ICCJ. Decizia nr. 4066/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4066/2012

Dosar nr. 7819/1/2012

Şedinţa publică din 10 decembrie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 04 decembrie 2012, pronunţată în dosarul nr. 4767/1/2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pe rol fiind pronunţarea cu privire la declaraţia inculpatului B.M. de renunţare la judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, depusă la dosar în faţa Curţii de Apel Galaţi; la excepţia inadmisibilităţii cererii de menţinere a măsurii arestării preventive, invocată de inculpatul B.M., prin apărătorul ales; la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, formulate de inculpaţii: B.M., P.E., V.T. şi M.S.L. şi de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţii: B.M., M.S.L. şi P.E.; la declaraţiile inculpaţilor L.Şt. , L.A., M.C. , M.S.L. şi B.S., privind judecarea lor in cazul recunoaşterii vinovăţiei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 320¹ C. proc. pen., precum şi la cererea inculpatului B.B.A. privind încuviinţarea schimbării domiciliului, din Bucureşti, str. Râul Doamnei, în București, str. Ion Ghica, în cauza penală privind pe inculpaţii:

1. - B.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 291 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 25 C. pen., raportat la art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 25 C. pen., raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 25 C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 25 C. pen., raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 264 alin. (1) C. pen.;

- art. 26 C. pen., raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (fapte comise în perioada 2006 – 2008);

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. (fapte comise în cursul anului 2010), cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

2. P.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

3. L.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 289 alin. (1) C. pen.,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.,

- art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

4. V.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.,

- art. 25 C. pen., raportat la art. 291 teza I şi II C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

5. M.S.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 291 alin. (1) teza I C. pen.,

- art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.,

- art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicare art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

6. M.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 25 C. pen., raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

7. L.Şt., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 290 alin. (1) C. pen.,

- art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

8. B.S., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de:

- art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

9. P.E. zis E.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de:

- art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

10. V.A.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de:

- art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

11. B.M.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 291 teza I C. pen.,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002,

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 291 alin. (1) teza a II C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicare art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

12. T.P., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.,

- art. 290 alin. (1) C. pen.,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 20 C. pen., în referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.,

- art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

13. D.F., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.,

- art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.,

- art. 291 C. pen.,

- art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

14. F.L., fostă S.L., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

15. B.B.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.,

- art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 25 C. pen., raportat la art. 281 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

16. C.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de:

- art. 25 C. pen., raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 20 C. pen., în referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

17. A.N., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

18. D.I., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 26 C. pen., în referire la art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

19. A.N., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 260 alin. (1) C. pen.

şi pe părţile civile P.M. Galaţi, G.M., F.T., M.M., S.I., B.I., T.V.G., SC A.C. SA, O.C.P.I. Galaţi, având ca obiect iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea nr. 39/2003 art. 7),

I. A luat act de renunţarea la judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, depusa la dosar in fata Curţii de Apel Galaţi, de inculpatul B.M.

A respins excepţia inadmisibilităţii cererii de menţinere a măsurii arestării preventive, invocată de inculpatul B.M.

II. În baza art. 300² C. proc. pen., raportat la art. 160^b C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv, a inculpaţilor:

1. B.M.;

2. P.E.;

3. V.T.;

4. M.S.L.

III. În temeiul art. 139 alin. (1) raportat la art. 145¹ C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, formulate de inculpaţii: B.M., P.E., V.T. si M.S.L.

IV. În baza art. 139 alin. (1) raportat la art. 145¹ C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor:

1. L.Şt. , în prezent arestat preventiv si deţinut in Penitenciarul Iasi;

2. L.A., în prezent arestata preventiv si deţinuta in Penitenciarul Bacau;

3. M.C., in prezent arestata preventiv si deţinuta in Penitenciarul Bacău, cu măsura preventiva a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea Curţii de Apel Iaşi.

În baza art. 145¹ alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1¹) C. proc. pen., a obligat inculpaţii ca pe durata măsurii, să se supună următoarelor obligaţii:

- să nu depăşească limitele teritoriale ale României;

- să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemaţi;

- să se prezinte la Poliţia municipiului Galaţi, jud. Galaţi, organ de poliţie desemnat cu supravegherea inculpaţilor conform programului de supraveghere şi ori de câte ori sunt chemaţi;

- să nu îşi schimbe locuinţa decât cu încuviinţarea organelor judiciare;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

În baza art. 145¹ alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2²) C. proc. pen., a atras atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor ce le revin se poate lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

A dispus punerea în libertate deîndată a inculpaţilor: L.Şt. , L.A. si M.C., cu datele de stare civilă indicate mai sus, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză.

V. A respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţii: B.M., M.S.L. şi P.E.

VI. A admis cererile inculpaţilor: L.Şt. , L.A., M.C. , M.S.L. şi B.S., privind judecarea lor in cazul recunoaşterii vinovăţiei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 320¹ C. proc. pen., infracţiunile pentru care sunt judecaţi nefiind exceptate de la aplicarea acestui text de lege.

Copii de pe prezenta încheiere s-au comunicat locului de deţinere, Penitenciarul Iaşi, Penitenciarul Bacău, inculpaţilor, Poliţiei Mun. Galaţi, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul şi organelor de frontieră.

VII. A încuviinţat schimbarea domiciliului inculpatului B.B.A., din Bucureşti, str. Râul Doamnei în Bucuresti, str. Ion Ghica.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Iaşi a constatat, în esenţă, privitor la inculpaţii B.M. şi P.E., următoarele:

- inculpatul B.M. a renunţat la judecarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, depusa la dosar in fata Curţii de Apel Galaţi, astfel că s-a luat act de manifestarea sa de voinţa privind renunţarea la judecarea cererii;

- relativ la excepţia inadmisibilităţii cererii de menţinere a măsurii arestării preventive, invocată de inculpatul B.M., aceasta a fost respinsă, cu motivarea că, nu este fondată argumentarea potrivit căreia, daca nu s-a pus in discuţia părţilor regularitatea actului de sesizare a instanţei, nu se poate discuta asupra măsurii arestului preventiv, conform art. 300² C. proc. pen., întrucât din moment ce instanţa a fost sesizata cu judecarea cauzei, chiar daca nu s-a constatat regularitatea actului de sesizare conform art. 300 C. proc. pen., se poate pune in discuţie măsura preventiva;

- în ceea ce priveşte măsura arestării preventive a inculpaţilor, instanţa a reținut că în acest moment procesual cerinţele art. 148 lit. a) (pentru inculpatul B.M.) şi lit. f ( B.M., P.E., V.T. si M.S.L.) C. proc. pen., se menţin, impunând în continuare privarea de libertate a acestora, în condiţiile în care există probe temeinice şi suficiente, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 143 C. proc. pen., din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii ar fi comis faptele pentru care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată.

- constatând că alte măsuri preventive (obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara) nu sunt suficiente şi nici eficiente pentru a proteja în mod just interesul public, având în vedere şi împrejurarea că prin conotaţiile particulare ale cauzei, s-a produs o stare de tulburare socială, de natură a justifica detenţia preventivă, inclusiv prin raportare la necesitatea restabilirii şi menţinerii încrederii opiniei publice în promptitudinea şi fermitatea reacţiei autorităţilor statului la săvârşirea unor astfel de infracţiuni, s-a constatat ca nu sunt întemeiate cererile inculpaţilor B.M., P.E., V.T. si M.S.L., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara.

În termen legal, împotriva încheierii sus-menţionate au declarat recurs inculpaţii B.M. şi P.E.

Recurentul inculpat B.M. a solicitat casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive, invocând motive de legalitate şi temeinice.

Astfel, sub aspectul caracterului de legalitate, în baza art. 320² C. proc. pen., instanţa procedează la verificarea arestării preventive în cursul judecăţii, fiind evident vorba despre o instanţă legal investită.

Din acest punct de vedere a arătat că dispoziţiile art. 300² C. proc. pen., fac o distincţie clară între momentul investirii instanţei şi momentul verificării arestării preventive, vorbind în acest sens de „instanţa legal investită”, iar potrivit art. 300¹ C. proc. pen., după verificarea legalităţii arestării preventive la primirea dosarului şi menţinerea ei la împlinirea celor 60 de zile, instanţa era obligată să verifice şi să constate dacă era legal sesizată.

Or, în prezenta cauză nu s-a procedat la momentul verificării legalei sesizări, dosarul suferind mai multe amânări din lipsă de procedură, împrejurări datorită cărora apreciază că în cauză trebuia făcută aplicarea art. 293 C. proc. pen., teza ultimă şi se proceda la disjungerea cauzei şi la verificarea legalei sesizări a instanţei.

Ca atare, în prezent instanţa este sesizată din punct de vedere administrativ, dar cercetarea judecătorească nu a debutat, astfel că nu s-a verificat legala sesizare a instanţei, iar dispoziţiile procedurale în acest sens sunt de strictă interpretare.

Pe cale de consecinţă, apreciază că măsura arestării preventive a încetat, astfel că din 4 septembrie 2012 stă arestat nelegal şi nu există temeiuri pentru menţinerea ei.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 148 lit. a) şi f) C. proc. pen., a făcut referire la caracterul actual, astfel că judecătorul fondului, analizând în acest context, a ajuns la concluzia că nu există nici o dovadă concretă că ar încerca să se sustragă judecăţii. De altfel, nu s-a sustras nici de la urmărirea penală, existând dovezi în acest sens la dosar, încunoştinţând că la data de 16 martie 2012 a fost pus sub învinuire, şi s-a prezentat la citarea telefonică, însă nu i s-a pus nimic în vedere, astfel că a părăsit teritoriul ţării legal, neavând nici o interdicţie şi încunoştinţând procurorul că urma să facă deplasări în afara ţării.

De asemenea, a arătat că a înţeles să se prezinte la autorităţile de la Nairobi când a aflat că împotriva sa s-a dispus luarea unei măsuri preventive, declarând că a lipsit 5 zile de la urmărirea penală, însă s-a prezentat la autorităţi, fiind preluat de la aeroport şi încarcerat de peste 9 luni de zile.

A mai precizat că nu există la dosar nicio dovadă că ar fi luat legătura cu alţi coinculpaţi pentru zădărnicirea aflării adevărului sau că ar fugi, arătând că a avut o atitudine cooperantă denunţând alte fapte.

În ceea ce priveşte incidenţa lit. f), a susţinut că actualizarea acestui temei trebuia avută în vedere în contextul prezent, personal depunând toate diligenţele pentru a nu aduce atingere judecării cu celeritate a cauzei, însă există profunde discrepanţe în latura civilă, la citativul din rechizitoriu, ceea ce va duce la întârzierea începerii cercetării judecătoreşti, susţinându-se că în calitate de deputat ar fi comis o fraudă de un milion de euro, însă nu există infracţiunea de înşelăciune şi nici unul dintre inculpaţi nu a intrat în posesia vreunui mobil.

A mai arătat că raportat la caracterul actual al măsurilor preventive coroborat cu probele din dosar trebuie apreciat dacă prezintă sau nu pericol pentru ordinea publică lăsarea sa în libertate, după 10 luni şi jumătate de arest preventiv, considerând că nu prezintă pericol social, iar prin trecerea timpului ecoul şi impactul social s-au diminuat considerabil, starea naturală fiind aceea de a se judeca în libertate, iar măsura de excepţie a fost luată.

Nu în ultimul rând, a precizat că urmărirea penală s-a finalizat din luna iulie a acestui an, iar pus în libertate şi-ar putea susţine teza de doctorat, ar putea participa activ la proces, fiind în interesul său să se afle şi să dovedească adevărul şi şi-ar relua activitatea de avocat, arătând totodată că are probleme de sănătate, necesitând un transplant de cornee.

În raport de toate argumentele prezentate, a apreciat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică şi a solicitat admiterea recursului şi revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu a părăsi ţara.

Recurenta inculpată P.E., prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că judecarea cauzei cu lăsarea sa în libertate nu va împieta buna desfăşurarea a procesului penal, şi nu există indicii că s-ar sustrage şi nici nu s-au invocat temeiuri noi care să justifice menţinerea arestului preventiv.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din masurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/06, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată daca sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viața sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În acelaşi timp, lit. a) a aceluiaşi articol, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 si inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei.

În raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că pri n rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galaţi nr. 88/D/P/2009 din 27 iunie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, printre alţii, a inculpaţilor: B.M. şi P.E., după cum urmează:

I. În sarcina inculpatului B.M. s-a reţinut săvârşirea în perioada 2006 – 2008 a infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 291 teza 1 şi 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 25 C. pen., raportat la art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 25 C. pen., raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 25 C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 25 C. pen., raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 264 alin. (1) C. pen.,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

De asemenea, în sarcina aceluiaşi inculpat s-a reţinut săvârşirea în cursul anului 2010 a infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.

1. S-a reţinut, în esenţă, că începând cu anul 2006, inculpatul B.M. ar fi constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii P.E., T.P. şi L.A., grup care a acţionat pe perioada 2006 - 2008 şi la care au aderat şi alte persoane, printre care şi inculpata B.M.C., în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea de infracţiuni de înşelăciune şi spălare de bani, prin dobândirea în mod fraudulos a proprietăţii asupra unui număr de 9 imobile pe raza mun. Galaţi prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 895.000 lei şi 747.000 euro.

2. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, cu intenţie, l-a determinat, pe martorul L.M. să inducă în eroare, asupra calităţii sale de proprietar, pe reprezentantul legal al părţii vătămate SC A.S.C. SRL Galaţi, prin folosirea unei hotărâri judecătoreşti şi a unui raport de expertiză false, cu ocazia încheierii la data de 04 octombrie 2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea părţii vătămate imobilul din Galaţi, strada Tunelului, cauzându-i acesteia un prejudiciu de 300.000 de euro, precum şi că i-a determinat pe inculpaţii T.P. şi P.E. să-l ajute pe martorul L.M. la inducerea în eroare a reprezentantului părţii vătămate SC A.S.C. SRL Galaţi prin falsificarea hotărârii judecătoreşti şi a raportului de expertiză;

Că, a indus-o, în mod direct, în eroare pe martora B.A. cu privire la calitatea de proprietar a făptuitorului M.M.G., prin folosirea unei hotărâri arbitrale prin care acesta a dobândit în mod fraudulos proprietatea asupra imobilului din Galaţi, str. Ovidiu, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv, autentificat sub numărul 497 din 01 iunie 2006, contra sumei de 70.000 lei;

Că, în cursul lunii septembrie 2008 i-a determinat pe martorii C.C., H.M. şi B.G.V., la încercarea acestora de o induce în eroare pe partea vătămată R.G. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Galaţi, str. Morilor, contra sumei de 230.000 euro, prin utilizarea unei procuri obţinute în mod fraudulos prin care martorul B.G.V. era împuternicit să vândă, sens în care a efectuat şi personal anumite manevre de inducere în eroare a părţii vătămate, oferindu-i acestuia spre vânzare imobilul;

Că, i-a ajutat pe inculpaţii M.S.L. şi M.C., la inducerea în eroare asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase, încheiere de carte funciară obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false, a părţilor vătămate S.I. şi S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului din Galaţi, str. Constantin Levaditti, încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat sub numărul 9124 de B.N.P. C.A., producându-le acestora o pagubă în cuantum de 120.000 lei;

Că, l-a determinat pe martorul B.M.G., prin intermediul martorei G.L.G., să inducă în eroare asupra calităţii sale de proprietar, fără vinovăţie, pe părţile vătămate T.V.G. şi T.V., cu ocazia încheierii la data de 09 august 2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea părţilor vătămate apartamentul situat în Galaţi, str. Alba Iulia, cauzându-le acestora un prejudiciu de 175.000 lei.

3. Că acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, cu intenţie, l-a determinat pe inculpatul T.P. să falsifice o hotărâre judecătorească, sentinţa civilă nr. 1020 din data de 06 aprilie 2006, pretins pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 3201/2005 asupra imobilului din Galaţi, strada Tunelului în materialitatea sa, precum şi la aplicarea prin scanare şi imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ştampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanţa de judecată precum şi a raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 3201 din data de 15 februarie 2006, pretins întocmit de către martora Radu Cornelia în calitatea sa de expert tehnic judiciar şi a determinat-o pe inculpata P.E. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre, respectiv „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.”; l-a determinat pe inculpatul T.P. să falsifice o hotărâre judecătorească, sentinţa civilă nr. 125 din data de 11 ianuarie 2006, pretins pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 52041/2005 asupra imobilului din Galaţi, strada Tunelului în materialitatea sa, precum şi la aplicarea prin scanare şi imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ştampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanţa de judecată şi a raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 620 din data de 18 octombrie 2005, pretins întocmit de către martora Radu Cornelia în calitatea sa de expert tehnic judiciar, precum şi a determinat-o pe inculpata P.E. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre, respectiv „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.”; l-a determinat pe inculpatul T.P. la falsificarea certificatului nr. 916 din 23 septembrie 008, pretins emis de Ministerul de Interne – D.G.A.S. – D.J.A.N. Galaţi, document având ca obiect imobilul din Galaţi, str. Morilor, pretins semnat de martorul P.A. în calitate de director şi de numita S.V. în calitate de referent de specialitate precum şi la falsificarea chitanţei seria TS4B nr. 2388523 din 31 decembrie 2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galaţi prin care învinuitul B.S. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 lei; i-a determinat pe inculpatul T.P. şi învinuita V.A.C. la falsificarea a cărţilor de identitate pe numele fictive de M.V. şi M.I. şi l-a determinat pe inculpatul T.P. la falsificarea copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv de M.P., a copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv, a copiei legalizate după certificatul de naştere pe numele fictiv de M.V. şi a copiei legalizate după certificatul de naştere pe numele fictiv de M.I., documente utilizate în încercarea de dobândire frauduloasă a imobilului din Galaţi, strada Domnească; l-a determinat pe inculpatul T.P. să falsifice, prin plăsmuirea documentelor şi a ştampilelor de pe acestea, două înscrisuri oficiale, adrese pretins emise de C.J. Galaţi şi P.M. Galaţi prin care se atesta în fals că imobilul din Galaţi, str. Al. I. Cuza nu figura în evidenţele respectivelor instituţii; l-a determinat pe inculpatul T.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 29/ CC din 09 aprilie 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi în dosarul civil nr. 5327/233/2006, asupra imobilului din Galaţi, str. Constantin Levaditti, în materialitatea, precum şi a determinat-o pe inculpata P.E. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre, respectiv „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.”; l-a determinat pe inculpatul T.P. să falsifice o hotărâre judecătorească, sentinţa civilă nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi în dosarul civil nr. 5327/233/2006, asupra imobilului din Galaţi, str. Alba Iulia, în materialitatea sa şi a determinat-o pe inculpata P.E. să falsifice prin plastografiere însemnările de pe această hotărâre, respectiv „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.

4. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, cu intenţie, l-a determinat pe făptuitorul M.M.G. la falsificarea antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. Ovidiu, pretins încheiat între făptuitor şi persoana decedată N.V., document fals ce a fost ulterior la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi; l-a determinat pe învinuitul B.S. la falsificarea, fără vinovăţie a antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. Morilor, pretins încheiat între partea vătămată B.G. şi învinuitul B.S., document fals, ce a fost ulterior prezentat instanţei de judecată, prin intermediul martorului M.T.C., precum şi a determinat-o pe inculpata P.E. să întocmească o cerere în numele învinuitului B.S. prin care se solicita eliberarea unui certificat de grefă, document ce a fost apoi utilizat la O.C.P.I. Galaţi în vederea notării litigiului dintre învinuit şi partea vătămată B.G. şi să redacteze un înscris, în numele învinuitului B.S., depus la dosarul cauzei prin care se arăta că acesta ar fi pierdut originalul antecontractului pretins încheiat cu partea vătămată B.G.; l-a determinat pe făptuitorul C.C. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galaţi, b-dul George Coşbuc, pretins încheiat între partea vătămată M.M. şi făptuitor, document fals, ce a fost ulterior utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi şi la Judecătoria Galaţi; l-a determinat pe inculpatul L.Şt. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. Constantin Levaditti, pretins încheiat între inculpat şi numitul T.A.M., document fals, ce a fost, ulterior, utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi.

5. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul numitei M.I., un lucrător de la O.C.P.I. să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al învinuitului D.F. asupra imobilului situat în Galaţi, str. Tunelului, precum şi a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul numitului C.D., un lucrător de la O.C.P.I. să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al numitului C.D. asupra imobilului situat în Galaţi, str. Tunelului; a determinat-o pe inculpata L.A. să întocmească o hotărâre arbitrală, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului M.M.G. asupra imobilului situat în mun. Galaţi, str. Ovidiu; a determinat, mediat, cu intenţie, notarii publici G.E., S.T. şi M.C. să întocmească, în fals, fără vinovăţie, declaraţia autentică nr. 2914 din 04 decembrie 2007, procura nr. 4726 din 12 decembrie 2007 şi declaraţia autentică nr. 7509 din 18 decembrie 2007, în condiţiile în care s-a stabilit că persoanele înscrise în documentele respective, numiţii M.V. şi M.I., nu există pentru a dezbate succesiunea asupra imobilului situat în Galaţi, strada Domnească; a determinat, cu intenţie, pe judecătorul D.M.O., să pronunţe, fără vinovăţie, o hotărâre judecătorească conform unei situaţii juridice şi de fapt nereale, sentinţa civilă nr. 6323 din 28 august 2007 în dosarul nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. Al. I. Cuza; a determinat-o, cu intenţie, pe inculpata L.A. să întocmească hotărârea arbitrală nr. 75 din 01 august 2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al făptuitorului C.C. asupra imobilului situat în Galaţi, b-dul George Coşbuc; a determinat-o cu intenţie, pe inculpata L.A. să întocmească hotărârea arbitrală, cu nr. 62/2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al numitului T.A.M. asupra imobilului situat în Galaţi str. Constantin Levaditti, precum şi a determinat, mediat, cu intenţie, un lucrător de la O.C.P.I., să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al făptuitorului M.R., asupra imobilului situat în Galaţi, str. Alba Iulia, drept intabulat sub numărul 21743 din 12 iulie 2007.

6. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, a determinat-o pe martora M.I. să utilizeze, fără vinovăţie, o sentinţă civilă falsificată şi un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la O.C.P.I. Galaţi în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. Tunelului; l-a determinat pe numitul C.D. să utilizeze o sentinţă civilă falsificată şi un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la O.C.P.I. Galaţi în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. Tunelului; i-a determinat pe învinuitul C.C. şi martorii H.M. şi B.G.V. să utilizeze certificatul nr. 916 din 23 septembrie 008, pretins emis de Ministerul de Interne – D.G.A.S. – D.J.A.N. Galaţi, documentul fiind încredinţat, în acest sens martorilor H.M. şi B.G.V. l-au determinat pe martorul M.T.C. să depună, fără vinovăţie, la dosarul instanţei de judecată chitanţa falsificată seria TS4B nr. 2388523 din 31 decembrie 2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galaţi prin care învinuitul B.S. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 lei precum şi să depună, fără vinovăţie, la dosarul cauzei a antecontractului de vânzare-cumpărare fals, pretins încheiat între partea vătămată B.G. şi învinuitul B.S.; le-a încredinţat cărţile de identitate, copia legalizată după certificatul de deces al numitei M.G., copia legalizată după certificatul de naştere al numitului M.V., copia legalizată după certificatul de naştere al numitului M.I. făptuitorilor ce s-au prezentat sub numele de M.V. şi M.I., documente false ce au fost utilizate la B.N.P. M.C. în vederea deschiderii procedurii succesorale a numitului M.P., asupra imobilului situat în Galaţi, strada Domnească; l-a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul făptuitorului M.R., pe av. C.L. să folosească, fără vinovăţie, în faţa instanţei de judecată o întâmpinare pretins întocmită de decedata B.L.; a folosit în faţa instanţei de judecată, în acţiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. Al. I. Cuza, dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, la termene succesive, a unui înscris sub semnătură privată fals, contract de vânzare-cumpărare şi a două înscrisuri oficiale falsificate, adrese pretins emise de C.J. Galaţi şi P.M. Galaţi; a încredinţat sentinţa judecătorească falsificată nr. 29/ CC din 09 aprilie 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi, inculpatului M.S.L., care a utilizat-o, la data de 10 septembrie 2007, la O.C.P.I. în vederea radierii sechestrului asigurator legal aplicat asupra imobilului din Galaţi, str. Constantin Levaditti şi l-a determinat pe făptuitorul M.R. să utilizeze o sentinţă civilă falsificată la O.C.P.I. în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. Alba Iulia.

7. Că, i-a sprijinit, prin sfaturi, indicaţii şi susţinere morală, pe inculpatul C.C. şi martorul H.M., care l-au racolat şi determinat pe învinuitului D.I. să facă afirmaţii şi declaraţii mincinoase la datele de 01 septembrie 2008 şi 05 septembrie 2008 în faţa notarului public, B.N.P. B.Z.B., jud. Galaţi, acesta din urmă substituindu-se în persoana părţii vătămate B.G. în demersul infracţional legat de vânzarea imobilului situat în Galaţi, str. Morilor.

8. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, i-a sprijinit prin sfaturi, indicaţii şi susţinere morală, pe inculpatul C.C. şi martorii H.M. şi B.G.V. să-l racoleze şi să-l determine pe învinuitului D.I. să se prezinte drept partea vătămată B.G. la datele de 01 septembrie 2008 şi 05 septembrie 2008 în faţa notarului public, B.N.P. B.Z.B., jud. Galaţi şi a determinat doi făptuitori, rămaşi neidentificaţi, să se prezinte sub identităţile false de M.V. şi M.I. în faţa notarului public, cu ocazia solicitării dezbaterii succesiunii defunctului M.P.

9. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 – septembrie 2008, i-a determinat, cu intenţie, pe învinuiţii B.S. şi P.E. să facă afirmaţii mincinoase referitor la împrejurările esenţiale ale cauzei, cu ocazia audierii în calitate de martori, într-o cauză privind procedura succesorală notarială asupra imobilului din Galaţi, strada Domnească, deschisă la B.N.P. M.C. şi S.V.A.L. Galaţi; în cursul anului 2007, i-a determinat pe făptuitorul A.M. şi pe învinuitul A.N. să facă afirmaţii mincinoase, fiind ascultaţi ca martori într-o cauză civilă, acţiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. Al. I. Cuza, dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galaţi şi l-a determinat pe învinuitul A.N. să facă declaraţii neconforme cu realitatea cu ocazia audierii acestuia, la data de 30 mai 2007, în calitate de martor în dosarul civil nr. 452/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei asupra cărora acesta a fost întrebat.

10. Că, l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul L.Şt. în a-şi păstra folosul infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea, respectiv în ajutorul dat în vederea radierii sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în Galaţi str. Constantin Levaditti, fostă Blaj şi ulterior în vederea valorificării acestuia.

11. Că, l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul L.Şt. să schimbe şi să transfere, în mod repetat, proprietatea asupra imobilului situat în Galaţi, B-dul George Coşbuc, cunoscând că acesta provine din comiterea de infracţiuni de trafic de fiinţe umane de genul infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în scopul ascunderii provenienţei ilicite a acestuia.

12. Că, în anul 2010, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.B.A. şi B.M.C., grup care a acţionat pe parcursul anului respectiv, în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin inducerea în eroare a organelor judiciare.

13. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, anterior datei de 18 iunie 2010 a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între inculpatul B.B.A. şi partea vătămată SC A.C. SA la data de 01 noiembrie 2009, înscris fals pe care, ulterior, l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în faţa instanţelor de judecată.

14. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, începând cu data de 18 iunie 2010, împreună cu membrii grupului, a încercat să inducă în eroare instanţele de judecată în cadrul dosarului nr. 6967/121/2010 al Tribunalului Galaţi, prin folosirea unui contract falsificat şi a unui raport de expertiză grafică întocmit de o persoană ce nu avea calitatea de expert, în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care partea vătămată SC A.C. SA să fie obligată la plata sumei trecute în contract, 4.000.000 lei, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voinţa sa.

II. În sarcina inculpatei P.E. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

1. S-a reţinut, în esenţă, că începând cu anul 2006, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.M., T.P. şi L.A., grup care a acţionat pe perioada 2006 - 2008 şi la care au aderat şi alte persoane, printre care şi inculpata B.M.C., în vedere obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prin dobândire în mod fraudulos a proprietăţii unui număr de 5 imobile pe raza mun. Galaţi prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat de membrii grupului infracţional fiind de peste 895.000 lei şi 747.000 euro.

2. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, împreună cu membrii acestuia, prin acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anului 2007, a participat, prin înscrierea pe un document, plăsmuit anterior, a menţiunilor olografe „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.”, la falsificarea sentinţei civile nr. 1020 din 06 aprilie 2006, pretins emisă de Judecătoria Galaţi prin care se constituia dreptul de proprietate al învinuitului D.F. asupra imobilului situat în Galaţi, str. Tunelului; în cursul aceluiaşi an, a participat, prin înscrierea pe un document plăsmuit anterior a „menţiunilor olografe definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.”, la falsificarea sentinţei civile nr. 125 din 11 ianuarie 2006, pretins emisă de Judecătoria Galaţi prin care se constituia dreptul de proprietate al numitului C.D. asupra imobilului din Galaţi, strada Tunelului; a participat, prin înscrierea pe un document, plăsmuit anterior, a menţiunilor olografe „Achitat tt” şi „11 ianuarie 2007 definitivă şi irevocabilă prin neapelare”, la falsificarea sentinţei civile nr. 29/ CC din 09 aprilie 2007 pretins emisă de Judecătoria Galaţi în dosarul civil nr. 5327/233/20062905/11 mai 2007, prin care se admitea „plângerea formulată de petentul L.Şt. şi se dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator, instituit asupra imobilului din Galaţi, str. Constantin Levaditti, precum şi a participat, prin înscrierea pe un document plăsmuit anterior a menţiunilor olografe „Achitat tt” şi „01 iunie 2007 definitivă şi irevocabilă prin neapelare”, la falsificarea sentinţei civile nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi prin care se constituia dreptul de proprietate al făptuitorului M.R. asupra imobilului din Galaţi, str. Alba Iulia.

3. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, împreună cu membrii acestuia, prin acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii iunie 2007, a participat la completarea menţiunilor olografe de pe adeverinţa nr. 63 din 08 august 2007, pretins emisă de Asociaţia de locatari Galaţi, prin care se atesta în fals că numitul B.M.G. nu figura cu datorii la întreţinere ca proprietar al imobilului din Galaţi, str. Alba Iulia şi în cursul anului 2008, a întocmit în fals, în mod succesiv, acţiunea de chemare în judecată în numele învinuitului B.S. în contradictoriu cu partea vătămată B.G., înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi sub nr. 11550/233/2008 având ca obiect perfectarea contractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. Morilor şi o cerere în numele învinuitului B.S. prin care se solicita eliberarea unui certificat de grefă, document ce a fost apoi utilizat la O.C.P.I. Galaţi în vederea notării litigiului dintre învinuit şi partea vătămată B.G. precum şi a redactat un înscris, în numele învinuitului B.S., depus la dosarul cauzei, prin care se arăta că acesta ar fi pierdut originalul antecontractului pretins încheiat cu partea vătămată B.G.

4. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, împreună cu membrii acestuia, prin acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul B.M., prin participarea la falsificarea sentinţei civile nr. 125 din 11 ianuarie 2006, pretins emisă de Judecătoria Galaţi, la inducerea în eroare, prin intermediul martorului L.M., asupra calităţii de proprietar a acestuia din urmă, a părţii vătămate SC A.S.C. SRL Galaţi, prin folosirea unei hotărâri judecătoreşti şi a unui raport de expertiză false, cu ocazia încheierii, la data de 04 octombrie 2007, a unui contract în formă autentică prin care vindea părţii vătămate imobilul din Galaţi, strada Tunelului, cauzându-i acesteia un prejudiciu de 300.000 de euro; i-a ajutat, cu intenţie, prin falsificarea unei hotărâri judecătoreşti, pe inculpaţii M.S.L. şi M.C., la inducerea în eroare, asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, situat în Galaţi, strada Constantin Levaditti, prin utilizare de mijloace frauduloase, încheiere de carte funciară obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false, a părţilor vătămate S.I. şi S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat sub numărul 9124 de B.N.P. C.A., producându-le acestora un prejudiciu în cuantum de 120.000 lei, precum şi l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul B.M., prin falsificarea sentinţei civile nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi şi a adeverinţei nr. 63 din 08 august 2007, pretins emisă de Asociaţia de locatari Galaţi, la determinarea de către acesta a numitului B.M.G. să inducă în eroare asupra calităţii sale de proprietar, fără vinovăţie, pe părţile vătămate T.V.G. şi T.V., cu ocazia încheierii, la data de 09 august 2007, a unui contract în formă autentică prin care vindea părţilor vătămate apartamentul situat în Galaţi, str. Alba Iulia, cauzându-le acestora un prejudiciu în valoare de 175.000 lei.

5. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, împreună cu membrii acestuia, l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul B.M., prin falsificarea sentinţei civile nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi şi a adeverinţei nr. 63 din 08 august 2007, pretins emisă de Asociaţia de locatari Galaţi, la determinarea de către acesta a numitului B.M.G. să inducă în eroare asupra calităţii sale de proprietar, fără vinovăţie, pe părţile vătămate T.V.G. şi T.V., cu ocazia încheierii, la data de 09 august 2007, a unui contract în formă autentică prin care vindea părţilor vătămate apartamentul situat în Galaţi, str. Alba Iulia, cauzându-le acestora un prejudiciu în valoare de 175.000 lei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4767/1/2012, competenţa specială fiind atrasă de calitatea de deputat a inculpatului B.M., primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 2 noiembrie 2012, termen preschimbat pentru data de 26 septembrie 2012.

Prin sentinţa penală nr. 1291 din 26 septembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 4767/1/2012, s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Galaţi, reţinându-se că prin pierderea calităţii de deputat a inculpatului B.M., competenţa soluţionării cauzei revine Curţii de Apel Galaţi, pe de o parte pentru că faptele reţinute în sarcina sa nu au legătură cu îndatoririle de serviciu aferente funcţiei de deputat şi pe de altă parte că acesta şi inculpata B.M.C., fiind avocaţi în cadrul Baroului Galaţi, operează competenţa specială determinată de dispoziţiile art. 28¹ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

La data de 3 octombrie 2011 cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, fixându-se în mod aleatoriu primul termen de judecată la data de 13 noiembrie 2012.

Prin sentinţa penala nr. 1475 din 05 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fosta admisa cererea de strămutare formulata de inculpatul B.M. si cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Iaşi.

Prin Încheierea de şedinţa din 13 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi a scos cauza de pe rol si a trimis-o la Curtea de Apel Iaşi, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 4767/1/2012 la data de 15 noiembrie 2012, cu prim termen fixat aleatoriu la data de 29 noiembrie 2012.

Prin încheierea de şedinţă din 04 decembrie 2012, pronunţată în dosarul nr. 4767/1/2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.M. şi P.E., a luat act de renunţarea la judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, depusa la dosar in fata Curţii de Apel Galaţi, de inculpatul B.M.

A respins excepţia inadmisibilităţii cererii de menţinere a măsurii arestării preventive, invocată de inculpatul B.M.

În baza art. 300² C. proc. pen., raportat la art. 160^b C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv, printre alţii, a inculpaţilor B.M. şi P.E.

A respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţii: B.M., M.S.L. şi P.E., pentru considerentele anterior arătate.

Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că raportat la infracţiunile presupus săvârşite (grup infracţional organizat, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave), toate implicând o adevărată pregătire a activităţilor infracţionale, în care fiecare participant avea un rol stabilit (implicarea acestora fiind probabil cea stabilită până la acest moment), natura actelor falsificate sau obţinute fraudulos (hotărâri judecătoreşti, hotărâri arbitrale, expertize judiciare, adrese susţinut a fi provenite de la autorităţi publice locale sau fiscale), consecinţele juridice produse de toate acestea, în principal, aproprierea unui drept de proprietate nereal asupra unor imobile (case, terenuri) sau încercarea de a dobândi o sumă considerabilă de bani, valoarea pagubelor încercate sau care s-ar fi putut produce, calităţile inculpaţilor (inculpatul B.M. – deputat şi avocat), se imprimă faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor un grad de pericol concret deosebit de grav şi justifică detenţia în continuare, măsura fiind corespunzătoare şi scopului măsurii preventive înscris în art. 136 C. proc. pen.

De asemenea, trebuie sa se ţină seama şi de faptul că în componenţa acestui grup infracţional organizat a intrat şi un înalt funcţionar al statului, respectiv inculpatul B.M., care avea calitatea de avocat, iar o parte dintre fapte le-a comis şi în perioada când avea calitatea de deputat în Parlamentul României, şi care, deşi ar fi trebuit să vegheze la respectarea legii şi asigurarea ordinii de drept, ca ales şi reprezentant al cetăţenilor, a acţionat nu numai în sens contrar acestor atribuţii cu care a fost investit, ci s-a folosit de prerogativele autorităţii publice pentru a sprijini o grupare infracţională, în virtutea calităţilor profesionale şi de înalt demnitar, fiind suspectat că a comis numeroase fapte penale într-o asociere infracţională specifică crimei organizate, fapte penale îndreptate împotriva dreptului de proprietate, unul dintre cele mai importante drepturi civile reglementat de Constituţia României ca un drept fundamental.

Subsumat acestor fapte, inculpatul B.M. a contribuit la introducerea în circuitul civil a unor hotărâri judecătoreşti nereale, ceea ce creează un puternic sentiment de insecuritate cu privire la raporturile juridice civile şi cu privire la aparenţa de legalitate şi forţa autorităţii lucrului judecat a hotărârilor judecătoreşti în general, aspecte ce relevă gravitatea sporită a infracţiunilor de care este suspectat.

În ceea ce priveşte temeiul prevăzut de art. 148 lit. a) C. proc. pen., respectiv că inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se constată că acesta este incident în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.M., din probele administrate până în acest moment rezultând presupunerea rezonabilă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală.

Aşa după cum şi instanţa de fond a reţinut, împrejurarea că, inculpatul B.M. s-a predat organelor judiciare, după ce a aflat că s-a emis mandatul de arestare în lipsă sau faptul că, deşi aflase că era urmărit internaţional, nu a fost adus în ţară prin intervenţia autorităţile străine sau române, că a revenit în ţară din proprie iniţiativă, constituie temeiuri suficiente pentru a duce la concluzia că, prin părăsirea teritoriului României, imediat după ce a cunoscut că împotriva sa se derulează o anchetă, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală.

Totodată, analizând apărările inculpatului vizând neincidenţa acestui temei al arestării în prezent, Înalta Curte constată că acestea au fost iniţial susţinute în faţa primei instanţe, care a motivat temeinic respingerea lor.

În această ordine de idei, nu pot fi reţinute susţinerile inculpatului, în sensul că ar fi plecat legal din ţară sau că ar fi anunţat procurorul ce efectua urmărirea penală, ori că respectivul procuror ar fi cunoscut ceea ce urma să facă, întrucât din declaraţiile martorului A.A., din verificările efectuate prin reprezentanţii S.E.L.E.C. (S.E.C.I.) Turcia rezultă că, după 16 martie 2012, când inculpatului i s-a adus la cunoştinţă că s-a început urmărirea penală, acesta a efectuat diligenţe, personal, în vederea părăsirii teritoriului ţării, fapt ce s-a şi întâmplat la 17 martie 2012.

Astfel, din declaraţia martorului menţionat şi din documentele remise de reprezentanţii S.E.L.E.C. s-a reţinut că inculpatul s-a deplasat în Republica Moldova, a alimentat cu combustibil autoturismul, s-a asigurat personal că respectivul martor, conducător al autoturismului, avea paşaport valabil, iar din Turcia, pe calea aerului, a trecut frontiera cu destinaţia Kenya, că inculpatul i-a cerut să i se permită accesul la căsuţa de e-mail, de aici transmiţând mesaje membrilor grupului infracţional şi colaboratorilor de la cabinetul de avocatură în legătură cu ştergerea unor date din memoria calculatorului de la biroul avocaţial şi de la cel parlamentar, ştergerea mesajelor de pe blogul personal, convorbirile telefonice purtate cu ceilalţi membri ai grupului şi cu familia sa, în acestea el indicând ca fiind posibile ţări de destinaţie Kenya sau Somalia, în unele dintre acestea relatând că are nevoie de acte de studii, pentru că urma să-şi dea nişte examene de diferenţă pentru a practica avocatura în Somalia, contul bancar în care a solicitat să i se facă transfer de cont, respectiv pe numele unui anume S.A.A., susţinerea că se va stabili în acele „posibile ţări până se liniştesc apele”, cumpărarea şi folosirea de cartele telefonice de pe teritoriul ţărilor tranzitate sunt elemente din care se poate trage concluzia că acesta a intenţionat să se sustragă urmăririi penale, din transcrierea convorbirilor telefonice rezultând că el cunoştea stadiul procesual al anchetei derulate, situaţia unora dintre coinculpaţi, pe care, în aceleaşi convorbiri, îi şi sfătuia care să le fie comportamentul procesual.

De aceea, este de domeniul evidenţei că inculpatul B.M. cunoştea despre derularea procedurilor judiciare în cauză, iar în evidenţa acestor aspecte apare ulterior comportamentul inculpatului de a fugi din ţară, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, părăsirea teritoriului naţional fiind subsumată unei preocupări de a-şi ascunde sursele financiare necesare asigurării subzistenţei pe un alt teritoriu.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, toate acestea se petreceau în condiţiile în care inculpatul B.M. avea cunoştinţă despre procedurile judiciare iniţiate împotriva sa de către organele de urmărire penală, respectiv solicitarea avizelor de la Camera Deputaţilor necesare formulării propunerilor de efectuare a percheziţiilor şi de arestare în lipsă.

În aceste condiţii, nu se poate susţine că temeiul prevăzut de dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. a) C. proc. pen., nu ar subzista, inculpatul B.M. sustrăgându-se urmăririi penale.

Aşa fiind, se constată că deşi în cauza nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpaţilor, în prezent dosarul fiind la judecata în fond, există puternice rațiuni juridice de fapt şi de drept, de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora, în condiţiile art. 5 par. 1 lit. a) din C.E.D.O.

Totodată, s-au mai avut în vedere recrudescenţa acestui gen de fapte, starea de pericol şi urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte pericolul pentru ordinea publică, la evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale inculpaţilor, cărora însă nu li s-a putut acorda o pondere superioară naturii şi gravităţii activităţii infracţionale a acestora, condiţiilor concrete în care au acţionat, cât şi cele referitoare la infracţiunile de săvârşirea cărora sunt învinuiţi, respectiv pericolul social al acestora, faptul că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează destul de ferm împotriva unor manifestări infracţionale de pericol accentuat.

Toate acestea constituie, aşa cum s-a mai spus, în mod cert, împrejurări care tulbură profund şi grav ordinea publică, alimentând temeri justificate de insecuritate şi un accentuat sentiment de neîncredere faţă de sistemul judiciar şi chiar faţă de actul de justiţie.

Astfel, în egală măsură, prin lăsarea în libertate a inculpaţilor există şi posibilitatea apariţiei unui ecou negativ în societate cu privire la capacitatea de reacţie a autorităţilor în asemenea situaţii şi, în plus, un risc de influenţare negativă a modului de derulare a procesului penal, cercetarea judecătorească nefiind încă declanşată.

Pe de altă parte, în raport de momentul procesual şi de complexitatea cauzei, dată de natura infracţiunilor de o gravitate sporită, de numărul mare al inculpaţilor care au acţionat ca o structură organizată, precum şi de numărul mare de părţi, simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, nu este de natură să încalce principiul rezonabilităţii măsurii arestării preventive, în accepţiunea dată de C.E.D.O., întrucât aceasta se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor şi durata procedurilor în faţa organelor judiciare, inclusiv prin raportare la necesitatea restabilirii şi menţinerii încrederii opiniei publice în promptitudinea şi fermitatea reacţiei autorităţilor statului la săvârşirea unor astfel de infracţiuni.

Faţă de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, de modalitatea de săvârşire, de circumstanţele reale în care au fost produse, de recrudescenţa acestui gen de fapte, de starea de pericol şi de urmările sociale produse prin însăși natura faptelor şi, nu în ultimul rând de faptul că încă nu s-a dat citire actului de sesizare şi nu a început nici cercetarea judecătorească.

Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii până la pronunţarea şi rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracţiuni şi nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepăşind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei şi faptul că până în prezent nu a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză.

Măsura este necesară, la acest moment al judecăţii, pentru buna desfăşurare a procesului penal, acesta fiind unul dintre scopurile măsurilor preventive enumerate în art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen.

În raport de argumentele prezentate, Înalta Curte constată că nu se justifică nici revocarea şi nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, astfel cum s-a solicitat de către inculpatul B.M.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că nu poate fi primită nici susținerea inculpatului B.M. în raport de care apreciază că măsura arestării sale preventive a încetat, întrucât după verificarea legalității arestării preventive la primirea dosarului şi menținerea ei, la împlinirea celor cele 60 de zile, instanța era obligată să verifice şi să constate dacă era legal sesizată, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.

Fără a mai relua motivarea instanței de fond, Înalta Curte constată că din moment ce instanţa a fost sesizata cu judecarea cauzei, chiar daca nu s-a constatat regularitatea actului de sesizare conform art. 300 C. proc. pen., se poate pune în discuţie măsura preventiva.

În aceeaşi succesiune logico-juridică se reţine că faza judecaţii a început odată cu înregistrarea dosarului la instanţa de fond, iar cea de începere a cercetării judecătoreşti, este cea de după constatarea regularităţii actului de sesizare si începerea cercetării judecătoreşti.

Indiferent de faza procesuală în care se află cauza şi de momentul procesual, dispoziţiile art. 160^b C. proc. pen., dispoziţii la care fac trimitere dispoziţiile art. 300² C. proc. pen., sunt obligatorii pentru instanţa, care este datoare să verifice nu mai târziu de 60 de zile legalitatea stării de arest preventiv a inculpaţilor.

Această excepţie a fost invocată de apărare şi în faţa }naltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la termenul de judecată din 16 august 2012, precum şi în faţa Curţii de Apel Galaţi la termenul din 10 octombrie 2012, şi în faţa Curţii de Apel Iaşi la termenul din 4 decembrie 2012, respingându-se de fiecare dată şi menţinându-se starea de arest în temeiul art. 300² C. proc. pen., raportat la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen.

Ca atare, încheierea pronunţată la 4 decembrie 2012 este legală.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţii B.M. şi P.E. nefiind fondate, în baza art. 385¹⁵ pc.1 lit. b) Cod proc. pen., vor fi respinse.

În baza art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M. şi P.E. împotriva încheierii de şedinţă din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 4767/1/2012.

Obligă recurenta inculpată P.E. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat B.M. la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2556/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 1079/2012. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4074/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4190/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4201/2012. Penal. Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Recurs