ICCJ. Decizia nr. 1130/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1130/2012

Dosar nr. 19391/63/2011/a5

Şedinţa publică din 11 aprilie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 04 aprilie 2012 pronunţată în dosarul nr. 19391/63/2011 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut starea de arest preventiv pentru fiecare dintre inculpaţii C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. şi I.C.Ş.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 189D/P/2009 din data de 24 octombrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. şi I.C.Ş.

În fapt, s-a reţinut că, urmare a adresei A.B. referitoare la faptul că în noaptea de 26/27 octombrie 2009 ATM-ul a fost „golit" de câteva persoane care au efectuat un număr de 86 de tranzacţii, utilizând 63 de carduri, în cauză au fost efectuate o serie de verificări pentru stabilirea întregii activităţi infracţionale, în cadrul dosarului nr. 189D/P/2009.

În acest sens, s-au solicitat la toate unităţile bancare române informaţii privind atât cardurile folosite de către cei doi inculpaţi arătaţi mai sus, respectiv M.Ş.G. şi V.E.G. (10 numere), cele folosite în noaptea de 25/26 octombrie 2009, la aceeaşi agenţie (63 numere), cât şi alte cârduri folosite de persoanele ce efectuaseră aceste tranzacţii, constatându-se faptul că în perioada 25 octombrie 2009 - 07 noiembrie 2009 la numeroase ATM-uri din Craiova şi Bucureşti membrii grupului au folosit un număr de 115 carduri bancare, două din acestea ce prezentau caracteristicile unor carduri blank fiind capturate de ATM, lucru confirmat de Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 decembrie 2009 al Institutului pentru Tehnologii Avansate.

S-a constatat, ca urmare a vizionării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere ale ATM-urilor că persoanele care au folosit aceste carduri, au fost P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I., V.S.F. şi C.N.F. Coroborând întreg materialul probator, s-a constatat că liderul grupului este inculpatul C.C., acesta fiind persoana care a încredinţat cardurile în vederea efectuării tranzacţiilor frauduloase, fiind totodată şi beneficiarul final al sumelor ridicate.

Urmare a răspunsurilor primite de la unităţile bancare, s-a stabilit că toate cele 115 carduri fuseseră emise de unităţi bancare italiene, motiv pentru care la 21 ianuarie 2010 s-a solicitat, prin comisie rogatorie, autorităţilor italiene, stabilirea persoanelor pe numele cărora au fost emise respectivele carduri, dacă tranzacţiile efectuate cu acestea au fost declarate frauduloase, valoarea prejudiciului, dacă există vreo legătură comună, respectiv un punct în care s-a efectuat activitatea de skimming şi dacă există imagini în legătură cu acesta.

În cursul lunii mai 2011, autorităţile italiene au răspuns comisiei rogatorii, stabilind faptul că există date certe conform cărora informaţiile de pe respectivele cârduri au fost copiate prin aşa-zisa metodă skimming, respectiv poziţionarea unor aparate de copiere a datelor la ATM-uri sau POS-uri, urmate de reinscripţionarea datelor astfel obţinute pe carduri blank şi efectuarea de tranzacţii frauduloase. Nu au fost descoperite imagini întrucât, conform legii, acestea nu se păstrează decât o săptămână, fiind şterse automat, integral, la expirarea termenului. Totodată, de pe respectivele cârduri s-au efectuat o serie de tranzacţii în România, declarate frauduloase, dar şi o serie de tranzacţii nereuşite, cuantumul total al prejudiciului fiind stabilit la circa 50.000 euro.

Coroborând imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale băncilor (în baza cărora sunt identificate persoanele care utilizează un cârd şi ora la care o astfel de tranzacţie a fost făcută), răspunsurile unităţilor bancare (în care sunt identificate seriile cârdurilor folosite la o anumită oră şi respectiv la un anumit ATM) şi răspunsul autorităţilor italiene privind identitatea deţinătorilor cardurilor respective, tranzacţiile neautorizate efectuate şi prejudiciul cauzat, în cauză s-a evidenţiat destul de clar tranzacţiile frauduloase efectuate de fiecare inculpat. Identificarea inculpaţilor s-a făcut atât pe baza imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, cât şi informativ de către lucrătorii B.C.C.O. Craiova. Aceste date au fost confirmate de celelalte probe administrate în cauză, cum ar fi găsirea la percheziţiile domiciliare a hainelor purtate de inculpaţi în momentul efectuării retragerilor frauduloase sau percheziţia în mediul informatic efectuată la inculpatul P.M.I. care a evidenţiat existenţa pe hard-urile ridicate de la acesta a unor imagini reprezentând dispozitive de skimming.

S-a constatat cu privire la activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor că, aşa cum a rezultat din datele existente, încă din anul 2009, inculpatul C.C., a iniţiat constituirea unui grup infracţional organizat ce avea drept scop copierea datelor de pe cărţile de credit prin montarea de aparatură tip skimming la terminalele bancare, urmată de donarea acestor cârduri şi efectuarea de retrageri frauduloase.

În acest sens, în activitate au fost atrase, direct sau prin intermediul celorlalţi, o serie de persoane, printre care P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I., V.E.G., M.Ş.G. şi I.C.Ş., fiecare având roluri clar determinate în ceea ce priveşte montarea aparaturii sau efectuarea tranzacţiilor frauduloase.

S-a mai arătat că, activitatea grupului a fost finalizată în parte, reuşindu-se copierea datelor de pe numeroase carduri, ce au fost inscripţionate şi distribuite membrilor în vederea efectuării tranzacţiilor frauduloase.

S-a mai reţinut că, toate cele arătate mai sus, respectiv numărul membrilor grupului, structura acestuia şi atribuţiile clar determinate, durata mare în timp şi concretizarea activităţii infracţionale în deţinerea unor echipamente de skimming, a datelor obţinute în acest mod, inscripţionarea cardurilor şi efectuarea de tranzacţii frauduloase atestă, reprezintă constituirea unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 1 lit. b) pct. 18 din aceeaşi lege.

Verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia arestului preventiv faţă de inculpaţii C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. şi I.C.Ş., Curtea a constatat că temeiurile avute în vedere la starea de arest preventiv subzistă, în continuare, şi nu s-au modificat, lăsarea în libertate a inculpaţilor prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică, raportat la natura, gravitatea faptelor pentru care sunt judecaţi inculpaţii şi pentru care a intervenit deja o condamnare, în primă instanţă, la pedeapsa închisorii.

Faţă de gravitatea faptelor, complexitatea cauzei, numărul mare de participanţi, amploarea activităţii infracţionale, Curtea a apreciat că arestarea preventivă până în prezent nu a depăşit o durată rezonabilă iar scopul măsurilor preventive nu poate fi realizat prin dispunerea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.

Pentru considerentele expuse anterior, constatând că temeiurile care au justificat iniţial arestarea preventivă al inculpaţilor subzistă şi în continuare, menţinerea arestării preventive s-a apreciat ca fiind necesară în acest moment pentru protejarea ordinii publice şi buna desfăşurare a procesului penal, astfel că, în baza art. 300² C. proc. pen., comb. cu art. 160 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor C.C., V.T.G., P.M.I., S.N.,G.R.I. şi I.C.Ş.

Împotriva acestei încheieri în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. şi I.C.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. şi I.C.Ş. sub toate aspectele, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, prin sentinţa penală nr. 570 din 19 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj inculpaţii C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. şi I.C.Ş., au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate

S-a reţinut în esenţă că activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor că, aşa cum a rezultat din datele existente, încă din anul 2009, inculpatul C.C., a iniţiat constituirea unui grup infracţional organizat ce avea drept scop copierea datelor de pe cărţile de credit prin montarea de aparatură tip skimming la terminalele bancare, urmată de donarea acestor cârduri şi efectuarea de retrageri frauduloase.

Împotriva inculpaţilor C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. şi I.C.Ş. a fost luată măsura reţinerii, iar ulterior au fost arestaţi preventiv.

Ţinând seama de probele cauzei, respectiv: Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 decembrie 2009 al Institutului pentru Tehnologii Avansate precum şi răspunsurilor primite de la unităţile bancare, s-a stabilit că toate cele 115 carduri fuseseră emise de unităţi bancare italiene, motiv pentru care la 21 ianuarie 2010 s-a solicitat, prin comisie rogatorie, autorităţilor italiene, stabilirea persoanelor pe numele cărora au fost emise respectivele carduri, dacă tranzacţiile efectuate cu acestea au fost declarate frauduloase, valoarea prejudiciului, dacă există vreo legătură comună, respectiv un punct în care s-a efectuat activitatea de skimming şi dacă există imagini în legătură cu acesta - probe din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, şi faţă de care s-a şi dispus măsura arestării preventive, măsură care a fost menţinută de către instanţă în continuare, apare ca justificată.

La acest moment, înalta Curte nu a analizat probele ce au fost administrate în faza de urmărire penală şi la cercetarea judecătorească, şi nici nu a tras concluzii referitoare la vinovăţia sau nevinovăţia inculpaţilor întrucât s-ar fi antepronunţat.

Înalta Curte, consideră că în ceea ce îi priveşte pe inculpaţi, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. precum, respectiv pedepsele prevăzute pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt mai mari de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, conform art. 300² C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanţa este datoare să verifice din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa Curţii de Apel Craiova s-a conformat acestor dispoziţii legale.

De asemenea, dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Conform dispoziţiilor art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpaţii C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. şi I.C.Ş., au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive a inculpaţilor.

Astfel, de la termenul la care s-a verificat şi menţinut starea de arest nu au apărut elemente noi care să modifice temeiurile avute în vedere la menţinerea măsurii, existând indicii suficiente că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care se află în faţa instanţei, de asemenea, se menţin aceste temeiuri şi cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, inculpaţii, fiind bănuiţi că au săvârşit infracţiuni grave, având în vedere împrejurările comiterii faptei, natura, gravitatea şi pericolul social ridicat al unor astfel de infracţiuni, având în vedere, numărul membrilor grupului, structura acestuia şi atribuţiile clar determinate, durata mare în timp şi concretizarea activităţii infracţionale în deţinerea unor echipamente de skimming, a datelor obţinute în acest mod, inscripţionarea cardurilor şi efectuarea de tranzacţii frauduloase atestă, reprezintă constituirea unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 1 lit. b) pct. 18 din aceeaşi lege.

Poziţia procesuală a inculpaţilor a fost avută în vedere la stabilirea pedepselor, iar alte circumstanţe personale ce pot fi avute în vedere nu se regăsesc în privinţa inculpaţilor.

Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost iniţial reţinut în vederea aducerii în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune(lit. c)).

Ulterior măsura arestării a fost prelungită pe baza încheierilor pronunţate de un tribunal competent (art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţie), în speţă în temeiul încheierilor pronunţate de către Tribunalul Dolj, şi încheierea recurată pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, încheiere pronunţată în dosarul nr. 19391/63/2011.

Aşadar, înalta Curte, consideră că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor este justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, Curtea a apreciat că sunt în continuare îndeplinite cerinţele art. 136 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reţinerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi ţara; d) arestarea preventivă.

Având în vedere faptul că măsurile preventive aduc atingere libertăţii individuale, consfinţită ca un drept fundamental al persoanei, legiuitorul a instituit garanţiile juridice necesare care să împiedice orice abuz în luarea şi menţinerea măsurilor preventive.

În reglementarea acestora, se recomandă instituirea unui grad diferenţiat de constrângere a libertăţii individuale sau a altor drepturi şi libertăţi, astfel încât să poată fi aleasă, în funcţie de fiecare cauză concretă, măsura preventivă care poate asigura scopul urmărit prin cea mai redusă constrângere.

Individualizarea măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului, respectiv instanţei în cursul judecăţii, pentru a aprecia dacă măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea este suficientă sau se impune luarea, respectiv menţinerea faţă de inculpat a măsurii arestării preventive.

Detenţia provizorie poate fi menţinută atunci când instanţa constată insuficienţa măsurii obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea, cu respectarea, pe toată durata procesului, a principiului proporţionalităţii între măsura preventivă şi gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.

Din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Pentru a înţelege sensul dispoziţiei enunţate, Curtea a stabilit cu exactitate domeniul ei de aplicaţie. Astfel s-a apreciat că este esenţial ca, în funcţie de starea de detenţie a persoanei împotriva căreia se desfăşoară urmărirea penală, instanţele naţionale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării inculpatului a depăşit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului care, în circumstanţele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumată nevinovată.

Curtea a decis, cu valoare de principiu, că termenul final al detenţiei provizorii la care se referă art. 5 paragraful 3 este ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă, sau aceea în care s-a statuat asupra fondului cauzei, fie chiar numai în primă instanţă.

Totodată, s-a statuat că gravitatea unei fapte poate justifica menţinerea stării de arest în condiţiile în care durata acestuia nu a depăşit o limită rezonabilă.

Raportând datele speţei dedusă judecăţii la dispoziţiile cuprinse în legea naţională corelate cu prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., Înalta Curte, apreciază că, în acest moment, cererile inculpaţilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea sunt neîntemeiate, iar, pentru realizarea scopului penal astfel cum este reglementat de art. 136 alin. (1) C. pen., impunându-se menţinerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel şi principiul proporţionalităţii între măsura preventivă şi gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.

Raportându-ne la gravitatea infracţiunilor săvârşite, la împrejurarea că la instanţa de apel cauza este la debutul cercetării judecătoreşti, înalta Curte apreciază că în acest moment nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor cu altă măsură neprivativă de libertate.

În aceste condiţii, înalta Curte apreciază că detenţia provizorie este legitimă - fiind necesară ocrotirii unui interes general al societăţii care primează în raport de interesul privat al inculpaţilor (aceştia fiind reţinuţi şi ulterior arestaţi preventiv din septembrie 2011) - nu a depăşit un termen rezonabil în accepţiunea legislaţiei naţionale dar şi din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Faţă de aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. şi I.C.Ş. împotriva încheierii de şedinţă din 04 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie pronunţată în dosarul nr. 19391/63/2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi V.T.G., S.N., P.M.I. şi I.C.Ş. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar recurenţii inculpaţi C.C. şi G.R.I. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. şi I.C.Ş. împotriva încheierii de şedinţă din 04 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie pronunţată în dosarul nr. 19391/63/2011.

Obligă recurenţii inculpaţi V.T.G., S.N., P.M.I. şi I.C.Ş. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi C.C. şi G.R.I. la plata sumei de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 990/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1131/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 1130/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1130/2012. Penal