cercetării persoanei solicitate P.G.
A încuviinţat ca persoana solicitată să fie urmărită, judecată sau privată de libertate şi pentru infracţiunile descrise în noul mandat european de arestare emis de Tribunalul din Ferrara în Dosarul 1413/08 R.G.N.R şi nr. 647/09 RG.G.I.P., cu respectarea regulii specialităţii.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care, suma de 320 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Dolj.
S-a dispus traducerea în regim de urgenţă a actelor ce urmează a fi înaintate autorităţilor judiciare italiene.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 11694/II/2/2011, s-a înaintat instanţei mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene, respectiv judecătorul pentru anchetă preliminară din Tribunalul Ferrara la 01 februarie 2011, privind pe cetăţeanul român P.G., pentru comiterea infracţiunilor de omor intenţionat agravat şi distrugerea cadavrului, solicitând acordul autorităţilor judiciare române în vederea cercetării persoanei solicitate şi pentru infracţiunile descrise în noul mandat european de arestare.
Din adresa înaintată de I.G.P.R. - Inspectoratului de Poliţie Dolj - Serviciul de Investigaţii Criminale nr. 144396 din 06 ianuarie 2012, rezultă că persoana solicitată a executat o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, fiind liberată condiţionat la 22 septembrie 2010, dată la care s-a pus în executare un mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene, la 28 septembrie 2010 fiind trimisă cu escortă la Aeroportul „H.C." Bucureşti şi preluată de reprezentanţii ţării solicitante.
Prin Sentinţa penală nr. 81 din 15 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a luat act de consimţământul persoanei solicitate P.G., a dispus arestarea acesteia pe o durată de 30 de zile şi executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile italiene - Tribunalul Penal şi Civil din Ferrara, în condiţiile prevăzute de art. 100 şi art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile italiene, până la momentul punerii în libertate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 25 ianuarie 2007 emis de Judecătoria Craiova.
În cuprinsul acestui mandat european de arestare, se arăta că persoana solicitată este acuzată pentru săvârşirea a trei infracţiuni, împreună cu numiţii S.B. şi M.P.C., care au introdus-o pe teritoriul Italiei, dinspre România, la 11 ianuarie 2008, pe numita P.B., asasinată în circumstanţe încă neelucidate la o dată ulterioară şi proximă datei de 16 februarie 2008, pe care o determinaseră în mod expres să vină din România pentru a se prostitua.
S-a reţinut, de asemenea, că începând cu 12 ianuarie 2008 şi până la 16 februarie 2008, G.P. şi S.B. au facilitat şi exploatat în mod sistematic prostituarea tinerei P.B., percepând de la aceasta câştigurile obţinute, faptele săvârşite fiind prevăzute de art. 110 C. pen., 3n, 6 din Legea nr. 75/1958.
Persoana solicitată a declarat că-şi exprimă consimţământul la predarea către autorităţile italiene, iar instanţa, constatând că nu există nici unul din motivele de refuz ale executării prevăzute de Legea nr. 302/2004, a luat act de acest consimţământ şi a dispus executarea mandatului european de arestare menţionat mai sus.
Autorităţile judiciare italiene au solicitat, conform noului mandat de arestare emis de aceste autorităţi la 01 februarie 2011 în Dosarul penal nr. 1413/208/2008/RG şi nr. 647/09/RG, încuviinţarea urmăririi şi judecării numitei P.G. şi pentru comiterea infracţiunilor de omor intenţionat agravat şi distrugerea cadavrului prevăzută de art. 110 C. pen. italian, 575, 576 n2 relaţionat art. 61 n4 şi 5 C. pen. italian şi art. 110 C. pen. italian, 411 - 61n2 C. pen. italian, reţinându-se că, în concurs cu S.B. şi alte persoane neidentificate, au ucis pe victima P.B., lovind-o în zona capului, în mod violent, de nenumărate ori, cu corpuri contondente, sau cu pumnii şi picioarele, dată cu capul de structuri rigide, lovită în piept cu o arrnă cu tăiş, după care i s-a dat foc.
Instanţa de fond, având în vedere şi dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi constatând că faptele descrise în noul mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene au legătură cu fapta ce a făcut obiectul mandatului european de arestare iniţial emis de aceleaşi autorităţi, emis la 25 februarie 2009, mandat a cărui executare a fost dispusă de instanţele române prin Sentinţa penală nr. 81 din 15 mai 2009, a apreciat că este întemeiată cererea formulată de autorităţile judiciare italiene, astfel încât a dispus admiterea acesteia şi încuviinţarea ca persoana solicitată să fie urmărită, judecată sau privată de libertate şi pentru infracţiunile descrise în noul mandat european de arestare emis de Tribunalul din Ferrara în Dosarul nr. 1413/08 R.G.N.R. e n. şi nr. 647/09 RG G.I.P, cu respectarea regulii specialităţii.
Împotriva Sentinţei penale nr. 27 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs persoana solicitată P.G., la data de 20 martie 2012, după comunicarea hotărârii.
În motivele de recurs au fost invocate încălcări ale drepturilor sale la judecarea cererii autorităţilor italiene de către instanţa din România, respectiv dreptul la apărare şi dreptul de a fi înştiinţată asupra începerii acţiunii. Recurenta a arătat că nu a fost citată la soluţionarea cererii formulate de autorităţile italiene de extindere a consimţământului cu privire la un alt mandat european de arestare şi nu a avut posibilitatea să angajeze un avocat ales.
Analizând criticile formulate de persoana solicitată, cu privire la încălcarea dreptului la apărare şi omisiunea înştiinţării persoanei solicitate, instanţa de recurs constată următoarele:
Consimţământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea unei persoane de către autorităţile române pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumă că a fost dat de către acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare.
La data de 15 mai 2009, data la care persoana solicitată a fost audiată în vederea executării mandatului European de Arestare emis de către autorităţile Italiene, cu ocazia audierii sale, persoana solicitată a arătat că se prevalează de regula specialităţii.
În cazul invocării regulii specialităţii, Decizia cadru privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre prevede obligativitatea consimţământului autorităţii judiciare române de executare drept condiţie pentru urmărirea şi judecarea persoanei solicitate pentru alte infracţiuni, comise anterior predării. În aplicarea Deciziei cadru, legea română prevede că, în situaţiile nereglementate de art. 117 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302 din 2004, republicată este necesară aprobarea autorităţii judiciare române de executare, care se solicită în conformitate cu dispoziţiile art. 89, anexând cererii informaţiile prevăzute la art. 86 alin. (1), însoţite de o traducere.
Autorităţile italiene au solicitat consimţământul sub forma unui nou mandat european de arestare. Deşi s-a solicitat punerea în executare a unui nou mandat european de arestare, instanţa de executare nu a înştiinţat persoana pentru care s-au formulat noile acuzaţii cu privire la procesul din România, nu a verificat dacă persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoştinţă noile acuzaţii într-o limbă pe care să o înţeleagă şi în prezenţa unui avocat, conform art. 104 din Legea nr. 302/2004.
Independent de obiecţiunile persoanei solicitate autorităţile române au dreptul să dispună predarea persoanei solicitate dacă se constată că drepturile acesteia au fost respectate.
Decizia cadru privind mandatul european de arestare prevede în art. 11 că, atunci când o persoană căutată este arestată, autoritatea judiciară de executare competentă informează această persoană, în conformitate cu dreptul intern, despre existenţa şi conţinutul mandatului european de arestare, precum şi despre posibilitatea care îi este oferită de a consimţi la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă.
De asemenea în decizia cadru se prevede [ art. 11 alin. (2) ] că persoană căutată care este arestată în scopul executării unui mandat european de arestare are dreptul de a fi asistată de un avocat şi de un interpret, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de executare.
Garantarea unei proceduri echitabile presupune atât respectarea drepturilor din Decizia cadru (informarea persoanei solicitate dreptul de a avea un avocat ales), cât şi a celor prevăzute în dreptul intern [ art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 ] . Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 97 alin. (1), cetăţenii români sunt predaţi în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei), chestiune pe care instanţa de executare nu a avut-o în vedere. De asemenea a fost omisă citarea persoanei solicitate la locul de deţinere în Italia, pentru ca aceasta să cunoască existenţa procesului din România şi să aibă posibilitatea de a-şi angaja un avocat ales.
Procedura aleasă de instanţa de fond încalcă drepturile persoanei solicitate. Astfel, persoana solicitată nu a fost citată, la dosar existând informaţia ca aceasta este plecată din ţară fiind predată anterior autorităţilor italiene şi în prezent fiind încarcerată în Italia. Dosarul a fost judecat, fără ca persoana solicitată să fi fost înştiinţată şi fără ca avocatul din oficiu să fi luat legătura cu aceasta.
Apreciind că în cauză sunt incidente nulităţile prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs va casa hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. În vederea judecării cererii autorităţilor italiene persoana solicitată va fi citată trimiţându-i-se o copie a mandatului european, în limba română.
În recurs cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de persoana solicitată P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 27 din 08 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Onorariul pentru apărarea din oficiu pentru recurenta persoana solicitată, în sumă de 320 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4178/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2376/2012. Penal → |
|---|
