ICCJ. Decizia nr. 1266/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1266/2012
Dosar nr. 28673/245/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 492 din 10 februarie 2011, definitivă, pronunţată în dosarul nr. 28673/245/2009 al Judecătoriei Iaşi s-au dispus următoarele:
În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţiile de neconstituţionalitate invocate de către petent fiind inadmisibile.
S-a respins, ca nefondată, excepţia invocata de petent privind necompetenta materiala a instanţei.
În baza disp. art. 2781 alin. (8) lit. a ) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul B.E., împotriva rezoluţiei din 06 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi dată în dosarul nr. 295/P/2009, menţinută prin rezoluţia nr. 715/11/2/2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii M.A., T.D. si P.R., pentru infracţiunea de „violare a secretului corespondenţei";, prev. de art. 195 alin. (2) C. pen.
In baza art. 349 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate în cauză, în cuantum de 500 lei au fost suportate de către petentul B.E.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: Sub nr. 577/45/2009 a fost înregistrata pe rolul Curţii de Apel Iaşi plângerea formulată de către petentul B.E., împotriva rezoluţiei din 06 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi dată în dosarul nr. 295/P/2009, menţinută prin rezoluţia nr. 715/11/2/2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii M.A., T.D. si P.R., pentru infracţiunea de „violare a secretului corespondenţei";, prev. de art. 195 alin. (2) C. pen.
În plângerea formulata petentul s-a declarat nemulţumit de soluţia dată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, făptuitorii făcându-se vinovaţi de săvârşirea faptelor reclamate .
În vederea soluţionării cauzei instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. 295/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Prin sentinţa penala nr. 90 din 01 octombrie2009 a Curţii de Apel Iaşi s-a dispus in baza art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen. declinarea competentei de soluţionare a plângerii in favoarea Judecătoriei Iaşi, reţinându-se ca faţă de infracţiunea reclamata de petent in sarcina intimaţilor, competenta de soluţionare revine judecătoriei.
Pe rolul Judecătoriei Iaşi cauza a fost înregistrată sub nr. 28673/245/2009.
In cursul soluţionării cauzei, petentul B.E. a depus în mai multe exemplare înscrisuri intitulate „Cereri de amânare, cereri excepţii şi precizări, excepţii de neconstituţionalitate"; în cuprinsul cărora a arătat că, la termenele stabilite, este necesară participarea sa la alte instanţe sau la Bruxelles în calitate de consultant la o întrunire foarte importanta; că a efectuat extinderea plângerii iniţiale împotriva altor persoane.
Astfel de înscrisuri au fost depuse de către petent pentru termenele de judecată din 14 ianuarie 2010, 25 februarie 2010, 20 mai 2010, 17 iunie 2010, 09 septembrie 2010, 21 octombrie 2010 si 27 ianuarie 2011.
In cuprinsul cererilor formulate, petentul B.E. a invocat excepţii de neconstituţionalitate ale art. 19 alin. (4) din Legea 51/1995, ale art. 51, art. 52 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen. şi trimiterea dosarului la Curtea Constituţională.
Excepţiile invocate de către petent au fost puse în discuţia părţilor la termenul de judecată din 27 ianuarie 2011.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Lg. 47/1992 „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, care are legătura cu soluţionarea cauzei în orice faza a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia"; iar, potrivit alin. (6) al textului de lege menţionat, „dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.";.
Cu privire la aceste excepţii invocate, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţiile de neconstituţionalitate invocate de către petent fiind inadmisibile, neavând legătura cu soluţionarea prezentei cauze.
In ceea ce priveşte excepţia invocata de petent privind necompetenta materiala a instanţei, s-a reţinut ca in baza dispoziţiilor art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., competenta de soluţionare a plângerilor formulate împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere in judecata revine judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, conform legii, competenta judecării cauzei in prima instanţă.
Or, faţă de infracţiunea sesizata de petent, respectiv violarea secretului corespondentei, prev. de art. 195 alin. (2) C. pen., competenta de soluţionare a cauzei revine judecătoriei rap. la art. 25 C. proc. pen., astfel că instanţa a respins, ca nefondata, excepţia invocata de petent privind necompetenta materiala a instanţei.
Procedând la verificarea pe fond a rezoluţiei atacate, pe baza materialului şi a lucrărilor din dosarul cauzei, instanţa a reţinut următoarele: La data de 27 mai 2008, petentul B.E. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor M.A., P.R. si T.D., susţinând ca aceştia, ca vecini ai săi, i-au sustras corespondenta din cutia poştala, susţinând ca la data de 07 decembrie 2007 i-a surprins pe cei din urma in timp ce îi sustrăgeau corespondenta din cutia poştala iar la data de 27 mai 2008 a surprins-o in aceIaşi mod si pe numita M.A.
Prin rezoluţia din 06 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşii s-a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale in cauza privind pe numiţii M.A., P.R. si T.D., pentru comiterea infracţiunii de violare a secretului corespondentei, prev. de art. 195 alin. (2) C. pen., pe considerentul ca fapta nu exista.
De asemenea, instanţa a reţinut ca soluţia a fost menţinută prin rezoluţia nr. 715/11/2/2009 din 07 septembrie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, reţinându-se că declaraţiile martorei M.L. sunt in totala contradicţie cu aspectele precizate de petent.
Analizând temeinicia şi legalitatea rezoluţiei din 30 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi dată în dosarul nr. 14284/P/2007 instanţa a constatat că aceasta este temeinică şi legală , faptele reclamate de către petent neexistând.
Astfel, intimaţii M.A. si T.D. au negat săvârşirea acestor infracţiuni, numitul P.R. neputând fi audiat, schimbându-şi definitiv domiciliul in Canada.
Declaraţiile martorei menţionate sunt confuze, susţinerile acesteia potrivit cărora la sfârşitul lunii mai 2008, in timp ce era angajata la asociaţia de locatari, spălând scările, in jurul orei 12.00, a văzut-o pe numita M.A. lângă panoul cu cutii poştale, având in mana o sârma îndoită, pe care a introdus-o in cutia poştala a numitului B.E., de unde scotea corespondenta, dar nu a văzut exact ce anume a scos aceasta, vin in contradicţie cu precizările pe care aceeaşi martora Ie-a făcut, in sensul ca fusese data afara anterior datei de 25 aprilie 2008, cam cu 4 luni înainte, astfel ca in mod logic, la momentul la care afirma ca a perceput aceasta împrejurare, nu mai era angajata ca femeie de serviciu in acel loc.
Depoziţiile martorei M.L. nu sunt numai in contradicţie intre ele ci si cu susţinerile petentului însuşi.
Astfel, martora a declarat ca in momentul in care a surprins-o pe numita M.A. umblând la cutia poştală a numitului B.E., nu mai erau de fata alte persoane in timp ce numitul B.E. a declarat ca el personal a surprins-o pe numita M.A. in timp ce scotea corespondenta din cutia poştală.
In esenţă, din probatoriul administrat rezulta ca in cauza nu exista indicii cu privire la comiterea infracţiunii de violare a secretului corespondentei.
Pentru aceste considerente, faptele reclamate nefiind dovedite, instanţa in baza disp. art. 2781 alin. (8) lit. a ) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul B.E., împotriva rezoluţiei din 06 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi dată în dosarul nr. 295/P/2009, menţinută prin rezoluţia nr. 715/11/2/2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii M.A., T.D. si P.R., pentru infracţiunea de „violare a secretului corespondenţei";, prev. de art. 195 alin. (2) C. pen.
Sentinţa penală pronunţată de judecătorie a fost rec urată de petentul B.E. pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, reiterând acuzele abstracte cu fapte de corupţie şi alte fapte penale la adresa persoanelor reclamate, dar şi a altor persoane care îşi desfăşoară activitatea la nivelul parchetelor şi a instanţelor de judecată ieşene, sugerând pretinse relaţii de rudenie între acestea, ceea ce face posibilă favorizarea, protejarea persoanelor cercetate şi muşamalizarea faptelor penale reclamate.
Pe parcursul judecării cauzei petentul a depus prin serviciul „Registratură"; în mai multe exemplare înscrisuri intitulate „cereri de amânare, precizări, cereri de recuzare, excepţii de neconstituţionalitate";.
Instanţa de recurs, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii recursului promovat de petent cu privire la dispoziţia instanţei de fond de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate, precum şi inadmisibilitatea recursului în ceea ce priveşte soluţia asupra fondului cauzei [respectiv legalitatea şi temeinicia plângerii formulate împotriva rezoluţiei procurorului din 6 august 2009 dată în dosarul nr. 295/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, menţinută prin rezoluţia procurorului general adjunct nr. 715/11/2/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii M.A. T.D. şi P.R., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de violare a secretului corespondenţei, prev. de art. 195 alin. (2) C. pen.].
Astfel, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheiere ce poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Cum cererea de recurs a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile legale, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Curtea a respins ca tardiv recursul promovat.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii recursului promovat, în ceea ce priveşte soluţia asupra fondului cauzei, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă";.
Dispoziţiile art. 416 pct. 1 C. proc. pen. prevăd că hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului.
Cum, hotărârile pronunţate în urma soluţionării plângerilor promovate împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată sunt acum excluse de la atacarea lor cu recurs, un recurs declarat împotriva unei hotărâri nesupuse recursului (act procesual lipsit de bază legală) este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse:
Prin decizia penală nr. 1379 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil şi ca tardiv recursul formulat de petentul B.E. împotriva sentinţei penale nr. 492 din 10 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 28673/245/2009, hotărâre pe care a menţinut-o.
Împotriva deciziei penale nr. 1379 din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs petentul B.E., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 28673/245/2009.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul declarat de petiţionarul B.E. împotriva deciziei penale nr. 1379 din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor care le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză, prin decizia penală nr. 1379 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil şi ca tardiv recursul formulat de petentul B.E. împotriva sentinţei penale nr. 492 din 10 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 28673/245/2009, hotărâre pe care a menţinut-o şi a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare, în condiţiile în care atât hotărârea primei instanţe cât şi hotărârea pronunţată de instanţa de recurs erau definitive, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionar în faţa Curţii de Apel Iaşi şi, ulterior, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.E. împotriva deciziei penale nr. 1379 din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.E. împotriva deciziei penale nr. 1379 din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1222/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1267/2012. Penal → |
|---|
