ICCJ. Decizia nr. 1120/2012. Penal
| Comentarii |
|
A. Prin sentința penală nr. 154 din 12 aprilie 2011 pronunțată în dosar al Tribunalului Cluj, a fost condamnat inculpatul D.D., în baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (sase) luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a) Teza a ll-a C. pen.
în temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv acela de 3 ani și 6 luni.
Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
în baza art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 200 RON care a făcut obiectul material al infracțiunii de luare de mită.
Conform art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 RON reprezentând onorariul, parțial, al apărătorului din oficiu (avocat C.D.), care s-a avansat din Fondul Ministerului Justiției.
Potrivit art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 RON, din care 100 RON reprezintă onorariul avocațial din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, cu nr. 979/P/2009, a fost trimis în judecată inculpatul D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, reținându-se în principal că, în data de 26 septembrie 2009, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza Municipiului Cluj-Napoca, în calitate de agent principal de poliție, desemnat polițist rutier, a pretins și a primit de la conducătorul auto M.B.L., prin intermediul denunțătoarei O.A.M., suma de 200 RON pentru a-i aplica acestuia o sancțiune contravențională mai ușoară.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
La data de 05 octombrie 2009, la sediul D.G.A. - Serviciul Teritorial Anticorupție Cluj, s-au prezentat denunțătorii B.M.L. și O.A.M. care au sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de dare de mită, corelativ cu săvârșirea de către doi agenți de poliție a infracțiunii de luare de mită.
Astfel, la data de 26 septembrie 2009, denunțătorii, care erau prieteni, au ieșit în oraș împreună, denunțătorul B.M.L. conducând autoturismul marca F.F., proprietatea denunțătoarei O.A.M., pe raza Municipiului Cluj-Napoca, în zona Pieței C., respectiv în dreptul sediului P.B. și a Băncii T., aceștia au fost opriți în trafic de către un agent de poliție care a coborât din autospeciala poliției marca V.T., având indicativul RR și inscripția Poliție, vehiculul fiind parcat în zona de delimitare a stației de troleibuz.
Potrivit Buletinului Postului Secției X Poliție din data de 26 septembrie 2009, agentul principal de poliție D.D. a fost repartizat în schimbul III (între orele 22 - 06), într-o echipă mixtă cu plutonierul de jandarmi P.A.M.
Potrivit fișei postului, inculpatul D.D. avea printre atribuțiile de serviciu și competența privind constatarea contravențiilor la regimul circulației rutiere, precum și aplicarea sancțiunilor contravenționale aferente, având obligativitatea ca la terminarea serviciului să predea exemplarele 2 și 3 ale proceselor-verbale încheiate și să întocmească raport de evenimente.
în acest context, la momentul opririi în trafic a denunțătorilor, inculpatul D.D. Ie-a explicat acestora că au trecut pe culoarea roșie a semaforului amplasat în dreptul instituțiilor bancare amintite.
Denunțătorul B.M.L. a coborât din autoturism să discute cu agentul de poliție care i-a comunicat că pentru contravenția săvârșită se prevede sancțiunea reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile și aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 300 RON.
Denunțătorul a explicat agentului de poliție că este cetățean tunisian și că urmează să părăsească România, neavând posibilitatea să se reîntoarcă pentru a-și ridica permisul de conducere.
Inculpatul D.D. i-a comunicat acestuia că nu poate să îl lase să plece nesancționat, deoarece este împreună cu "șeful său", în aceste condiții denunțătorul solicitând să discute și cu celălalt bărbat care îl însoțea pe agent și care se afla în mașina poliției.
Denunțătorului i s-a cerut să aștepte în mașină până când cei doi vor ajunge la o concluzie.
în așteptarea inculpatului, denunțătorul B.M.L. a hotărât să înregistreze audio-video convorbirea pe care urma să o aibă cu acesta, sens în care s-a folosit de telefonul său marca I. pe care se afla instalat softul de înregistrare audio C.
Denunțătoarea O.A.M. a rămas în mașină alături de denunțător în partea dreaptă a șoferului.
Potrivit declarațiilor concordante ale denunțătorilor, coroborate cu imaginile video și înregistrările audio ale convorbirii, precum și cu imaginile surprinse de camerele exterioare de supraveghere ale bancomatului aparținând Băncii P. România - Sucursala C.C., înregistrări puse la dispoziția organului de urmărire penală pe suport optic, inculpatul D.D. s-a reîntors la mașina în care se aflau denunțătorii având asupra sa carnetul de procese-verbale.
Procesul-verbal era deja scris, inculpatul explicând textual denunțătorilor că "Ie-a dat numai un avertisment pentru altceva", solicitând totodată ca denunțătorul B.M.L. "să-i dea o semnătură".
în timp ce inculpatul D.D. îi indica denunțătorului rubricile din procesul-verbal în care trebuie să semneze, denunțătoarea O.A.M. încerca să îl convingă pe polițist că nu au trecut pe culoarea roșie.
în timpul convorbirii, agentul de poliție cere expres denunțătorilor să nu aprindă lumina interioară din habitaclul autoturismului, după care acesta le pretinde că, "având în vedere că îi 300 (RON) sancțiunea, să pună în procesul-verbal 200 de RON".
Denunțătoarea O.A.M. nu a auzit la început solicitarea, întrebându-l pe agentul de poliție dacă dorește o cafea.
în momentul în care denunțătorii se dumiresc că li s-a pretins o sumă de bani, denunțătoarea a scos din portmoneu suma de 20 RON, bancnotele fiind înmânate celuilalt denunțător pentru a le preda inculpatului.
Inculpatul D.D. Ie-a precizat că "a spus 200 RON, iar nu 20 RON", context în care, neavând suma de bani la ei, denunțătorul B.M.L. i-a cerut denunțătoarei să meargă la bancomatul Băncii P. să scoată suma de bani.
Imaginile surprind momentul când inculpatul D.D. nu înțelege pe moment ce se întâmplă, cere să i se dea procesul-verbal cu banii puși în el și este extrem de nemulțumit când înțelege că denunțătoarea trebuie să meargă la bancomat, motiv pentru care restituie denunțătorului permisul de conducere și îi precizează expres acestuia că "se vor întâlni, după colț, un pic mai jos".
Denunțătoarea O.A.M. s-a deplasat la bancomatul Băncii P România - Sucursala C. din Piața C., fiind surprinsă de camerele de supraveghere în timp ce se apropia de bancomat, efectua operațiunea de retragere a sumei de 200 RON, după care s-a reîntors la autoturismul în care se afla celălalt denunțător.
Potrivit adresei Băncii P. România - Sucursala C. în noaptea de 26 septembrie 2009, la ora 23:29:51, s-a înregistrat tranzacția efectuată la terminalul Băncii P. România - Sucursala C.C. cu cardul Visa aparținând Băncii B., în valoare de 200 RON.
în timp ce denunțătoarea efectua operațiunile la bancomat, în fundalul înregistrării se observă că inculpatul se îndepărtează de mașina denunțătorilor, ulterior camerele de supraveghere înregistrând trecerea vehiculului de poliție și a mașinii conduse de denunțător care venea în urma acesteia, ambele intrând pe strada T.M. unde în zona restaurantului S., denunțătoarea O.A.M. a coborât din mașină și i-a dat agentului de poliție suma de 200 RON, după care toți s-au îndepărtat.
Efectuându-se verificări pentru a se identifica unitatea de poliție care utilizează autovehiculul marca V.T. cu indicativul RR indicat de denunțători, s-a stabilit că acesta se află în utilizarea Poliției Municipiului Cluj-Napoca, Secția X, iar în data de 26 septembrie 2009 acesta a fost utilizat în activitățile de patrulare de către echipajul compus de agentul principal de poliție D.D. și de plutonier de jandarmi P.A.M. din cadrul Grupării de Jandarmi Mobilă Cluj.
Potrivit Buletinului Postului Secției X Poliție din data de 26 septembrie 2009, inițial, inculpatul D.D. și făptuitorul P.A.M. urmau să utilizeze în activitățile de patrulare din noaptea respectivă alt vehicul din dotarea instituției, stabilindu-se că, datorită lipsei carburantului, s-a luat decizia deplasării cu autovehiculul marca V.T. având indicativul RR.
La datele de 14 octombrie 2009 și 24 octombrie 2009, ambii denunțători l-au recunoscut după planșa foto pe agentul de poliție căruia i-au dat suma de 200 RON, acesta fiind identificat în persoana inculpatului D.D.
Potrivit originalului procesului-verbal de contravenție din data de 26 septembrie 2009, ora 23:20, conducătorul auto B.M.L. a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru că la controlul documentelor nu avea asupra sa actele de identitate, menționându-se în cuprinsul procesului-verbal ora și locul în care a fost oprit în trafic denunțătorul, împrejurarea că denunțătorul recunoaște fapta contravențională, procesul-verbal fiind semnat de denunțător în lipsa unui martor asistent, atestând că a luat la cunoștință de conținutul procesului-verbal și că a primit procesul-verbal de contravenție.
în cursul urmăririi penale, a fost identificat carnetul de procese-verbale utilizat de inculpatul D.D., stabilindu-se că exemplarul aflat în acesta conține aceleași date, nefiind operate modificări.
Potrivit fișei postului, inculpatul D.D. avea printre atribuțiile de serviciu și competența privind constatarea contravențiilor la regimul circulației rutiere, precum și aplicarea sancțiunilor contravenționale aferente având obligativitatea ca, la terminarea serviciului, să predea exemplarele 2 și 3 ale proceselor-verbale încheiate și să întocmească raport de evenimente.
Inculpatul D.D. nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, însă a confirmat susținerile denunțătorilor privind oprirea în trafic, prezența și participarea ambilor denunțători la discuțiile legate de trecerea pe culoarea galbenă sau roșie a semaforului și aplicarea contravenției.
în pofida faptului că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui, vinovăția sa este dovedită fără dubiu prin probele administrate în cauză, și anume: proces-verbal de verificare, denunțurile formulate de B.M.L. și O.A.M., declarațiile denunțătoarei O.A.M., proces-verbal de examinare a Buletinului Postului Secției X Poliție, proces-verbal de redare a înregistrărilor audio-video puse la dispoziție de denunțătorul B.M.L., procese-verbale de prezentare spre recunoaștere după planșa foto, declarațiile martorilor asistenți B.E.N., S.Z., P.A.M. și R.L.L., adresa din 12 octombrie 2009 a Băncii P. România SA - Sucursala C.C., în original procesul-verbal de contravenție din data de 26 septembrie 2009, cotoarele proceselor-verbale de contravenție întocmite de inculpat, ridicate de la secție (în plic sigilat anexat), proces-verbal de examinare a fișei postului inculpatului D.D., declarațiile martorilor P.A.M. și P.A.l., proces - verbal de examinare a suportului optic tip DVD marca S., pus la dispoziție de Banca P. România SA Sucursala C.C., la data de 12 octombrie 2009, conținând imagini înregistrate de sistemul de supraveghere în cursul zilei de 26 septembrie 2009, între orele 23.10-24.00, în original suporturi optice: DVD marca I. predat de denunțătorul B.M.L., DVD marca S. înaintate de Banca P. România SA - Sucursala C.C. cu imagini înregistrate de sistemul de supraveghere din data de 26 septembrie 2009, orele 23.10-24.00 și DVD marca T. înaintate de Banca T. cu imagini înregistrate de sistemul de supraveghere din data de 26 septembrie 2009, orele 23.00-24.00, proces-verbal de examinare a suporturilor optice sus-menționate de către instanța de judecată, în ședința publică din data de 22 martie 2011, coroborate cu declarațiile inculpatului D.D.
Trebuie menționat că apărarea inculpatului s-a axat pe criticarea sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie a unor probe administrate în cauză, acesta susținând, în esență, că procesul-verbal de recunoaștere după fotografii de către denunțătorul B.M.L. este nelegal, întrucât cu ocazia activității respective au fost încălcate prevederile art. 128 C. proc. pen. privind asigurarea unui interpret, denunțătorul necunoscând limba română suficient de bine, după cum rezultă din declarațiile martorei S.Z., dar și din răspunsurile date de către denunțător, prin e-mail, instanței de judecată; că acest denunțător nu a fost audiat deloc de către organele de urmărire penală, nefiind efectuate demersuri în acest sens; că declarațiile denunțătoarei O.A.M. sunt oscilante și nesigure cu privire la aspecte esențiale ale cauzei; că înregistrarea audio-video prezentată de către denunțătorul B.M.L. nu poate fi folosită ca mijloc de probă întrucât a fost obținută ilegal, cu implicarea organelor judiciare - D.G.A., care ar fi pus la dispoziția denunțătorului aparatura de înregistrare audio-video mult mai performantă decât un simplu telefon mobil (motiv pentru care a și fost predat organelor judiciare un DVD cu imaginile filmate în seara respectivă și nu suportul original, care ar fi putut fi în cazul de față memoria telefonului sau cardul de memorie); că înregistrările video ale camerelor de supraveghere de la bănci, deși legale, sunt lipsite de temeinicie întrucât nu apare pe ecranul filmării data, ora și minutul la care filmările au fost realizate, iar aceste imagini nu se corelează, sub aspect temporal, nici între ele și nici cu celelalte probe administrate în cauză.
Tribunalul a constatat că toate criticile formulate de inculpat sunt neîntemeiate, întrucât, în ceea ce-l privește pe denunțătorul B.M.L., nu se impunea desemnarea unui interpret nici cu ocazia formulării denunțului și nici cu ocazia efectuării recunoașterii după planșa fotografică, deoarece, după cum chiar denunțătorul arată în cuprinsul denunțului aflat la dosarul de urmărire penală, acesta înțelege, vorbește limba română și citește fără probleme, mai greu descurcându-se cu scrierea în limba română, motiv pentru care a și solicitat ca denunțul să fie consemnat în scris de către organul de cercetare penală. De altfel, chiar inculpatul arată în cuprinsul declarației date în faza de urmărire penală că a vorbit cu denunțătorul B.M.L. în limba română, putându-se înțelege (ceea ce este până la urmă firesc, deoarece denunțătorul a absolvit o facultate în România), iar martorii asistenți la recunoașterea după planșa foto nu au sesizat să fi existat probleme de comunicare sau înțelegere cu ocazia efectuării recunoașterii de către denunțător (deși martora S.Z. a precizat că denunțătorul vorbea destul de rău românește), dimpotrivă, denunțătorul înțelegând natura activității procesual - penale la care participă și recunoscând fără nici o ezitare fotografia polițistului (inculpatului) care a săvârșit infracțiunea de luare de mită în paguba sa și a prietenei sale O.A.M.
Referitor la neaudierea denunțătorului de către organele de urmărire penală, este de precizat faptul că, după cum rezultă din declarațiile denunțătoarei O.A.M., în toamna anului 2009, terminându-și studiile, denunțătorul a plecat definitiv în Tunisia, acesta fiind și motivul pentru care nu a mai putut fi audiat de către organele de cercetare penală. De altfel, denunțătoarea O.A.M. a pus la dispoziția instanței de judecată adresa de e-mail a lui B.M.L., ulterior acesta fiind contactat în modalitatea menționată și confirmând faptul că a plecat definitiv din România, respectiv precizând că este imposibil pentru el să vină în România, dar își amintește declarația (denunțul) dată cu privire la fapta dedusă judecății, iar aceasta corespunde în totalitate adevărului.
Cu privire la declarațiile denunțătoarei O.A.M., este de menționat faptul nu se constată nici un fel de contradicții sau oscilații cu privire la elementele esențiale ale cauzei, dimpotrivă denunțătoarea fiind fermă și categorică atunci când afirmă că inculpatul i-a cerut ei și denunțătorului o sumă de bani pentru faptul că Ie-a întocmit un proces-verbal pentru "altceva" și nu pentru contravenția săvârșită, relatând în detaliu atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată întregul incident și discuțiile avute cu inculpatul (declarații care se coroborează întrutotul cu denunțurile formulate în cauză, cu imaginile video și înregistrările audio ale convorbirii, cu mențiunile cuprinse în procesul-verbal de contravenție încheiat de inculpat, precum și cu imaginile surprinse de camerele exterioare de supraveghere ale bancomatului aparținând Băncii P. România - Sucursala C., P-ța C.). Este adevărat că în fața instanței de judecată denunțătoarea a arătat că, din cauza trecerii timpului, nu-și mai amintește cu certitudine dacă inculpatul Ie-a solicitat suma de 200 RON sau 300 RON, respectiv dacă ea sau denunțătorul B.M.L. a înmânat efectiv suma de bani inculpatului (aspecte care oricum nu sunt de natură să schimbe în vreun fel datele problemei), dar a precizat că își menține întrutotul declarațiile date în faza de urmărire penală când evenimentele îi erau proaspete în memorie.
Referitor la susținerile inculpatului cu privire la caracterul ilegal al înregistrării audio-video efectuată de către denunțător, este de menționat faptul că acestea sunt total nedovedite și chiar fanteziste, fiind infirmate categoric atât de susținerile denunțătorului B.M.L. (care arată că a realizat din proprie inițiativă înregistrarea cu telefonul său mobil marca I., ce are un soft de înregistrare audio-video numit C., dar a pus la dispoziția organelor de urmărire penală doar un DVD-R marca I. conținând înregistrările efectuate la data de 26 septembrie 2009, ora 23.29), cât și de cele ale denunțătoarei O.A.M. (care arată că denunțătorul s-a hotărât să-l înregistreze pe polițist cu telefonul mobil, în momentul în care acesta s-a întors la autoturismul lor și i-a cerut denunțătorului să semneze procesul-verbal, așezând telefonul mobil între cele două scaune din față ale mașinii și îndreptat cu camera video înspre geamul din partea stângă a șoferului; totodată denunțătoarea arată că, în aceeași seară, după ce s-au întors acasă din oraș, prietenul ei s-a hotărât să denunțe fapta organelor de cercetare penală, postând totodată pe internet imaginile înregistrate în seara respectivă cu telefonul mobil, imagini pe care și ea Ie-a văzut cu acea ocazie și surprind momentul în care polițistul s-a întors la mașina lor, i-a solicitat denunțătorului să stingă lumina din interiorul autoturismului și să semneze procesul-verbal; mai precizează denunțătoarea că, a doua zi după acest incident, prietenul ei a depus denunțul la organele de cercetare penală și că nu știe în ce modalitate au fost transmise acestora imaginile înregistrate în seara precedentă, dar cu certitudine telefonul mobil a rămas la denunțător).
La fel stau lucrurile și în ceea ce privește înregistrările video ale camerelor de supraveghere de la bănci, imaginile surprinse de acestea coroborându-se cu denunțurile formulate în cauză, cu declarațiile denunțătoarei O.A.M., cu înregistrările audio-video efectuate cu telefonul mobil de către denunțătorul B.M.L., cu mențiunile cuprinse în procesul-verbal de contravenție încheiat de inculpat în care se consemnează data și ora la care a fost oprit în trafic denunțătorul (respectiv 26 septembrie 2009, ora 23.20), precum și cu declarațiile inculpatului care confirmă susținerile denunțătorilor privind oprirea în trafic, prezența și participarea ambilor denunțători la discuțiile legate de trecerea pe culoarea galbenă sau roșie a semaforului și aplicarea contravenției.
în drept, fapta inculpatului D.D., care în data de 26 septembrie 2009, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza Municipiului Cluj-Napoca, P-ța C., în calitate de agent principal de poliție, desemnat polițist rutier, a pretins și a primit de la conducătorul auto (denunțătorul) M.B.L., prin intermediul denunțătoarei O.A.M., suma de 200 RON pentru a-i aplica acestuia o sancțiune contravențională mai ușoară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, prima instanță a luat în considerare gradul de pericol social concret ridicat al infracțiunii săvârșite, atitudinea nesinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal, precum și conduita bună avută de inculpat înainte de săvârșirea infracțiunii, respectiv conduită profesională, familială și socială ireproșabilă, acesta fiind absolvent al școlii de subofițeri și licențiat în drept, fiind căsătorit și având doi copii minori.
în consecință, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. (vis-a-vis de conduita bună avută de inculpat înainte de săvârșirea faptei deduse judecății), instanța a considerat că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, va fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a) Teza a ll-a C. pen.
Apreciind totodată că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate și fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv acela de 3 ani și 6 luni.
Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
în baza art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 200 RON care a făcut obiectul material al infracțiunii de luare de mită.
B. împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul D.D.
Parchetul a solicitat desființarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa cu închisoare, în cuantum sporit, fără reținerea de circumstanțe atenuante, cu menținerea modalității de individualizare a executării pedepsei, dispusă de instanța de fond, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
în apelul său, inculpatul a solicitat desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite toate elementele infracțiunii, respectiv lipsa laturii subiective și obiective.
Prin decizia penală nr. 210/A din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul D.D. împotriva sentinței penale nr. 154 din 12 aprilie 2011 a Tribunalului Cluj, constatându-se criticile neîntemeiate.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate, reiterând motivele de apel și solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnico-științifice pentru a se stabili intervalul orar în care au fost imprimate imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale SC P.B.; care este data, ora, minutul și durata filmării de pe suportul original dar și de pe suportul DVD prezentat de denunțător, precum și dacă copia prezentată coincide cu suportul original al filmării. A apreciat că prin respingerea acestei probe, instanța de apel i-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
în subsidiar, a solicitat achitarea întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită.
A motivat că hotărârea de condamnare se întemeiază pe mijloace de probă obținute nelegal, respectiv înregistrarea audio-video a fost făcută de denunțător nu cu un telefon, așa cum se susține, ci cu aparatură mult mai performantă pusă la dispoziție de organele judiciare din cadrul D.G.A. care îl urmăreau de mai multă vreme; la recunoașterea după fotografii s-au încălcat dispozițiile art. 128 C. proc. pen., întrucât denunțătorul nu a beneficiat de un interpret deși nu cunoștea prea bine limba română; o parte din probe nu au fost administrate în faza de urmărire penală, ci în faza actelor premergătoare - recunoașterea după fotografii, ascultarea denunțătoarei O.A.M., acesta nemaifiind audiată după începerea urmăririi penale; denunțătorul M.B.L. nu a fost audiat nici în faza de urmărire penală nici în cea de judecată, la dosar aflându-se doar denunțul acestuia și un e-mail trimis instanței de fond.
Inculpatul a mai criticat lipsa de temeinicie a hotărârilor care se întemeiază pe un probatoriu fragil și neconvingător. Astfel, înregistrările video ale camerelor de supraveghere de la bănci denotă că respectivele filmări au fost făcute întrun interval orar anterior datei la care se pretinde că s-a comis fapta, iar neclaritatea imaginilor constituie un motiv în plus pentru înlăturarea acestui mijloc de probă; denunțătoarea O.A.M. a avut o poziție oscilantă cu privire la cuantumul sumei remise inculpatului cu titlu de mită, precum și la persoana care a dat inculpatul banii, ea sau denunțătorul M.B.L., arătând totodată că a făcut denunțul doar la insistența lucrătorilor D.G.A., care i-au promis că, în acest fel, va avea calitatea de martor.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 10, 12, 171 _i 18 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat.
1. Solicitarea principală a inculpatului, de casare cu trimitere spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize tehnico-științifice care să stabilească intervalul orar în care au fost imprimate imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale SC P.B., precum și care este data, ora, minutul și durata filmării de pe suportul original dar și de pe suportul DVD prezentat de denunțător, respectiv dacă copia prezentată coincide cu suportul original al filmării, nu este întemeiată, cererea sa în acest sens fiind corect respinsă de instanța de apel.
înalta Curte constată că împrejurarea potrivit căreia imaginile prezentate ca probe de către acuzare, surprinse de camerele de supraveghere ale SC P.B., ar fi fost create în intervalul orar 22.10 - 23.00, deci anterior orei la care se susține că a fost comisă fapta, nu are o asemenea relevanță încât să determine expertizarea lor, întrucât ceea ce este important o reprezintă conținutul înregistrării și mai puțin intervalul orar, fiind cel mai probabil ca ceasul intern al sistemului de înregistrare al băncii să nu fi fost reglat corespunzător, de altfel, inculpatul nu a contestat conținutul imaginilor surprinse de camerele de supraveghere ale SC P.B., ci intervalul orar la care s-au făcut aceste înregistrări, aspect care nu mai poate fi stabilit la acest moment printr-o expertiză tehnico-științifică, întrucât între timp - după cca. 2 ani și jumătate - este puțin probabil ca sistemul intern de supraveghere al băncii să fie același sau în aceeași stare, ori să mai aibă stocate respectivele imagini.
în ceea ce privește celelalte obiective propuse pentru expertizarea înregistrării prezentate de denunțător, respectiv care este data, ora, minutul și durata filmării de pe suportul original dar și de pe suportul DVD prezentat de denunțător, precum și dacă copia prezentată coincide cu suportul original al filmării, Curtea constată că acestea sunt imposibil de efectuat în lipsa suportului original, care se presupune că a fost telefonul mobil al denunțătorului, ce a părăsit definitiv țara.
2. Referitor la criticile subsidiare de nelegalitate și netemeinicie, Curtea constată că și acestea sunt nefondate.
Astfel, susținerea cum că la recunoașterea după fotografii s-au încălcat dispozițiile art. 128 C. proc. pen., întrucât denunțătorul nu a beneficiat de un interpret deși nu cunoștea prea bine limba română, este neîntemeiată, pentru argumentele expuse de prima instanță, respectiv împrejurarea că denunțătorul cunoștea destul de bine limba română, urmând cursurile unei facultăți în România, dificultățile sale fiind preponderent în ceea ce privește scrisul în limba română. Mai mult, Curtea constată că dispozițiile invocate se referă strict la ascultarea unei persoane sau la prezentarea unor înscrisuri redactate într-o altă limbă decât cea română, ceea ce nu este cazul în speță, unde era vorba de o recunoaștere după fotografii.
în ceea ce privește critica vizând faptul că o parte din probe nu au fost administrate în faza de urmărire penală, ci în faza actelor premergătoare - recunoașterea după planșa fotografică; ascultarea denunțătoarei O.A.M. care nu a mai fost audiată după începerea urmăririi penale; denunțătorul M.B.L. nu a fost audiat nici în faza de urmărire penală nici în cea de judecată, la dosar aflându-se doar denunțul acestuia și un e-mail trimis instanței de fond, înalta Curte constată că aceleași aspecte au fost invocate și în fața instanței de fond și apel. Totodată, prin prisma propriului examen, înalta Curte constată că parte dintre aceste activități au fost în mod corect desfășurate în faza actelor premergătoare - identificarea lucrătorilor de poliție care au constatat contravenția, stabilirea atribuțiilor acestora, ridicarea fișei postului, obținerea imaginilor surprinse de camerele de luat vederi din zonă, obținerea desfășurătorului cu operațiunile bancare efectuate de denunțătoare în luna septembrie 2009, prezentarea spre recunoașterea denunțătorilor a celor doi lucrători de poliție, redarea convorbirilor ambientale purtate de denunțători cu lucrătorii de poliție, puse la dispoziție de denunțători, fiind activități specifice acestei faze și care se efectuează cu necesitate înainte de începerea urmăririi penale. Pe de altă parte, împrejurarea că denunțătoarea O.A.M. nu a mai fost audiată după începerea urmăririi penale nu este de natură să invalideze declarația acesteia din faza actelor premergătoare, dată la data de 5 noiembrie 2009, mai ales că a fost luată chiar de către procuror; de altfel, în măsura în care inculpatul aprecia că i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin neaudierea martorei - denunțător în prezența avocaților săi, putea să solicite reaudierea cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. Relativ la faptul că denunțătorul M.B.L. nu a fost audiat nici în faza de urmărire penală nici în cea de judecată, la dosar aflându-se doar denunțul acestuia și un e-mail trimis instanței de fond, în mod corect s-a constatat imposibilitatea obiectivă a audierii acestuia întrucât a părăsit definitiv teritoriul României după terminarea studiilor.
Sub un alt aspect, critica potrivit căreia hotărârea de condamnare se întemeiază pe mijloace de probă obținute nelegal - respectiv înregistrarea audio-video a fost făcută de denunțător nu cu un telefon, așa cum se susține, ci cu aparatură mult mai performantă pusă la dispoziție de organele judiciare din cadrul D.G.A. care îl urmăreau de mai multă vreme, este de asemenea nefondată, proba respectivă fiind admisibilă potrivit dispozițiilor art. 916alin. (2) C. proc. pen., conform cărora înregistrările efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Or, în cauză, nu există nicio dovadă că înregistrarea audio-video a fost făcută de denunțător cu aparatură performantă pusă la dispoziție de organele judiciare din cadrul D.G.A., iar susținerea inculpatului cum că modelul de telefon deținut de denunțător la momentul efectuării înregistrării nu era dotat cu funcția de înregistrare video, chiar dacă ar fi reală, nu este relevantă, întrucât este cunoscut că, din punct de vedere tehnic, este posibil upgrade-ul unui sistem software cu orice aplicație compatibilă cu aparatul respectiv.
în ceea ce privește criticile formulate de inculpat referitor la lipsa de temeinicie a hotărârilor care se întemeiază pe un probatoriu fragil și neconvingător - înregistrările video ale camerelor de supraveghere de la bănci denotă că respectivele filmări au fost făcute întrun interval orar anterior datei la care se pretinde că s-a comis fapta, iar neclaritatea imaginilor constituie un motiv în plus pentru înlăturarea acestui mijloc de probă; denunțătoarea O.A.M. a avut o poziție oscilantă cu privire la cuantumul sumei remise inculpatului cu titlu de mită, precum și la persoana care a dat inculpatul banii, ea sau denunțătorul M.B.L., arătând totodată că a făcut denunțul doar la insistența lucrătorilor D.G.A., care i-au promis că, în acest fel, va avea calitatea de martor, înalta Curte apreciază că și acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Astfel, cu privire la faptul că înregistrările video ale camerelor de supraveghere de la bănci denotă că respectivele filmări au fost făcute întrun interval orar anterior datei la care se pretinde că s-a comis fapta, s-a arătat anterior că este vorba cel mai probabil de o nesetare corespunzătoare a orei interne a sistemului de supraveghere al băncii, iar referitor la neclaritatea imaginilor, acesta nu constituie un motiv pentru înlăturarea acestui mijloc de probă, atâta vreme cât conținutul imaginilor se coroborează cu datele ce rezultă din extrasul desfășurătorului de cont al denunțătoarei - ce atestă prezența acesteia la bancomatul băncii de unde a retras suma de 200 RON la ora 23:29:51, împrejurarea ce se coroborează, la rândul său, cu datele înscrise pe procesul verbal de contravenție, întocmit de inculpat la ora 23:20, anterior momentul pretinderii sumei de 200 RON și, evident, a retragerii acestei sume în vederea remiterii.
în ceea ce privește solicitarea de înlăturare a declarațiilor denunțătoarei O.A.M. întrucât aceasta a avut o poziție oscilantă cu privire la cuantumul sumei remise inculpatului cu titlu de mită, precum și la persoana care a dat inculpatul banii - ea sau denunțătorul M.B.L., arătând totodată că a făcut denunțul doar la insistența lucrătorilor D.G.A., care i-au promis că, în acest fel, va avea calitatea de martor, înalta Curte constată, în acord cu instanța de apel, care a verificat susținerile denunțătoarei inclusiv prin audierea nemijlocită a acesteia, că aceste împrejurări sunt nerelevante sub aspectul faptei săvârșite de inculpat, că ceea ce este esențial o reprezintă faptul că acesta a solicitat o sumă de bani pentru a nu suspenda permisul de conducere al denunțătorului și că a primit o sumă de bani, sub acest aspect declarațiile denunțătoarei fiind constante și coroborându-se cu restul probatoriului administrat în cauză.
în concluzie, în raport de mijloacele de probă administrate în cauză, înalta Curte reține că susținerile inculpatului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei de luare de mită reținută în sarcina sa, nu sunt de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse mai sus, analizate detaliat de instanța de fond și cea de apel, acestea evaluând corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62,art. 63 și art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpatului.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că instanța de fond și cea de apel au apreciat corect că există probe certe în sensul că acesta a comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina sa.
Conform dispozițiile art. 192 alin. (2) din același Cod, recurentul inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1373/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4222/2012. Penal → |
|---|
