ICCJ. Decizia nr. 1079/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1079/2012
Dosar nr. 971/42/2011
Şedinţa publică din 09 aprilie 2012
Asupra recursului penai de faţă, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 13 octombrie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 550/P/2011, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numita Ş.C.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 272 C. pen.
Plângerea formulată de petiţionarul S.N. împotriva soluţiei procurorului de caz, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 1795/II/2/2011 din 07 noiembrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Nemulţumit de modul de rezolvare a plângerilor sale la nivelul Ministerului Public, petiţionarul S.N. a formulat o nouă plângere, întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., pe care a adresat-o Curţii de Apel Ploieşti.
Prin sentinţa penală definitivă nr. 266 din 7 decembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul S.N. împotriva rezoluţiei din data de 13 octombrie 2011, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 550/P/2011, menţinându-se rezoluţia atacată.
La data de 20 decembrie 2011, petiţionarul S.N. a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 266 din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 971/42/2011.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, 09 aprilie 2012, constatând că instanţa de recurs nu poate lua act de manifestarea de voinţă a petiţionarului de retragere a căii de atac întrucât calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege, principiul disponibilităţii părţii operând numai în cadrul jurisdicţiilor prevăzute de lege, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 385 5 pct. l lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., raportat la art. 278 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionar.
Excepţia invocată este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 13 din C.A.D.O.L.F.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.
Astfel, corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare.
Dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. 8 al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Prin urmare, se constată că sentinţa penală nr. 266 din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată sub imperiul modificărilor legislative instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În consecinţă, recursul declarat de petiţionarul S.N. împotriva unei hotărâri care nu intră în categoria hotărârilor prevăzute de art. 3851 C. proc. pen., ce pot fi recurate, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, cererile formulate de petent neputând fi valorificate decât în cadrul legalei investiri a instanţei
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul S.N. împotriva sentinţei penale nr. 266 din 7 decembrie 20II a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4066/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2287/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
