ICCJ. Decizia nr. 1075/2012. SECŢIA PENALA. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizie nr. 1075/2012
Dosar nr. 1733/304/2009
Şedinţa publică din 9 aprilie 2012
Asupra excepţiei de faţă, în baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 100 din 21 aprilie 2010 a Judecătoriei Segarcea s-a dispus, în baza art. 208 alin. (1) C. pen., art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului S.S.M. (zis M.), domiciliat în comuna Calopăr, sat., judeţul Dolj, la o pedeapsă 2 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă 1 an şi 6 luni închisoare, iar în baza art. 20 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2) lit. c) C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. pedepsele susmenţionate au fost contopite, dispimându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de de 2 ani închisoare.
Totodată, în baza art. 71 C. pen. au fost interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În latură civilă, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă A.I. a sumei de 1.700 lei cu titlu de despăgubiri civile, respectiv la plata către partea civilă G.V. a sumei de 39 lei cu titlu de daune materiale şi 500 lei daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 193 C. proc. pen. a fost obligat Inculpatul la plata către partea civilă G.V. a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 369 din 24 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj, secţia penală.
Deopotrivă, recursul declarat de inculpat împotriva hotărârii instanţei de apel a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală definitivă nr. 1909 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împotriva deciziei pronunţate în recurs a formulat un nou recurs condamnatul S.S.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 1733/304/2009.
La termenul acordat pentru soluţionarea recursului, 9 aprilie 2012, înalta Curte, din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 302 alin. (1) raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 3851 C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de condamnatul S.S.M., concluziile reprezentatului parchetului cu privire la excepţia invocată de instanţă fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
Excepţia este întemeiată, recursul declarat de condamnatul S.S.M. urmând a fi respins ca inadmisibil pentru următoarele argumente:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti pentru motive privind pronunţarea acestora cu nerespectarea condiţiilor formale, legal prevăzute, de desfăşurare a judecăţii sau ca o consecinţă a unui raţionament jurisdicţional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituţională.
Însă, potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, părţile interesate pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituţional, legea procesual penală a reglementat dreptul examinării cauzei penale în două grade de jurisdicţie, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare.
Totodată, în vederea realizării scopului procesului penal, astfel cum acesta a fost determinat prin art. 1 C. proc. pen., conduita procesuală a părţilor a fost precis detenninată, inclusiv cu privire la incidentele ivite în cursul executării hotărârii penale definitive.
Reglementarea menţionată are aptitudinea funcţională de a răspunde noii perspective asupra accesului la justiţie, generată de dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie.
Potrivit art. 385 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, sentinţe sau decizii, după caz.
În speţă, instanţa supremă a fost sesizată cu im recurs declarat împotriva unei decizi ii pronunţate în recurs, hotărâre care, nefîind prevăzută de art. 385 C. proc. pen., nu este supusă controlului judecătoresc prin intermediul unei căi ordinare de atac.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de i legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşadar, excepţia de inadmisibilitate pusă în discuţia părţilor se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, conform art. 3855 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul S.S.M. împotriva Deciziei penale nr. 1909 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul S.S.M. împotriva Deciziei penale nr. 1909 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1080/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1076/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
