ICCJ. Decizia nr. 1168/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1168/2012
Dosar nr. 7716/1/2011
Şedinţa publică din 13 aprilie 2012
Asupra cauzei penale de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
La data de 29 septembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestaţia în anulare formulată de contestatorii condamnaţi L.R.D. şi E.M. împotriva deciziei penale nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În susţinerea contestaţiei în anulare, contestatorii au invocat cazurile de contestaţie prev. de art. 386 lit. a) şi e) C. proc. pen., arătând faptul că procedura de citare la data soluţionării recursului, a fost viciată cu partea civilă F.S.B. şi cu inculpatul L.R.D. şi, de asemenea, instanţa de recurs a omis să asculte inculpaţii, deşi în lumina disp. art. 3201 C. proc. pen., audierea acestora era obligatorie.
Prin cererea formulată, contestatorii au solicitat şi suspendarea executării deciziei penale contestate, însă la termenul din 13 aprilie 2012, aceştia au renunţat la soluţionarea cererii de suspendare.
Analizând actele şi lucrările din dosar reţine Înalta Curte că, cererea de contestaţie în anulare formulată de către contestatori este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.
Prin sentinţa penală nr. 458/ F din 28 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 16937/3/2008 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi, printre alţii, inculpaţii L.R.D. şi E.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b) şi c) C. pen., conform art. 65 C. pen.
În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., inculpaţii au fost condamnaţi la pedeapsa de câte 1 an închisoare.
În baza art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. au fost condamnaţi inculpaţii la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b) şi c) C. pen., conform art. 65 C. pen.
Sentinţa penală nr. 458/ F din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3245 din 24 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care au fost respinse ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.R.D. şi E.M.
Procedând la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie, conform art. 391 C. proc. pen., ocazie cu care instanţa de recurs verifică dacă contestaţia este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivele invocate se încadrează în cele prev. de art. 386 C. proc. pen., precum şi dacă s-au depus dovezi în sprijinul contestaţiei, reţine Înalta Curte că, cererea de contestaţie este inadmisibilă.
Este adevărat că cei doi contestatori invocă, în susţinerea contestaţiei în anulare, două dintre cazurile expres prevăzute de lege, însă invocarea acestor motive de contestaţie în anulare este pur formală şi în niciun caz nu pot determina admiterea în principiu a cererii.
Potrivit disp. art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită, conform legii.
Cazul de contestaţie în anulare invocat de către contestatori se referă la neîndeplinirea legală a procedurii de citare pentru judecata care are loc la instanţa de recurs.
Nelegalitatea procedurii de citare poate fi invocată de fiecare parte din proces, dar numai în ceea ce priveşte citarea sa şi nu citarea altei părţi.
Referirea expresă a textului de lege la procedura de citare a părţii exclude posibilitatea pentru contestatori de a invoca drept temei al contestaţiei în anulare, nelegala citare în recurs a părţii civile.
În cauza dedusă judecăţii, contestatorii invocă faptul că procedura de citare a părţii civile F.S.B. în recurs, nu a fost legal îndeplinită, împrejurare ce nu poate determina admiterea în principiu a contestaţiei, pentru argumentele prezentare anterior.
Nici cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen. nu este incident în cauză.
Acest cat de contestaţie în anulare se referă la necesitatea audierii inculpatului în faţa instanţei de recurs, dacă ascultarea acestora este obligatorie, potrivit disp. art. 38514 alin. (1)1 ori disp. art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Reţine Înalta Curte că nici una din situaţiile reglementate de acest caz de contestaţie nu este incidentă în cauză, astfel încât nici acest motiv nu poate determina admiterea în principiu a contestaţiei în anulare.
Susţinerea apărării, potrivit căreia, în raport de disp. art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte trebuie să procedeze la audierea inculpaţilor nu este întemeiată cât timp inculpaţii nu au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată reglementată de disp. art. 3201 C. proc. pen., astfel încât drept consecinţă nici audierea inculpaţilor nu era obligatorie.
În concluzie, reţinând că motivele de contestaţie în anulare invocate de către contestatori au un caracter pur formal Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de către contestatori.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii condamnaţi L.R.D. şi E.M. împotriva deciziei penale nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 16937/3/2008.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1125/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1222/2012. Penal → |
|---|
