ICCJ. Decizia nr. 1232/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1232/2012

Dosar nr. 9/39/2011

Şedinţa publică din 19 aprilie 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1. Tribunalul Botoşani, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 415 din 17 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de inculpatul S.V.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A.I.D.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A.I.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A.I.D., fiul lui V. şi D., născut în mun. Dorohoi, jud. Botoşani, cu acelaşi domiciliu, str. Aleea Amurgului, de cetăţenie română, studii medii, căsătorit, cu un copil minor, agent de poliţie în cadrul I.J.P.F. Botoşani, fără antecedente penale, la pedeapsa de: 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.; 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2481 C. pen. rap. la art. 248 şi art. 146 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 9 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 16 martie 2007.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.V..

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul L.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul L.V., fiul lui V. şi M., născut în localitatea Dersca judeţul Botoşani cu acelaşi domiciliu, căsătorit, cu antecedente penale, la pedeapsa de: 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 7 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.D.

A condamnat pe inculpatul L.D., fiul lui V. şi M. născut în mun. Dorohoi, judeţul Botoşani cu domiciliul în oraş Siret, str. Laţcu Vodă, judeţul Suceava, fără forme legale în comuna Dersca, judeţul Botoşani, de cetăţenie română, studii medii, necăsătorit, cu antecedente penale la pedeapsa de: 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A condamnat pe inculpatul N.D., fiul lui M. şi M., născut în com. Dersca, judeţul Botoşani, cu acelaşi domiciliu, de cetăţenie română, studii medii, căsătorit la pedeapsa de: 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 6 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul N.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul N.S., fiul lui V. şi L., născut în com. Dersca, judeţul Botoşani, cu acelaşi domiciliu, fără antecedente penale, la pedeapsa de: 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.O.C.

A condamnat pe inculpatul N.O.C., fiul lui M. şi F. născut în comuna Dersca judeţul Botoşani cu acelaşi domiciliu, fără antecedente penale, la pedeapsa de: 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 239 alin. (2) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni prevăzute de art. 239 alin. (3), alin. (4) C. pen.).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 8 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.G.B.

A condamnat pe inculpatul N.G.B., fiul lui M. şi F. născut în com. Dersca judeţul Botoşani cu acelaşi domiciliu, la pedeapsa de: 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.M.

A condamnat pe inculpatul N.M., fiul lui P. şi T. născut în sat Movila Ruptă, com. Ripiceni, jud. Botoşani cu domiciliu în com. Dersca jud. Botoşani, cu antecedente penale, la pedeapsa de: 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 5 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A condamnat pe inculpatul M.V., fiul lui V. şi M. născut în mun. Dorohoi, jud. Botoşani, cu acelaşi domiciliu, str. Cercetaş Ştiubianu, agent de poliţie în cadrul I.J.P.F. Botoşani, fără antecedente penale, la pedeapsa de: 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.; 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2481 C. pen. rap. la art. 248 şi art. 146 C. pen.; 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 16 martie 2007.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S.V.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A condamnat pe inculpatul S.V., fiul lui V. şi O., născut în oraşul Siret, jud. Suceava cu acelaşi domiciliu str. Laţcu Vodă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A condamnat pe inculpatul D.V., fiul lui I. şi M., născut în comuna Broscăuţi, judeţul Botoşani, cu acelaşi domiciliu, de cetăţenie română, studii medii, căsătorit, administrator la SC D. SRL Broscăuţi, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.).

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861, art. 862 şi art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, executarea pedepsei principale şi a celei accesorii.

În aplicarea dispoziţiilor art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte lunar la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani, la datele ce vor fi stabilite de acest Serviciu; să anunţe Serviciului, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice Serviciului şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A ridicat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A condamnat pe inculpatul B.C. fiul lui C. şi C., născut în sat Mînăstireni, com. Unţeni, judeţul Botoşani, cu domiciliul în mun. Botoşani, str. Armoniei, judeţul Botoşani, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006).

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81, art. 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii pe o durată de 4 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A ridicat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A condamnat pe inculpatul R.C.C., fiul lui E. şi V., născut în mun. Botoşani, judeţul Botoşani, cu domiciliul în mun. Suceava str. Bujorilor, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006).

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81, art. 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii pe o durată de 4 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A ridicat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A condamnat pe inculpata N.L., fiica lui D. şi F., născută în com. Dersca, jud. Botoşani, cu acelaşi domiciliu, la pedeapsa de: 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii din data de 5 octombrie 2006.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul T.D.M.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.D.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul T.D.M., fiul lui C.M. şi D., născut la data de 31 ianuarie 1975 în mun. Dorohoi, jud. Botoşani, cu acelaşi domiciliu, str. Saşa Pană cu antecedente penale la pedeapsa de: 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 ianuarie 2007 la 11 aprilie 2007.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata T.M.

A condamnat pe inculpata T.M., fiica lui M. şi V., născută în mun. Dorohoi, jud. Botoşani cu acelaşi domiciliu pe str. Saşa Pană, la pedeapsa de: 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A obligat inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V., S.V., D.V., N.L., T.D.M. şi T.M. să plătească părţii civile A.N.A.F. - A.N.V. suma de 522.089 lei şi a respins celelalte pretenţii civile formulate.

A dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra următoarelor bunuri: autoturismul R.S. aparţinând inculpatului A.I.D.; apartament situat în oraşul Siret, str. Laţcu, jud. Suceava, aparţinând inculpatului S.V.

A menţinut celelalte măsuri asigurătorii luate în cauză, aşa cum au fost modificate prin încheierile din 16 ianuarie 2007, 13 februarie 2007, 13 martie 2007, 5 iunie 2007, 3 iulie 2007 şi prin deciziile nr. 194 din 16 aprilie 2007 şi nr. 183 din 14 aprilie 2008 ale Curţii de Apel Suceava.

A dispus confiscarea cantităţilor de ţigări ridicate de inculpaţi şi depuse la Camera de corpuri delicte a I.J.P. Botoşani.

A dispus confiscarea autoturismelor D. şi VW.T. aparţinând inculpatului T.D.M.

A obligat pe fiecare dintre inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V., S.V., D.V., N.L., T.D.M. şi T.M. să plătească statului câte 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 6.510 lei reprezentând diferenţă onorariu se va avansa domnului expert M.G. din fondurile Ministerului Justiţiei.

A obligat fiecare dintre inculpaţii B.C. şi R.C.C. să plătească statului câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Instanţa fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - biroul teritorial Botoşani nr. 92/D/P/2006 din 27 noiembrie 2006 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor A.I.D., L.D., N.D., N.S., N.L., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V., S.V., D.V., B.C. R.C.C., reţinându-se în sarcina acestora în drept şi, în esenţă, în fapt, următoarele aspecte in sarcina inculpaţilor, după cum urmează A.I.D., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen.; spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.; instigare la trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; abuz în serviciu în formă calificată, prevăzute de art. 248¹ C. pen., rap. la art. 248 şi art. 146 C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen. constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, încălcându-şi grav atribuţiile de serviciu, împreună cu învinuiţii P.D. şi M.I. (cetăţeni ucraineni) şi inculpaţii M.V., N.S., N.O.C., L.V., L.D., T.D.M. şi alţii, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de contrabandă şi spălare de bani (infracţiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care coordona activităţile membrilor acestora, stabilind când, pe unde şi ce cantităţi de ţigări de contrabandă trebuiau introduse în ţară de către învinuiţii P.D. şi M.I. (determinându-i pe aceştia, în mod repetat, să intre fraudulos în ţară, cu ţigările, peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, judeţul Botoşani). De asemenea, inculpatul se ocupa, personal sau prin alţi membri ai grupării (T.D.M., T.M., G.S.F.), de transportul ţigărilor de contrabandă din comuna Dersca în mun. Dorohoi şi comuna Broscăuţi, judeţul Botoşani, la sediul SC D. SRL, aparţinând lui D.V., ulterior organizând valorificarea ţigărilor şi distribuirea banilor astfel obţinuţi între membrii grupării. În urma vânzării ţigărilor de contrabandă către diverşi „beneficiari” din judeţul Botoşani, cu banii obţinuţi, învinuitul şi-a achiziţionat un autoturism marca R.S. pentru disimularea originii ilicite a sumelor în cauză.

L.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; contrabandă, prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen.; spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. şi asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, împreună cu învinuiţii P.D. şi M.I. (cetăţeni ucraineni) şi inculpaţii A.D.I., M.V., N.S., N.O.C., L.D., T.D.M. şi alţii, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de contrabandă şi spălare de bani (infracţiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care împreună cu fratele său L.D., singur sau la îndrumarea inculpatului A.D.I., prelua ţigările de contrabandă introduse în ţară de învinuiţii P.D. şi M.I. peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, judeţul Botoşani, depozitându-le la locuinţa sa sau la cea a părinţilor săi. Ulterior, o parte a ţigărilor erau livrate diverşilor „beneficiari”, dintre care a fost identificat inculpatul S.V., din oraşul Siret, jud. Suceava. Restul ţigărilor erau preluate de inculpatul A.D.I., transportate de acesta sau de alţi membrii ai grupării în mun. Dorohoi şi comuna Broscăuţi, judeţul Botoşani, la sediul SC D. SRL, aparţinând inculpatului D.V., fiind valorificate de A.D.I.. Cu banii câştigaţi în urma acestor activităţi, inculpatul a demarat construcţia unui imobil, pentru disimularea originii ilicite a sumelor în cauză.

L.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; contrabandă, prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, împreună cu învinuiţii P.D. şi M.I. (cetăţeni ucraineni) şi inculpaţii A.D.I., M.V., N.S., N.O.C., L.V., T.D.M. şi alţii, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de contrabandă (infracţiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care împreună cu fratele său L.V., singur sau la îndrumarea inculpatului A.D.I., prelua ţigările de contrabandă introduse în ţară de către înv. P.D. şi M.I. peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, judeţul Botoşani, depozitându-le la locuinţa sa sau la cea a părinţilor săi. Ulterior, o parte a ţigărilor erau livrate diverşilor „beneficiari”, printre care şi inculpatului S.V., din oraşul Siret, jud. Suceava. Restul ţigărilor erau preluate de inculpatul A.D.I., transportate de acesta sau de alţi membrii ai grupării în mun. Dorohoi şi comuna Broscăuţi, judeţul Botoşani, la sediul SC D. SRL, aparţinând inculpatului D.V., fiind valorificate de A.D.I.

N.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă, prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra ambelor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că : în perioada iulie - august 2006, împreună cu învinuiţii P.D. şi M.I. (cetăţeni ucraineni), a efectuat activităţi de introducere în ţară, peste „frontiera verde”, de ţigări de provenienţă ucraineană, pe care le-a comercializat ulterior. Începând cu a doua jumătate a lunii august 2006, a aderat la gruparea infracţională organizată compusă din inculpaţii A.D.I., L.V., L.D. şi alţii, continuând activităţile de contrabandă cu ţigări împreună cu aceştia.

N.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; contrabandă, prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen.; spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, împreună cu învinuiţii P.D. şi M.I. (cetăţeni ucraineni) şi inculpaţii A.D.I., M.V., N.O.C., N.G.B., T.D.M. şi alţii, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de contrabandă şi spălare de bani (infracţiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care împreună cu N.O.C. şi N.G.B., singuri sau la îndrumarea inculpatului A.D.I., preluau ţigările de contrabandă introduse în ţară de către învinuiţii P.D. şi M.I. peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, judeţul Botoşani, depozitându-le la locuinţa sa sau la cea a părinţilor săi. Ulterior, ţigările erau preluate de inculpatul A.D.I., transportate de acesta sau de alţi membrii ai grupării în mun. Dorohoi şi comuna Broscăuţi, judeţul Botoşani, la sediul SC D. SRL, aparţinând inculpatului D.V., fiind valorificate de A.D.I. Cu banii câştigaţi în urma acestor activităţi, inculpatul a efectuat lucrări de amenajare la imobilul în care locuieşte, pentru disimularea originii ilicite a sumelor în cauză.

N.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen. şi asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, a sprijinit grupul infracţional organizat compus din inculpaţii A.D.I., M.I., N.S., N.O.C. şi alţii, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de contrabandă şi spălare de bani (infracţiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpata era cea care, împreună cu N.M. şi N.M.A., asigura „paza” căilor de acces în zona de frontieră adiacentă comunei Dersca, judeţul Botoşani, în momentele când învinuiţii P.D. şi M.I. treceau peste „frontiera verde” ţigările de contrabandă de provenienţă ucraineană, iar N.S., N.O.C. şi N.G.B. le preluau şi le transportau din zona de frontieră la domiciliile lor, avertizându-i pe aceştia despre apariţia în zonă a oricărei autorităţi sau persoane suspecte.

N.O.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; contrabandă, prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen., ultraj, prevăzute de art. 239 alin. (3) şi (4) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, împreună cu învinuiţii P.D. şi M.I. (cetăţeni ucraineni) şi inculpaţii A.D.I., M.V., N.S., N.G.B., T.D.M. şi alţii, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de contrabandă (infracţiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care împreună cu fratele său N.G.B. şi N.S., singur sau la îndrumarea inculpatului A.D.I., prelua ţigările de contrabandă introduse în ţară de către învinuiţii P.D. şi M.I. peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, judeţul Botoşani, depozitându-le la locuinţa sa sau la cea a părinţilor săi. Ulterior, ţigările erau preluate de inculpatul A.D.I., transportate de acesta sau de alţi membrii ai grupării în mun. Dorohoi şi comuna Broscăuţi, judeţul Botoşani, la sediul SC D. SRL, aparţinând inculpatului D.V., fiind valorificate de A.D.I.

De asemenea, la data de 13 august 2006 a fost depistat de agenţi de poliţie din cadrul I.J.P.F. Botoşani în timp ce transporta ţigări de contrabandă, în pădurea de pe raza localităţii Dersca, în apropierea frontierei de stat, iar în momentul somării a lovit pe agenţii de poliţie G.M. şi A.I.

N.G.B. pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; contrabandă, prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că : în perioada iulie - august 2006 a aderat la grupul infracţional organizat constituit din învinuiţii P.D. şi M.I. (cetăţeni ucraineni) şi inculpaţii A.D.I., M.V., N.S., N.O.C., T.D.M. şi alţii, împreună cu care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de contrabandă (infracţiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care împreună cu fratele său N.O.C. şi N.S., singur sau la îndrumarea inculpatului A.D.I., prelua ţigările de contrabandă introduse în ţară de învinuiţii P.D. şi M.I. peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, judeţul Botoşani, depozitându-le la locuinţa sa sau la cea a părinţilor săi. Ulterior, ţigările erau preluate de inculpatul A.D.I., transportate de acesta sau de alţi membrii ai grupării în mun. Dorohoi şi comuna Broscăuţi, judeţul Botoşani, la sediul SC D. SRL, aparţinând inculpatului D.V., fiind valorificate de A.D.I.

N.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, a sprijinit grupul infracţional organizat compus din inculpatul A.D.I., M.I., N.S., N.O.C. şi alţii, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de contrabandă (infracţiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care, împreună cu inculpata N.L. şi N.M.A., asigura „paza” căilor de acces în zona de frontieră adiacentă comunei Dersca, judeţul Botoşani, în momentele când învinuiţii P.D. şi M.I. treceau peste „frontiera verde” ţigările de contrabandă de provenienţă ucraineană, iar N.S., N.O.C. şi N.G.B. le preluau şi le transportau din zona de frontieră la domiciliile lor, avertizându-i pe aceştia despre apariţia în zonă a oricărei autorităţi sau persoane suspecte.

M.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen.; abuz în serviciu în formă calificată, prevăzute de art. 248¹ C. pen., rap. la art. 248 şi art. 146 C. pen., nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, împreună cu învinuiţii P.D. şi M.I. (cetăţeni ucraineni) şi inculpaţii A.D.I., N.S., N.O.C., L.V., L.D., T.D.M. şi alţii, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de contrabandă (infracţiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care, împreună cu inculpatul A.D.I., coordona activităţile membrilor acestora, stabilind când, pe unde şi ce cantităţi de ţigări de contrabandă trebuiau introduse în ţară de învinuiţii P.D. şi M.I. De asemenea, inculpatul, folosindu-se de calitatea sa de agent al poliţiei de frontieră (în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani), furniza informaţii membrilor grupării, legate de eventualele acţiuni şi controale desfăşurate sau care urmau a se desfăşura de către organele poliţiei de frontieră în zona de acţiune infracţională a grupului, respectiv zona de frontieră adiacentă comunei Dersca, judeţul Botoşani, precum şi pe traseul Dersca - Dorohoi, pe care se făcea transportul ţigărilor.

La percheziţia domiciliară efectuată la data de 05 octombrie 2006, la locuinţa acestuia au fost identificate două cartuşe de vânătoare deţinute fără drept.

S.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, a aderat la un grup infracţional organizat, compus din inculpaţii L.V., L.D., A.D.I. şi alţii, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de contrabandă (infracţiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care prelua de la L.V. şi L.D. ţigările de contrabandă introduse în ţară de către învinuiţii P.D. şi M.I. peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, judeţul Botoşani, depozitându-le la locuinţa sa sau la cea a socrilor săi. Ulterior, ţigările erau vândute de învinuit unor comercianţi de pe raza jud. Suceava, Piatra Neamţ şi mun. Bucureşti.

D.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006 a aderat şi a sprijinit activităţile ilicite ale grupului infracţional organizat, compus din inculpaţii A.D.I., M.V., T.M. şi alţii, ce avea ca obiect contrabanda cu ţigări de provenienţă ucraineană. Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care, cu intenţie şi în mod repetat, a depozitat la sediul societăţii sale SC D. SRL, din com. Broscăuţi, judeţul Botoşani, o parte a ţigărilor de contrabandă introduse în ţară de membrii grupării, de unde erau ulterior valorificate către diverse persoane, printre care şi inculpaţii S.V., B.C. şi R.C.C.

B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, constând în aceea că : în perioada septembrie - octombrie 2006 a achiziţionat în mod repetat de la inculpatul D.V., diferite cantităţi de ţigări de provenienţă ucraineană, cunoscând că acestea provin din contrabandă, sprijinindu-i astfel pe participanţii la fapta de contrabandă care ştiau că vor avea unde să valorifice bunurile dobândite prin comiterea acestei fapte. De asemenea, comercializa ţigările de contrabandă către diverse persoane printre care şi inculpatul R.C.C.

R.C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, constând în aceea că: în perioada septembrie - octombrie 2006 a achiziţionat în mod repetat de la inculpaţii D.V., S.V. şi B.C., a diferite cantităţi de ţigări de provenienţă ucraineană, cunoscând că acestea provin din contrabandă, sprijinindu-i astfel pe participanţii la fapta de contrabandă care ştiau că vor avea unde să valorifice bunurile dobândite prin comiterea acestei fapte.

Cauza a fost înregistrată sub numărul 5747/40/2006 fixându-se termen de judecată. Inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V., S.V., D.V., B.C. şi R.C.C. au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, ulterior măsura preventivă fiind înlocuită cu obligarea de a nu părăsi ţara.

De asemenea, instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Botoşani nr. 138/D/P/2006 din 13 februarie 2007 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului T.D.M., în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen., spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. şi asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen., constând în aceea că : începând cu luna iulie 2006, a aderat la grupul infracţional organizat constituit din numiţii A.D.I., M.V., N.S., N.O.C., L.V., L.D. şi alţii, împreună cu care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de contrabandă şi spălare de bani (infracţiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care, la solicitarea numitului A.I.D., asigura transportul ţigărilor de contrabandă introduse în ţară de către cetăţenii ucraineni M.I. şi P.D., din comuna Dersca în mun. Dorohoi şi comuna Broscăuţi, judeţul Botoşani, la sediul SC D. SRL, aparţinând lui D.V. Cu banii obţinuţi în urma valorificării ţigărilor astfel introduse în ţară, învinuitul şi-a achiziţionat un autoturism marca VW.T., pentru disimularea originii ilicite a sumelor în cauză.

T.M. pentru infracţiunile de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 alin. (2) din C. pen. şi asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada septembrie - octombrie 2006, a sprijinit grupul infracţional organizat compus din A.D.I., T.M.D. (soţul ei), M.I., N.S., N.O.C. şi alţii, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de contrabandă (infracţiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpata era cea care, la solicitarea lui A.D.I. sau a soţului ei, cu autoturismul marca D., asigura transportul ţigărilor de contrabandă introduse în ţară de către cetăţenii ucraineni M.I. şi P.D., din comuna Dersca în mun. Dorohoi şi comuna Broscăuţi, judeţul Botoşani, la sediul SC D. SRL, aparţinând lui D.V.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, formându-se Dosarul cu numărul 715/40/2007.

La termenul de judecată din 8 mai 2007, având în vedere strânsa legătură dintre cele două cauze, respectiv participarea tuturor inculpaţilor la aceeaşi activitate infracţională, în temeiul art. 33, art. 34 C. proc. pen. s-a conexat Dosarul nr. 715/40/2007 la primul Dosar înregistrat nr. 5747/40/2006.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., dar şi prin achitare pentru o parte din faptele pentru care se dispusese trimiterea în judecată a unora dintre inculpaţi conform art. 345 alin. (3) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi, instanţa fondului a examinat şi apreciat materialul probator, confirmând parţial existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi de asemenea, parţial în cazul anumitor inculpaţi, vinovăţia penală.

În acest sens, instanţa a constatat, în cazul fiecăruia dintre inculpaţii trimişi în judecată, următoarea situaţie de fapt, cu consecinţa încadrării în drept şi a consecinţelor ce decurg din antrenarea răspunderii penale, respectiv a celor ce au rezultat în urma stabilirii existenţei unor cauze ce împiedică exercitarea acţiunii penale în cazul unor anumite infracţiuni:

Inculpatul A.I.D.

La finalul anului 2005 inculpaţii L.V., L.D. şi N.S. i-au propus inculpatului A. participarea la activităţi de contrabandă cu ţigări de provenienţă ucraineană, inculpatul urmând să ofere date din cele cunoscute de poliţia de frontieră şi să informeze despre eventualele acţiuni de control în zona prin care s-ar fi introdus în ţară ţigările. Inculpatul A. a refuzat colaborarea, fără însă a aduce la cunoştinţa superiorilor săi intenţiile celorlalţi trei coinculpaţi, deşi, potrivit fişei postului, avea obligaţia de a raporta imediat orice informaţie de interes operativ.

Până în luna mai 2006, inculpatul A.I.D. a mai avut contacte sporadice cu inculpaţii L.V., L.D. şi N.S. şi cu învinuitul P.D. (pe care l-a cunoscut între timp), dobândind încredere în aceştia. Începând cu această perioadă, inculpatul A.I.D. a organizat gruparea compusă din el, colegul său M.V., zis „V.”, L.V., N.S., N.O.C. şi cetăţenii ucraineni P.D. şi M.I.

Astfel, pe baza înţelegerii cu inculpatul A., a cunoaşterii calităţii acestuia şi a datelor comunicate de acesta, numiţii P.D. şi M.I. (acesta din urmă cu o frecvenţă mai redusă), împreună cu alţi cetăţeni ucraineni, treceau fraudulos frontiera de stat în cursul nopţii, transportând diverse cantităţi de ţigări. Ţigările erau preluate de inculpaţii L.V., L.D., N.S., N.O.C. şi de numiţii M.C.V. şi G.E.Ş., fiind apoi transportate fie la domiciliul lui L.V., fie la domiciliul lui N.S., ori al lui N.O.C. Din acest loc, ţigările erau preluate în ziua următoare de inculpaţii A.I.D. şi M.V., personal, sau de inculpatul T.M.D. şi transportate în localitatea Broscăuţi, judeţul Botoşani la sediul SC D. SRL aparţinând inculpatului D.V., care ulterior le comercializa. Începând cu luna iunie 2006 inculpatul l-a atras în grupare pe inculpatul T.D.M. (cu al cărui autoturism mai transportase anterior ţigări), acesta având rolul de a transporta ţigările pe ruta la sediul SC D. SRL În luna septembrie 2006, în timpul cât inculpatul T. se afla în străinătate, activitatea de transport a ţigărilor pe această rută (Dersca - Broscăuţi) a fost preluată de către soţia acestuia, inculpata T.M.

Inculpatul M.V., coleg al inculpatului A., a aderat la grupare în luna mai 2006, rolul său fiind acela de a oferi informaţii despre eventualele acţiuni şi controale ale poliţiei de frontieră în zona Dersca şi de a transporta ţigările de la locuinţa inculpatului N.S. la cea a inculpatului N.O.C.

Această situaţie de fapt a fost dovedită prin procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (al căror conţinut şi frecvenţă atestă legăturile dintre membrii grupării şi rolurile prestabilite ale acestora, iar în cazul cetăţenilor ucraineni determinarea acestora de a trece fraudulos frontiera de stat prin oferirea informaţiilor necesare), de declaraţia de recunoaştere a inculpatului aflată la filele 718-721 dosar urmărire penală, vol. II (cele relatate coroborându-se cu restul probatoriului), de declaraţiile numitului M.I. (filele 45-49 dosar urm. pen. vol. XVI), de declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor N.O.C. (aflată la filele 390-392 dosar urm. pen., vol. VII), N.B.G. (aflată la filele 29-30 dosar urm. pen., vol. VIII), N.M. (aflată la filele 113-114 dosar urm. pen., vol. IX) şi D.V. (aflată la filele 89 şi urm dosar urm. pen., vol. XII), de declaraţiile martorilor C.A.V., D.C.C., G.S.F. (filele 753-757 dosar urm. pen. vol. II), de fişa postului, de tabelul cu misiunile executate de inculpat în perioada 1 mai 2006 - 5 octombrie 2006, de procesele - verbale de consemnare a datelor conţinute de telefoanele mobile folosite de inculpat şi de agendele ridicate de la acesta, care conţin numere de telefon şi date referitoare la profitul realizat.

Faţă de această situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., de art. 25 C. pen. rap. la art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 2481 C. pen. rap. la art. 248 şi art. 146 C. pen.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de complicitate la contrabandă în sensul înlăturării art. 274 din Legea nr. 86/2006, deoarece introducerea în ţară a ţigărilor nu s-a realizat de două sau mai multe persoane împreună. După cum s-a arătat mai sus activităţile de introducere în ţară a ţigărilor au fost realizate de mai multe persoane în colaborare - P.D., M.I., L.V., L.D., N.D., N.S. N.O.C., N.G.B. şi N.M. Având în vedere scopul urmărit prin comiterea faptelor de contrabandă, şi anume sustragerea unor mărfuri de la controlul vamal şi, implicit, de la plata unor taxe, instanţa apreciază că activitatea de introducere în ţară în sensul art. 270 din Legea nr. 86/2006 nu se limitează doar la trecerea mărfurilor peste frontieră, ci include şi activităţile de preluare a acestora din zona respectivă în vederea comercializării, fără de care simpla trecere peste frontieră nu ar aduce atingere decât relaţiilor sociale privind regimul frontierei de stat.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului, procurorul de şedinţă a precizat că referirea din rechizitoriu la prevederile art. 146 C. pen. vizează de fapt art. 246 C. pen. Ţinând seama că încadrarea juridică a faptei în art. 2481 C. pen. este dată de producerea unor consecinţe deosebit de grave, definite de art. 146 C. pen., instanţa a constatat că referirea cuprinsă în rechizitoriu este corectă. În cazul concret consecinţele deosebit de grave au constat în perturbarea deosebit de gravă a activităţii poliţiei de frontieră prin furnizarea unor date de serviciu menită să împiedice îndeplinirea unor activităţi de competenţa acestei instituţii publice şi care a dus, implicit, la încurajarea activităţilor de contrabandă.

Forma continuată de săvârşire a fost reţinută avându-se în vedere intervalul de timp în care s-au comis actele materiale, frecvenţa acestora şi înţelegerea preexistentă care a stat la baza comiterii lor, elemente care dovedesc unitatea de rezoluţie infracţională.

Inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că din banii obţinuţi ca urmare a implicării în activităţile de contrabandă a cumpărat împreună cu inculpatul T.M.D. un microbuz marca V.T. în valoare de 20.000 euro, cota sa parte fiind de 9.000 euro, scopul urmărit fiind în primul rând disimularea originii ilicite a acestei sume, iar în al doilea rând folosirea autovehiculului în activităţile de transport ale ţigărilor.

Cum infracţiunea de spălare de bani reglementată de art. 23 din Legea nr. 656/2002 presupune activităţi de disimulare a unor venituri, deci operaţiuni de a anumită complexitate menite să ascundă provenienţa ori circuitul unor sume de bani, este evident că simpla achiziţionare a unui autoturism, chiar realizată cu sume de bani obţinute din contrabandă, fără a fi precedată sau urmată de alte activităţi de disimulare, nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Prin urmare s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracţiunilor, contribuţia efectivă a inculpatului, precum şi persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor şi a avut o poziţie procesuală doar parţial sinceră. Pericolul social concret al infracţiunilor comise a fost evidenţiat de modalitatea de comitere, de amploarea activităţii infracţionale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat şi, nu în ultimul rând, de calitatea inculpatului, care s-a folosit de funcţia sa în cadrul poliţiei de frontieră, aspect de natură să-i încurajeze pe ceilalţi membrii ai grupării.

Valorificând aceste criterii, instanţa a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.; 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2481 C. pen. rap. la art. 248 şi art. 146 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare. Aplicarea acestui spor a fost justificată de amploarea activităţii infracţionale.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 9 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen.

Interzicerea dreptului de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de frontieră (ca pedeapsă complementară şi accesorie) a fost aplicată avându-se în vedere că inculpatul s-a folosit de funcţia sa pentru săvârşirea infracţiunilor, situaţie prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 16 martie 2007.

Prin decizia nr. 151 din 16 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi ţara. Instanţa de recurs a reţinut la acea dată că s-a diminuat cu mult impactul negativ produs asupra opiniei şi ordinii publice prin comiterea faptelor antisociale. Având în vedere amploarea, gravitatea şi specificul activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat instanţa a apreciat că se impune menţinerea măsurii obligării de a nu părăsi ţara şi a garanţiilor ce însoţesc această măsură.

Inculpatul L.V.

În perioada mai - octombrie 2006, împreună cu inculpaţii A.I.D., N.S., L.D., N.D., N.O.C. şi cetăţenii ucraineni M.I. şi P.D. inculpatul L.V. a iniţiat constituirea unui grup infracţional organizat, având ca scop contrabanda cu ţigări de provenienţă ucraineană.

Rolul inculpatului a fost acela de a prelua, împreună cu inculpaţii N.S. şi N.O.C., ţigările aduse peste frontiera verde adiacentă comunei Dersca, prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, de către numiţii M.I. şi P.D. Locurile şi orele de întâlnire (în special zone împădurite şi pe timpul nopţii) erau stabilite direct de inculpat sau de către inculpatul A.. După trecerea peste frontieră ţigările erau transportate cu căruţa la locuinţele inculpatului L.V. şi N.S. În lunile iunie şi august 2006 în activitatea de preluare şi transport a ţigărilor s-au implicat şi inculpaţii L.D. şi N.D.

În cursul lunii septembrie 2006, din cauza intensificării supravegherii frontierei în zona Dersca, inculpatul l-a cooptat în grup pe numitul F.V., acesta fiind pădurar în zona localităţii Corjăuţi. Sus-numitul, datorită atribuţiilor sale, cunoştea foarte bine zona împădurită din preajma localităţii, propice pentru introducerea ţigărilor peste frontieră.

Ţigările erau valorificate direct de către inculpat (în cursul urmăririi penale fiind identificaţi ca beneficiari inculpatul S.V., în condiţiile ce au fost descrise în secţiunea dedicată acestuia, şi numitul M.A.) sau de către inculpatul A., în modalităţile arătate mai sus. Începând cu luna iunie 2006 de activitatea de valorificare s-a ocupat şi inculpatul L.D.

Faţă de această situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a celei de-a doua fapte în infracţiunea prevăzute de art. 221 C. pen. Ţinând seama de considerentele expuse în cazul inculpatului A. şi de faptul că infracţiunea de tăinuire presupune activităţi de primire, dobândire, transformare ori înlesnirea valorificării unor bunuri ulterioare consumării infracţiunii din care provin aceste bunuri şi fără a exista o înţelegere în acest sens, având în vedere şi conţinutul concret al activităţilor infracţionale desfăşurate de inculpat, instanţa a respins şi această cerere.

Inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că folosind marea majoritate a banilor obţinuţi din contrabandă, pentru a disimula originea ilicită a acestora, inculpatul L.V. a adus îmbunătăţiri substanţiale locuinţei sale din com. Dersca, judeţul Botoşani şi a achiziţionat două autoturisme, care însă nu au fost înmatriculate pe numele său. Din acest punct de vedere situaţia inculpatului a fost identică cu cea a inculpatului A., astfel încât, pentru considerentele expuse mai sus, s-a dispus achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracţiunilor, contribuţia efectivă a inculpatului, precum şi persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are patru copii minor şi a avut o poziţie procesuală nesinceră. Pericolul social concret al infracţiunilor comise a fost evidenţiat de modalitatea de comitere, de amploarea activităţii infracţionale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum şi de implicarea unor persoane cu anumite atribuţii conferite de lege (respectiv inculpatul A. şi numitul F.V.).

Valorificând aceste criterii, instanţa a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 7 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2007 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, reţinându-se că nu poate fi legată starea de arest preventiv de necesitatea administrării unui probatoriu complex şi că s-a diminuat impactul activităţii infracţionale asupra societăţii civile şi opiniei publice în general. Având în vedere amploarea, gravitatea şi specificul activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat instanţa a constatat că se menţine necesitatea acestei măsuri preventive.

Inculpatul L.D.

Începând cu luna iunie 2006, inculpatul L.D. a aderat la grupul infracţional organizat constituit din inculpaţii A.I.D., L.V., N.S. şi N.O.C.

În cadrul grupării, acesta împreună cu fratele său - inculpatul L.V. şi cu numiţii M.C.V. şi G.E.Ş., s-a deplasat pe timpul nopţii în zona de frontieră adiacentă comunei Dersca, în locuri dinainte stabilite cu cetăţenii ucraineni, de unde preluau ţigările introduse şi le transportau cu atelaje hipo la locuinţa lui L.V. sau la cea a lui N.S. De aici ţigările erau transportate către beneficiari, printre aceştia aflându-se inculpatul S.V. şi numitul M.A. De menţionat că inculpatul L.D. îl cunoştea deja pe inculpatul S., căruia îi vânduse ţigări şi anterior constituirii grupului.

Faţă de această situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Faţă de această situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Considerentele privind încadrarea juridică a faptelor şi cererea de schimbare a încadrării juridice expuse pentru inculpatul L.V. sunt aceleaşi şi în cazul inculpatului L.D.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracţiunilor, contribuţia efectivă a inculpatului, precum şi persoana acestuia, care posedă antecedente penale şi a avut o poziţie procesuală nesinceră. Pericolul social concret al infracţiunilor comise a fost evidenţiat de modalitatea de comitere, de amploarea activităţii infracţionale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum şi de implicarea unor persoane cu anumite atribuţii conferite de lege (respectiv inculpatul A. şi numitul F.V.).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

În ce priveşte măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara situaţia inculpatului este identică cu cea a inculpatului L.V., motiv pentru măsura preventivă a fost menţinută.

Inculpatul N.D.

În perioada iulie - august 2006, împreună cu cetăţenii ucraineni P.D. şi M.I., inculpatul N.D. a efectuat activităţi de introducere în ţară de ţigări de provenienţă ucraineană, peste frontiera verde, adiacentă localităţii Dersca, jud. Botoşani, comercializându-le ulterior.

Din a doua jumătate a lunii august 2006, inculpatul a aderat la grupul infracţional organizat compus din inculpaţii L.V., L.D., A.I.D., M.V. şi numiţii M.C.V., P.D. şi M.I., desfăşurând în continuare activităţi de contrabandă cu ţigări.

Rolul inculpatului era acela de a prelua ţigările, precum şi de a furniza informaţii despre orarul şi componenţa patrulelor poliţiei de frontieră în sectorul respectiv, datorită faptului că membrii acestora, în dese rânduri, veneau la locuinţa sa unde consumau băuturi alcoolice ori dormeau. Astfel, în dimineaţa zilei de 05 octombrie 2006, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, la locuinţa sa au fost identificaţi agenţii de poliţie de frontieră L.A.C., C.B., P.C. şi H.O. (făcând parte din două patrule) - aceştia aflându-se în timpul serviciului.

De asemenea, inculpatul N.D. avea ca sarcină ştergerea urmelor de paşi sau de roţi din zona frontierei de stat, produse în urma desfăşurării activităţilor de contrabandă.

Această situaţie de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (al căror conţinut şi frecvenţă atestă legăturile dintre membrii grupării şi rolurile prestabilite ale acestora), de declaraţia numitului M.I., de declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor A.I.D. şi N.O.C., de procesele-verbale de consemnare a datelor conţinute de telefoanele mobile folosite de inculpat, de rapoartele celor patru poliţişti de frontieră găsiţi la domiciliul inculpatului, de raportul lucrătorului de poliţie Băeşu Dan (din care reiese că inculpatul nu a furnizat niciodată informaţii de interes operativ şi că existau suspiciuni privind desfăşurarea unor activităţi de contrabandă).

Unitatea de rezoluţie infracţională specifică formei continuate de săvârşire a fost evidenţiată, şi în cazul acestui inculpat, de intervalul de timp în care s-au comis actele materiale, frecvenţa acestora şi înţelegerea preexistentă care a stat la baza comiterii lor.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracţiunilor, contribuţia efectivă a inculpatului, precum şi persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are doi copii minori şi a avut o poziţie procesuală nesinceră. Pericolul social concret al infracţiunilor comise a fost evidenţiat de modalitatea de comitere, de amploarea activităţii infracţionale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum şi de implicarea inculpatului A., lucrător în cadrul poliţiei de frontieră.

Valorificând aceste criterii, instanţa a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 6 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Referitor la măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpat prin încheierea din 19 ianuarie 2007, prin raportare la aceleaşi criterii avute în vedere în cazul celorlalţi inculpaţi, instanţa a constatat că se justifică menţinerea acesteia.

Inculpatul N.S.

Începând din luna decembrie 2005, inculpatul N.S. împreună cu inculpatul N.O.C., au desfăşurat activităţi de contrabandă cu ţigări de provenienţă ucraineană livrate de cetăţeanul ucrainean M.I., fiind coordonaţi de inculpatul L.V.

În aceeaşi lună, împreună cu inculpatul N.O.C., a discutat cu inculpatul A.I.D. despre posibilitatea săvârşirii altor infracţiuni de acest gen.

Din luna mai 2006, cei trei, împreună cu inculpatul A.I.D. au desfăşurat efectiv astfel de activităţi - ţigările fiind introduse în ţară prin pădurea existentă pe teritoriul României şi Ucrainei de către cetăţenii ucraineni P.D. şi M.I., prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat. În cadrul grupării inculpatul N.S. era cel care prelua efectiv ţigările trecute peste frontiera verde de cetăţenii ucraineni, transportându-le apoi la locuinţa sa.

În luna iunie 2006, datorită unor neînţelegeri privind împărţirea profitului obţinut, inculpatul L.V. s-a separat temporar de cei trei, continuându-şi activitatea cu alte persoane din anturajul său.

Inculpaţii N.S., N.O.C. şi A.I.D., la rândul lor, au continuat activitatea de contrabandă, ţigările fiind aduse peste frontieră de aceiaşi cetăţeni ucraineni.

La grupul acestora a aderat ulterior şi inculpatul M.V., care le furniza informaţii de serviciu de natură să îi ajute în activitatea infracţională, ajutându-i totodată la transportul ţigărilor.

Inculpatul a fost ajutat de soţia sa N.L., care îl informa telefonic despre existenţa patrulelor poliţiei de frontieră pe care le observa din curtea locuinţei sale în intervalul de timp în care efectua contrabanda cu ţigări - aceasta anunţându-l totodată pe inculpatul N.M. pentru a aduce la momentul oportun atelajul său la locul stabilit pentru încărcarea ţigărilor.

Inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că folosind marea majoritate a banilor câştigaţi, pentru a disimula originea ilicită a acestora, a efectuat lucrări de amenajare ale imobilului în care locuieşte. Cum probatoriul administrat nu conturează acele activităţi de disimulare specifice infracţiunii de spălare de bani, şi în cazul inculpatului N. s-a dispus achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracţiunilor, contribuţia efectivă a inculpatului, precum şi persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are patru copii minor şi a avut o poziţie procesuală nesinceră. Pericolul social concret al infracţiunilor comise a fost evidenţiat de modalitatea de comitere, de amploarea activităţii infracţionale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum şi de implicarea unui lucrător din cadrul poliţiei de frontieră.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Din perspectiva oportunităţii menţinerii obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin încheierea din 19 ianuarie 2007 situaţia inculpatului fiind similară cu cea a inculpaţilor amintiţi mai sus, măsura preventivă a fost menţinută.

Inculpatul N.O.C.

Începând cu luna decembrie 2005, inculpatul N.O.C. împreună cu inculpatul N.S., au desfăşurat activităţi de contrabandă cu ţigări de provenienţă ucraineană livrate de învinuitul M.I., fiind coordonaţi de inculpatul L.V.

În aceeaşi lună, împreună cu inculpatul N.S., a discutat cu inculpatul A.I.D. despre posibilitatea săvârşirii altor infracţiuni de acest gen.

La data de 31 mai 2006, învinuitul P.D. a intrat în România prin Punctul de trecere a frontierei Siret şi a fost transportat de inculpatul A.I.D. până în localitatea Dersca. Acolo s-a întâlnit cu inculpaţii N.O.C. şi N.S., iar împreună cu aceştia au stabilit de comun acord locurile pe unde urmau a fi introduse ţigările în ţară, făcând totodată o recunoaştere în teren.

În luna iunie 2006, datorită unor neînţelegeri privind împărţirea sumelor de bani rezultate din contrabanda cu ţigări, inculpatul L.V. s-a separat temporar de cei trei, continuându-şi activitatea cu alte persoane din anturajul său.

Inculpaţii N.S., N.O.C. şi A.I.D. au continuat şi ei activitatea de contrabandă, furnizorii de ţigări din segmentul ucrainean fiind aceiaşi.

Inculpaţii se deplasau pe jos până în pădurea „Goruniş” situată pe frontiera româno - ucraineană şi preluau de la locul stabilit de comun acord cu învinuitul P.D. ţigările introduse ilegal în ţară de acesta, după care le cărau în spate câteva sute de metri, până în zona în care inculpatul N.M. îi aştepta cu atelajul. În continuare, încărcau ţigările în atelaj, acoperindu-le cu iarbă, după care le transporta la locuinţa inculpatului N.S. - aceasta fiind situată mai aproape de zona din care veneau. În general ţigările erau mutate apoi la locuinţa inculpatului N.O.C. de către alte persoane, printre care şi făptuitorul G.S.F., iar de acolo erau preluate de către inculpaţii A.I.D. şi M.V. sau de învinuiţii T.M.D. şi T.M.

Spre sfârşitul lunii iulie 2006, inculpatul N.O.C. l-a cooptat în această activitate şi pe fratele său N.B.G., împreună cu care au efectuat câteva transporturi de ţigări de contrabandă de la frontiera verde până la locuinţa lor.

La data de 13 august 2006, în timpul efectuării unui astfel de transport, fraţii N. au fost surprinşi de o patrulă a poliţiei de frontieră având asupra lor două genţi de rafie conţinând un număr de 2.500 pachete de ţigări „S.G.” introduse peste frontiera verde de învinuitul P.D.

Fiind somaţi, cei doi au abandonat genţile şi au încercat să dispară. Pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul N.O.C. a lovit pe agenţii G.M. şi A.I. - aceştia fiind echipaţi cu veste de serviciu inscripţionate „Poliţia de Frontieră” şi executând regulamentar somaţia.

Faţă de această situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 239 alin. (2) C. pen. (două infracţiuni).

Dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. sunt incidente având în vedere gradul de organizare a activităţii infracţionale şi frecvenţa actelor materiale ce o compun.

Pentru considerentele expuse pentru cazul inculpatului L.V. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de contrabandă în infracţiunea prevăzute de art. 221 C. pen.

În ce priveşte cele două infracţiuni de ultraj, prin rechizitoriu acestea au fost încadrate în dispoziţiile art. 239 alin. (3), (4) C. pen. fără a se ţine seama că, anterior comiterii faptelor, art. 239 fusese modificat prin Legea nr. 278/2006. Prin urmare s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul arătat mai sus.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracţiunilor, contribuţia efectivă a inculpatului, precum şi persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are doi copii minori şi a avut o poziţie procesuală oscilantă. Pericolul social concret al infracţiunilor comise a fost evidenţiat de modalitatea de comitere, de amploarea activităţii infracţionale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum şi de implicarea unui lucrător din cadrul poliţiei de frontieră.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare ca urmare a amplorii întregii activităţi infracţionale.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 8 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Pentru considerentele expuse în cazul celorlalţi inculpaţi ce au făcut parte din grupul infracţional a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin încheierea din 19 ianuarie 2007.

Inculpatul N.B.G.

În jurul datei de 17 iulie2006, inculpatul N.B.G., însoţit de soţia sa, a revenit în ţară din Italia, unde fusese la muncă - fiind găzduit de fratele său - inculpatul N.O.C.

După câteva zile de la sosire a fost convins de fratele său să adere la grupul infracţional organizat pentru a beneficia de foloase materiale întrucât intenţiona să-şi construiască o casă. Activitatea infracţională a fost cea descrisă anterior, cu menţiunea că inculpatul nu a agresat vreun lucrător al poliţiei de frontieră cu ocazia surprinderii sale. Probatoriul ce a stat la baza reţinerii acestei situaţii de fapt a fost acelaşi cu cel indicat pentru inculpatul N.O.C.

Inculpatul a solicitat de asemenea schimbarea încadrării juridice a faptei de contrabandă în infracţiunea de tăinuire prevăzute de art. 221 C. pen. Dată fiind înţelegerea preexistentă între inculpaţi (specifică de altfel unui grup infracţional organizat) această cerere a fost respinsă.

Ca şi în cazul inculpatului N.O. sunt incidente prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracţiunilor, contribuţia efectivă a inculpatului, precum şi persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor şi a avut o poziţie procesuală oscilantă. Pericolul social concret al infracţiunilor comise a fost evidenţiat de modalitatea de comitere, de amploarea activităţii infracţionale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum şi de implicarea unui lucrător din cadrul poliţiei de frontieră.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Ţinând seama că se menţin temeiurile avute în vedere prin încheierea din 19 ianuarie 2007 şi dată fiind natura şi complexitatea cauzei (faţă de care nu se poate reţine că măsura preventivă a depăşit o durată rezonabilă) s-a menţinut obligarea inculpatului de a nu părăsi ţara.

Inculpatul N.M.

Inculpatul N.M. este tatăl inculpaţilor N.O.C. şi N.B.G.

În cursul lunii mai 2006, la solicitarea fiului său O., inculpatul a aderat la gruparea infracţională organizată constituită din inculpaţii N.O.C., N.S., L.V., A.I.D. şi cetăţenii ucraineni P.D. şi M.I. Astfel, inculpatul N.O.C., împreună cu inculpatul N.S. aduceau ţigările din pădurea „Goruniş” (din locurile unde erau lăsate de P.D. şi M.I.), până spre marginea acesteia unde erau aşteptaţi de inculpatul N.M. cu atelajul său.

Cu toţii încărcau ţigările în faeton şi le acopereau cu iarba cosită în prealabil de inculpatul N.M., după care, însoţiţi uneori de acesta, le transportau la locuinţa lui N.S.

De asemenea, inculpatul N.M. ţinea legătura telefonic cu fiul său N.O.C., anunţându-l despre prezenţa în zonă a echipajelor poliţiei de frontieră sau a poliţiştilor din cadrul Postului de Poliţie Dersca, precum şi a oricăror persoane suspecte.

Pentru activitatea prestată, inculpatul N.M. a primit de la inculpatul A.I.D. - prin intermediul fiului său O. - sume de bani de ordinul câtorva sute de mii de lei vechi şi mici cantităţi de ţigări.

Această situaţie de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (al căror conţinut şi frecvenţă atestă legăturile dintre membrii grupării şi rolurile prestabilite ale acestora), de declaraţia de recunoaştere a inculpatului (filele 113-114 dosar urm. pen., vol. IX) de declaraţia numitului M.I., de declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor A.I.D., N.O.C. şi N.B.G.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracţiunilor, contribuţia efectivă a inculpatului, precum şi persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit şi a avut o poziţie procesuală oscilantă. Pericolul social concret al infracţiunilor comise a fost evidenţiat de modalitatea de comitere, de amploarea activităţii infracţionale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum şi de implicarea unui lucrător din cadrul poliţiei de frontieră.

Valorificând aceste criterii, instanţa a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 5 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Pentru considerentele repetat expuse în cazul celorlalţi inculpaţi s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

Inculpatul M.V.

În cursul lunii mai 2006, inculpatul M.V. - agent în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani - împreună cu colegul său, inculpatul A.I.D. şi cu inculpaţii N.S., N.O.C., L.V. şi alţii, au constituit un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni de contrabandă cu ţigări de provenienţă ucraineană.

În cadrul grupului inculpatul avea rolul de a furniza informaţii în legătură cu acţiunile de control şi combatere a contrabandei realizate de poliţia de frontieră, respectiv durata şi locul desfăşurării acestora, persoanele participante şi în măsura posibilităţilor identitatea acestora.

În unele cazuri, a participat împreună cu inculpatul A.I.D. la transportul ţigărilor de contrabandă, iar în perioada mai - iunie 2006, la solicitarea sa, cumnatul său G.S.F. (lucrător de poliţie în cadrul IPJ Botoşani) a efectuat un număr de trei - patru transporturi de ţigări de la locuinţa inculpatului N.S. la cea a inculpatului N.O.C.

Cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului au fost găsite două cartuşe de vânătoare în stare de funcţionare. Inculpatul a arătat că le-a găsit în după-amiaza zilei precedente în timp ce se afla la cules de bureţi în pădurea Horlăceni de lângă municipiul Dorohoi şi intenţiona să le predea a doua zi la sediul Sectorului de Poliţie de Frontieră Dorohoi. Această susţinere a inculpatului nu corespunde realităţii întrucât inculpatul avea posibilitatea de a preda cele două cartuşe autorităţilor abilitate chiar în după-amiaza aceleiaşi zile - acesta reîntorcându-se în oraş în jurul orelor 17.00.

Această situaţie de fapt a fost dovedită prin procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (al căror conţinut şi frecvenţă atestă legăturile dintre membrii grupării şi rolurile prestabilite ale acestora), de declaraţia numitului M.I., de declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor A.I.D., N.O.C. şi N.B.G., de fişa postului inculpatului (filele 135-141 dosar urm. pen. vol. X), de tabelul cu misiunile executate de inculpat în perioada 1 mai 2006 - 5 octombrie 2006 (filele 142-153 dosar urm. pen., vol. X), de procesul - verbal de percheziţie domiciliară (filele 118-121 dosar urm. pen. vol. X), de adresa din 31 octombrie 2006 a I.P.J. Botoşani - Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice, din care reiese că inculpatul nu a fost autorizat în cursul anului 2006 pentru deţinere/port şi folosire armă şi muniţie letală (fila 160 dosar urm. pen. vol. X) şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 octombrie 2010 prin care s-a constatat că cele două cartuşe ridicate de la inculpat sunt în stare de funcţionare şi fac parte din categoria muniţiei de vânătoare cu alice, destinată a fi utilizată armelor letale, de vânătoare (filele 162-164 dosar urm. pen. vol. X).

Faţă de această situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., de art. 2481 C. pen. rap. la art. 248 şi art. 146 C. pen. şi de art. 279 alin. (1) C. pen. În ce priveşte forma continuată de săvârşire şi încadrarea faptei de abuz în serviciu sunt aplicabile cele expuse în cazul inculpatului A..

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracţiunilor, contribuţia efectivă a inculpatului, precum şi persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit şi a avut o poziţie procesuală oscilantă. Pericolul social concret al infracţiunilor comise este evidenţiat de modalitatea de comitere, de amploarea activităţii infracţionale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat, de calitatea inculpatului, precum şi de faptul că acesta a implicat în activitatea grupului şi un alt lucrător de poliţie (numitul G.S.).

Valorificând aceste criterii, instanţa consideră că este justificată aplicarea următoarelor pedepse:

- 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. vor fi contopite pedepsele principale şi se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare. Aplicarea acestui spor este justificată de amploarea activităţii infracţionale.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 9 ani închisoare se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcţie în cadrul Poliţiei de Frontieră) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 16 martie 2007.

Situaţia inculpatului M. fiind similară cu cea a inculpatului A., a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Inculpatul S.V.

Inculpatul S.V. locuieşte în oraşul Siret, judeţul Suceava şi are ca preocupare achiziţionarea de ţigări de provenienţă ucraineană atât de la cetăţeni din Republica Ucraina, cât şi de la cetăţeni din România, mai exact din judeţele Botoşani şi Suceava.

Cunoscându-i pe inculpaţii L.V. şi L.D., de la care achiziţionase şi anterior ţigări, inculpatul a continuat să achiziţioneze ţigări de la aceştia şi după constituirea grupului infracţional. În acest scop inculpatul S.V. s-a deplasat în mai multe rânduri pe raza judeţului Botoşani, în zona localităţilor Rogojeşti, Talpa şi Cândeşti, de unde prelua ţigările de contrabandă aduse de inculpaţii L.V. şi L.D. Din probatoriul administrat a reieşit că inculpatul cunoştea provenienţa ţigărilor (aspect clar demonstrat de conţinutul convorbirilor telefonice purtate între inculpatul S. şi inculpaţii L., de măsurile de precauţie luate de inculpaţi pentru livrarea ţigărilor şi de preţul redus al acestora), fără însă a se putea stabili cu certitudine apartenenţa inculpatului la grupul infracţional. În acelaşi interval de timp inculpatul a achiziţionat ţigări cu aceeaşi provenienţă şi de la inculpatul D.V.

Această situaţie de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, de declaraţiile acestuia şi ale inculpaţilor L.V. şi L.D., de procesul - verbal de percheziţie domiciliară (filele 535-539 dosar u.p vol. XI), de procesul - verbal de consemnare a datelor conţinute de telefoanele mobile ridicate de la inculpat (filele 596-609 dosar u.p. vol. XI), două carnete cu menţiuni referitoare la ţigări (ridicate de la locuinţa inculpatului).

Faţă de această situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de contrabandă în infracţiunea prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, aşa cum a fost modificată prin O.G. nr. 54/2010 sau, în subsidiar, în infracţiunea prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006.

Referitor la primul aspect, după cum s-a arătat anterior, nu s-a pus problema unei schimbări de încadrare juridică (care ar atrage reţinerea calităţii de autor al infracţiunii de contrabandă în locul celei de complice). În ce priveşte reţinerea doar a unei infracţiuni de complicitate la forma simplă a infracţiunii de contrabandă s-a constatat din probatoriu că inculpatul a participat la activităţile de contrabandă desfăşurate de inculpaţii L.V. şi L.D., fiind astfel realizată cerinţa unei fapte de contrabandă comisă de două sau mai multe persoane împreună. Prin urmare a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.

Inculpatul S. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constând în aderarea la grupul infracţional organizat. Probatoriul administrat în cauză nu a dovedit însă că activităţile desfăşurate de inculpat (constând în asigurarea unui cumpărător pentru ţigări în baza unei înţelegeri prealabile) ar constitui o componentă a activităţii grupului infracţional organizat, în condiţiile în care inculpatul îi cunoştea doar pe inculpaţii Leonte, fără a se contura vreo legătură cu ceilalţi membrii ai grupării. Aşa fiind, această infracţiune nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului, impunându-se achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret ridicat de pericol social al infracţiunii (evidenţiat de frecvenţa activităţilor infracţionale şi modul concret de desfăşurare a acestora), contribuţia efectivă a inculpatului la comiterea faptelor de contrabandă, precum şi persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor şi a avut o poziţie procesuală oscilantă.

Valorificând aceste criterii, instanţa a considerat că este justificată aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Deşi în sarcina inculpatului s-a reţinut în final doar săvârşirea unei infracţiuni de complicitate la contrabandă în formă calificată, dată fiind amploarea şi frecvenţa acestor activităţi s-a impus menţinerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara.

Inculpatul D.V.

Inculpatul D.V. locuieşte în municipiul Dorohoi şi are calitatea de administrator al SC D. SRL, societate ce are ca obiect de activitate printre altele şi comercializarea materialelor de construcţie.

Inculpatul D.V. îl cunoştea de mai mult timp pe inculpatul A.I.D., ştiind că este angajat al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani şi, începând cu luna mai 2006, a achiziţionat în mod constant ţigările de contrabandă aduse de acesta din zona comunei Dersca, judeţul Botoşani, personal sau prin intermediul inculpaţilor T.M.D. şi T.M.

Ulterior inculpatul D.V. revindea ţigările inculpaţilor S.V., B.C. şi R.C.C., asigurând astfel distribuţia permanentă a acestor bunuri şi continuarea activităţii de contrabandă.

Deşi probatoriul administrat a confirmat că inculpatul cunoştea provenienţa ţigărilor pe care le comercializa, nu a reieşit ca acesta să fi avut cunoştinţă de existenţa grupului infracţional organizat.

Această situaţie de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, de declaraţiile de recunoaştere ale acestuia (filele 89-92 dosar u.p. vol. XII), de procesul - verbal de consemnare a datelor conţinute de telefonul mobil ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare (filele 162-167 dosar u.p. vol. XII), două agende cu menţiuni referitoare la ţigări şi sume de bani (ridicate de la locuinţa inculpatului) şi declaraţiile martorilor B.C., G.G.S., A.V., B.N., D.D., D.D.C. (filele 150-153, 155-159 dosar u.p. vol. XII).

Faţă de această situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. În acest sens s-a dispus schimbarea încadrării juridice, având în vedere că inculpatul nu a colaborat efectiv decât cu inculpatul A., despre care cunoştea cu certitudine că îi livrează ţigări de contrabandă, nefiind astfel îndeplinită cerinţa săvârşirii faptei de două sau mai multe persoane împreună. De vreme ce inculpatul a oferit acest sprijin în baza unei înţelegeri prealabile, nu se poate reţine că fapta sa s-ar încadra în dispoziţiile art. 221 C. pen.

Inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constând în aderarea la grupul infracţional organizat. Din probe a reieşit însă că, deşi inculpatul a cunoscut mai mulţi membrii ai grupului, nu a colaborat efectiv decât cu inculpatul A. (direct sau prin intermediul inculpaţilor T.), fără a avea cunoştinţă despre structura grupului şi fără a contribui în cunoştinţă de cauză la funcţionarea acestuia. Prin urmare s-a reţine că faptele inculpatului nu întrunesc şi elementele constitutive ale infracţiunii sus-arătate.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret de pericol social al infracţiunii (evidenţiat de frecvenţa activităţilor infracţionale), contribuţia efectivă a inculpatului la comiterea faptelor de contrabandă, precum şi persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are trei copii minori şi a avut o poziţie procesuală oscilantă.

Valorificând aceste criterii, instanţa a considerat că este justificată aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Ţinând seama de contribuţia mai redusă a inculpatului şi de lipsa antecedentelor penale, instanţa a considerat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, în condiţiile unei supravegheri specializate conform art. 861 şi urm. C. pen. Prin urmare, în temeiul art. 861, art. 862 şi art. 71 alin. (5) C. pen., executarea pedepsei principale şi a celei accesorii a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 6 ani.

În aplicarea dispoziţiilor art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul urmează a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta lunar la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani, la datele ce vor fi stabilite de acest Serviciu;

- va anunţa Serviciului, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- va comunica Serviciului şi va justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica Serviciului informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Ţinând seama de modalitatea de individualizare a executării pedepsei şi de măsurile stricte de supraveghere impuse inculpatului, instanţa a apreciat că nu se mai justifică menţinerea interdicţiei de a părăsi ţara, măsură ce urmează a fi ridicată.

Inculpatul B.C.

În perioada septembrie - octombrie 2006 inculpatul B.C. a achiziţionat de la inculpatul D.V. mai multe cantităţi de ţigări de provenienţă ucraineană, cunoscând că acestea provin din activităţi de contrabandă. Ulterior inculpatul revindea aceste ţigări altor persoane.

Această situaţie de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (din care reiese că acesta cunoştea provenienţa ţigărilor pe care le achiziţiona, motiv pentru care baxurile erau numite „bombonele”, „cartofi” sau „struguri”), de declaraţiile inculpatului D.V., de procesul - verbal de percheziţie domiciliară, procesul - verbal de consemnare a datelor conţinute de telefoanele mobile ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare (filele 51-69 dosar u.p. vol. XIII).

Faţă de această situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006. Încadrarea juridică corectă este însă cea arătată mai sus, având în vedere că activităţile infracţionale desfăşurate de inculpat sunt ulterioare consumării infracţiunii de contrabandă şi actelor de complicitate la aceasta şi nu au la bază o înţelegere prealabilă. Aşa fiind, nu s-a reţinut că inculpatul a dorit să sprijine activitatea de contrabandă, ci doar obţinerea unui folos material prin revânzarea ţigărilor.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textul de incriminare, gradul concret de pericol social al infracţiunii (evidenţiat în special de conţinutul şi natura activităţii infracţionale), precum şi persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor şi a avut o poziţie procesuală nesinceră.

Valorificând aceste criterii, instanţa a considerat că este justificată aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Ţinând seama de conţinutul concret al activităţii infracţionale şi de lipsa antecedentelor penale, instanţa a considerat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, în condiţiile art. 81 şi urm. C. pen. Prin urmare, în temeiul art. 81, art. 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen., executarea pedepsei principale a fost suspendată condiţionat pe o durată de 4 ani, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Ţinând seama de modalitatea de individualizare a executării pedepsei şi specificul infracţiunii reţinute în sarcina acestuia, instanţa a apreciat că nu se mai justifică menţinerea interdicţiei de a părăsi ţara dispusă prin încheierea din 19 ianuarie 2007, măsură ce urmează a fi ridicată.

Inculpatul R.C.C.

În perioada septembrie - octombrie 2006 inculpatul R.C.C. a achiziţionat mai multe cantităţi de ţigări de provenienţă ucraineană de la inculpaţii D.V., B.C. şi S.V., cunoscând că acestea provin din activităţi de contrabandă.

Această situaţie de fapt a fost dovedită prin procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (din care reiese că acesta cunoştea provenienţa ţigărilor pe care le achiziţiona), de declaraţiile inculpatului D.V., de procesul - verbal de percheziţie domiciliară, de procesele-verbale de investigaţii întocmit la datele de 13 septembrie 2006, 11 septembrie 2006 (filele 45-46, 54-56 dosar u.p. vol. XIV), de procesul - verbal de consemnare a datelor conţinute de telefonul mobil ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare (filele 70-74 dosar u.p. vol. XIV).

Faţă de această situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen., considerentele care stau la baza schimbării încadrării juridice în acest sens fiind aceleaşi ca în cazul inculpatului B.

Valorificând aceste criterii, instanţa a considerat că este justificată aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

În ce priveşte măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara situaţia inculpatului este similară cu cea a inculpatului Baltag, astfel încât s-a dispus, de asemenea, ridicarea ei.

Inculpata N.L.

În perioada mai - august 2006, inculpata N.L. (soţia inculpatului N.S.) a sprijinit efectiv activitatea infracţională desfăşurată de gruparea infracţională organizată compusă din soţul său, împreună cu inculpaţii N.O.C., N.B.G., N.M., L.V., A.I.D. şi M.V., precum şi învinuiţii P.D. şi M.I.

În cadrul grupării inculpata avea rolul de a transmite telefonic informaţii soţului său despre existenţa patrulelor poliţiei de frontieră pe care le observa din curtea locuinţei sale în intervalul de timp în care efectua contrabanda cu ţigări. Totodată îl anunţa pe inculpatul N.M. pentru a aduce la momentul oportun atelajul său la locul stabilit pentru încărcarea ţigărilor şi facilita accesul rapid al atelajului cu ţigări în curtea locuinţei sale, deschizând cu puţin timp înainte porţile gospodăriei.

Această situaţie de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpată (al căror conţinut şi frecvenţă atestă legăturile dintre membrii grupării şi rolurile prestabilite ale acestora), de declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor A.I.D. şi N.O.C.

Faţă de această situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatei săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracţiunilor, contribuţia efectivă a inculpatei, precum şi persoana acesteia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorită, are doi copii minori şi a avut o poziţie procesuală nesinceră. Pericolul social concret al infracţiunilor comise a fost evidenţiat de modalitatea de comitere, de amploarea activităţii infracţionale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum şi de implicarea unui lucrător din cadrul poliţiei de frontieră.

Valorificând aceste criterii, instanţa a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii din data de 5 octombrie 2006.

Inculpaţii T.D.M. şi T.M.

În luna iulie 2006 inculpatul A.I.D. l-a cooptat în grupul infracţional şi pe inculpatul T.D.M., pentru ca acesta să transporte ţigările de contrabandă din localitatea Dersca în localitatea Broscăuţi, la sediul SC D. SRL. Transporturile au fost efectuate cu autoturismele X şi Y, aparţinând inculpatului T. De menţionat că anterior inculpatul A. efectuase personal asemenea transporturi cu autoturismul X.

În luna septembrie 2006, având în vedere că inculpatul T. se afla în străinătate, inculpatul A. a cooptat-o în grup pe soţia acestuia, inculpata T.M. Inculpata avea acelaşi rol ca şi soţul său, şi anume acela de a transporta ţigările de contrabandă din comuna Dersca la sediul SC D. SRL din comuna Broscăuţi. Inculpata a efectuat patru asemenea transporturi, cu autoturismul X.

Această situaţie de fapt a fost dovedită prin procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi (al căror conţinut şi frecvenţă atestă legăturile dintre membrii grupării şi rolurile prestabilite ale acestora), de declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor A.I.D. şi N.O.C. şi de procesele - verbale de consemnare a datelor conţinute de telefoanele mobile ridicate de la inculpaţi (filele 223-237 Dosar u.p. 138D/P/2006, vol. I).

Faţă de această situaţie de fapt în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Apărătorul inculpaţilor a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea de tăinuire prevăzute de art. 221 C. pen., susţinând că inculpaţii nu cunoşteau despre existenţa grupului infracţional organizat, activitatea de transport a ţigărilor fiind una sporadică. După cum reiese din cele expuse mai sus inculpaţii T. au avut un rol bine determinat în cadrul grupului (aspect ce reiese cu certitudine din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice), iar activităţile de transport, deşi mai reduse ca număr, au fost efectuate în baza unei înţelegeri prealabile. Aşa fiind, cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă.

Inculpatul T. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, împreună cu inculpatul A., a cumpărat un microbuz marca V.T. (înmatriculat sub numărul Z) în valoare de 20.000 euro, scopul urmărit fiind în primul rând disimularea originii ilicite a acestei sume. Ca şi în cazul inculpatului A. probatoriul administrat nu a confirmat că inculpatul ar fi urmărit disimularea provenienţei respectivei sume de bani, lipsind acele modalităţi de disimulare specifice infracţiunii de spălare de bani. Prin urmare, s-a constatat că respectiva operaţiune de cumpărare nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracţiunilor, contribuţia efectivă a inculpaţilor, precum şi persoana acestora, care nu posedă antecedente penale, sunt căsătoriţi, au doi copii minori şi au avut o poziţie procesuală nesinceră. Pericolul social concret al infracţiunilor comise a fost evidenţiat de modalitatea de comitere, de amploarea activităţii infracţionale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat şi de participarea la activitatea infracţională a unor poliţişti de frontieră, aspect cunoscut de inculpaţi.

Valorificând aceste criterii, instanţa a considerat că în cazul inculpatului T.D.M. este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 16 martie 2007.

Pentru aceleaşi considerente expuse în cazul celorlalţi membrii ai grupului infracţional a fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

În ce o priveşte pe inculpata T.M., instanţa a apreciat că aplicarea următoarelor pedepse este suficientă pentru îndreptarea acesteia: 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Procedând la soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

Iniţial, constituirea de parte civilă, formulată de Direcţia Generală a Vămilor Iaşi (ulterior Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi) a vizat doar pe unii dintre inculpaţi, potrivit solicitării făcute de organul de urmărire penală. Ulterior partea civilă (stabilită ca fiind Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Naţională a Vămilor) şi-a precizat pretenţiile, solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de 2.451.346 lei.

Cu privire la cuantumul prejudiciului, partea civilă a arătat că dispoziţiile art. 277 din Legea nr. 86/2006 stabilesc fără echivoc care este contravaloarea prejudiciului. Echivalentul în lei al mărfurilor ar reprezenta valoarea totală a acestora la momentul când, pentru respectivele mărfuri, se acordă liberul la vamă sau pentru care ar fi trebuit să se obţină în mod legal liberul la vamă, şi anume:

- valoarea în vamă a acestora, determinată potrivit art. 56 şi 57 din Legea nr. 86/2006 şi în conformitate cu metodele de evaluare a mărfurilor prevăzute în Acordul general pentru tarife vamale şi comerţ 1994;

- contravaloarea taxelor vamale prevăzute în tariful vamal de import al României în vigoare pentru anul 2006;

- sumele datorate cu titlu de accize şi taxă pe valoarea adăugată, prevăzute pentru anul 2006, în cotele stabilite de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În ce priveşte modalitatea de calcul a prejudiciului, prima problemă este cea a cantităţii de ţigări ce trebuie avută în vedere.

Organul de urmărire penală a reţinut că a fost introdusă în ţară prin modalităţile arătate în rechizitoriu cantitatea de 425.575 pachete de ţigări, partea civilă susţinând că în mod corect au fost incluse aici şi ţigările găsite în depozite, cele deja comercializate şi cele plasate anterior cercetărilor în reţelele de distribuţie.

Din acest punct de vedere este de observat, în primul rând, că infracţiunea de contrabandă (în forma incriminată la data comiterii infracţiunilor) constă în introducerea în ţară a anumitor mărfuri. Reiese de aici cu claritate că la calculul prejudiciului pot fi avute în vedere doar aceste mărfuri şi doar o singură dată. Cum la activităţile de contrabandă au participat mai multe persoane, ţigările introduse în ţară peste frontiera verde fiind ulterior transportate în mai multe locaţii, calculul nu poate ţine seama de cantităţile de ţigări ce apar în convorbirile telefonice succesive (în care se face referire în mod repetat la aceleaşi cantităţi de ţigări), ci doar de acele cantităţi cu privire la care se poate aprecia, fără a se aduce atingere principiului potrivit căruia îndoiala va profita doar inculpatului, că au fost introduse în ţară în modalităţile arătate. Prin urmare, cantitatea de ţigări care a fost luată în considerare ca bază de calcul este într-adevăr cea de 164.000 pachete ţigări „M.C.”.

O a doua problemă este cea a stabilirii sumelor ce urmează a fi incluse în prejudiciu. Dificultatea constă în aceea că reglementările cuprinse în Legea nr. 86/2006 fac vorbire atât de datorie vamală (care ia naştere inclusiv prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import), cât şi de echivalent în lei la plata căruia, potrivit art. 277, ar fi obligat infractorul în cazul în care mărfurile care au făcut obiectul infracţiunii nu se găsesc. Deşi niciun text de lege nu a indicat expres care este diferenţa dintre cele două noţiuni, partea civilă a considerat că în echivalentul în lei s-ar include valoarea în vamă, contravaloarea taxelor vamale şi sumele datorate cu titlu de accize şi taxă pe valoare adăugată. A precizat partea civilă că valoarea în vamă ar fi calculată potrivit art. 56 şi 57 din Legea nr. 86/2006, deşi acest din urmă articol include în această valoare o serie de cheltuieli care, în mod vădit, nu pot fi avute în vedere decât la introducerea legală în ţară, cum ar fi cheltuielile de transport, de încărcare, descărcare şi manipulare şi costul asigurării pe parcurs extern. Aşa fiind, instanţa a apreciat că singura modalitate de a stabili valoarea prejudiciului este cea a efectuării unei expertize de specialitate.

Această expertiză (este vorba de cea depusă pentru termenul din 26 ianuarie 2010) a stabilit cu minuţiozitate şi motivat sumele ce trebuie avute în vedere la calcul, făcând cuvenitele referiri la dispoziţiile legale aplicabile. În opinia instanţei această modalitate de calcul este singura care poate fi justificată pe baze legale şi care asigură o reparaţie echitabilă. Prin urmare s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor în sarcina cărora s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de contrabandă (ca autori sau complici) la plata sumei de 522.089 lei.

Măsuri asigurătorii

În cursul urmăririi penale au fost luate măsuri asigurătorii asupra unor bunuri şi sume de bani, măsuri descrise la paginile 132 - 133, respectiv 25 din cele două rechizitorii. În cursul judecăţii au fost admise o parte din cererile formulate de inculpaţi sau alte persoane şi, prin încheierile din 16 ianuarie 2007, 13 februarie 2007, 13 martie 2007, 5 iunie 2007, 3 iulie 2007 şi prin deciziile nr. 194 din 16 aprilie 2007 şi nr. 183 din 14 aprilie 2008 ale Curţii de Apel Suceava s-a dispus ridicarea sechestrului sau restituirea unor sume de bani.

Având în vedere cuantumul prejudiciului stabilit instanţa a constatat că menţinerea măsurilor asigurătorii a fost doar parţial justificată, astfel încât a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra următoarelor bunuri: autoturismul R.S. aparţinând inculpatului A.I.D.; apartament situat în oraşul Siret, str. Laţcu, jud. Suceava, aparţinând inculpatului S.V.

În temeiul art. 118 lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităţilor de ţigări ridicate de inculpaţi şi depuse la Camera de corpuri delicte a I.J.P. Botoşani, iar în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea autoturismelor D. şi VW.T. aparţinând inculpatului T.D.M.

De menţionat că la data de 12 noiembrie 2010, după închiderea dezbaterilor şi lăsarea în pronunţare a cauzei, inculpatul S.V. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, motivând că se impune punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, respectiv din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de un alt art. (nenominalizat) din aceeaşi lege şi din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 270 cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 în infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 modificată prin O.G. nr. 54/2010 şi cu aplicarea art. 13 C. pen.

Examinând această cerere, instanţa a constatat următoarele:

În ce priveşte necesitatea punerii în discuţie a schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, s-a observat, în primul rând, că inculpatul a omis să indice care ar fi noua încadrare a faptei prevăzute de art. 7 din legea nr. 39/2003. În al doilea rând, că schimbarea de încadrare juridică a faptei de contrabandă a fost deja pusă în discuţie la un termen anterior, iar instanţa s-a pronunţat asupra aplicabilităţii în cauză a art. 13 C. pen. în sensul arătat de inculpat, inclusiv asupra necesităţii depunerii unor noi precizări de către expertul desemnat.

Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la apărare al inculpatului, instanţa a constatat că apărătorul ales al inculpatului (avocat T.S.) a fost substituit pe bază de împuternicire de către avocat B.V. Inculpatul nu a formulat obiecţiuni la depunerea acestei împuterniciri de către domnul avocat, care, de altfel, a mai asigurat substituirea colegei sale, fiind la rândul său angajat în dosar pentru inculpatul D.V. Ţinând seama de aceste împrejurări, şi având în vedere că interesele celor doi inculpaţi nu sunt contrare, că domnul avocat a asigurat efectiv apărarea inculpatului (concluziile prezentate în faţa instanţei şi consistenţa acestora fiind pe deplin edificatoare în acest sens) şi că pronunţarea cauzei s-a amânat pentru durata maximă permisă în vederea depunerii de concluzii scrise (posibilitate de care inculpatul s-a folosit, prin depunerea a trei rânduri de asemenea concluzii), instanţa a apreciat că nu s-a produs o încălcare a dreptului la apărare al inculpatului şi că cererea acestuia nu reprezintă altceva decât o încercare de a tergiversa soluţionarea cauzei.

Cu privire la inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 13 C. pen. în sensul arătat de inculpatul S.V.

La data de 7 septembrie 2010 inculpatul S.V. a solicitat recalcularea prejudiciului în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 54/2010 prin care a fost modificat art. 270 din Legea nr. 86/2006, prin introducerea alin. (2), care la lit. a) prevede că va constitui infracţiunea de contrabandă „introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri”. În opinia inculpatului aceste dispoziţii ar fi mai favorabile, astfel încât pentru faptele săvârşite anterior intrării în vigoare a Ordonanţei determinarea valorii pagubei produse nu poate avea loc decât în conformitate cu principiul privind aplicarea legii penale mai favorabile care presupune să se ia în considerare, la incriminarea faptei, valoarea în vamă a produselor sau mărfurilor sustrase controlului vamal.

Analizând modificările aduse prin Ordonanţă, instanţa a constatat că acestea nu fac decât să precizeze variante ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de contrabandă, fără a modifica şi limitele de pedeapsă. De asemenea, unele fapte care anterior modificării constituiau acte de complicitate, au fost incriminate distinct ca fapte de contrabandă. În ce priveşte dispoziţia indicată de inculpat, este de observat că aceasta se referă expres la introducerea de bunuri în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, situaţie care nu se regăseşte în speţă (ţigările fiind introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal).

Pentru aceste considerente şi având în vedere că în cazul inculpaţilor trimişi în judecată pentru complicitate la contrabandă, aplicarea noilor dispoziţii ar echivala cu transformarea acestora în autori ai infracţiunii (calitate care, în principiu mai, este mai grea decât cea a complicelui), instanţa a constatat că dispoziţiile art. 13 C. pen. nu sunt aplicabile în sensul invocat de inculpat. S-a constatat însă aplicabilitatea art. 13 C. pen. în sensul că, pentru inculpaţii trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de complicitate la contrabandă, dispoziţiile în vigoare la data sesizării instanţei şi care atrag judecarea lor în calitate de complici sunt mai favorabile faţă de dispoziţiile în vigoare la data pronunţării, care le-ar atrage calitatea de autori.

2. Împotriva hotărârii amintite au declarat apeluri, în termen legal, partea civilă A.N.A.F. – A.N.V., Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în nume propriu şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, precum şi inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., M.V., N.D., R.C.C., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., S.V., D.V., B.C. N.L., T.D.M. şi T.M.

În motivarea apelului său, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în nume propriu şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat că singura modalitate de a stabili valoarea prejudiciului este cea a efectuării unei expertize de specialitate, greşind în aprecierea acestei expertize.

În motivarea apelurilor, inculpaţii au criticat sentinţa penală apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele pe larg expuse în încheierea de şedinţă din data de 05 septembrie 2011, invocând şi excepţia tardivităţii introducerii apelului declarat de către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi.

Deliberând cu prioritate cu privire la excepţia tardivităţii introducerii apelului declarat de către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, invocată de către inculpaţi, Curtea a constatat că aceasta este nefondată.

Astfel, în conformitate cu disp. art. 363 C. proc. pen. - Termenul de declarare a apelului - „Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.”

Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. În cauzele în care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la înregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. După redactarea hotărârii, instanţa este obligată să trimită de îndată dosarul procurorului, iar acesta este obligat să-l restituie după expirarea termenului de apel.

Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

În cazul prevăzut în art. 362 lit. e), calea de atac poate fi exercitată de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza. Judecarea apelului se face numai după soluţionarea cauzei, afară de cazul când procesul a fost suspendat.”

La termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile cauzei în fond - 05 octombrie 2010, nu a fost prezent vreun reprezentant al părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor (f 1808, vol. VII - dosar fond).

Sentinţa instanţei de fond a fost comunicată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la data de 22 noiembrie 2010, astfel după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare (f 1993, vol. VII - dosar fond).

Este de observat că Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, prin reprezentanţii săi legali, în nume propriu şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, a trimis prin fax, la data de 03 decembrie 2010, apelul declarat împotriva sentinţei instanţei de fond (f 22, vol. I - dosar apel), deci în ultima zi a termenului de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen., calculat în conformitate cu disp. art. 186 C. proc. pen.

De asemenea, Curtea a constatat că la dosarul de apel s-a depus şi împuternicirea nr. 66855/02 decembrie 2010, întocmită de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor, prin care Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi a fost împuternicită să formuleze, să motiveze şi să înainteze, în termenul legal, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, calea de atac prevăzută de lege împotriva sentinţei penale nr. 415 din 17 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul penal nr. 5747/40/2006 (f.162 dos. apel). Această împuternicire a fost înregistrată la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi sub nr. 29849 din 03 decembrie 2010 (f.164 dos. apel).

Susţinerea apărătoarei inculpaţilor M.V., B.C. T.D.M. şi T.M., că la dosar a fost depusă o copie a unui mandat de reprezentare care nu corespunde cu originalul aflat la dosarul cauzei, întrucât diferă semnăturile, nu poate fi primită, atât timp cât nu s-a dovedit că respectivul mandat de reprezentare ar fi fals.

Pentru aceste considerente, Curtea a respins, ca nefondată, excepţia tardivităţii introducerii apelului declarat de către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 415 din 17 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 a Tribunalului Botoşani, secţia penală.

Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

La termenul de judecată din data de 10 august2011, apărătorul inculpaţilor L.V. şi L.D., a invocat faptul că este dată excepţia nulităţii absolute cu privire la compunerea instanţei de fond pe parcursul judecăţii, întrucât în cauză nu a participat un procuror din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, conform Ordinului nr. 863 din 14 iulie2008 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Cabinetul Procurorului General.

Este de observat că motivul de apel sus-menţionat reprezintă o critică a dispoziţiilor relative la participarea procurorului, prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., încălcare prevăzută sub sancţiunea nulităţii şi care, în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin. (3) C. proc. pen., nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.

Având în vedere sancţiunea nulităţii absolute a încălcării dispoziţiilor referitoare la participarea procurorului, Curtea a constatat că se impune a se analiza cu prioritate acest motiv de apel, întrucât în cazul în care se va constata că este întemeiat, soluţia de pronunţat în cauză este desfiinţarea în totalitate a sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, fiind, deci, de prisos, administrarea altor probe în faţa instanţei de apel, întrucât aceasta ar conduce la tergiversarea soluţionării cauzei.

Cu privire la acest motiv de apel, respectiv la încălcarea dispoziţiilor relative la participarea procurorului, Curtea a constatat că la soluţionarea cauzei în fond, a participat procurorul de şedinţă P.M., care nu face parte din structura D.I.I.C.O.T., astfel după cum rezultă din adresa nr. 424/III/13/2011 din 22 august2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Botoşani (f 143 - vol. II, dosar apel).

Ordinul nr. 263/11 iulie2008 privind participarea procurorilor la judecarea cauzelor în care Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a sesizat instanţele de judecată, emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Cabinetul Procurorului General, dispune la art. 1 că „Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din structura centrală, serviciile şi birourile teritoriale participă la judecarea în fond şi în căile de atac în cauzele în care Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a sesizat instanţele de judecată, punând concluzii şi exercitând căile de atac, precum şi la judecarea oricărei cereri adresate instanţelor de judecată în cauzele de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.”

În conformitate cu dispoziţiile art. 7 din acelaşi Ordin, „Dispoziţiile prezentului ordin intră în vigoare la data de 01 septembrie 2008, când îşi încetează aplicabilitatea Ordinul nr. 19/ A din 24 noiembrie 2006 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.”

Curtea a constatat că art. 62 din Legea nr. 304/2004 prevede că:

- „(1) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile în temeiul legii şi este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

- (2) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, în condiţiile legii.

- (3) Procurorii îşi exercită funcţiile în conformitate cu legea, respectă şi protejează demnitatea umană şi apără drepturile persoanei.

- (4) Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităţi publice.”

De asemenea, în conformitate cu disp. art. 64 alin. (1) din aceeaşi lege „Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine”, iar art. 76 din legea sus-menţionată prevede că „În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie emite ordine cu caracter intern.”

Este de observat şi faptul că art. 26 din Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, prevede că dispoziţiile Legii nr. 305/2004 privind organizarea judiciară se aplică în mod corespunzător şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Curtea a constatat că exprimarea legiuitorului nu lasă loc niciunui dubiu cu privire la caracterul imperativ al dispoziţiilor legale sus-menţionate, respectiv „În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie emite ordine cu caracter intern”; „Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine”.

Prin urmare, din coroborarea textelor de lege sus-menţionate, în opinia Curţii a rezultat că era obligatoriu ca la soluţionarea prezentei cauze, care a fost înregistrată pe rolul primei instanţe la data de 28 noiembrie 2006, deci anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 263 din 11 iulie 2008 privind participarea procurorilor la judecarea cauzelor în care Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Cabinetul Procurorului General, să participe un procuror din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

S-a arătat că a aprecia în sens contrar, ar presupune ca prevederile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 304/2004: „Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine” să poată fi interpretate şi în sensul că dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, nu sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, ceea ce nu poate fi admis, atât timp cât textul de lege sus-menţionat este clar şi lipsit de ambiguitate.

Or, în condiţiile în care la soluţionarea cauzei în fond, a participat un procuror de şedinţă care nu face parte din structura Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, rezultă că au fost încălcate dispoziţiile art. 1 din Ordinul nr. 263 din 11 iulie 2008 privind participarea procurorilor la judecarea cauzelor în care Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a sesizat instanţele de judecată, emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Cabinetul Procurorului General, fiind dat, deci, unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., prin încălcarea dispoziţiilor relative la participarea procurorului.

Astfel, art. 197 C. proc. pen. - Încălcările care atrag nulitatea, prevăd că:

- „(1) Încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

- (2) Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

- (3) Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.

- (4) Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului în condiţiile alin. (1), numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

- (5) În situaţiile prevăzute în alin. (1) şi (4), în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în faţa instanţei care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispoziţiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului.”

Prin urmare, dată fiind existenţa unui caz de nulitate absolută, în cauză s-a impus desfiinţarea în totalitate a sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, soluţie justificată de necesitatea respectării dublului grad de jurisdicţie şi de posibilitatea exercitării controlului judiciar în cazul exercitării căilor legale de atac.

Curtea a constatat că în faţa instanţei de apel, la termenul de judecată din data de 08 iunie 2011, inculpaţii N.M., N.O.C. şi N.G.B. au declarat că recunosc comiterea faptelor aşa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanţei şi că doresc să li se facă aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. (f 103 - 105, vol. II - dosar apel).

Având în vedere lucrările dosarului, instanţa de apel a constatat că aceste declaraţii de recunoaştere se coroborează cu ansamblul material probator administrat până în prezent în cauză, în sensul că faptele comise de către inculpaţii N.M., N.O.C. şi N.G.B. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, vinovăţia lor fiind în mod corect stabilită.

Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că începând cu luna decembrie 2005, inculpatul N.O.C. împreună cu inculpatul N.S., a desfăşurat activităţi de contrabandă cu ţigări de provenienţă ucraineană livrate de învinuitul M.I., fiind coordonaţi de inculpatul L.V. În aceeaşi lună, împreună cu inculpatul N.S., inculpatul N.O.C. a discutat cu inculpatul A.I.D. despre posibilitatea săvârşirii altor infracţiuni de acest gen. Din luna mai 2006, cei trei, împreună cu inculpatul A.I.D. au desfăşurat efectiv astfel de activităţi - ţigările fiind introduse în ţară prin pădurea existentă pe teritoriul României şi Ucrainei de către numiţii P.D. şi M.I., prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat.

În jurul datei de 17 iulie2006, inculpatul N.B.G., însoţit de soţia sa, a revenit în ţară din Italia, unde fusese la muncă - fiind găzduit de fratele său - inculpatul N.O.C. După câteva zile de la sosire, inculpatul N.B.G. a fost convins de către fratele său, inculpatul N.O.C., să adere la grupul infracţional organizat pentru a beneficia de foloase materiale.

Inculpatul N.M. este tatăl inculpaţilor N.O.C. şi N.B.G. În cursul lunii mai 2006, la solicitarea fiului său, N.O.C., inculpatul N.M. a aderat la gruparea infracţională organizată constituită din inculpaţii N.O.C., N.S., L.V., A.I.D. şi cetăţenii ucraineni P.D. şi M.I. Astfel, inculpatul N.O.C., împreună cu inculpatul N.S. aduceau ţigările din pădurea „Goruniş” (din locurile unde erau lăsate de P.D. şi M.I.), până spre marginea acesteia unde erau aşteptaţi de inculpatul N.M. cu atelajul său.

Curtea a constatat că prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, care a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, s-a introdus în Codul de procedură penală un nou text normativ, respectiv art. 3201 C. proc. pen.

Potrivit art. 3201 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, judecată ce poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Consecinţa aplicării procedurii simplificate de soluţionare a cauzelor prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., la cererea inculpatului, este dată de legiuitor prin alin. (7), al aceluiaşi text de lege, prin care se prevede că instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Deşi legiuitorul a înţeles să reglementeze această procedură specială în Codul de procedură penală, prin micşorarea limitelor de pedeapsă cu o treime, textul de lege prevăzut de art. 3201 C. proc. pen. dobândeşte şi un caracter de drept material substanţial, fiind o cauză specială de reducere a pedepsei.

Or, potrivit art. 13 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

În aceste condiţii, chiar dacă s-a intrat în cercetarea judecătorească şi cererea inculpatului de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. a survenit după acest moment procedural, Curtea a apreciat că, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unui tratament egal tuturor inculpaţilor şi pentru ca unii dintre aceştia să nu fie neîndreptăţiţi faţă de alţii în raport cu data înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului Botoşani şi de modificările legislative survenite pe parcursul procesului penal, sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 C. pen. rap. la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Deşi în faţa instanţei de apel inculpaţii N.M., N.O.C. şi N.G.B. au declarat că recunosc comiterea faptelor aşa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanţei şi că doresc să li se facă aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., Curtea nu a dat curs solicitării acestora, dată fiind existenţa cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care nu poate nu poate fi înlăturată în nici un mod.

Astfel, ca urmare a încălcării dispoziţiilor relative la participarea procurorului, s-a impus desfiinţarea în totalitate a sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca instanţa de fond să se pronunţe inclusiv cu privire la solicitarea inculpaţilor N.M., N.O.C. şi N.G.B., de a li se face aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., după ce va fi verificată condiţia recunoaşterii săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei.

De asemenea, având în vedere existenţa cazului de nulitate absolută sus - menţionat, Curtea a constatat că la acest moment nu se mai impune analizarea celorlalte motive de apel invocate în cauză, urmând ca acestea să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei de către instanţa de fond.

În ceea ce priveşte măsurile preventive luate în cauză, cu privire la care instanţa de apel are obligaţia să se pronunţe în conformitate cu disp. art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a constatat că a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzute de art. 1451 C. proc. pen. prin decizia nr. 151 din 16 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava faţă de inculpatul A.I.D., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 faţă de inculpatul L.V., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 faţă de inculpatul L.D., prin decizia nr. 151 din 16 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava faţă de inculpatul M.V., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 faţă de inculpatul N.D., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 faţă de inculpatul N.S., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 faţă de inculpatul N.O.C., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 faţă de inculpatul N.G.B., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 faţă de inculpatul N.M., prin încheierea din data de 10 aprilie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 715/40/2007 faţă de inculpatul T.D.M., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 faţă de inculpatul D.V., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 faţă de inculpatul B.C. prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 faţă de inculpatul R.C.C..

Referitor la inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., M.V., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M. şi T.D.M., Curtea a constatat că faţă de aceştia s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, măsură care durează de mai mult de 4 ani.

Potrivit art. 25 din Constituţia României, dreptul la liberă circulaţie în ţară şi în străinătate este garantat, fiecărui cetăţean fiindu-i asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară, iar potrivit art. 53 din legea fundamentală, restrângerea unor drepturi sau a unor libertăţi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, cu condiţia ca această măsură să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o.

Curtea a apreciat că menţinerea faţă de inculpaţii sus-menţionaţi a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, nu ar reprezenta o măsură proporţională cu situaţia care a determinat-o, întrucât restrângerea, în continuare, a libertăţii lor de circulaţie, ar depăşi durata rezonabilă la care se referă art. 5 pct. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Deşi iniţial, prin faptele deduse judecăţii s-a putut provoca o tulburare a ordinii de drept şi o stare de insecuritate în rândul colectivităţii din care inculpaţii fac parte, odată cu trecerea timpului acest pericol s-a diminuat, până la dispariţie.

Având în vedere faptul că în cauză a fost deja pronunţată sentinţa instanţei de fond, precum şi decizia instanţei de apel, fiind administrată o mare parte din probe, Curtea a apreciat că nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea faţă de inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., M.V., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M. şi T.D.M., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, motiv pentru care, în temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a dispus revocarea acestei măsuri.

Referitor la inculpaţii D.V., B.C. şi R.C.C., Curtea a constatat că prin sentinţa penală apelată s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzute de art. 1451 C. proc. pen., măsuri care nu au fost criticate prin apelurile declarate în cauză, astfel încât aceşti trei inculpaţi trebuie să beneficieze în continuare de revocarea acestei măsuri.

Având în vedere soluţia de desfiinţare în totalitate a sentinţei penale atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ce s-a pronunţat în cauză, s-a impus să se dispună şi revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzute de art. 1451 C. proc. pen., dispusă prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 faţă de inculpatul D.V., revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzute de art. 1451 C. proc. pen., dispusă prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 faţă de inculpatul B.C. precum şi revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzute de art. 1451 C. proc. pen., dispusă prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 faţă de inculpatul R.C.C.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile declarate de inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., M.V., N.D., R.C.C., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., S.V., D.V., B.C. N.L., T.D.M. şi T.M. şi de către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în nume propriu şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei penale nr. 415 din 17 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5747/40/2006 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pe care a desfiinţat-o în totalitate şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca în rejudecare să fie avute în vedere şi celelalte motive de apel, pentru a se pronunţa în cauză o soluţie legală şi temeinică.

În temeiul disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din ambele instanţe au rămas în sarcina statului, inclusiv suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul A.I.D. din apel (400 lei - avocat P.F.), s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus în sensul celor arătate în precedent în baza deciziei penale nr. 68 din 20 septembrie 2011.

3. Împotriva deciziei amintite au declarat recursuri în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Suceava şi inculpaţii M.V., S.V., B.C. T.D.M. şi T.M. aducând ample critici de nelegalitate şi netemeinicie.

În temeiul dispoziţiilor art. 3859 pct. 172 şi art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., procurorul a invocat ca motiv de recurs nelegalitatea şi netemeinicia deciziei penale nr. 68 din 20 septembrie 2011 a Curtea de Apel Suceava în sensul greşitei admiteri a apelurilor declarate de inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., M.V., N.D., R.C.C., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., S.V., D.V., B.C. N.L., T.D.M. şi T.M. împotriva sentinţei penale nr. 415 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, în urma desfiinţării sentinţei fondului, în împrejurările în care - în opinia procurorului - nu există cazul de nulitate absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., vizând participarea procurorului în cauză.

O altă critică s-a referit la greşita revocare a măsurilor preventive a obligării de a nu părăsi ţara luate faţă de inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V. şi T.D.M.

În motivarea criticilor avansate, circumscrise cazurilor de casare invocate, procurorul arată că, în adevăr, astfel cum a constatat Curtea, la soluţionarea cauzei în fond de către Tribunalul Botoşani (Dosarul nr. 5747/40/2006) a participat procurorul de şedinţă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, însă în conformitate cu dispoziţiile procedurale în vigoare la data sesizării instanţei.

Se susţine astfel că la judecarea cauzei în fond, prin participarea unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani s-au respectat pe deplin dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului a D.I.I.C.O.T. precum şi dispoziţiile Ordinului nr. 19/ A din 24 noiembrie 2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înfăţişând dispoziţiile cuprinse în Titlul nr. din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu referire la organizarea Ministerului Public, precum şi prevederile Legii nr. 508/2004, înfiinţarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T. - ca structură specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism - procurorul, în expunerea detaliată a motivelor de recurs - concluzionează cu privire la maniera în care se impune a fi interpretată norma reglementată în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004.

Se susţine că norma procesual penală în discuţie trebuie interpretată în sensul că statuează, ca regulă, că în cauzele în care D.I.I.C.O.T. - ca structură specializată - a sesizat instanţa de judecată, procurorii din parchetele de pe lângă instanţele competente au competenţa materială de a participa la judecarea cauzelor în fond şi în căile de atac, de a pune concluzii şi de a exercita căile de atac, în consecinţă, de a îndeplini oricare din atribuţiile prevăzute în art. 63 din Legea nr. 304/2004.

Numai cu titlu de excepţie, procurorul de drept comun nu are competenţă în ipoteza în care procurorul D.I.I.C.O.T. în cauzele pe care le-a instrumentat, încunoştinţează parchetul de pe lângă instanţa competentă şi instanţa că va participa în mod direct la judecată.

Ori, din actele dosarului, nu rezultă că D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Botoşani ar fi solicitat, în cauza de faţă, la un procuror din cadrul acestei structuri specializate să participe nemijlocit la judecată, împrejurare în care - în viziunea recurentei - participarea procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani este temeinică şi legală.

Pe de altă parte, se arată că Ordinul nr. 263 din 11 iulie 2008 prin participarea procurorilor la judecarea cauzelor în care D.I.I.C.O.T. a sesizat instanţa de judecată, ordin emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 67 alin. (3) şi art. 76 din Legea nr. 304/2004 republicată a fost avut în vedere de către instanţa de prim control judiciar doar în parte, respectiv în alin. (1), trecându-se cu vederea prevederile următoare care statuau cu privire la situaţiile exceptate de la obligativitatea participării la judecarea în fond şi în căile de atac a procurorilor D.I.I.C.O.T. în cauzele în care sesizarea instanţei s-a făcut de către D.I.I.C.O.T.

De asemenea, în critica avansată se arată că instanţa de apel a omis a se raporta la dispoziţiile art. 7 din cuprinsul Ordinului evocat, anume data intrării în vigoare a dispoziţiilor acestuia, 1 septembrie 2008, context în care se deduce că în cauzele în care D.I.I.C.O.T. a sesizat instanţa de judecată, înainte de această dată (1 septembrie 2008), în cauzele de competenţă D.I.I.C.O.T., participarea la şedinţele de judecată urma să fie asigurată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 de către procurorii parchetelor de pe lângă instanţele competente.

În fine, un ultim argument adus în sprijinul celor susţinute de către recurenta D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Suceava l-a constituit decizia nr. 21 din 12 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, în sensul în care textul alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 508/2004 se impune a fi interpretat astfel: atunci când procurorul specializat a încunoştinţat parchetul de pe lângă instanţa competentă sau instanţe, că va participa direct la judecarea oricărei cereri adresate instanţei în cauzele de competenţă D.I.I.C.O.T., precum şi la judecarea în fond şi în căile de atac, în cauzele în care instanţa a fost sesizată de D.I.I.C.O.T., operează o restrângere a atribuţiilor procurorului de drept comun.

Cea de-a doua critică adusă deciziei instanţei de prim control judiciar a privit greşita revocare a măsurilor preventive ale obligării de a nu părăsi ţara luate faţă de inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V. şi T.D.M., în condiţiile în care, în opinia procurorului, subzistă temeiurile în baza cărora au fost instituite, iar menţinerea lor e de natură a împiedica sustragerea inculpaţilor de la judecată în căile de atac, iar în caz de condamnare, de la executarea pedepsei.

Se mai arată că desfăşurarea în continuare a procesului penal ar fi drastic îngreunată prin revocarea acestor măsuri preventive, iar în cauză nu poate fi invocată încălcarea dreptului inculpaţilor la liberă circulaţie, din moment ce acest drept a fost restrâns în temei legal.

În considerarea celor expuse, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Suceava în vederea continuării judecării apelurilor.

Recurenţii inculpaţi T.D.M., B.C. T.M. şi M.V. apreciază că instanţa de apel a admis în mod greşit apelul părţii civile fără a stabili cu exactitate dacă acesta a fost sau nu introdus în termen de către A.N.A.F. - singura instituţie cu personalitate juridică ce avea calitatea de a exercita calea de atac, sens în care arată că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu se poate stabili cu certitudine dacă termenul de 10 zile prevăzut de lege a fost respectat, iar pretinsa împuternicire a Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi este de fapt posterioară depunerii declaraţiei de apel.

Pe de altă parte, se susţine că apelul fiind declarat în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor şi nu al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, este oricum inadmisibil, neavând personalitate juridică şi neputând fi parte în proces.

Şi în opinia recurenţilor inculpaţi, soluţia trimiterii cauzei spre rejudecare instanţa de fond este greşită, neputându-se susţine fundamentat existenţa unei nulităţi absolute cu referire la participarea procurorului.

Se arată că nerespectarea unor regulamente interne ale Ministerului Public ori ordinelor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate determina concluzia încălcării dispoziţiilor art. 315 alin. (2) C. proc. pen. privind participarea procurorului la şedinţele de judecată, norme care nu stabilesc o anumită competenţă a procurorului la judecată precum e cazul fazei urmăririi penale.

Recurentul inculpat S.V. critică decizia pronunţată de instanţa de apel prin prisma cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 10, în contextul în care instanţa de prim control judiciar nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi de natură a garanta drepturile lor şi a influenţa soluţia procesului, precum este solicitarea de a se dispune ridicarea sechestrului asigurator înfiinţat prin ordonanţa nr. 92/D/P/2006 din 23 noiembrie 2006 asupra sumelor de bani găsite în locuinţa recurentului cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Se invocă prevederile art. 381 C. proc. pen., potrivit cărora instanţa, cu ocazia deliberării, face aplicarea dispoziţiilor privind măsurile asiguratorii.

Se mai susţine că ordonanţa de aplicare a sechestrului asupra sumelor respective nu există la dosar şi chiar dacă ar exista, instanţa fondului a omis să se pronunţe asupra confiscării sumelor de bani, astfel încât la acest moment, în opinia apărării, indisponibilizarea sumelor de bani este nelegală, producând grave prejudicii.

Examinând decizia recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor aduse, dar şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

În raport cu evaluarea prioritară a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. vizând pretinsa încălcare a dispoziţiilor relative la participarea procurorului la judecată, efectuând propriul demers analitic, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră pe deplin întemeiate criticile aduse de procuror deciziei instanţei de prim control judiciar.

Apreciind că există un caz de nulitate absolută în sensul prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ce nu poate fi înlăturată în niciun mod, urmare a încălcării dispoziţiilor relative la participarea procurorului la judecată şi procedând la desfiinţarea în totalitate a sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Curtea a făcut o greşită aplicare a legii, expunând un raţionament juridic defectuos şi interpretând eronat dispoziţiile Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T., dar şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi Ordinele 19/ A din 24 noiembrie 2006, respectiv 263 din 11 iulie 2008 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, în soluţionarea apelurilor cu care fusese investită, Curtea nu a avut în vedere Decizia nr. 21 din 12 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii.

Astfel, interpretarea sistematică a prevederilor actelor normative evocate, precum şi însuşirea jurisprudenţei Instanţei supreme în materie, determina concluzia că în cauză nu au fost încălcate normele privind participarea procurorului la judecată, ci dimpotrivă participarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani s-a produs în condiţii pe deplin legale şi temeinice.

Corecta interpretare a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), (3) din Legea nr. 508/2004, a dispoziţiilor ce reglementează organizarea Ministerului Public (Titlul III din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară), dar şi a Ordinului 19/ A din 24 noiembrie 2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi constatarea faptului că Ordinul 263 din 11 iulie 2008 a intrat în vigoare la 1 septembrie 2008, anume ulterior sesizării instanţei fondului de către D.I.I.C.O.T. cu prezenta cauză, constituie argumente ce impuneau instanţei de apel concluzia că participarea la judecată a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, respecta exigenţele legii.

Din această perspectivă, critica formulată de recurenta D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Suceava vizând luarea în considerare de către Curte doar a dispoziţiilor art. 1 ale Ordinului 263 din 11 iulie 2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a se ţine seama de următoarele prevederi ale aceluiaşi ordin, prevederi care relevau însăşi, raţiunea emiterii sale, este pe deplin fundamentată.

În adevăr, Ordinul 19/ A din 24 noiembrie 2006 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încetat odată cu intrarea în vigoare a Ordinului nr. 263 din 11 iulie 2008, însă în cauzele în care D.I.I.C.O.T. sesizase instanţa de judecată anterior datei de 1 septembrie 2008 (dată de la care intrau în vigoare prevederile noului ordin) - precum este situaţia în prezenta cauză, în care sesizarea instanţei a avut loc la 27 noiembrie 2006 prin rechizitoriul nr. 92/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Botoşani - participarea la şedinţele de judecată urma să fie guvernată de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004, potrivit cărora competenţa aparţinea procurorilor parchetelor de pe lângă instanţele competente.

În acelaşi sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia evocată în precedent statuând, în interpretarea art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004, că atunci când procurorul specializat a încunoştinţat parchetul de pe lângă instanţa competentă ori instanţa, operează o restrângere a atribuţiilor procurorului de drept comun, în sensul că acesta din urmă nu mai poate intra în cauză. A mai arătat Instanţa supremă că, pe cale de consecinţă, lipsa acestei încunoştinţări menţine drepturi egale pentru procurorii din ambele structuri, de drept comun şi ai D.I.I.C.O.T., context în care instanţa poate doar să aprecieze ca necompetent procurorul de drept comun care, încunoştinţat fiind de D.I.I.C.O.T., continuă să facă prestaţii în dosar şi nicidecum că lipsa încunoştinţării ar exclude procurorul D.I.I.C.O.T. de la urmărirea finalităţii soluţionării cauzei instrumentate de el, dar în care nu a participat în mod direct, nemijlocit la judecată, prin punerea de concluzii.

Prin urmare, în împrejurarea în care în cauză nu s-au încălcat prevederi prin participarea procurorului la judecată şi, pe cale de consecinţă, nu se poate invoca existenţa unei nulităţi absolute în sensul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., soluţia dispusă de instanţa de apel - trimitere a cauzei spre rejudecare instanţei fondului - este nelegală şi netemeinică.

În raport cu criticile aduse de către recurenţii inculpaţi cu privire la aspecte ce ţin de fondul cauzei - respectiv caracterul tardiv al apelului promovat de A.N.A.F., calitatea procesuală a Agenţiei Naţionale a Vămilor, precum şi omisiunea instanţei de prim control judiciar de a se pronunţa asupra ridicării măsurii sechestrului asiguratoriu dispus prin ordonanţa 92/D/P din 23 noiembrie 2006 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acestea nu pot face obiectul controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs, în împrejurarea în care incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. va determina casarea parţială a deciziei penale atacate cu consecinţa trimiterii Curţii în vederea continuării judecăţii apelurilor.

Cu prilejul soluţionării apelurilor, în mod neîndoielnic, instanţa de prim control judiciar se va impune a ţine seama de toate aceste critici.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Suceava şi de inculpaţii M.V., S.V., B.C. T.D.M. şi T.M. împotriva deciziei penale nr. 68 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, casând în parte această decizie şi dispunând trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelurilor aceleiaşi instanţe.

Casarea în parte a deciziei se justifică prin menţinerea dispoziţiilor instanţei de apel cu privire la revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara privind pe inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., T.D.M., D.V., B.C. M.V. şi R.C.C., dispoziţii care, în viziunea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este legală şi temeinică în virtutea considerentelor ce urmează:

Contrar susţinerilor procurorului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază - în urma propriului examen asupra proporţionalităţii măsurii restrictive de drepturi luată faţă de inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., T.D.M., D.V., B.C. M.V. şi R.C.C. - în raport cu situaţia care a generat dispunerea măsurii - că restrângerea, în continuare a libertăţii de circulaţie, este de natură şi în măsură a depăşi durata rezonabilă, astfel cum exigenţele art. 5 pct. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevăd.

În adevăr, astfel cum instanţa de prim control judiciar a constatat, în cazul inculpaţilor A.I.D., L.V., L.D., M.V., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M. şi T.D.M. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara durează de cca 5 ani, iar în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.V., B.C. şi R.C.C. prin sentinţa penală apelată s-a dispus revocarea acestei măsuri, o asemenea dispoziţie neconstituind obiect al criticilor avansate în apel şi în cazul acestor din urmă trei inculpaţi măsura curgând de peste 5 ani.

În conformitate cu art. 139 alin. (2) teza II C. proc. pen. atunci când nu mai există vreun temei legal care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere. În cazul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, revocarea acesteia se examinează şi în raport cu art. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede, în paragraful 2 şi 3, că orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, siguranţă publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

În contextul elementelor ce circumstanţiază cauza de faţă, a aspectelor ce ţin de persoana inculpatului, a stadiului procesual în care cauza se află, măsura preventivă dispusă nu mai poate fi considerată necesară într-o societate democratică şi nici proporţională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

Cât priveşte necesitatea menţinerii măsurii preventive într-o societate democratică, Instanţa europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăţi democratice, în special preeminenţa dreptului. Pe de altă parte, autorităţile judiciare naţionale pot dispune restrângerea libertăţii de mişcare a unei persoane cu respectarea, însă, a principiului proporţionalităţii măsurii şi a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.

Ori, în speţa de faţă, durata de timp substanţială scursă de la luarea măsurii faţă de inculpaţi, respectarea de către aceştia întocmai a dispoziţiilor organelor judiciare, estomparea considerabilă a stării de insecuritate în rândul colectivităţii din care inculpaţii fac parte, odată cu trecerea timpului, precum şi administrarea în mare parte a probatoriului cauzei se constituie în tot atâtea argumente ce întăresc convingerea că măsura preventivă nu mai este proporţională cu situaţia ce a determinat dispunerea ei.

Dintr-o asemenea perspectivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază legală şi temeinică dispoziţia instanţei de apel de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., T.D.M., D.V., B.C. M.V. şi R.C.C.

În fine, onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor intimaţi inculpaţi M.V., B.C. T.D.M. şi T.M. precum şi a intimaţilor inculpaţi A.I.D., L.V., L.D., N.D., R.C.C., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., D.V. şi N.L., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului intimat inculpat S.V. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Suceava şi de inculpaţii M.V., S.V., B.C. T.D.M. şi T.M. împotriva deciziei penale nr. 68 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi dispune trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii apelurilor, aceleiaşi instanţe.

Menţine dispoziţia instanţei de apel cu privire la revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., T.D.M., D.V., B.C. M.V. şi R.C.C.

Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor intimaţi inculpaţi M.V., B.C. T.D.M. şi T.M. precum şi a intimaţilor inculpaţi A.I.D., L.V., L.D., N.D., R.C.C., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., D.V. şi N.L., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 349/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 69/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1232/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1232/2012. Penal