ICCJ. Încheierea nr. 123/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 123/2012
Dosar nr.2559/173/2010
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.1. Prin sentinţa penală nr. 52 din 21 februarie 2011 pronunţată în dosarul nr. 2559/173/2010 al Judecătoriei Adjud, s-a respins, ca nefondată, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de petenţii T.N., A.N. şi C.N.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa penala nr. 39 din 09 februarie 2009 a Judecătoriei Adjud, pronunţată în dosarul nr. 130/173//2008, s-a dispus condamnarea inculpatului T.N. la o pedeapsa rezultanta de 4 ani si 6 luni închisoare, pentru infracţiunile de furt de arbori şi tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 98 alin. (1), (3) şi (4) rap. la art. 97 alin. (4) lit. a) şi c) si art. 32 alin. (1), (3) şi (4) lit. a) şi c) din OG nr. 96/1998, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului C.N. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru infr. de furt de arbori şi tăiere ilegală de arbori prev. de art. 98 alin. (1), (3) şi (4) rap. la art. 97 alin. (4) lit. a) şi c) si art. 32 alin. (1), (3) şi (4) lit. a) şi c) din OG nr. 96/1998 şi condamnarea inculpatului A.N. la o pedeapsa rezultanta de 4 ani închisoare pentru infr. de furt de arbori si taiere ilegala de arbori prev. de art. 98 alin. (1), (3) şi (4) rap. la art. 97 alin. (4) lit. a) şi c) si art. 32 alin. (1), (3) şi (4) lit. a) şi c) din OG nr. 96/1998.
Tot prin aceeaşi sentinţă, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să achite părţii civile B.A. suma de 5195,84 lei, cu titlu de daune materiale .
2. Împotriva acestei soluţii au declarat apel cei trei inculpaţi, cale de atac care a fost admisă prin Decizia penală nr. 201 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Vrancea, fiind desfiinţată în parte sentinţa penală apelata şi, în rejudecare, s-a înlăturat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. c) C. pen., menţinându-se restul dispoziţiilor.
3. Şi împotriva acestei decizii, inculpaţii au formulat recurs, care, prin Decizia penală nr. 54/R din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi au fost respinse ca nefondate.
11.1. La data de 29 ianuarie 2010, condamnaţii T.N., C.N. şi A.N. au formulat cerere scrisă de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 39 din 09 februarie 2009 a acestei instanţe, invocând următoarele motive:
- condamnarea s-a dispus în baza depoziţiei determinante a martorului C.V. care nu avea cunoştinţă despre comiterea faptei, dar acesta a fost ameninţat de către poliţişti;
- atât în faza de urmărire penala cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpaţii nu au fost citaţi la reşedinţele din Spania care erau cunoscute;
- în timpul cercetărilor, cei 11 buşteni au fost predaţi la Ocolul Silvic Adjud;
- din cei 9 buşteni, numai 6 sunt arbori provenind din zona bazală a trunchiurilor de arbori sustraşi;
- s-au identificat numai 4 cioate din cele 6 de tei;
- nu s-a stabilit dacă cioatele s-au identificat în pădurea părţii vătămate sau ale altor persoane;
- cioatele de la arborii 1 si 3 nu se aflau pe terenul reclamanţilor;
- masa lemnoasa de la aceşti buşteni nu poate fi reţinută în sarcina inculpaţilor;
- valoarea arborilor trebuie diminuata cu valoarea celor 2 arbori;
De asemenea, prin motivele de revizuire s-a arătat că deşi inculpaţii au avut apărători aleşi, nu s-a putut face o apărare eficientă, întrucât inculpaţii se aflau în Spania.
Referatul Parchetului de pe lângă Judecătoriei Adjud a fost înaintat instanţei la data de 8 decembrie 2010.
Prin sentinţa penală nr. 52 din 21 februarie 2011 a Judecătoriei Adjud s-a respins ca nefondată cererea de revizuire. S-a reţinut că nu cererea nu este întemeiată, întrucât instanţa fondului şi-a format convingerea privind vinovăţia inculpaţilor pe baza probelor care au fost analizate temeinic, respectiv declaraţiile martorilor C.V., M.M., B.I., R.G. şi C.M., precum şi o expertiză silvică; a mai reţinut că revizuenţii au invocat aceste motive şi în căile ordinare de atac şi ele au fost înlăturate motivat de instanţele de control judiciar şi că nu se regăsesc printre cele expres şi limitativ prev. de art. 394 C. proc. pen.
2. Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul T.N. pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără să arate motivele pe care îşi sprijină cererea.
Curtea de Apel Galaţi, sesizată cu soluţionarea recursului, prin Decizia penală nr. 127/A din 13 mai 2011, recalificând calea de atac din recurs în apel, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Vrancea.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 407 C. proc. pen. - potrivit cărora sentinţele date în baza art. 403 alin. (3) şi art. 406 alin. (1) C. proc. pen. sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului, precum şi ale art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 în conformitate cu care hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Revizuirea fiind o cale de atac, în opinia Curţii, sentinţele pronunţate în legătură cu hotărâri pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii 202/2010 sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege la momentul începerii judecării iniţiale a fondului cauzei.
3. Învestit în acest mod cu soluţionarea apelurilor, Tribunalul Vrancea prin Decizia penală nr. 140 din 3 octombrie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cererii pentru revizuire a sentinţei penale nr. 52 din 21 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Adjud în dosarul nr. 2559/173/2010, formulată de apelantul revizuient T.N., în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a decide în acest sens, Tribunalul Vrancea a reţinut, contrar opiniei exprimată de Curtea de Apel Galaţi, că textul art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 nu este aplicabil cererilor de revizuire soluţionate după intrarea în vigoare a legii. Aceasta întrucât dacă s-ar admite incidenţa acestui text de lege şi asupra hotărârilor pronunţate după momentul intrării în vigoare a noilor norme de procedură privind căile de atac şi competenţă, s-ar înfrânge normele prevăzute în art. 28/1 pct. 3 C. proc. pen. şi ale art. 385/1 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi ale art. 27 C. proc. pen. ce reglementează competenţa după materie a instanţelor judecătoreşti.
Dispoziţiile art. 1 ale art. XXIV din Legea nr. 202/2010 se referă la cauzele care nu au trecut prin ciclul procesual complet, respectiv pentru care hotărârea nu este definitivă la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar nu la cele pentru care hotărârile sunt definitive şi executate sau susceptibile de executare. Normele prevăzute în art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 sunt tranzitorii şi nu îşi pot întinde efectele şi asupra hotărârilor definitive la data intrării în vigoare a noilor reguli de competenţă.
De asemenea, dacă s-ar considera aplicabile dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 şi în cazul cererilor de revizuire formulate după intrarea în vigoare a noilor reguli de competenţă, în caz de admitere a revizuirii şi al rejudecării în fond a cauzei supusă revizuirii, hotărârea astfel pronunţată în rejudecare, după opinia exprimată de Curte, ar trebui să fie supusă aceloraşi căi de atac ca şi în primul ciclu procesual, ceea ce ar contraveni noilor norme de competentă, precum şi regulii impusă de alin. (3) al art. XXIV din Legea nr. 202/2010.
III. ÎNALTA CURTE, asupra conflictului negativ de competenţă, constată că, în speţă, este competentă să soluţioneze cauza Curtea de Apel Galaţi, ca instanţă de recurs.
Aceasta, întrucât prin art. XVIII pct. 4 din Legea nr. 202/2010 a fost abrogat pct. 2 al art. 27 C. proc. pen. care prevedea competenţa de judecată a tribunalului ca instanţă de apel împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
Prin acelaşi act normativ, respectiv Legea nr. 202/2010, s-a stabilit competenţa curţii de apel în judecarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, stabilindu-se şi că tribunalul, ca instanţă de recurs, judecă doar recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum şi recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege, avându-se în vedere şi obiectul prezentei cauze, rezultă că sentinţa penală nr. 52 din 21 februarie 2011 a Judecătoriei Adjud, poate fi atacată doar cu recurs, iar competenţa de soluţionare a acestuia revine Curţii de Apel Galaţi.
Totodată, se constată că nu se încalcă dispoziţiile art. 407 C. proc. pen. în raport cu noile dispoziţii procedurale, de imediată aplicare, iar conform art. 28/1 pct. 2 C. proc. pen., curtea de apel judecă doar apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de tribunale, ceea ce nu este cazul în speţă.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prima instanţă - Judecătoria Adjud - a fost învestită de parchet prin trimiterea referatului cuprinzând rezultatul actelor de cercetare, prev. de art. 399 C. proc. pen., la data de 8 decembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, deci nu se poate susţine că suntem în situaţia prev. de alin. (2) teza I a art. XXIV din această lege, respectiv a unui proces în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite, ci a tezei a ll-a, referitoare la cauzele cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a acestei legi, cărora li se aplică dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor din Codul de procedură republicat, cu modificările şi completările ulterioare, aduse inclusiv prin Legea nr. 202/2010, mai exact dispoziţiile art. 28/1 pct. 3 C. proc. pen.
Interpretarea dată de Curtea de Apel Galaţi, în sensul că „sentinţele pronunţate în legătură cu hotărâri pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii 202/2010 sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege la momentul începerii judecării iniţiale a fondului cauzei", este extensivă şi contravine scopului avut în vedere la adoptarea Legii nr. 202/2010, respectiv accelerarea soluţionării proceselor.
În consecinţă, Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen. , raportat la art. 29 pct. 5 lit. a) din acelaşi cod, va stabili că, în cauza privind revizuirea formulată de revizuientul T.N. este competentă să soluţioneze calea de atac a recursului Curtea de Apel Galaţi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D ISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a recursului privind pe revizuientul T.N. în favoarea Curţii de Apel Galaţi, instanţă căreia îi va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1131/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Încheierea nr. 104/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
