ICCJ. Decizia nr. 1222/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1222/2012
Dosar nr. 408/43/2011/a2
Şedinţa publică din 18 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea din 9 aprilie 2012, pronunţată în dosarul nr. 408/43/2011.
A dispus, printre alte, respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpaţii V.A.O. în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Târgu Mureş.
A fixat termen la 20 aprilie 2012, pentru discutarea arestării preventive.
Curtea de Apel Târgu Mureş, în motivarea încheierii după ce indică raţiunile pentru care a admis probele, referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpaţii V.A.O. şi C.N., prin apărător ales, a reţinut următoarele :
Sub aspectul admiterii în principiu a cererii formulate se constată că faptele pentru care sunt cercetaţi cei doi inculpaţi sunt sancţionate cu pedepse ce nu depăşesc 18 ani.
Astfel, inculpatul V.A.O. este cercetat pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, trafic de influenţă, faptă sancţionată cu pedeapsă între 2 şi 12 ani închisoare şi pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000, complicitate la şantaj, sancţionată cu pedeapsă între 7 şi 12 ani închisoare.
Inculpatul C.N. este cercetat pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 194 C. pen. - şantaj, faptă sancţionată cu pedeapsă între 7 şi 12 ani închisoare.
De asemenea, se constată că cererea formulată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1607 C. proc. pen., astfel că este admisibilă în principiu.
În actuala fază procesuală, instanţa a apreciat că nu se impune lăsarea în libertate a inculpaţilor prin liberarea sub control judiciar.
Până în prezent au fost audiaţi martorii acuzării, la termenul următor trebuind să fie audiaţi martorii inculpaţilor, propuşi în apărare.
Aşa cum rezultă din înscrisul depus la dosar, martorii încuviinţaţi de către instanţă, în vederea audierii la următorul termen de judecată, cunosc împrejurări legate de starea de fapt reţinută în cauză.
Prin urmare, este posibil ca odată puşi în libertate inculpaţii să încerce să ia legătura cu martorii ce urmează a fi audiaţi, martorii putând fi influenţaţi în declaraţii, de către inculpaţi.
Se apreciază că, şi dacă s-ar interzice de către instanţă ca inculpaţii să ia legătura cu martorii, există posibilitatea ca martorii, odată ce au luat cunoştinţă de faptul că inculpaţii sunt liberi, să fie rezervaţi în declaraţii, să ascundă anumite aspecte legate de starea de fapt pe care o cunosc, tocmai datorită calităţilor avute de inculpaţi anterior, respectiv comisar şef de poliţie, inculpatul V.A.O. şi agent şef de poliţie, inculpatul C.N.
În plus, instanţa a apreciat că presupusele fapte comise de cei doi inculpaţi sunt deosebit de periculoase, iar timpul cât inculpaţii au stat în arest, aproximativ de 5 luni, în raport de natura faptelor şi complexitatea dosarului, este unul rezonabil.
În opinia instanţei, argumentele apărătorului inculpaţilor, formulate în cererea de liberare provizorie, de la fila 154 şi expuse oral, cum că inculpaţii ar fi recunoscut starea de fapt ce rezultă din convorbirile şi interceptările din cursul urmăririi penale, că nu există posibilitatea ca ei să revină în funcţiile deţinute anterior, că s-a depăşit termenul rezonabil al arestării şi că au colaborat cu organele de urmărire penală nu sunt suficiente pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar.
Pentru toate aceste considerente, cererea formulată a fost respinsă ca nefondată.
Imediat, în şedinţă publică, după efectuarea pronunţării, cei doi inculpaţi V.A.O. şi C.N. au declarat recursuri, ce au fost înaintate acestei Curţi, împreună cu dosarul nr. 408/43/2011/a1, la 10 aprilie 2012.
Nici unul dintre cei doi inculpaţi nu a depus la dosar o motivare scrisă în legătură cu recursurile declarate, reiterând prin apărătorul din oficiu, motivele indicate de apărătorul ales, în cererile de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând cele două recursuri împotriva încheierii atacate, în raport şi de actele din dosar, Curtea constată că acestea sunt nefondate, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, în deplină concordanţă cu prevederile ce reglementează instituţia liberării provizorii sub control judiciar.
Conform reglementării liberării provizorii sub control judiciar, aceasta nu se acordă în cazul în care inculpatul este recidivist ori există date care justifică temerea că va săvârşi o altă infracţiune sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte [art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.].
Or, în speţă, din probele administrate, prima instanţă a constatat tocmai puterea de influenţă a inculpaţilor, foşti comisar şef de poliţie şi, respectiv, agent şef de poliţie, de a influenţa martorii în declaraţiile pe care le vor da, cu privire la faptele comise şi, implicit, la modul de înfăptuire a justiţiei, în cauză.
În raport cu cele arătate, încheierea atacată fiind legală şi temeinică, Curtea va trebuie să privească recursurile declarate de inculpaţii V.A.O. şi C.N. împotriva încheierii din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondate şi a le respinge, ca atare, menţinând, astfel, încheierea respectivă.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a suportării onorariilor pentru apărarea din oficiu;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.A.O. şi C.N. împotriva încheierii din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 408/43/2011/a2.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1168/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1266/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
