ICCJ. Decizia nr. 69/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr. 69/2012

Dosar nr. 5989/118/2008

Şedinţa publică din 17 ianuarie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 70 din 24 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, in Dosarul penal nr. 5989/118/2008, s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 şi aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamnă pe inculpatul M.I., pentru infracţiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., în referire la art. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 şi aprobată prin Legea nr. 287/2005, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, condamnă pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de iniţiere, constituire a unui grup infracţional organizat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., în referire la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele principale stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare care va fi executată în regim de deţinere.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

2. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 şi aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamnă pe inculpatul C.M., pentru infracţiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

3. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 şi aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamnă pe inculpatul C.D., pentru infracţiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 şi aprobată prin Legea nr. 287/2005, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele principale stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare care va fi executată în regim de deţinere.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

4. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 şi aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamnă pe inculpatul C.C.F., pentru infracţiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă la o pedeapsa de 5 ani închisoare .

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

5. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 şi aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamna pe inculpatul C.V., pentru infracţiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, condamna pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de iniţiere, constituire a unui grup infracţional organizat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., admite, acţiunile civile exercitate de părţile civile A.I., R.I., M.A., S.V., A.S., A.A., M.D., A.S., D.C., M.I., M.A., M.I.:

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., obligă inculpaţii în solidar către părţile civile A.I., R.I., M.A., S.V., A.S., A.A., M.D., A.S., D.C., M.I., M.A., M.I. la contravaloarea în lei la data executării plăţii a sumei de 500 euro.

Admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B.A.:

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., obligă inculpaţii în solidar către partea civilă B.A., la contravaloarea in lei la data executării plăţii a sumei de 500 euro.

la act că părţile vătămate S.G., S.B., P.C., M.B., M.P., N.G., C.R., S.R., L.D., S.V., M.C., M.F., N.G., S.B.A., S.G., S.B.B., M.B., nu s-au constituit parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 1.600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 312/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpaţilor M.I., C.M., C.D., C.C.F., C.V. pentru infracţiunile de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă, faptă prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin OUG nr. 79/2005 şi aprobată prin Legea nr. 287/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. şi constituire a unui grup organizat, faptă prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003. Potrivit rechizitoriului, s-a reţinut că, în cursul anului 2007, pe teritoriul României şi al Spaniei, inculpaţii M.I., C.M., C.D., C.C.F., C.V., au constituit un grup infracţional organizat care se ocupa cu recrutarea unor persoane şi, sub promisiunea oferirii unui loc de muncă în agricultură bine remunerat în Spania, cazare şi masă asigurate, îi exploatau pe aceşti cetăţeni. Această grupare, formată din cetăţeni români, este implicată în activităţi de crimă organizată pe linia traficului de persoane în vederea exploatării la muncă în străinătate, iar cetăţenii exploataţi erau recrutaţi de pe raza judeţelor Giurgiu, Constanţa şi municipiului Bucureşti.

Din materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La începutul lunii septembrie 2007, inculpatul M.I. - în înţelegere cu ceilalţi inculpaţi şi în scopul materializării hotărârii infracţionale - cunoscut drept I., s-a prezentat in localitatea Mangalia unde, pe stradă, a acostat mai multe persoane de etnie rromă cărora Ie-a propus să meargă în Spania, la cules de măsline. Astfel, partea vătămată A.S. recrutată cu această ocazie i-a cerut mai multe amănunte despre această ofertă şi i s-a adus la cunoştinţa că transportul este gratuit, condiţii de cazare decente în locuinţe sau corturi, că li se vor plăti 5 euro pentru o lădiţă de măsline şi 60 de euro la începutul perioadei de muncă, pentru alimente. Cu aceeaşi ocazie, I. i-a spus că va trebui să plătească suma de 300 euro, în trei luni, eşalonat, după ce va începe munca, reprezentând comisI..

Pentru mai multe informaţii despre munca în străinătate, a fost invitat să meargă la patronul M., care locuieşte în localitatea Bolintin. împreună cu alţi 12 bărbaţi, partea vătămată a mers la Bolintin şi au purtat o discuţie cu inculpatul C.M., zis M., care Ie-a spus că la locul de muncă, în Spania, vor încheia un contract de muncă în care vor fi precizate toate aspectele, însă ulterior acest lucru nu s-a mai realizat.

Întrucât era interesat sa muncească pentru a-si întreţine familia, partea vătămată A.S. a dormit o noapte în locuinţa lui M., unde se mai aflau alţi 42 bărbaţi, toţi pregătiţi şi racolaţi de M. şi I. pentru muncă în Spania.

A doua zi dimineaţa au plecat, cu un autocar, toţi cei 42 de bărbaţi şi familia lui M., respectiv soţia şi mama acestuia. Au ajuns în Spania în data de 05 septembrie 2007 în jurul orelor 07,00 când M. Ie-a spus să coboare lângă o plantaţie de măslini. Lângă livadă nu era nici o clădire şi atunci părţile vătămate l-au întrebat pe inculpatul C.M. unde sunt locurile de cazare promise în ţară, însă acesta şi-a schimbat atitudinea faţă de muncitori, la început fiind violent verbal, ulterior chiar lovindu-i pe câţiva dintre ei. Când i s-au solicitat cei 60 de euro promişi pentru alimente, acesta Ie-a răspuns că nu are bani, iar când i s-a amintit de încheierea contractului de muncă, M. s-a supărat şi i-a ameninţat că-i taie cu sabia.

Fiind o livada de măslini, unde nu existau locuri de cazare, părţile vătămate au improvizat nişte corturi din resturi de materiale de construcţie şi folii din celofan, pentru a fi feriţi de ploaie.

A doua zi, potrivit declaraţiei părţii civile A.S. acesta a cules 9 lădiţe de măsline, pentru care trebuia să primească suma de 45 de euro, însă nu a primit nimic.

Hrana era asigurată de inculpatul C. M. şi consta în conserve cu termenul de garanţie expirat şi mezeluri pe care le aducea din gunoaie.

Cei care au îndrăznit să ceară bani pentru munca prestată au fost loviţi de acesta, situaţie ce se regăsea şi în cazul în care munceau mai încet, ocazie cu care erau loviţi de acesta cu sabia sau cu un lemn, pentru a grăbi ritmul.

Din declaraţia părţii civile susmenţionate rezultă totodată că, uneori, mai trecea pe la livadă un cetăţean spaniol care îi dădea bani lui M. pentru munca prestată, iar când banii erau primiţi personal de către muncitori, erau luaţi de M. şi de soţia acestuia.

Părţile vătămate erau păzite în permanenţă de numiţii I., C., D. şi chiar de soţiile acestora, iar starea generată de I. şi M. era una de teroare şi frică.

A mai rezultat totodată din materialul probator administrat că, într-o noapte, inculpaţii au consumat băuturi alcoolice şi, profitând de neatenţia datorată de starea de ebrietate în care se aflau aceştia, toate victimele ce erau cazate acolo au fugit până la o benzinărie din apropiere şi au anunţat autorităţile spaniole care le-au recuperat actele de identitate de la M. A doua zi, părţile vătămate au ajuns la Consulatul României din Sevilla, fiind sprijiniţi să revină în ţară.

Ca urmare a acestui fapt au fost audiaţi 27 de cetăţeni români, dintre care unii în calitate de părţi vătămate, iar alţii în calitate de martori. Cetăţenii români ce au fost audiaţi sunt: B.A., M.I., Mamentali Ismail, M.A., S.G., A.S., M.A., S.R., R.I., A.S., A.I., M.D., A.A., M.F., M.P., L.P.D., S.V., M.B., N.G., D.C., M.C., M.B., S.B., P.C., S.B.A., ca părţi vătămate şi numitul A.I., ca martor.

Partea vătămată A.S. l-a recunoscut pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia D., în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reţine cu exactitate semnalmentele acestuia. La fiecare recunoaştere au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiţii C.M., C.D., C. şi M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă. Partea vătămată A.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Partea vătămată A.I. a declarat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti că la începutul lunii septembrie, l-a cunoscut pe numitul M.I. într-un cartier din Mangalia şi acesta i-a spus că-i poate găsi de muncă în Spania la cules de măsline. Fiind de acord cu această propunere, partea vătămată a plecat din Mangalia împreună cu încă 33 - 34 persoane şi a mers în Bolintin la domiciliul numitului M.

La întâlnirea cu M., acesta Ie-a precizat că trebuie să plătească 300 de euro comisI. pentru găsirea locului de muncă, bani ce trebuiau achitaţi din ceea ce urma să câştige în Spania. Tot M. Ie-a promis că vor avea asigurată cazarea şi masa şi că în Spania vor primi suma de 60 de euro pentru cheltuieli cu transportul şi 4 euro pentru fiecare lădiţă de măsline culeasă. Taxa de 100 de euro pentru transport a fost plătită de M., precum şi asigurarea de sănătate. în momentul în care au ieşit din România, M. Ie-a luat actele de identitate spunând că va avea el grijă de ele.

Ajunşi în Spania pe un câmp, M. Ie-a spus părţilor vătămate că le va amenaja corturi cu saltele, dar, în realitate, muncitorii şi-au improvizat nişte corturi din folii de plastic şi resturi de la materiale de construcţie. în momentul în care victimele s-au declarat nemulţumite de condiţiile mizere în care locuiau, M. Ie-a ameninţat că, dacă vor fugi, „le taie tendoanele". Tot M. Ie-a spus că-i sunt datori cu câte 1.000 de euro, deşi la plecare primise asigurarea că urmează a returna doar 200 euro, 100 euro pentru transport si 100 euro pentru că Ie-a facilitat deplasarea la munca în străinătate.

Programul de lucru era de la ora 04.00 la ora 20,00, iar cu privire la hrana oferită, aceasta era alterată sau luata din gunoaie, dormeau în aer liber, pe pământ.

Partea vătămată a mai arătat că, alături de grupul din care făcea parte, era un alt grup de circa 50 de persoane, persoane care se aflau sechestrate ca si ei, iar numărul supraveghetorilor, persoane ce făceau parte din familiile inculpaţilor era de 20 persoane. Potrivit declaraţiei date de partea vătămata în cursul cercetării judecătoreşti, erau supravegheaţi permanent şi nici telefoane nu le era permis să folosească. Pentru toată perioada cât a stat în Spania, partea vătămată A.I. nu a primit nici o suma de bani.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D. Pentru fiecare recunoaştere în parte au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiţii C.M., C.D., şi M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă. Partea vătămată A.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Potrivit declaraţiei părţii vătămate A.A. a rezultat faptul că la începutul lunii septembrie 2007, în cartierul în care locuia în Mangalia, a venit un bărbat pe care nu-l cunoştea şi l-a întrebat dacă vrea să meargă la muncă în Spania la cules de măsline, spunând că nu o să plătească transportul. De fapt, erau doar bărbaţi M. şi I.M., care erau cu un microbuz în care se mai aflau 2 bărbaţion

Partea vătămată a fost de acord cu propunerea celor doi şi a plecat împreună cu aceştia cu microbuzul şi mai mulţi bărbaţi, în localitatea Bolintin Vale, unde au fost cazaţi la locuinţa lui M.

În locuinţa acestuia se mai aflau în jur de 34 de persoane care, au plecat cu un autocar spre Spania nu înainte însă ca inculpatul C.M. sa le precizeze ca vor primi câte 300 de euro pentru 10 zile de muncă, iar dacă vor munci bine, vor primi câte 1.000 de euro pe lună. De asemenea, Ie-a promis că o să le dea câte 60 de euro la fiecare pentru mâncare.

Când au ajuns în Spania, M. Ie-a spus că nu are bani şi Ie-a dat la fiecare câte 4-5 euro, trecând aceste cheltuieli într-un caiet. Părţile vătămate au fost cazate sub cerul liber, pe saltele rupte şi murdare, iar ulterior au fost şi au adunat din gunoaie mai multe materiale din care şi-au confecţionat corturi. Au fost hrăniţi cu mâncare alterată, adunată din gunoaie şi nu au fost lăsaţi să părăsească plantaţia, fiind păziţi în permanenţă de M., fratele şi cumnatul acestuia care îi ameninţau cu săbiile şi cuţitele.

După 10 zile de muncă, M. Ie-a dat câte 10 euro la fiecare deşi le promisese câte 300 de euro.

În data de 16 septembrie 2007, în jurul orelor 2,00 victimele au reuşit să fugă de pe plantaţie, profitând de starea de ebrietate în care se aflau inculpaţii şi rudele acestora care realizau o supraveghere permanentă.

După ce au fugit în jur de 8 - 10 km, pe câmp, au ajuns la o benzinărie, unde s-au oprit şi au anunţat organele de poliţie spaniole.

În dimineaţa următoare, în jurul orelor 4,00 a venit o dubă în care se aflau M., fratele acestuia şi 2 cumnaţi şi i-au întrebat de ce au fugit cerându-le să se întoarcă. între timp, un alt băiat a sunat la poliţie, care a trimis un echipaj pentru a vedea care este situaţia. Echipajul de poliţie l-a trimis pe M. să aducă în 40 de minute cărţile de identitate ale victimelor, iar acesta s-a conformat.

De aici, părţile vătămate au plecat la Consulatul României de la Sevilla, unde au solicitat sprijin pentru întoarcerea în ţară şi au fost trimişi în România.

Din declaraţia părţii vătămate A.A., rezultă că acesta a reuşit să filmeze cu telefonul mobil mai multe aspecte ale şederii în Spania.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M. şi pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D. Pentru fiecare recunoaştere în parte, au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cei pe care i-a indicat şi numitul M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă. Partea vătămată A.A. se constituie parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Partea vătămată M.I. a arătat că în data de 04 septembrie 2007 în timp ce se afla pe stradă împreună cu mai mulţi vecini şi cunoscuţi, au fost contactaţi de inculpatul M.I., pe care îl cunoştea şi acesta Ie-a propus la toţi să meargă să lucreze în Spania la cules de măsline. Acesta Ie-a spus că se asigură transportul şi cazarea precum şi suma de 50 de euro când ajung la destinaţie, iar pentru munca ce urma să o presteze, vor fi plătiţi cu 5 euro pentru fiecare lădiţă de 12 kg de măsline culese. Pentru aceasta, trebuia să plătească fiecare câte 300 euro, cu titlu comisI., iar aceşti bani urmau să fie achitaţi din banii primiţi pe munca prestată, timp de trei luni.

Partea vătămată M.I. şi încă 12 persoane au fost de acord cu propunerea lui M.I. şi au plecat cu un microbuz în oraşul Bolintin, acasă la un prieten al acestuia, pe nume M. În casa lui M. se mai aflau 30 - 40 de persoane care acceptaseră să meargă să muncească în Spania.

În data de 05 septembrie 2007 dimineaţa, în faţa casei a sosit un autocar în care au fost urcaţi toţi muncitorii şi au plecat spre Spania, iar înainte de trecerea frontierei, M. Ie-a luat actele de identitate, pe care Ie-a păstrat pe toată perioada şederii acestora în Spania. S-a mai arătat în declaraţia acestuia că drumul până în Spania a durat 4 zile, timp în care nu au primit hrană sau apă. Ajunşi la destinaţie, victimele au fost lăsate să doarmă în livadă, iar timp de o săptămână au lucrat de la ora 05,00 dimineaţa până seara în jurul orelor 19,00 - 20,00. De asemenea, nu Ie-a fost asigurat un loc de cazare, motiv pentru care şi-au improvizat ulterior nişte corturi din folie de plastic, iar hrană au primit foarte rar şi aceasta era alterată.

Toţi lucrătorii erau supravegheaţi de I. M. şi de cei 2 cumnaţi ai lui, pe nume C. şi „D.", iar M. era cel care primea banii de la un cetăţean spaniol, pentru munca prestată de muncitori. În a 7 - a zi de muncă, în momentul în care aceştia au cerut să fie plătiţi, un văr de-al lui M. i-a ameninţat cu o sabie, însă au primit suma de 10 euro pentru patru persoane, pentru a cumpăra ceva de mâncare. Văzând condiţiile de muncă, fără cazare, fără hrană, fără a fi plătiţi, toţi cei 27 de muncitori au hotărât să fugă şi astfel, într-o seară în care traficanţii au consumat băuturi alcoolice, au reuşit să fugă, au ajuns într-o staţie de benzinărie şi au cerut ajutorul autorităţilor spaniole. După recuperarea documentelor de identitate de la M., au mers la Consulatul României de la Sevilla, pentru a solicita sprijin şi a se întoarce în ţară.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată M.I. l-a indicat pe numitul M. în persoana inculpatului C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana inculpatului C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reţine cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaştere în parte, au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia efectuării recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiţii C.M., C.D., C. şi M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă. Partea vătămată M.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania, iar în cursul cercetării judecătoreşti a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 500 euro. Potrivit declaraţiei părţii vătămate B.A. a rezultat că în data de 01 septembrie 2007 inculpatul M.I. a venit pe strada G.E. din Municipiul Mangalia unde acesta era cu mai multe persoane şi Ie-a propus să meargă să lucreze în Spania, la cules de măsline, că vor primi 5 euro pentru o lădiţă de măsline şi o primă de instalare de 50 - 60 euro, iar aceştia urmau să plătească un comisI. de 300 de euro pe care-l vor achita în termen de trei luni. Partea vătămată B.A., împreună cu alte 22 de persoane din aceeaşi localitate, au plecat cu un microbuz împreună cu M.I. în oraşul Bolintin Vale şi au mers la domiciliul unei persoane care s-a prezentat cu numele de M., iar în domiciliul acestuia au stat circa trei zile.

În data de 04 septembrie 2007 a mai venit un grup de 13 persoane. în data de 05 septembrie 2007 a venit un autocar în care au fost îmbarcate toate persoanele, iar în Bucureşti a făcut o oprire şi s-au mai urcat încă trei persoane fiind însoţiţi de M., mama acestuia şi cei doi copii ai săi, M.I. şi soţia acestuia. În apropiere de vamă, M. Ie-a luat actele de identitate, pe care Ie-a ţinut la el pe toată perioada şederii victimelor în Spania.

După patru zile de mers cu autocarul au ajuns în Spania, iar de aici, au fost îmbarcaţi într-o dubită condusă de cumnatul lui M., pe nume C. şi au fost duşi la o livadă de măsline. Acolo au întâlnit o persoană mai în vârstă şi care a vorbit cu M. în limba spaniolă, după care M. Ie-a spus că vor lucra la cules de măsline în livadă şi vor fi plătiţi cu 5 euro pentru o lădiţă, iar atunci când M. a fost întrebat unde vor fi cazaţi, acesta Ie-a spus că o să locuiască pe câmp.

A doua zi, M. şi C. le-au spus că programul de lucru este de 12 -14 ore pe zi şi că trebuie să culeagă cât mai multe lădiţe pentru a achita comisI.ul de 300 de euro, care între timp a fost mărit la 1.000 de euro. în permanenţă, muncitorii erau supravegheaţi de I. M. şi cei doi cumnaţi ai săi, pe nume C. şi „D.". M. era cel care primea banii pentru munca prestată de toţi muncitorii de la un cetăţean spaniol în vârstă. în ziua în care M. a primit banii, Ie-a dat 10 euro la patru persoane, pentru hrană.

Văzând condiţiile de muncă, fără cazare, fără hrană, fără a fi plătiţi, toţi cei 27 de muncitori au hotărât să fugă şi astfel au ajuns într-o staţie de benzinărie şi au cerut ajutorul autorităţilor spaniole. După recuperarea actelor de identitate de la M., au mers la Consulatul României din Sevilla şi au fost ajutaţi pentru a se întoarce în ţară.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografii, ocazie cu care partea vătămată l-a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., precum şi pe cumnatul lui M. în persoana lui C.C. Pentru fiecare recunoaştere în parte au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cele trei persoane pe care Ie-a indicat şi numitul M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă. Partea vătămată B.A. se constituie parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania, iar in cursul cercetării judecătoreşti a arătat ca se constituie parte civila cu suma de 500 euro.

Fiind audiat, numitul P.C. în calitate de parte vătămată, acesta a arătat că a fost sunat de un prieten din Mangalia pe nume M.D., care i-a spus că, ştie un individ care se ocupă cu plasarea forţei de muncă în Spania şi i-a cerut să-i comunice dacă doreşte să meargă şi el. După câteva zile a fost sunat de M.D. care i-a spus să vină în Autogara Militari, pentru plecare. Partea vătămată P.C. s-a întâlnit cu M.I. care era însoţit de încă 20 de bărbaţi şi au fost duşi în localitatea Bolintin la casa unui bărbat pe nume M.

Cu această ocazie, a aflat că urma să plece în Spania, la cules de măsline, iar M. s-a oferit să plătească toate cheltuielile, urmând să-i restituie la primul salariu suma de 300 de euro. După trei zile, a venit un autocar în care M. i-a îmbarcat pe toţi, soţia şi cei doi copii ai săi. Cu acelaşi autocar a mers şi M.I. care vorbea cu M. în ţigăneşte şi tot timpul acesta îl striga cu numele de „M.". Drumul până în Spania a durat 4 zile şi a primit de la M. 50 RON pentru a cumpăra ceva de mâncare, iar de dormit au dormit în autocar.

Au ajuns în localitatea Bolullus la o plantaţie de măslini, unde se mai aflau circa 20 de persoane de etnie rromă, care lucrau la cumnatul lui M., pe nume C.. Timp de 3 săptămâni, victimele au dormit pe nişte saltele aşezate direct pe pământ, în câmp. în tot acest timp, M. le aducea mâncare de prin gunoaie şi le trecea într-un caiet ca având datorii pe care urma să le achite la salariu. După 10 zile, au primit 10 euro, restul fiind opriţi de M. pentru mâncarea pe care Ie-a dat-o, ţigări sau alte cheltuieli. După o săptămână, 4 persoane au reuşit să fugă şi au mers la organele de poliţie, care au venit pe plantaţie să recupereze actele de identitate ale celor patru. întrucât erau ameninţaţi şi păziţi în permanenţă de către M. şi cumnaţii acestuia, nimeni nu a zis nimic pentru că nu ştiau limba spaniolă.

Pe data de 16 septembrie, când M. şi cumnaţii lui au adormit ca urmare a faptului că aceştia consumaseră băuturi alcoolice, toţi cei 27 bărbaţi au fugit pe câmp până la o benzinărie, unde au solicitat sprijinul organelor de poliţiei spaniole. La scurt timp, a venit un echipaj de poliţie, care l-a trimis pe M. pe plantaţie să aducă documentele de identitate pe care acesta le reţinuse la venirea în Spania. Părţile vătămate au fost îndrumate să se adreseze misiunii diplomatice române de la Sevilla, care Ie-a facilitat transportul cu un autocar până în România.

Partea vătămată M.B., a declarat că în data de 01 septembrie 2007, la domiciliul său a venit inculpatul M.I., care i-a spus că-l poate lua la muncă în Spania, la cules de măsline şi pentru aceasta trebuie să-i plătească un comisI. de 300 de euro. I-a precizat că va fi plătit cu 5 euro/ lădiţă culeasă, iar cazarea şi masa sunt asigurate de către el. Partea vătămată a fost de acord cu această propunere, rămânând stabilit ca a doua zi să vină şi să-l ia, pentru a pleca în Spania.

Conform înţelegerii, în data de 02 septembrie 2007 M.I. a venit din nou şi I-a luat atât pe el, cât şi pe alte 22 de persoane din Mangalia pentru a-i duce la muncă în Spania, cu un microbuz. Au fost duşi în comuna Bolintin Vale şi cazaţi la domiciliul unui anume M. în care locuia şi familia acestuia. Au rămas la acea locuinţă până în data de 05 septembrie 2007, întrucât atât I., cât şi M. le spunea că nu pot pleca deoarece trebuie să mai aştepte şi alte persoane ca să formeze un grup mai mare. în zilele următoare, au mai fost aduse de către M.I. încă 13 persoane la locuinţa numitului M. După ce au format grupul de 36 de persoane, M. a luat legătura cu o firmă de transport, un autocar transportându-i până în Spania.

La destinaţie, au fost coborâţi din autocarul cu care fuseseră aduşi şi urcaţi într-un microbuz cu care s-au deplasat până în localitatea Boululus, fiind coborâţi într-un în câmp. M. Ie-a precizat că vor rămâne în acel loc, pentru că nu are unde să-i cazeze, urmând să-şi facă singuri nişte corturi. Tot acesta a fost cel care i-a ameninţat, spunându-le că nu au voie să părăsească acel loc, iar dacă vor face acest lucru, „vor plăti cu capul". în acelaşi timp, li s-a spus că nu mai trebuie să plătească un comisI. de 300 de euro, ci de 1.000 de euro, bani pe care urmau să-i achite din sumele câştigate în urma muncii depuse.

Astfel, victimele au fost nevoite să-şi amenajeze corturi din folii din plastic, pungi şi alte obiecte găsite pe acel câmp, iar după ce au reuşit să-şi facă un adăpost, a venit un alt cetăţean român, care vorbea ţigăneşte cu M. şi I. şi care avea o sabie în mână, spunându-le :"cine e tare să iasă în faţă". Întrucât nimeni nu a avut curaj să facă acest lucru, Ie-a cerut să intre în corturi şi să nu mai iasă, lucru pe care l-au şi făcut.

Partea vătămată arată că în acel loc se aflau circa 70 - 80 de persoane, însă nu poate preciza dacă toţi aceştia erau din România.

A doua zi, la orele 04.00 dimineaţa a fost adus microbuzul şi părţile vătămate au fost transportate la muncă, fiind duşi la diverse plantaţii de măslini unde munceau câte 2 - 3 zile, după care se schimba locaţia. Zilnic, munceau de la orele 4 dimineaţă până la 21-21.30 şi aveau stabilită o normă de 13 - 15 lădiţe pe zi. în timpul lucrului, erau supravegheaţi de către soţiile lui M. şi I., persoane care se aflau în Spania, acestea având tot timpul în mână câte o rangă din fier, iar în cazul în care nu realizau norma, erau loviţion

Partea vătămată a mai precizat că nu primea de mâncare zilnic, ci acest lucru se întâmpla odată la 4 zile, iar mâncarea era luată din gunoaie. Partea vătămată a mai precizat că şi-a dat seama de acest aspect, întrucât mâncarea ce Ie-a fost dată mirosea foarte urât şi era strânsă de soţiile cetăţenilor de etnie rromă din gunoaie.

Cu toate că cei care îi supravegheau primeau zilnic bani pentru munca prestată, aceştia nu le plăteau sumele ce li se cuveneau şi le dădeau doar la un interval de câteva zile 10 euro pentru 4 persoane. întrucât nu au mai suportat condiţiile în care erau obligaţi să lucreze, partea vătămată a hotărât, împreună cu ceilalţi cetăţeni români cu care venise, să fugă. Pentru a duce la îndeplinire acest plan, au hotărât ca din banii primiţi să le cumpere băuturi alcoolice traficanţilor şi, în momentul în care aceştia erau în stare de ebrietate, să fugă.

Părţile vătămate au plecat în grupuri de câte 2-3 persoane şi s-au deplasat pe câmp până la o benzinărie, de unde au anunţat organele de poliţie, cărora le-au povestit ce s-a întâmplat. Nu după mult timp, au venit la benzinărie M., I. şi doi cumnaţi ai acestora. Imediat, a venit un al doilea echipaj de poliţie care i-a trimis pe cei 4 să aducă documentele de identitate ale părţilor vătămate, care le fuseseră luate imediat după ajungerea în Spania, de către M. Partea vătămată M.B. a declarat că se constituie parte civilă în cauză, cu o sumă pe care o va preciza ulterior în cursul cercetării judecătoreşti partea vătămată a arătat ca nu se constituie parte civila împotriva inculpaţilor.

Analizând şi declaraţia părţii vătămate S.R. a rezultat că la sfârşitul lunii august 2007, la locuinţa sa s-a prezentat numitul M.I., care locuia cu chirie într-un apartament, vecin cu el, şi i-a propus să meargă să muncească în Spania, la cules de măsline. Cu acea ocazie, a fost asigurat că o să lucreze cu contract de muncă, pe care îl va încheia în Spania, iar pentru fiecare lădiţă de măsline culeasă va primi suma de 4 euro. Aşa fiind, în data de 02 septembrie 2007, împreună cu M.I. şi alte persoane doritoare să lucreze în Spania au plecat cu un microbuz spre Bolintin la o persoană care urma să se ocupe de plecarea lor, pe nume M. După circa 2 zile, au plecat spre Spania cu un autocar însoţiţi fiind de M.I. şi M. Toate cheltuielile de transport au fost suportate de M., acesta spunându-le că ca trebuie să-i achite suma de 300 de euro, eşalonat, din primele venituri obţinute. în data de 08 septembrie 2007, au ajuns în Spania, au fost luaţi cu un microbuz condus de cumnatul lui M. şi au fost duşi la o plantaţie de măslini. Părţile vătămate au fost abandonate într-un câmp, unde au fost nevoite să-şi confecţioneze corturi din saci menajeri şi au băut apă dintr-o fântână în care se aflau reziduuri menajere. Programul de lucru era de la ora 04,00 până seara la ora 20,00.

După aproximativ 10 zile de muncă şi supravieţuire în condiţiile arătate, profitând de neatenţia şi de starea de ebrietate a persoanelor care-i supravegheau, au reuşit să fugă, ajungând la o benzinărie de unde au anunţat organele de poliţie. A doua zi, la acea benzinărie a sosit M. împreună cu alte persoane, care-i căutau şi cu un echipaj de poliţie, care Ie-a recuperat actele de identitate. Au ajuns la Consulatul României din Sevilia şi de acolo au fost transportaţi cu un autocar în România.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reţine cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaştere în parte au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiţii C.M., C.D., C. şi M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă.

Văzând si declaraţia părţii vătămate C.R., a rezultat că, în urmă cu 5 ani, I-a cunoscut pe numitul M.I. din Clejani. Pe data de 02 septembrie 2007, acesta a venit cu un microbuz în cartierul „B." din Mangalia şi a întrebat dacă sunt persoane ce doresc să meargă să muncească în Spania, cu loc de muncă legal, la cules de măsline, că vor avea cazarea şi hrana asigurată, vor primi 60 de euro ca primă de instalare şi că vor primi 4 euro pentru o lădiţă de măsline culeasă, iar ulterior va trebui să-i restituie suma de 300 euro, reprezentând un comision pentru serviciul făcut.

Fiind de acord cu aceste aspecte, 13 persoane au fost urcate într-un microbuz şi au fost duse în localitatea Bolintin la un anume M. Acesta, împreună cu M.I. le-au repetat aceleaşi promisiuni şi în total în curtea lui M. s-au adunat 40 de persoane. A doua zi de dimineaţă, a venit un autocar în care au fost îmbarcate toate persoanele, fiind însoţite de M., mama acestuia şi doi copii minori. Biletele de transport au fost plătite şoferilor de către M.

După ce au ajuns în Spania, victimele au fost transportate cu un microbuz la o fermă de lângă Sevilia. La sosirea în fermă, M. Ie-a cerut actele de identitate şi Ie-a dat mamei sale, cu ei locuind în permanenţă M.I. şi C.. A doua zi dimineaţă M.I., C., „D." ş.a, le-au cerut ca, în termen de o lună să-i restituie fiecare câte 1.000 de euro, spunându-le că a cheltuit aceşti bani pentru ei. Proprietarul fermei făcea plata lunar, dar banii erau luaţi de către M. Când i-au fost ceruţi lui M. banii, acesta îi ameninţa şi chiar îi lovea. în cursul nopţii de 16 septembrie 2007, părţile vătămate au reuşit să fugă şi au ajuns la o staţie de benzină unde au cerut ajutor organelor de poliţie. Poliţiştii i-au îndrumat către un comisariat de poliţie unde să depună plângeri şi le-au oferit informaţii cum să ajungă la Consulatul României.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reţine cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaştere în parte au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiţii C.M., C.D., C. şi M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă.

Potrivit declaraţiei părţii vătămate D.C. rezultă că la sfârşitul lunii august, M.I.V. a venit la domiciliul său din Târgu Jiu şi i-a spus că a primit un telefon de la o rudă de-a lui din Clejani, pe nume M.I., care i-a propus să meargă la cules de struguri, în Spania. La rândul său, M.I.V. I-a sunat pe M.I. din Clejani, care i-a spus că se pot întâlni în Bucureşti. Pe data de 29/ 30 august, au plecat din Târgu Jiu împreună cu M.I.V., cu un autocar.

Ajungând în Bucureşti, M.I.V. s-a întâlnit cu M.I. din Clejani s-au urcat într-un microbuz şi au plecat la Bolintin. După ce s-au adunat aproximativ 38 de persoane, M. Ie-a spus că o să-i ducă la un loc de muncă stabil, la cules de măsline şi că vor primi 4 euro pentru o lădiţă de măsline culeasă, că o să primească 60 de euro ca primă de instalare, iar pentru serviciile lui va trebui să plătească fiecare câte 300 de euro, eşalonat, pe timp de 3 luni. După ce au ajuns în Sevilia, au fost preluaţi de fratele lui M. pe nume „D.", care avea un microbuz de culoare albă şi cu care a făcut mai multe curse. Programul de lucru era de la 4 dimineaţa până seara la 20,00. Văzând condiţiile de muncă, fără cazare, fără hrană, fără a fi plătiţi, toţi muncitori au hotărât să fugă şi astfel au ajuns într-o staţie de benzinărie, de unde au cerut ajutorul autorităţilor spaniole. După recuperarea actelor de la M., au mers la Consulatul României, pentru a fi ajutaţi să se întoarcă în ţară.

Partea vătămată Ş.B. declară că în data de 29 septembrie 2007, a venit la domiciliul său M.I. din Clejani şi i-a spus lui şi altor vecini că-i poate ajuta să plece în străinătate la muncă, la cules de măsline. Acesta Ie-a spus că în Spania, pentru munca prestată vor primi 10 euro pe un coş de măsline, că vor primi salariu pentru munca depusă la interval de 10 zile, că vor dormi în corturi în condiţii bune. Tot acesta Ie-a spus că trebuie să se strângă un grup de 50 de persoane pentru a putea pleca în Spania. în ziua de 02 septembrie 2007, în jurul orei 9,00, M.I. a venit cu un microbuz în care au fost îmbarcate 25 de persoane care au plecat către Bolintin Vale. Ajunşi aici, au fost cazaţi la un prieten de-al lui M.I., pe nume M., care Ie-a spus că transportul va fi asigurat de el, dar în Spania va trebui să-i înapoieze suma de 300 de euro reprezentând comisI.ul său pentru serviciul efectuat.

Pe drum către Spania, au fost însoţiţi de M., mama acestuia şi cei doi copii şi M.I. şi soţia sa. Programul de lucru era de la orele 8 dimineaţa, până seara la orele 20,00. După un timp, patronul Ie-a dat plicul cu salariul, dar imediat după plecarea acestuia plicurile le-au fost luate de M. După ce au ajuns în Spania, M. Ie-a luat actele de identitate şi Ie-a spus că, de fapt, datoria către el s-a ridicat la suma de 1300 de euro, reprezentând comisI.ul lui. A doua oară când au fost plătiţi de patronul spaniol, banii le-au fost luaţi din nou de către M. şi familia sa, şi datorită condiţiilor de cazare, hrană şi a programului de muncă s-au hotărât să fugă. Când M. şi familia lui se aflau în stare de ebrietate au reuşit să fugă pe câmp până au ajuns la o benzinărie unde au fost ajutaţi de organele de poliţie pentru a-şi recupera actele de identitate şi îndrumaţi către Consulatul României din Sevilia.

Partea vătămată N.G. declară că, în data de 02 septembrie 2007 în timp ce se afla la domiciliu, a fost vizitat de numitul M.I. care i-a propus să plece în Spania, la muncă.

I s-a spus că deplasarea până în Spania se va face gratuit, că locurile de cazare sunt decente, condiţiile de muncă umane şi că vor fi plătiţi cu 4 euro pentru o lădiţă de măsline culeasă, iar la destinaţie vor primi pentru început 60 euro pentru a-şi cumpăra alimente şi ulterior, când vor primi salariul urma să oprească de la fiecare suma de 300 euro în trei luni. în ziua de 02 septembrie 2007, au plecat din municipiul Mangalia în jur de 26 de persoane, însoţite de M.I. în oraşul Bolintin Deal la locuinţa unui bărbat pe nume M. în locuinţa respectivă au stat două zile, timp în care acesta a mai racolat bărbaţi care doreau să muncească în străinătate. în vamă, la ieşirea din România, M. şi M.I. Ie-a adunat actele de identitate pe care Ie-a prezentat autorităţilor vamale române. Când au ajuns în Spania, au constatat că nimic din ceea ce le spusese în România nu era adevărat.

Au fost cazaţi în livadă în corturi improvizate şi au primit alimente adunate din gunoaie. Părţile vătămate au muncit timp de 9 zile şi nu au primit nici un ban, iar atunci când îi întrebau pe M. şi I. erau ameninţai cu sabia şi li se spunea că trebuie să muncească 6 luni şi să-i restituie 1.000 de euro pentru transport şi comisionul cuvenit pentru deplasare.

După nouă zile de muncă în condiţii inumane, de cazare şi de lipsa remuneraţiei, s-au hotărât să fugă de pe plantaţie şi să se întoarcă în ţară. într-o noapte, în jurul orei 01.30 au mers pe jos circa şase kilometri până la o staţie de benzină, iar lucrătorii din staţie au anunţat patrulele de poliţie care l-au găsit pe M. şi i-au luat actele de identitate ale tuturor bărbaţilor cu care venise din ţară. Poliţiştii spanioli le-au înmânat actele de identitate şi i-au îndrumat către Consulatul României.

În cauză, s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată l-a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reţine cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaştere în parte au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiţii C.M., C.D., C. şi M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă.

Din declaraţia vătămate M.C. a rezultat că, pe la jumătatea lunii august 2007, în timp ce se afla la verii săi M.P. şi M.D. din Mangalia, a aflat că se caută muncitori cu ziua pentru curăţarea plajei. între timp, fratele acestuia, M.I., zis „ I." din localitatea Clejani a venit în Mangalia cu scopul de a recruta oameni dornici să meargă la lucru în Spania, la cules măsline. Astfel, a aflat de la acesta că un lucrător urma să primească câte 4 euro pentru fiecare lădiţă de măsline culeasă, cazare într-o casă cu toate utilităţile, iar la sosirea în Spania va primi suma de 60 euro pentru mâncare.

Fratele său i-a spus că cel care se va ocupa de toate acestea, este un prieten de-al său din Bolintin Vale, pe nume M. Când a fost întrebat cât trebuie să plătească pentru aceasta, M.I. i-a spus că la întoarcerea în România va trebui să-i plătească lui M. suma de 300 de euro fiecare. Astfel, în data de 02 septembrie 2007, au plecat din Mangalia cu un microbuz închiriat de M.I., până în localitatea Bolintin Vale la domiciliul lui M., unde se mai aflau în jur de 36 de persoane. M. Ie-a confirmat încă o dată oferta lui M.I., precizându-le că nu le va cere nici un ban înainte, ci numai după întoarcerea în România şi, cu aceeaşi ocazie, Ie-a cerut cărţile de identitate, spunându-le că îi trebuie pentru a le cumpăra bilete pentru transport.

În data de 05 septembrie 2007, în faţa casei lui M., a sosit un autocar al firmei SC L.T. SRL din Satu Mare, în care s-au urcat toate persoanele, inclusiv membrii familiei, fiind aproximativ 50 de persoane. în autocar, şoferii, care erau în număr de 3, i-au dat lui M. mai multe asigurări de sănătate, pe care acesta Ie-a ţinut la el împreună cu cărţile de identitate ale părţilor vătămate. în momentul în care s-a ajuns în punctul de frontieră Borş, M. a înmânat fiecărei persoane asigurarea de sănătate şi cartea de identitate, iar după ce au trecut frontiera, acesta Ie-a adunat din nou. La frontiera francezo - spaniolă, M. a făcut acelaşi lucru. La intrarea în Spania, M. Ie-a dat câte 10 euro la fiecare, pentru a-şi cumpăra ceva de mâncare şi nu 60 de euro aşa cum le promisese iniţial. De atunci nu au mai primit nicio sumă de bani de la acesta. în Spania, autocarul a oprit în apropierea unei benzinării şi de acolo au fost luaţi cu un microbuz condus de cumnatul lui M., pe nume C., care i-a transportat pe toţi, făcând mai multe curse, într-o localitate de lângă Sevilla. De îndată ce au ajuns, M. Ie-a spus că în acea livadă va trebui să doarmă şi astfel au fost obligaţi să-şi improvizeze corturi din celofan şi alte resturi de materiale, s-au spălat cu apă dintr-o fântână care era plină cu resturi menajere, iar toaleta era improvizată într-o groapă acoperită cu o folie. în următoarea zi, M. Ie-a spus că suma pe care trebuie să i-o plătească fiecare dintre ei este de fapt 1.000 de euro şi va trebui să o achite cât mai repede, pentru că şi el a luat bani cu dobândă şi trebuie să-i dea înapoi.

A mai arătat că timp de 8 zile, victimele au muncit în condiţii insalubre şi fără a primi nici o sumă de bani. Programul de lucru era de la orele 04,00 dimineaţa până în jur de orele 22,00 şi nu primeau mâncare decât la prânz, aceasta fiind constituită din conserve alterate şi alte alimente care I erau adunate din gunoaie.

Pe perioada lucrului, erau supravegheaţi de către M.I. şi alte rude ale acestuia cum ar fi C. şi „D." care îi ameninţau pe cei care nu lucrau mult. Partea vătămată mai arată că erau ameninţaţi în permanenţă şi cei ce îi supravegheau purtau bâte de baseball, cozi de lopeţi, săbii, cuţite.

După aproximativ trei zile de muncă, proprietarul spaniol a făcut o primă plată, dar banii au fost luaţi de către D., fratele lui M. După încă 5 zile, s-a făcut o nouă plată însă de această dată, banii au fost luaţi de către M. care nu a dat nici un ban nimănui. După aceasta, a început să consume băuturi alcoolice şi profitând de această situaţie, în jurul orei 1,30 noaptea, părţile vătămate au fugit ajungând la o benzinărie, de unde au cerut ajutorul poliţiei spaniole. Organele de poliţie spaniole i-au cerut lui M. să le înapoieze victimelor cărţile de identitate şi au fost îndrumaţi să meargă la Consulatul României din Sevilla. Partea vătămată a precizat că-i poate recunoaşte după fotografie pe cei care l-au obligat să muncească sub ameninţări şi fără a fi remuneraţion

Din procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere după fotografie, rezulta ca partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D. Pentru fiecare recunoaştere în parte au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Partea vătămată M.C. s-a constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 300 de euro. iar in cursul cercetării judecătoreşti a arătat că nu se constituie parte civilă.

Partea vătămată M.P. declară că, la sfârşitul lunii august 2007, aflându-se la muncă în Mangalia, la firma de salubrizare „U.", vărul său M.I. din comuna Clejani, jud. Giurgiu i-a propus să meargă la muncă în Spania, la cules de măsline, spunându-i că o să lucreze cu contract de muncă pe care îl va încheia acolo, o să-i asigure cazare într-o casă şi pentru fiecare lădiţă de măsline culeasă, o să primească suma de 4 euro.

Totodată, i-a comunicat faptul că o să ajungă în Spania prin intermediul unei persoane pe nume M., care locuieşte în Bolintin Vale, jud. Giurgiu, persoană la care vărul său M.I. a lucrat la construcţia casei.

Ulterior, M.I. I-a contactat telefonic şi i-a spus că vrea să meargă la cules de măsline în Spania, de faţă mai fiind şi fraţii lui, M.D., M.F. şi M.I. zis „V." (M.I.V.), domiciliaţi în Mangalia, cu excepţia ultimului care are domiciliul în Tg. Jiu şi în prezenţa unchiului său S.G.

Părţii vătămate i s-a mai spus faptul că, pentru intermedierea plecării în Spania îi datorează suma de 300 euro, sumă pe care urma să o achite lui M. la întoarcere în România, iar până la primul salariu o să primească de la el suma de 60 euro pentru mâncare.

În data de 02 septembrie 2007, împreună cu S.G., M.C. şi alte persoane, aproximativ 30, au fost luaţi de M.I. din Mangalia cu un microbuz de culoare albă al cărui număr de înmatriculare nu-l cunoaşte, şi duşi la locuinţa lui M. din Bolintin Vale, judeţul Giurgiu.

După 3 zile de cazare în locuinţa mai sus-menţionată, au plecat spre Spania cu un autocar al firmei SC L.T. SRL cu sediul în Satu Mare, cheltuielile de transport fiind achitate de către M., urmând ca toţi să-i restituie această sumă de bani la destinaţie, din primele venituri obţinute

În data de 08 septembrie 2007, au ajuns în Spania, în localitatea Bullullos de LamitatI., situată la aproximativ 15 km de Sevillia. In această localitate, au fost lăsaţi la o benzinărie, după care a fost preluaţi şi transportaţi cu un microbuz de culoare albă al cărui număr de înmatriculare nu l-a reţinut, condus de către C. cumnatul lui M., într-o zonă cu livezi de măslini. La această destinaţie, M. Ie-a comunicat faptul că îi datorează câte 1.000 de euro şi nu 300 de euro cum se înţeleseseră, sumă pe care o va plăti eşalonat, câte 250 de euro la 10 zile, iar în loc de 60 de euro, bani pentru mâncare, au primit 10 euro/ 4 persoane pentru 10 zile.

În pofida celor convenite cu M. cu privire la spaţiile de cazare care urmau să fie asigurate într-o casă, au fost abandonaţi în câmp fiind nevoiţi să-şi confecţioneze nişte corturi din saci de plastic găsiţi în gunoaie. Programul de lucru începea dimineaţă la orele 4.00 şi se încheia la orele 20,00 iar în acest interval de timp nu primeau nici un fel de mâncare, apa de băut era obţinută dintr-un puţ părăsit în care se aflau reziduri menajere, mai mult, erau obligaţi şi ameninţaţi să muncească de către M. împreună cu rudele acestuia care aveau asupra lor săbii, cuţite şi alte asemenea corpuri contondente.

În zilele de salariu, banii pe care trebuiau să-i primească erau colectaţi fie de către M., fie de alte persoane din anturajul acestuia al căror nume nu-l cunoaşte, iar în momentul în care le solicita hrană şi drepturile băneşti cuvenite erau bătuţi, ameninţaţi cu sabia de către M. şi oamenii acestuia.

După aproximativ 10 zile de muncă în condiţiile arătate mai sus, împreună cu celelalte persoane au reuşit să părăsească acel loc ajungând în apropierea unei benzinării de unde au anunţat poliţia. La scurt timp, a sosit un echipaj de poliţie care i-a sfătuit să rămână acolo pentru ca să fie în siguranţă. în dimineaţa următoare, în locul unde se aflau, a venit M. împreună cu alte persoane ale căror nume nu le cunoaşte, iar la scurt timp a sosit un alt echipaj de poliţie, care Ie-a recuperat actele de identitate şi Ie-a sugerat să meargă la consulatul României din Sevillia pentru a fi ajutaţi să ajungă în ţară.

A mai precizat faptul că M.I. împreună cu soţia sa M. au rămas în Spania.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M. şi pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D. Pentru fiecare recunoaştere în parte au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cei pe care i-a indicat şi numitul M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 300 de euro, iar în cursul cercetării judecătoreşti a arătat că nu se constituie parte civilă.

Din declaraţia părţii vătămate M.A., rezultă că, la data de 02 septembrie 2007, pe o stradă învecinată cu cea pe care locuieşte, era un bărbat de etnie rromă care spunea că poate oferi locuri de muncă în Spania, pe bază de contract şi că a mai dus o serie de cetăţeni români în această ţară. Fiind de acord să plece la muncă în străinătate, partea vătămată şi încă 12 persoane, i-au dat actele de identitate, acelui bărbat, iar acesta i-a transportat cu o dubită în localitatea Bolintin Vale unde au fost cazaţi pentru o noapte şi de unde au fost preluaţi de către M.I. şi M. în locuinţa respectivă, partea civilă a aflat că unul dintre cei doi, respectiv M.V., era frate cu unul dintre cei care urmau să meargă la muncă, şi anume M.C. S-a plecat către Spania chiar de la acea adresă, iar biletele au fost puse la dispoziţie de către M. şi M.I. care de asemenea, au plecat şi ei în Spania.

Când au ajuns în Spania, nu exista nici un spaţiu de cazare, nu se asigura hrana, au fost conduşi pe o plantaţie unde au fost nevoiţi să-şi construiască singuri corturi în care să locuiască. Totodată, M. şi M.I. au afirmat că trei luni ar trebui să muncească gratis, iar banii să-i dea lor pentru achitarea contravalorii transportului şi a celorlalte cheltuieli. Pe timpul nopţii, erau păziţi de M.I. şi M. sau alte persoane din anturajul acestora, pentru a nu pleca din tabăra improvizată, cu toate că actele erau în continuare în posesia traficanţilor. De asemenea, hrana pe care o primeau era formată de fapt din resturi alimentare, provenind probabil de la gunoi, dormeau pe nişte saltele pe care le găsiseră aruncate prin zonă, nu erau condiţii pentru a se putea spăla sau pentru a-şi satisface nevoile fiziologice şi nu au primit nici un ban conform înţelegerii. în noaptea de 15 septembrie 2007, profitând de faptul că cei care-i păzeau au consumat băuturi alcoolice, victimele au fugit printr-o pădure până au ajuns la o staţie de benzină, unde au cerut ajutor. în prezenţa poliţiştilor spanioli şi după discuţiile purtate cu aceştia, M. a fost obligat să le restituie actele de identitate. Poliţiştii spanioli i-au îndrumat către Consulatul de la Sevilla.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată l-a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., iar cu privire la fratele acestuia „D.", la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reţine cu exactitate semnalmentele acestora. A fost întocmit procesul verbal şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiţii C.M., D., C. şi M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă. Partea vătămată M.A. s-a constituit parte civilă în cursul cercetării judecătoreşti cu suma de 500 euro pentru munca depusă rămasă neretribuită.

Partea vătămată M.I. a declarat că la data de 02 septembrie 2007, s-a hotărât să meargă la muncă în străinătate, respectiv în Spania, în urma unei propuneri spontane a unui rrom pe nume M.I.

Acesta a venit în cartierul unde locuieşte partea vătămată cu un văr de al său, pe nume M.P., afirmând că are nevoie de persoane care vor să muncească în Spania, la cules de măsline. împreună cu alţi vecini şi însoţiţi de M.I., au plecat în Bolintin Vale, unde au fost cazaţi timp de 3 zile în casa numitului M., iar după două zile au mai fost aduşi la aceeaşi adresă şi alţi rromi din Mangalia.

Inculpatul M. a asigurat hrana celor care se aflau în locuinţa sa, iar la plecare a achitat biletele pentru transport către Spania. După ce au trecut graniţa în Spania, M. a strâns toate actele de identitate de la cei din autocar. în Spania, au fost conduşi în localitatea Bollullus, unde nu existau spaţii de cazare, ba mai mult au fost conduşi pe plantaţie şi au fost nevoiţi să-şi construiască singuri adăposturi din folii de celofan ce acopereau saltele găsite abandonate în zona respectivă. în Spania nu au fost întocmite contracte de muncă, aşa cum li se promisese, iar discuţiile cu proprietarii spanioli erau purtate de M. şi de apropiaţii săi care primeau sumele de bani pentru munca prestată de către victimele traficului. Programul de lucru începea la orele 04,00 şi se termina în jurul orelor 21,00. După câteva zile, nu s-au schimbat condiţiile de cazare, nu existau toalete, apă curentă, hrana adusă era de fapt constituită din resturi alimentare, conserve expirate şi, de asemenea, nu primeau nici un ban pentru munca prestată, conform înţelegerii.

Dat fiind faptul că M., I. şi apropiaţii lor se purtau urât cu muncitorii, ameninţându-i şi pe unii chiar agresându-i, purtând asupra lor bâte, răngi, cuţite, săbii, s-au hotărât de comun acord cu ceilalţi muncitori, să fugă. în noaptea de 15 septembrie 2007, atunci când cei care-i supravegheau s-au îmbătat, au profitat şi au fugit printr-o pădure până la o benzinărie, unde au cerut ajutor organelor de poliţie spaniole, cu ajutorul acestora obţinând actele de identitate de la M., iar după aceea au plecat către Consulatul României din Sevilia.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată l-a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reţine cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaştere în parte au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiţii C.M., C.D., C. şi M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă. Partea vătămată M.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Fiind audiat numitul M.B., în calitate de parte vătămată, acesta a declarat că, la începutul lunii septembrie, se afla la socrul său în Mangalia unde a venit un individ pe nume I. care a spus că a fost trimis de patronul său pe nume M., pentru a căuta bărbaţi care doresc să meargă să muncească în Spania, la cules de măsline. Tot I. Ie-a spus că vor fi plătiţi cu 5 euro pentru o lădiţă de măsline culeasă, şi că vor avea cazarea asigurată, iar hrana o vor plăti din banii câştigaţi şi la început vor primi 60 de euro pentru a plăti hrana până la primul salariu. Tot acesta Ie-a spus că deplasarea în Spania se face pentru o perioadă de trei luni, iar dacă treaba merge bine se mai poate prelungi cu încă trei luni şi, de asemenea, Ie-a spus că la sfârşitul perioadei de trei luni fiecare va trebui să-i plătească lui M. câte 300 de euro, pentru că i-a ajutat să muncească în Spania şi pentru că Ie-a plătit transportul.

Înainte de a pleca în Spania, au fost găzduiţi pentru o noapte la locuinţa lui M. din Bolintin, unde de mai aflau 25 de bărbaţion După trei zile de mers cu autocarul au ajuns în Spania, unde au fost aşteptaţi de către rudele lui M., care îl ajutau la supravegherea celor ce lucrau în livadă.

Victimele au fost lăsate să doarmă sub cerul liber, fiind nevoiţi să-şi improvizeze nişte corturi din cartoane şi folii din plastic. în aceste condiţii au muncit timp de 10 zile, permanent supravegheaţi de M. şi rudele acestuia. în ziua de 15 septembrie 2007, au aflat că proprietarul livezii îi dăduse banii lui M. pentru munca prestată de muncitori iar atunci muncitorii i-au cerut lui M. să-i plătească, însă acesta Ie-a răspuns că trebuie să mai muncească până vor strânge suma de 1.000 de euro pe care i-o datorează fiecare.

Nemaisuportând condiţiile de muncă şi cazare, hrana primită, pe timpul nopţii, profitând de faptul că M. şi rudele sale dormeau, au reuşit să fugă şi au ajuns la un PECO, unde au cerut ajutor. Organelor de poliţie spaniole, care s-a deplasat la livada de măslini, determinându-l pe M. să vină la PECO şi să aducă actele de identitate ale părţilor vătămate. M. Ie-a adus actele de identitate, dar Ie-a reproşat că vor să-l bage în puşcărie.

În perioada cât a muncit la acea plantaţie de măslini, partea vătămată a efectuat câteva fotografii cu telefonul mobil, a corturilor improvizate în care dormeau. S-a procedat de către organele de urmărire penală la copierea unor imagini filmate cu telefonul mobil de către partea vătămată şi la redarea sub forma unor planşe foto a imaginilor înregistrate. Partea vătămată mai declară că M. este şeful tuturor celor implicaţi şi că tot acesta discuta cu cetăţeanul spaniol care era proprietarul livezii de măslini. în ziua de 16 septembrie 2007, victimele au ajuns la Consulatul României din Sevilia, unde au adus la cunoştinţă cele întâmplate şi au cerut ajutor.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată l-a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., precum şi pe cumnatul lui M., pe nume C. în persoana lui C.C. Pentru fiecare recunoaştere în parte au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cei trei pe care i-a indicat şi numitul M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă.

Potrivit declaraţiei părţii vătămate M.A. rezultă că la începutul lunii septembrie, l-a cunoscut pe numitul I., care i-a propus să meargă în Spania la cules de măsline. în data de 05 septembrie 2007 a plecat împreună cu I. şi încă 34 de persoane către locuinţa patronului din Bolentin Vale, pe nume M.

Acesta a fost cel care Ie-a precizat că trebuie să-i plătească suma de 300 de euro fiecare, comisI. pentru găsirea locului de muncă şi tot el Ie-a precizat că în Spania vor avea asigurată cazarea şi hrana şi că vor primi suma de 60 de euro pentru cheltuieli, urmând să fie plătiţi cu 4 euro pentru fiecare lădiţă de măsline culeasă.

Cheltuielile de transport şi asigurările de sănătate au fost plătite de M., iar la ieşirea din ţară acesta a strâns toate cărţile de identitate ale părţilor vătămate, spunând că o să le păstreze la el.

Ajunşi în Spania, au constatat că trebuia să doarmă pe câmp, sub cerul liber, fiind nevoiţi să-şi construiască singuri nişte corturi, de la M. primind nişte saltele murdare. Când au încercat să-i reproşeze lui M. condiţiile de cazare, acesta i-a ameninţat că „le taie tendoanele" spunându-le că, oricum, sunt datori faţă de el cu suma de 1.000 de euro fiecare.

Programul de lucru era de la orele 04,00 până seara la orele 20,00, mâncarea pe care o primeam era stricată, iar apa o luau dintr-o fântână plină de gunoaie.

Datorită acestor condiţii, într-o noapte când M. şi ceilalţi care-i supravegheau erau sub influenţa băuturilor alcoolice, au reuşit să fugă până la o benzinărie unde au fost ajutaţi de nişte poliţişti care i-au îndrumat să ajungă la Consulatul României din Sevilia.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., precum şi pe cumnatul lui M., pe nume C. în persoana lui C.C. Pentru fiecare recunoaştere în parte au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cei trei pe care i-a indicat şi numitul M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă. Partea vătămată M.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania şi a prejudiciului cauzat, periclitarea sănătăţii şi a vieţii, iar ulterior in cursul cercetării judecătoreşti a arătat ca se constituie parte civila cu suma de 500 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Partea vătămată S.G. a susţinut declaraţiile celorlalte părţi vătămate şi a arătat că, în urmă cu aproximativ 2 luni de zile de la momentul sosirii în Mangalia, a lucrat împreună cu nepotul său M.I. la o casă situată în comuna Bolintin Vale, judeţul Giurgiu la un individ pe nume M.

În seara zilei în care M.I. a sosit în Mangalia, toată familia s-a reunit la fratele său M.M., ocazie cu care nepotul M.I. Ie-a spus că vine din partea lui M. din Bolintin Vale şi că are să le facă o propunere. La această discuţie au luat parte toţi membrii familiei, prilej cu care nepotul M.I. i-a informat că M. poate să-i ajute să mergem în Spania la muncă.

Inculpatul M.I. Ie-a comunicat că M. urma să le întocmească toate formalităţile în momentul în care ajungeau în Spania, respectiv contract de muncă şi dreptul de rezidenţă, că urmau să beneficieze de cazare într-o casă cu mai multe camere, că vor primi fiecare suma de 60 euro în vederea cumpărării de alimente pentru primele zile de muncă. De asemenea, acesta i-a informat că pentru efortul depus de M. trebuie să-i dea acestuia un comisI. în sumă de 300 euro, sumă pe care aveau să o plătească la întoarcerea în ţară. Tot la întoarcerea în ţară ar fi trebuit să-i restituie lui M. şi cei 60 de euro pe care îi primeau pentru hrană.

Partea vătămată nu s-a hotărât să dea curs acestei propuneri pe loc şi au mai trecut aproximativ 2-3 zile timp în care a continuat să meargă la cules de struguri.

În acest interval de timp, inculpatul M.I. a umblat singur prin Mangalia pentru a căuta şi alte persoane care ar fi fost dispuse să meargă la cules de măsline în Spania.

După cele 2-3 zile, M.I. a plecat împreună cu M.P. în comuna Bolintin Vale, cu scopul de a lua bani de la M., bani ce aveau să fie folosiţi pentru închirierea unui mijloc de transport care să conducă persoanele interesate să meargă la muncă, din Mangalia în localitatea Bolintin Vale.

Revenind în Mangalia, inculpatul M.I. a închiriat un microbuz. Având în vedere că îl cunoştea pe M.I. ca fiind o persoană serioasă, iar condiţiile prezentate de acesta păreau avantajoase, a luat hotărârea de a merge la muncă în Spania prin intermediul lui M.

În seara zilei de 02 septembrie 2007, au ajuns în corn. Bolintin Vale şi au fost cazaţi toţi la domiciliul lui M., unde au stat aproximativ 3 zile.

Inculpatul M. Ie-a confirmat că este vorba de cules de măsline, că vor primi câte 4 euro pentru fiecare, lădiţă, că vor fi cazaţi într-o casă mare, că vor primi la sosirea în Spania suma de 60 euro pentru alimente, că el se va ocupa în Spania de întocmirea contractelor de muncă şi de obţinerea dreptului de rezidenţă şi că pentru serviciile sale urma să-i plătească la întoarcerea în ţară un comisI. în sumă de 300 euro. Totodată, acesta Ie-a precizat că el va acoperi cheltuielile de transport şi că la revenirea în ţară trebuia să-i restituie şi cei 60 euro primiţi anterior.

După ce au ajuns in Spania s-au odihnit 2-3 ore, după care au plecat să caute lemne şi celofan pentru a ridica corturi. In acea seară au dormit în corturile confecţionate de ei şi precizează că în cortul în care a dormit el au mai stat şi alte 7 persoane.

A doua zi dimineaţă, M. i-a informat că în loc de 300 euro reprezentând comisionul pe care îl stabiliseră la plecarea din ţară acesta Ie-a cerut 1.000 euro de persoană, pe care trebuia să-i achite în 4 tranşe câte 250 de euro, după fiecare 10 zile de muncă.

Totodată, a constatat că deşi le spusese că le va plăti cu 4 euro pentru fiecare lădiţă de măsline culese, acolo nu se făcea calculul la lădiţe, ci la un butoi care avea aproximativ 30 - 40 kg.

Văzând acestea, părţile vătămate s-au declarat nemulţumite, iar ca răspuns M. a început să-i ameninţe spunându-le că îi bate, că îi omoară şi că trebuie să muncească ca să-i restituie banii.

Partea vătămată a mai arătat ca alături de M. mai erau încă 2 persoane care erau puse de către acesta să-i păzească pe muncitori pentru ca aceştia să nu fugă şi care aveau asupra lor bâte şi săbii, avertizându-i că dacă intenţionează să fugă, „le vor rupe picioarele".

Acesta a mai arătat că la livadă, în afară de acest grup, mai erau şi alţi români care munceau la fel, dar nu cunoaşte alte amănunte cu privire la aceştia. Din acel moment, de frică, au început să lucreze crezând totuşi că vor fi plătiţi pentru munca prestată.

După ce au trecut 7 zile în care au muncit de la 4 dimineaţa până la ora 20.00 proprietarul livezii a venit şi i-a dat soţiei inculpatului M. plicurile cu bani pentru munca prestată de fiecare dintre ei, plicuri ce ar fi trebuit să le fie înmânate părţilor vătămate.

Aceasta i-a dat plicurile soţului său M., însă acesta Ie-a dat la fiecare numai câte 5-10 euro pentru mâncare, restul de bani oprindu-i şi spunându-le că reprezintă o parte din comisI..

Pe perioada celor 7 zile, partea vătămată a primit de la M. o dată la 2-3 zile alimente care proveneau din gunoaie, iar apa pe care Ie-o dădea era adusă dintr-o fântână în care pluteau scutece de copii precum şi alte reziduuri.

Condiţiile de muncă erau foarte grele, iar oamenii lui M. îi obligau să umple 6-7 butoaie de măsline pe zi, ameninţându-i că în caz contrar vor fi bătuţion

În cauză părţii vătămate i-au fost prezentate mai multe fotografii, în vederea recunoaşterii după planşă foto a vreunuia dintre traficanţi, ocazie cu care acesta a indicat fotografia numitului C.M., ca fiind cel pe care-l cunoaşte sub numele de „M.,fapt ce rezulta din procesul verbal ataşat la dosarul cauzei . În cursul cercetării judecătoreşti a arătat ca nu se constituie parte civilă.

Declaraţia părţii vătămate R.I. se coroborează cu declaraţiile celorlalte părţi vătămate si civile, ca de altfel cu întregul material probator. Astfel acesta a arătat că în data de 2 septembrie 2007, în cartierul unde locuieşte în Mangalia, a venit un cetăţean pe nume M.I., care a spus că poate să-i găsească un loc de muncă în Spania, la cules de măsline.

Împreună cu alte 13 persoane, au fost urcaţi într-un microbuz şi au fost duşi la Bolintin Vale, acasă la numitul M. Acolo erau mai mulţi bărbaţi, iar M. Ie-a spus că trebuie să-i plătească suma de 300 euro fiecare drept comisI. pentru găsirea locului de muncă şi tot acesta Ie-a spus că în Spania vor avea asigurată cazarea şi masa, că vor primi suma de 60 de euro pentru cheltuieli cu transportul şi că vor fi plătiţi cu 4 euro pentru fiecare lădiţă de măsline culeasă. Taxa de 100 euro pentru transport precum şi asigurarea de sănătate în valoare de 85 000 lei au fost plătite de M. La ieşirea din România, M. a strâns toate cărţile de identitate sub pretextul că el o să aibă mai bine grijă de ele.

Ajunşi în Spania, au fost duşi pe o plantaţie de măslini, iar M. Ie-a spus că o să le dea nişte corturi şi saltele. Până la urmă, au primit de la M. doar saltele, iar corturile au fost improvizate din diferite materiale. în momentul în care au încercat să se plângă de condiţiile mizere în care stăteau M. Ie-a spus că dacă încearcă să fugă, „le taie tendoanele" şi că, oricum îi sunt datori cu suma de 1.000 de euro fiecare, pe care o să-i achite din sumele câştigate la culesul de măsline. Programul de lucru era de orele 04,00 dimineaţa până la orele 20,00, iar plata era de 4 euro pentru o lădiţă de măsline culeasă. Banii urmau să-i primească la un interval de 10 zile, iar din aceştia M. îşi oprea un comisI. de 250 de euro, pentru achitarea datoriei de 1.000 de euro. M. îşi nota într-un carneţel hrana pe care Ie-o aducea urmând ca ulterior să-şi oprească banii cheltuiţion

Datorită acestor condiţii, într-o noapte în jur de ora 01,00 - 02,00 s-a hotărât să fugă, în timp ce M. şi ceilalţi ai lui erau sub influenţa băuturilor alcoolice. Astfel, au ajuns la o benzinărie, fiind ajutaţi de organele de poliţie şi îndrumaţi cum să ajungă la Consulatul României din Sevilla.

Partea vătămată R.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Fiind audiată, partea vătămată S.V. a precizat că, în cursul lunii septembrie 2007, a venit la domiciliul său din Mangalia numitul M., pe care-l cunoştea mai de mult şi l-a întrebat dacă vrea să meargă în Spania, la cules de măsline, spunându-i că va lucra cu contract de muncă. După câteva zile, partea vătămată a plecat cu un autobuz al firmei SC A. SA, însoţit de „S." şi de M. Cei doi i-au promis că-i vor caza în corturi, dar când au ajuns în Spania, i-au dus în satul Bolullos şi i-a lăsat sub cerul liber, fiind nevoiţi să -şi confecţioneze singuri corturi, din lemn şi folie de celofan.

În acest sat, au stat aproximativ 3 săptămâni, muncind de dimineaţa până seara târziu. Erau hrăniţi cu conserve stricate, pe care îi puneau să le plătească cu 3-4 euro. Deşi munceau câte 15-16 ore pe zi, banii erau luaţi de la patronul plantaţiei de măsline de către soţiile numiţilor „ S." şi „ M.", iar ei nu primeau nici un ban.

În data de 16 septembrie 2007, cei doi au primit banii de la patron şi Ie-a dat câte 10 euro la fiecare. „S." şi „ M." le-au luat cărţile de identitate când au intrat în Spania şi nu le-au dat voie să iasă din satul respectiv, fiind ameninţaţi de aceştia cu sabia şi cuţitul.

În dimineaţa de 16 septembrie 2007, întrucât cei doi s-au îmbătat, au reuşit să fugă.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reţine cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaştere în parte au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiţii C.M., C.D., C. şi M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă. Partea vătămată S.V. se constituit iniţial parte civilă cu suma de 300 euro, iar ulterior cu suma de 500 reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

De asemenea, din declaraţia părţii vătămate M.F., a rezultat că la începutul lunii septembrie, a venit M.I., vărul său, care l-a întrebat dacă vrea să meargă în Spania la cules de măsline, cu contract de muncă, spunând că-i va plăti cu 5 euro/lădiţă.

La câteva zile, au plecat mai mulţi băieţi la Bolintin, unde au locuit în casa numitului M.C. o perioadă de 4 zile, pentru a se strânge 40 de oameni. După ce s-au strâns 40 de oameni, au plecat din Bolintin cu un autocar, însoţiţi de C. M. şi familia acestuia, până în Spania. Iniţial, acesta Ie-a spus că le va găsi o locuinţă, dar în realitate au locuit pe un câmp dormind pe nişte saltele, sub cerul liber. Ulterior, au strâns din gunoaie materiale şi şi-au construit singuri un fel de corturi. Timp de 3 săptămâni, au muncit de la 4 dimineaţa până la 7 seara. Patronul plantaţiei le dădea plicurile cu bani, care imediat le erau luate de soţia lui M., de fiica lui M. şi de cumnaţii acestuia C. şi „D." care-i ameninţau cu săbiile, şi astfel le luau toţi banii.

M.C. le dădea câte 10 euro la 4 persoane pentru mâncare sau le aduceau conserve stricate din gunoaie. în data de 16 septembrie 2007, părţile vătămate au reuşit să fugă şi a ajuns în ţară.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., pentru fiecare recunoaştere în parte fiind ataşate procesele verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiţii C.M., C.D., C. şi M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă. Deşi partea vătămată M.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 de euro, reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania, în cursul cercetării judecătoreşti a arătat ca nu se mai constituie parte civila.

Partea vătămată S.B. a arătat că la începutul lunii septembrie, a aflat că mai mulţi cetăţeni din Mangalia au fost recrutaţi de un individ pe nume M.I., pentru a munci în Spania la cules de măsline şi a decis să plece si el.

Precizează partea vătămată că inculpatul M.I. Ie-a făcut cunoscut că transportul, cazarea şi masa sunt asigurate şi acolo vor primi 5 euro pentru fiecare lădiţă de măsline culeasă, precum şi că urma să primească suma de 60 de euro la sosire în Spania, pentru a avea până la primul salariu. Pentru acest serviciu, toţi cei care plecau în Spania, trebuia să-i achite numitului M. suma de 300 de euro. Părţile vătămate au fost cazate în localitatea Bolintin, la domiciliul lui M., de unde au plecat spre Spania cu un autocar.

M. a ridicat cărţile de identitate şi Ie-a păstrat asupra sa, cu excepţia situaţiei când trebuiau prezentate la vamă. La plecarea din România, M. Ie-a promis părţilor vătămate că le va face contracte de muncă pentru a nu avea probleme cu poliţia spaniolă. Ajunşi la plantaţia de măslini, victimele nu aveau voie să iasă în oraş sau să dea telefoane, iar de mâncare primeau mâncare adunată din gunoaie pe care M. o trecea pe un caiet cu un preţ stabilit tot de el. După o săptămână, au primit 10 euro pentru patru persoane. Dacă încercau să-i spună că sunt nemulţumiţi, M. îi ameninţa şi le spunea că trebuie să facă ce vrea el până când îi vor da datoria, care acum nu mai era de 300 de euro, ci de 1.000 de euro pentru fiecare persoană. Pe plantaţie, au dormit sub cerul liber pe nişte saltele vechi, iar ulterior şi-au construit din folii şi alte resturi, nişte corturi.

După trei săptămâni, partea vătămată s-a hotărât să fugă împreună cu celelalte persoane, au prins un moment în care M. şi prietenii lui s-au îmbătat şi au adormit, au fugit pe câmp, aproximativ 30 de persoane, până au ajuns la o benzinărie şi au sunat la poliţie pentru a-i ajuta să-şi recupereze documentele de identitate.

Procedându-se la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reţine cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaştere în parte au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiţii C.M., C.D., C. şi M.I. sunt principalii vinovaţi de traficarea lui în Spania şi exploatarea lui la muncă. A arătat ca nu se constituie parte civila ci doreşte ca aceştia să suporte rigorile legii.

Partea vătămată L.D.P. a arătat că M., din Bolintin Vale era prieten cu inculpatul M.I., pe care l-a trimis după forţă de muncă în oraşele Constanţa, Medgidia şi Mangalia.

Inculpatul M.I. a prezentat spus părţilor vătămate situaţia potrivit cu care M. îi poate duce şi le poate asigura un loc de muncă pe termen de trei luni în Spania, în schimbul sumei de 300 euro, pe care trebuia să-i plătească la sfârşitul celor trei luni, că le oferă cazare şi hrană. Fiind de acord cu aceste condiţii, partea vătămată a acceptat, însă, ajungând acolo, a constatat că nimic din ceea ce i s-a precizat în ţară nu era adevărat. Erau ţinuţi în corturi, erau forţaţi să mănânce ce le dădeau traficanţii, pentru mâncarea primită fiind trecuţi cu datorii astfel încât, partea vătămată s-a considerat sechestrata iar munca sa exploatată.

Partea vătămata a mai arătat că în momentul în care îşi arătau nemulţumirea faţă de modul în care sunt trataţi, puşi să muncească, erau lovite în aşa fel încât să nu li se lase semne. Ca urmare a acestor întâmplări, atât partea vătămată, cât şi celelalte persoane cu care venise din România, au hotărât să fugă si pentru ca într-o seară cei care răspundeau de livada în care erau sechestraţi au consumat băuturi alcoolice, profitând de această situaţie, în jurul orelor 02,00, au fugit şi au apelat la poliţie, care i-a ajutat să-şi recupereze cărţile de identitate. Deşi partea vătămată L.D.P. s-a constituit iniţial parte civilă cu suma de 300 euro, reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania, ulterior a arătat ca nu se mai constituie parte civilă.

Potrivit declaraţiei părţii vătămate M.D., la începutul lunii septembrie 2007, a venit în oraşul Mangalia vărul său M.I., care locuieşte în „Clejani" şi l-a întrebat dacă vrea să meargă în Spania, la cules de măsline, cu contract de muncă. Fiind de acord cu propunerea făcută, după câteva zile au plecat mai multe persoane cu un microbuz, la Bolintin Vale, la locuinţa lui M.C., unde au locuit timp de 3 zile până s-au strâns 50 de persoane. Numitul M.I. Ie-a zis că, din salariul obţinut în prima lună, trebuia să-i dea fiecare câte 300 de euro, reprezentând comisI.ul său.

Când au plecat spre Spania, M.C. Ie-a spus că vor locui într-o casă cu toate condiţiile, în afară de curent electric. După ce au ajuns acolo, au fost cazaţi chiar în livada în care munceau, pe nişte saltele rupte, luate din gunoi.

După ce au ajuns în Spania, M. Ie-a luat la toţi cărţile de identitate, spunându-le că îi datorează câte 1.000 de euro, comisI.. Victimele munceau în jur de 15-16 ore pe zi, împărţiţi pe mai multe grupuri, li se aducea mâncare de la gunoi, iar pentru aceasta li se cereau bani, sume pe care ei nu le aveau, motiv pentru care erau trecuţi într-un caiet cu datorii.

La sfârşitul săptămânii, patronul spaniol le dădea câte un plic pe care era scris numele fiecăruia, dar nu au văzut ce sumă era în plicuri, pentru că imediat plicurile erau luate de soţia lui M.C.

Erau ameninţaţi cu săbiile şi cu cuţitele de M., de fratele lui, D. şi de cumnatul acestuia, pe nume C.

După aprecierea sa, plătind fiecare coş de măsline cules la 5 euro, consideră că trebuia să fie plătit cu suma de 600 de euro/ săptămână. Partea vătămată M.D. se constituie parte civilă cu suma de 500 euro, reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Partea vătămată A.S. declară că la începutul lunii septembrie 2007, l-a cunoscut pe numitul I., care i-a propus să lucreze în Spania la cules măsline, de faţă fiind şi alte persoane care erau interesate şi ele de acest lucru.

Acesta Ie-a spus că vor fi plătiţi cu 5 euro pentru o lădiţă de măsline, dar mai multe detalii le vor primi de patronul său pe nume M. La scurt timp, mai multe persoane au plecat împreună cu I. la patronul acestuia, care avea domiciliul în Bolintin Vale şi care Ie-a precizat că vor lucra pentru el, urmând să-i achite suma de 300 de euro, comisI.ul lui, şi 60 de euro pentru transport.

După trei zile, timp în care au stat la M. acasă, au plecat în jur de 47 de persoane către Spania, însoţiţi fiind de M., mama şi copiii acestuia, I. şi soţia lui. Când au ajuns în Spania, M. Ie-a cerut cărţile de identitate, motivând că o să aibă el grijă de ele ca să nu se piardă.

Ajunşi în Spania, au observat că nu aveau nimic din ceea ce le promisese M., mai mult, acesta Ie-a precizat că au o datorie de 1.000 euro faţă de el. întrucât şi-au exprimat nemulţumirea faţă de condiţiile găsite, M., împreună cu oamenii săi, i-au ameninţat.

Programul de lucru era de la orele 04,00 până seara la orele 19,00, timp în care victimele culegeau aproximativ 8-10 lădiţe cu măsline pe zi. După 8-9 zile de muncă, nici unul dintre ei nu au primit vreun ban pentru munca prestată.

Văzând aceasta, partea civilă s-a hotărât să fugă împreună cu alte persoane şi astfel au ajuns la o benzinărie, unde au fost ajutaţi de poliţiştii spanioli şi tot de aceştia au fost îndrumaţi să ajungă la Consulatul României din Sevilla. Partea vătămată A.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Din declaraţia martorului A.I. rezultă că, la începutul lunii septembrie 2007, un prieten din localitatea Mangalia, pe nume S.V., i-a spus că o cunoştinţă de-a sa, pe nume M.I. ar putea să-i ajute să meargă în Spania, la cules de măsline. I. răspândise prin oraş zvonul că în oraşul Bolintin există o persoană pe nume M., care are multe relaţii în Spania şi le poate oferi locuri de muncă în agricultură. Pe data de 2 septembrie, l-a contactat pe I., care pregătise un microbuz pentru a-i transporta la locuinţa lui M. pe cei care doreau să plece la muncă în Spania, fiind asigurat că acest M. este un om de încredere.

Împreună cu încă 11 persoane din Mangalia, s-au deplasat cu microbuzul la domiciliul lui M., care de fapt era o vilă în curtea căreia se aflau mai multe autoturisme înmatriculate în România şi în Spania.

După un timp, a apărut şi M., care era în stare de ebrietate şi care Ie-a spus că în Spania vor primi pentru fiecare coş de măsline cules, suma de 5 euro,,vor fi cazaţi în condiţii bune, cu program de lucru este între orele 7,00 - 14,00, şi că nu vor mai avea nevoie de contract de muncă, întrucât după 6 sau 7 luni, autorităţile spaniole le vor acorda drept de rezidenţă.

La gara din Sevilla, după ce au coborât din autocar, M. a ţinut să le spună că a plătit pentru călătoria lor suma de 15.000 euro, motiv pentru care suma de 300 de euro convenită iniţial, s-a modificat la 1.000 de euro pentru fiecare persoană. La gară au fost aşteptaţi de un anume C., cumnatul lui M., care i-a transportat cu un microbuz într-o pădure lângă o plantaţie de măslini, unde au primit de la M. şi C. nişte saltele vechi şi murdare.

Au fost nevoiţi să-şi improvizeze nişte adăposturi din resturi de materiale şi folii din plastic. Se spălau în găleţi, iar mâncarea pe care le-o dădeau consta în resturi adunate de M. şi C. de prin gunoaie. Când au încercat să protesteze, cumnata lui M. a luat o sabie cu care i-a ameninţat că „le taie gâtul".

Într-o altă zonă, se aflau corturi amenajate în care se aflau alte persoane, muncitori români, care munceau tot pentru M. şi C. refuza să-i lase să iasă din acea localitate, motivând că nu trebuie să fie remarcaţion Au stat în aceste condiţii şi au muncit circa 11 zile, fiind treziţi în fiecare zi la orele 4,00 şi munceau până seara la orele 21,00. Spaniolul pe plantaţia căruia au muncit îi plătea, punând banii în plicuri, însă aceştia erau luaţi de M. şi C. care le dădeau câte 3 sau 4 euro, pentru mâncare. în cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografie, ocazie cu care martorul a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D. Pentru fiecare recunoaştere în parte au fost întocmite procese verbale şi au fost anexate planşele foto întocmite cu ocazia recunoaşterii.

Din declaraţia martorului I.V., a rezultat că la începutul lunii septembrie 2007, a venit în oraşul unde domiciliază un anume „D.", care în realitate se numeşte M.I. şi acesta Ie-a spus că-l cunoaşte pe un individ M. din Bolintin, care le poate găsi de lucru în Spania, la cules de măsline. Astfel, un prim grup de 18 bărbaţi a plecat către Bolintin şi după câteva zile a plecat şi el împreună cu alte persoane, unde-i aştepta M.I. şi M. Aici, martorul s-a întâlnit cu celălalt grup, format din cei 18 bărbaţi şi au început să discute despre condiţiile de muncă din Spania, cu M.I. după care a intervenit şi M., care Ie-a precizat că pentru 10 zile de muncă la cules de măsline urmează să primească fiecare minimum 800 de euro, că pentru găsirea locului de muncă şi cheltuielile de transport urmează să dea fiecare câte 1.000 de euro într-un termen de 40 de zile, că pentru fiecare coş de măsline cules vor primi 4 euro şi că vor avea condiţii de cazare foarte bune, fiind repartizaţi la o fermă câte doi în cameră.

La câteva zile, a sosit un autocar în care s-a îmbarcat tot grupul, aproximativ 46 de persoane, însoţiţi de M. şi I. Călătoria până în Spania a durat 4 zile, iar şoferul a primit de la M. suma de 6.400 de euro, iar acesta i-a dat lui M. actele de identitate, moment în care acesta a zis „acum sunteţi ai mei".

În Spania au fost aşteptaţi de cumnatul lui M., pe nume C., care i-a transportat cu un microbuz la plantaţia de măsline, unde de fapt nu era nici o fermă cu camere pentru cazare aşa cum le spusese M. şi C. ci aceştia le-au dat 20 de saltele pe care urmau să doarmă 40 de persoane. Intr-o primă fază, M. nu a putut să le asigure de lucru decât la 10 dintre persoane venite în Spania, pentru o perioadă de 3 zile. întrucât ceilalţi au început să obiecteze, spunând că vor să muncească şi ei, M. Ie-a dat câte 5 euro de persoană, pentru a cumpăra mâncare. Martorul mai tot timpul purta discuţii contradictorii cu M., motiv pentru care acesta i-a atras atenţia că nu o să-i fie bine dacă mai continuă.

După câteva zile, martorul, împreună cu încă trei persoane, au reuşit să fugă şi au cerut ajutorul poliţiştilor la telefon care i-au spus lui M. să restituie actele de identitate celor patru muncitori. Poliţiştii i-au condus până la plantaţie şi i-au solicitat din nou lui M. să aducă cele patru cărţi de identitate la o benzinărie. De acolo au plecat pe jos către Sevilla cu speranţa că vor găsi ceva de lucru, însă au stat 2 zile în gara din Sevilla, după care au fost racolaţi de un alt rrom pe nume „T.", care i-a dus pe o altă plantaţie şi în 7 zile au strâns circa 200 de euro de fiecare, din care i-au dat acestuia câte 20 de euro.

În intervalul cât au muncit pentru T., numitul B.l., unul dintre cetăţenii români care-l însoţise pe martor în momentul când au fugit, a plecat înapoi în gara din Sevilla şi a fost reperat de M. şi C. care l-au adus înapoi pe plantaţie. La locul unde muncea martorul I.V. a venit B.l., însoţit de M., C. şi D. Numitul M. s-a plâns că sunt foarte multe declaraţii împotriva sa şi i-a cerut să meargă la consulat pentru a relata un neadevăr, respectiv să precizeze că au fost bine trataţi de el şi rudele lui, şi că li s-au asigurat condiţii decente de cazare şi masă. Tot atunci, M. I-a transportat pe martor şi pe ceilalţi trei muncitori la Consulatul României din Sevilla, mai precis în faţa unui telefon public, după care acesta a sunat la consulat, minţind că el este V. şi că se află în Sevilia cu ceilalţi trei muncitori rromi, care nu mai fuseseră găsiţion Una din funcţionarele de la consulat a venit la locul unde se aflau aceştia şi acolo martorul a dat o declaraţie în care a relatat în mod real tot ceea ce i s-a întâmplat şi nu a ţinut cont de rugăminţile lui M. de a denatura adevărul.

Din planşele foto prezentate pentru recunoaştere, martorul a recunoscut pe M. în persoana lui C.M., pe C. în persoana lui C.C. şi pe „D." în persoana lui C. D., fiind întocmite planşe foto şi procese verbale pentru fiecare recunoaştere în parte.

Fiind audiat, martorul B.I. acesta a declarat că, pe la sfârşitul lunii august, a aflat de la o persoană cunoscută că M.I. recrutează oameni pentru a merge la cules de măsline, în Spania. Fiind interesat, a luat legătura cu M.I., care i-a precizat că în Spania va primi 5 euro pentru o lădiţă de măsline culese, că vor fi cazaţi într-o locuinţă şi că vor primi bani pentru mâncare, de toate acestea urmând să se ocupe un prieten de al său pe nume M. din Bolintin. Pe data de 05 septembrie 2007, au plecat cu un autocar din faţa casei lui M., iar înainte de a se urca în autocar, acesta Ie-a cerut cărţile de identitate care au stat tot timpul la el. în data de 08 septembrie 2007, au ajuns în Spania şi din faţa unei benzinării au fost transportaţi cu un microbuz condus de o persoană pe nume C., la o fermă de măslini. Aici au constatat că nu aveau nimic din ceea ce le fusese promis şi au fost nevoiţi să-şi amenajeze nişte corturi din folie de plastic şi au dormit pe nişte saltele vechi şi murdare. Timp de trei zile, nu au primit nimic de lucru. Martorul, împreună cu I.V., S.M. şi D. s-au deplasat în oraş, spunându-i lui M. că merg să cumpere ceva de mâncare, însă aceşti, după o înţelegere prealabilă, au mers la poliţia locală pentru a declara care este situaţia lor şi pentru a-i ajuta să-şi recupereze cărţile de identitate de la M.

Împreună cu un echipaj de poliţie au mers la acea plantaţie şi i-au cerut lui M. să le restituie cărţile de identitate, timp în care au spus organelor de poliţie că în situaţia lor mai sunt încă 30 de persoane, aceştia le-au răspuns că nu pot interveni atâta timp cât cetăţenii respectivi nu sesizează autorităţile. Ulterior a fost găsit de M. care i-a propus să se reîntoarcă să lucreze pentru el, lucru pe care l-a şi făcut, iar în acelaşi timp, acesta i-a cerut să-i spună unde sunt I.V., S.M. şi D.

Martorul i-a condus pe M. şi M.I. la acea fermă, iar acolo aceştia au încercat să-i convingă să meargă la Consulatul României din Sevilla, pentru a declara că nu au fost sechestraţi şi că ceilalţi colegi care au plecat, au făcut acest lucru, pentru că nu Ie-a plăcut munca. M. Ie-a dat bani pentru a putea suna la Consulat însă aceştia şi-au menţinut declaraţiile date anterior.

Din planşele foto prezentate pentru recunoaştere, martorul a recunoscut pe M. în persoana lui C.M. şi pe „D." în persoana lui C.D., fiind întocmite procese verbale şi planşe foto pentru fiecare recunoaştere efectuată.

Transportul cetăţenilor români, care au apelat la Consulatul României din Sevilla, pentru a fi ajutaţi să se reîntoarcă în ţară s-a făcut cu un autocar al firmei SC A. SA în cauză au fost audiaţi în calitate de martori şi cei doi conducători auto, care au efectuat această deplasare a cetăţenilor români din Spania în România.

Martorul B.N.G. declară că este şofer la SC A. SRL şi în seara zilei de 16 septembrie 2007, a primit telefon în jurul orei 23.00 de la dispecera din Spania, care l-a informat că trebuie să îmbarce un grup de 27 de bărbaţi, care se aflau în incinta Consulatului României din Sevilla. A plecat spre Sevilla în jurul orei 23.45, unde a ajuns în jurul orei 04.30 şi a îmbarcat un număr de 27 cetăţeni români.

Pe drumul spre România, din discuţiile avute cu pasagerii şi din cele auzite, a reieşit faptul că aceste 27 de persoane au plecat din România în data de 02 septembrie 2007, pentru a lucra la o cultură de măsline, cu condiţia de a-i da câte 300 de euro persoanei care Ie-a oferit locul de muncă respectiv. În momentul în care au ajuns în Spania, suma iniţială de 300 de euro a fost mărită la 1.000 de euro pentru fiecare persoană, sumă imposibilă de restituit, deoarece un coş de măsline culese era remunerat cu 20 de euro, media pe zi fiind de 5 coşuri.

Totodată, conform celor spuse de pasagerii din autocar a rezultat faptul că nici cei 20 de euro promişi pentru fiecare coş de măsline nu au fost oferiţi, toţi banii revenindu-le celor care i-au obligat să muncească.

De asemenea, din discuţiile purtate cu pasagerii, aceştia au declarat verbal că au fost ameninţaţi cu săbii de către membrii unei grupări de naţionalitate română, iar toţi membrii grupării erau domiciliaţi în zona localităţii Bolintin. Din discuţii a mai înţeles că 3 persoane cu numele M. erau veri cu M. din Bolintin, despre care se cunoştea că face parte din grupare şi un alt M. care este fratele acestuia.

Martorul P.A. declară că este şofer la SC A. SRL şi în data de 16 septembrie 2007, se afla în Spania, în localitatea Rocheta de Mar în staţionare, când, în jurul orei 23,00 colegul său B.G., şoferul titular, a primit un telefon prin care i se cerea să se deplaseze la Sevilla să îmbarce un grup de muncitori români de la Consulat, pe care să-i transporte spre România, lucru pe care l-a şi executat.

Pe drumul spre România, din discuţiile auzite de la pasageri, a dedus că aceste 27 de persoane au plecat din România pe data de 2 septembrie 2007, la muncă pe o plantaţie de măsline. Ajunşi în Spania, înţelegerea privind plata salariilor pentru munca prestată nu a mai fost aceeaşi conform celor stabilite în România. De aici, au început divergenţele între cei 27 şi membrii grupării. Din câte a înţeles, aceştia nu au primit decât câţiva euro (de la 2 - 10 euro) şi banii erau doar pentru mâncare. De asemenea, a înţeles din conversaţiile lor că au fost cazaţi în condiţii inumane şi obligaţi să muncească. Totodată, din conversaţiile lor a înţeles că o persoană din cele 27 este frate cu unul din gruparea aflată pe teritoriul Spaniei, pe nume M., iar alţi trei din cei 27, verişori cu acest M.

Ca urmare a faptului că victimele traficului au precizat despre faptul că au dat declaraţii în faţa reprezentantului misiunii diplomatice române din Sevilla s-a luat legătura telefonic cu consulul României din acea ţară şi pe fax au fost transmise în fotocopie declaraţiile olografe date de cetăţenii români, precum şi copii ale unor înscrisuri ce au fost puse la dispoziţie de către aceştia. Din toate aceste declaraţii olografe rezultă cu certitudine că cetăţenii români au fost cazaţi în condiţii inumane, au fost exploataţi la muncă şi nu au beneficiat de hrana corespunzătoare pentru munca prestată mai mult de 12 ore pe zi.

Au fost făcute verificări în vederea depistării persoanelor implicate, ocazie cu care s-a stabilit că inculpaţii C.C. şi M.I. sunt în ţară, motiv pentru care s-a procedat la audierea acestora în cursul cercetării judecătoreşti deşi au fost citaţi atât la domiciliu, dar si prin afişare la uşa instanţei existând date ca sunt in străinătate fără a li se cunoaşte adresa nu s-au prezentat in vederea audierii ca de altfel si inculpaţii C.M., C.D., C.C.

În declaraţia sa in cursul urmăririi penale inculpatul C.C. a arătat ca locuieşte în Bolintin şi este vecin cu inculpatul C.M., nu are relaţii de prietenie cu acesta. A mai precizat că nu a fost plecat din ţară în cursul anului 2007. în anul 2006 a fost plecat în Spania cu soţia şi copilul în localitate Ciudad Real şi a fost cazat timp de 2 zile la locuinţa lui C.M. Inculpatul C.M. locuia împreună cu familia şi alte rude. Pe inculpatul C.M., inculpatul C.C. la întâlnit în Spania şi fiind din aceeaşi localitate a apelat la acesta pentru a-l găzdui o zi sau două, până îşi găsea ceva de lucru. După aceasta inculpatul C.C. s-a mutat cu familia sa la o gazdă unde a locuit o lună şi jumătate, iar apoi a plecat în localitatea Placencia. A muncit la cules de măsline şi cireşe şi constatând că nu strânge suficienţi bani pentru a-şi întreţine familia a hotărât să revină în ţară. De la întoarcerea în România nu a mai fost plecat în străinătate.

Din câte îşi aminteşte inculpatul C.C., în urmă cu aproximativ 2 -3 luni, a auzit de la vecini şi rude că la locuinţa lui C.M. au fost aduse mai multe persoane, bărbaţi, cu care acesta urma să plece în Spania. Tot din auzite a aflat că persoanele ce urmau să plece în Spania trebuiau să -i plătească lui C.M. câte 1.000 euro. A înţeles că aceşti bani trebuiau daţi pentru faptul că le găsea de muncă, iar suma le era oprită din primul salariu. Inculpatul C.C. nu a văzut acele persoane ce au fost cazate la locuinţa lui C.M. şi nici momentul în care acestea au plecat cu un autocar.

Cu ocazia audierii i s-a adus la cunoştinţă inculpatului că unele dintre părţile vătămate audiate în prezenta cauză l-au indicat cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după planşă foto, ca fiind unul dintre cei care i-au exploatat la muncă. Ocazie cu care acesta a precizat că este posibil ca aceste persoane să-l fi confundat cu numitul C.N., deoarece acesta seamănă foarte bine cu el.

Inculpatul C.C. a declarat faptul că nu a exploatat nici o persoană la muncă în Spania şi nici nu a avut legături cu fraţii C. sau cu numitul M.I. pentru a desfăşura astfel de activităţion De altfel numele de M.I. nu-i spune nimic şi nici nu cunoaşte vreo persoană cu acest nume.

Inculpatul M.I., a arătat cu ocazia audierii la urmărire penala că nu s-a ocupat de racolarea persoanelor ce au fost exploatate în Spania şi, mai mult, şi el este una dintre victimele ce au fost exploatate cu acea ocazie. A auzit prin mama sa ca se plece în străinătate, la cules de măsline si va primi 4 euro pentru o lădiţă de struguri. A fost de acord cu această propunere, motiv pentru care s-a deplasat la Bucureşti, în Gara de Nord, de unde a preluat de un microbuz şi dus în localitatea Bolintin Vale şi cazat la locuinţa unui bărbat pe care nu-l cunoaşte, o perioadă de două săptămâni.

În toată această perioadă, la locuinţa respectivă, au fost aduşi de inculpatul M.I. din Clejani, în fiecare zi câte 2-3 bărbaţi, în special din Mangalia, până s-au strâns în jur de 38 de persoane.

În Spania a plecat împreună cu bărbatul la care fusese găzduit, precum şi cu ceilalţi bărbaţi din Mangalia şi M.I. din Clejani. Bărbatul la care fusese găzduit în România Ie-a precizat tuturor că le va da timp de o lună de zile câte 60 euro, bani de cheltuială, pentru ca la ajungerea în Spania să le precizeze că au să-i restituie fiecare câte 1.000 euro. De asemenea, inculpatul menţionează faptul că actele de identitate ale tuturor persoanelor au fost luate de către cel care-i găzduise la Bolintin Vale, aceste acte de stare civilă nu le-au mai primit înapoi decât la momentul intervenţiei poliţiei spaniole.

La ajungerea în Spania au fost preluaţi de un microbuz şi transportaţi până la o plantaţie, iar 2-3 zile au dormit sub cerul liber, după care bărbatul la care fusese găzduit în România Ie-a adus cartoane şi celofan pentru a improviza fiecare câte un cort în care să se adăpostească.

Erau treziţi în jurul orelor 4 dimineaţa şi transportaţi cu un microbuz până la o plantaţie, unde rămâneau să muncească până la orele 19,00 erau hrăniţi cu mâncare strânsă din gunoaie, iar apa le era dată dintr-o fântână părăsită şi murdară. Inculpatul M.I. precizează că nu a primit nici o sumă de bani pentru munca depusă.

Totodată, acesta a declarat că s-a aflat în grupul care a fugit de pe plantaţie şi s-a refugiat împreună cu celelalte victime la o benzinărie, unde au fost găsiţi de către autorităţile spaniole. în timp ce se aflau la acea benzinărie au venit în acel loc şi cei care-i păzeau pe plantaţie şi le-au cerut să se întoarcă, pentru că altfel „îi bagă la puşcărie".

După venirea organelor de poliţie şi primirea actelor de identitate, cetăţenii români au plecat la Consulatul României pentru a solicita sprijin, iar potrivit declaraţiei M.I. nu i-a mai însoţit pe ceilalţi la consulat pentru a sesiza cele întâmplate, ci a mers la o soră de-a sa, care locuieşte în Spania, la Madrid.

Inculpatului i s-a prezentat fotografia numitului C.M., iar cu această ocazie acesta a declarat că inculpatul C.M. este bărbatul la care a fost găzduit la Bolintin Vale şi care s-a ocupat de transportul grupului în Spania şi totodată, cel care i-a obligat să muncească în folosul lui.

Având în vedere cele declarate de către inculpatul C.C., precum şi inculpatul M.I., în cauză s-au efectuat verificări pentru identificarea numiţilor C.S., C.N. şi C.N., persoane despre care inculpatul C.C. a precizat că sunt rude ale învinuiţilor C.M. şi C.D. şi care, de asemenea, sunt plecate în Spania de mai mult timp. Au fost întocmite planşe foto în care erau cuprinse fotografiile acestora şi s-a procedat la reaudierea părţilor vătămate şi a martorilor şi totodată li s-au prezentat noile planşe foto întocmite în cauză.

Fiind reaudiată partea vătămată A.S., aceasta a precizat că îşi menţine declaraţiile anterioare şi doreşte să facă noi completări.

Fiindu-i prezentate noile planşe foto întocmite în cauză partea vătămată a indicat într-una dintre planşe pe cel de la fotografia cu numărul 1, ca fiind individul care la sosirea lor în Spania i-a transportat cu microbuzul până la plantaţia de măslini din apropierea localităţii Bolullos - Sevilla. I s-a menţionat de către organele de poliţie că fotografia indicată îi aparţine numitului C.C.F. Despre această persoană, partea vătămată a precizat că se afla permanent în compania inculpatului C.M. zis M., sau îi supraveghea împreună cu celelalte rude ale acestui inculpat. Tot numitul C.C.F. era cel care îi ameninţa şi le spunea că a investit împreună cu C.M. în transportul lor în Spania şi că trebuie să-i restituie banii. De asemenea, C.C.F., în momentul în care partea vătămată a fugit împreună cu celelalte persoane de la plantaţie, a venit însoţit de C.M., M.I. şi un cumnat de al lui M., la benzinăria unde se opriseră şi a început să-i ameninţe cu moartea pentru a-i determina să se întoarcă la muncă pe plantaţia de măslini.

Fiindu-i prezentată o a doua planşă fotografică, partea vătămată A.S. a indicat la poziţia nr. 3 pe unul dintre cumnaţii inculpatului C.M., persoană despre care ştie că se numeşte S. şi care de asemenea, îi supraveghea în timp ce munceau pe plantaţie. A luat la cunoştinţă că cel indicat de către el se numeşte C.V., iar despre această persoană partea vătămată a mai precizat că aceasta este cea despre care a precizat că a venit la benzinărie împreună cu C.M. şi C.F. şi i-a ameninţat pentru a se întoarce şi a lucra pe plantaţii.

În cea de a treia planşă prezentată, la poziţia nr. 3 partea vătămată I-a indicat pe M.I., acesta fiind cel care a racolat pe majoritatea bărbaţilor din Mangalia, pentru a munci în folosul inculpatului C.M. Verificându-se datele de identitate ale persoanei indicate de partea vătămată ca fiind M.I. se constată că în realitate acesta se numeşte M.I. şi domiciliază în comuna Clejani, satul Clejani judeţul Giurgiu. Referitor la această persoană partea vătămată a menţionat că după ce au ajuns în Spania, M.I. şi-a schimbat atitudinea faţă de ei şi împreună cu inculpatul C.M. şi ceilalţi indivizi din grupul acestuia obişnuia să-i insulte, să-i ameninţe pentru a munci în folosul lor.

În ultima din planşele prezentate părţii vătămate acesta a indicat la poziţia nr. 4 pe încă unul din cumnaţii inculpatului C.M. care-i supraveghea cât au munci pe plantaţie. Acesta avea o sabie însă aşa cum rezultă din declaraţia părţii vătămate, persoana respectivă nu i-a ameninţat în perioada în care au muncit la acea plantaţie. I s-a precizat de către organele de poliţie că cel indicat de către el se numeşte C.N.

Partea vătămată A.I. a fost reaudiat şi i s-au prezentat noile planşe fotografice întocmite în cauză. în prima planşă fotografică a indicat la poziţia nr. 1, bărbatul despre care ştia că se numeşte C., persoană care i-a aşteptat în Spania şi i-a transportat cu microbuzul la plantaţia de măslini, unde urmau să lucreze. Pe timpul cât au stat pe plantaţie şi au cules măsline, C. i-a ameninţat forţându-i să muncească mai mult spunându-le că trebuie să-şi recupereze banii pe care i-a cheltuit împreună cu C.M., pentru transportul lor în Spania. Totodată, partea vătămată a precizat că numitul C. era cel care ţinea evidenţa coşurilor cu măsline culese de către ei. Tot acesta este una dintre persoanele care a venit după ei la staţia de benzină, unde se refugiaseră după ce au reuşit să fugă de pe plantaţie, iar cu acea ocazie a încercat să-i convingă să se întoarcă la muncă. Părţii vătămate i s-a precizat că persoana indicată de el se numeşte în realitate C.C.

Din planşa fotografică numărul 2 partea vătămată a indicat fotografia cu nr. 2, ca fiind a persoanei ce era în legătură cu numiţii S., C. şi inculpatul C.M. zis M., însă acest bărbat nu l-a ameninţat şi nici nu l-a exploatat. A luat la cunoştinţă că persoana indicată se numeşte C.N.

În planşa fotografică nr. 3 a indicat la poziţia 3, bărbatul despre care ştie că se numeşte M.I., persoană care i-a racolat pentru a merge la muncă în Spania şi tot acesta este cel care i-a dus cu microbuzul la domiciliul lui C.M. zis M. în perioada cât a muncit pe plantaţie în Spania, M.I. I-a ameninţat pentru a-l determina să muncească mai mult şi acesta a fost una dintre persoanele care a venit la benzinărie împreună cu S. şi M. pentru a-i convinge să se întoarcă la muncă. Cu această ocazie partea vătămată a luat la cunoştinţă că cel pe care-l cunoaşte sub numele de M.I., se numeşte în realitate M.I.

Fiindu-i prezentată planşa fotografică cu nr. 4, partea vătămată A.I. a indicat fotografia cu numărul 3, ca fiind a celui pe care-l cunoaşte sub numele de S., şi totodată ca fiind cel care ţinea evidenţa coşurilor de măsline culese de către ei şi avea legătură direct cu patronul spaniol. Tot numitul S. era cel care primea plicurile cu banii de pe urma muncii victimelor traficului, şi în acelaşi timp este una dintre persoanele care a venit la benzinărie pentru a-i determina pe cei care reuşiseră să fugă de pe plantaţie să se reîntoarcă la muncă. Organele de poliţie i-au adus la cunoştinţă părţii vătămate că cel indicat se numeşte C.V.

l-au fost prezentate noile planşe foto întocmite în cauză şi părţii vătămate A.A. în acelaşi timp partea vătămată fiind reaudiată a precizat că în Spania la locul debarcării au fost aşteptaţi de două microbuze şi reţine că şoferul unuia dintre ele se numea C. sau C. şi era cumnat cu inculpatul C.M. Acest C. i-a transportat pe rând la plantaţia de măslini, unde a constatat că tot ceea ce promiseseră în ţară C.M. şi M.I. nu erau decât minciuni.

Prezentându-i-se prima planşă fotografică partea vătămată a indicat la poziţia nr. 1, pe numitul C. şoferul inculpatului C.M. Despre C., partea vătămată a precizat că îi supraveghea în mod frecvent pe plantaţie şi avea asupra un caiet în care nota coşurile de măsline culese de către ei. Tot acesta era cel care prin ameninţări a încercat să-i determine să muncească mai mult în folosul său şi al lui C.M., motivând că trebuie să-şi recupereze banii pe care-i cheltuise pentru transportul lor în Spania. Organele de poliţie i-au adus la cunoştinţă părţii vătămate A.A. că cel indicat de către el se numeşte în realitate C.C.F. Referitor la această persoană, partea vătămată a precizat că a venit împreună cu C.M., cu numitul S. şi M.I. la benzinăria unde se opriseră şi i-a ameninţat că-i omoară dacă nu se întorc la muncă.

În cea de a doua planşă fotografică, la poziţia nr. 3, partea vătămată l-a indicat pe cumnatul lui C.M., pe nume S. şi care participa împreună cu C.C. la supravegherea lor şi totodată la constrângerea victimelor pentru a-i determina să muncească. Numitul S. avea legături directe cu patronul spaniol al plantaţiei şi ţinea tot timpul asupra sa un caiet în care nota cât muncea fiecare victimă. Partea vătămată a luat la cunoştinţă că persoana indicată se numeşte în realitate C.V.

În planşa fotografică nr. 3, la poziţia nr. 3, la indicat pe cel cunoscut sub numele de M.I., cel care s-a ocupat de racolarea şi transportul lor în Spania iar după ce au ajuns acolo şi-a schimbat atitudinea, i-a insultat, ameninţat cerându-le să muncească mai mult fără a avea pretenţii la cazare, hrană şi apă. Totodată, M.I. a participat la activitatea de intimidare şi ameninţare a celor care se refugiaseră în benzinărie după ce reuşiseră să fugă de pe plantaţie şi a venit în acel loc împreună cu C.M., C.V. şi C.C.F.

În ultima planşă prezentată, partea vătămată a indicat la poziţia nr. 4 pe încă unul din cumnaţii lui C.M. şi despre care reţine că era fratele lui C.V. Despre această persoană partea vătămată a precizat că nu reţine să-i fi ameninţat sau să fi folosit violenţa asupra victimelor care munceau pe plantaţie. Fotografia indicată de partea vătămată A.A. aparţine numitului C.N.

Pentru fiecare recunoaştere efectuată a fost întocmit proces verbal în cauză.

Partea vătămată M.I. a precizat că în prima planşă fotografică ce i-a fost prezentată recunoaşte la poziţia nr. 1, bărbatul despre care ştie că se numeşte C. Acesta este cel care i-a aşteptat în Spania şi i-a transportat apoi cu microbuzul la plantaţia de măslini unde trebuia să muncească. în toată perioada cât au muncit pe plantaţie numitul C. i-a ameninţat forţându-i să muncească mai repede şi mai mult motivând că trebuie să-şi recupereze banii pe care i-a cheltuit împreună cu inculpatul C.M. zis M., pentru transportul victimelor în Spania. Tot C. era cel care ţinea evidenţa coşurilor cu măsline culese de către muncitorii români. în acelaşi timp C. este una dintre persoanele care a venit la staţia de benzină unde se refugiaseră victimele, după ce reuşiseră să fugă de pe plantaţie, pentru a-i convinge să se reîntoarcă la muncă. Partea vătămată a luat la cunoştinţă că persoana pe care o cunoaşte sub numele de C. se numeşte în realitate C.C.F.

Fiindu-i prezentată a doua planşă fotografică, M.I. a indicat fotografia de la poziţia 4, ca aparţinând celui care îndeplinea funcţia de şef de echipă şi care le arăta şi spunea de unde să culeagă măslinele. Acesta era în legătură cu numiţii S., C. şi inculpatul C.M. zis M. Părţii vătămate i s-a precizat de către organele de poliţie că fotografia aparţine numitului C.N.

În planşa fotografică nr. 3, la poziţia nr. 3 partea vătămată I-a indicat pe cel pe care-l cunoaşte sub numele de M.I., persoană care s-a ocupat de racolarea lor, transportul din Mangalia la Bolintin Vale, iar după ce au ajuns în Spania îi ameninţa în timp ce munceau pe plantaţie. Totodată acesta a venit la staţia de benzină unde victimele se refugiaseră după ce au reuşit să fugă de la plantaţie şi a încercat să-i convingă să se reîntoarcă la lucru. Cel indicat de partea vătămată se numeşte în realitate M.I.

În planşa fotografică nr. 4, la poziţia nr. 3, este indicat numitul S., cel care ţinea evidenţa coşurilor cu măsline culese de către victime, avea legătură directă cu patronul spaniol şi primea plicurile cu bani pentru munca prestată de către cetăţenii români. Totodată, acesta a venit împreună cu M.I., inculpatul C.M. la staţia de benzină unde se refugiaseră victimele şi a încercat să-i convingă să se întoarcă la lucru. Partea vătămată a luat la cunoştinţă că persoana indicată de către el se numeşte C.V.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaştere efectuată.

Fiind reaudiată partea vătămată B.A., acesta a precizat că îşi menţine declaraţiile date anterior şi revine asupra declaraţiei referitoare la indicarea inculpatului C.C. ca fiind cel pe care l-a cunoscut în Spania sub numele de C. sau C., şi despre care precizase anterior că este cel care i-a transportat cu microbuzul la plantaţia de măslini. De asemenea, a precizat că l-a indicat cu ocazia recunoaşterii după fotografie doar datorită asemănării dintre el şi persoana care se afla în anturajul lui C.M. în Spania. Fiindu-i prezentate noile planşe foto întocmite în cauză, partea vătămată a indicat în prima planşă pe cel pe care l-a văzut în Spania şi care i-a transportat la plantaţie cu microbuzul. Acestui individ i se spunea C. sau C., iar după ce au ajuns la plantaţie susnumitul nota într-un caiet pe care-l avea asupra sa cât muncea fiecare victimă. Totodată această persoană le preciza că-i sunt datori deoarece el împreună cu M. cheltuiseră mulţi bani pentru a le aduce pe victime în Spania. în toată perioada cât au fost supravegheaţi de C. sau C., acesta profera tot felul de ameninţări la adera victimelor. Partea vătămată a luat la cunoştinţă că persoana indicată se numeşte C.C.F.

După ce au ajuns la benzinăria din apropierea plantaţiei unde fuseseră exploataţi, în cursul dimineţii în acel loc au venit inculpatul C.M., numitul M.I., C.C.F. şi o altă rudă de a lui C., despre care partea vătămată reţine că se numeşte S. Toţi cei patru aveau asupra lor bâte şi încercau să le determine pe părţile vătămate, prin ameninţări, să se întoarcă la plantaţie.

În cea de a doua planşă fotografică partea vătămată a indicat la poziţia nr. 3 pe cel căruia i se spunea S. Şi acest individ îşi nota într-un carnet modul în care munceau cetăţenii români sau câte kilograme de măsline a strâns fiecare şi tot acest individ era în legătură cu proprietarul spaniol al plantaţiei, de la încasa plicurile cu bani pentru munca depusă de către victime, plicuri pe care i le dădea apoi lui C.M.

În cea de a treia planşă fotografică partea vătămată a indicat la poziţia nr. 3 pe numitul M.I., persoana care i-a racolat, pentru a munci în Spania. După ce au ajuns în acea ţară M.I. i-a ameninţat pe toţi cetăţenii români care lucrau pe plantaţie încercând să-i oblige să muncească mai mult. Organele de poliţie i-au adus la cunoştinţă părţii vătămate că în realitate această persoană se numeşte M.I.

În ultima planşă ce a fost prezentată, partea vătămată a recunoscut la poziţia nr. 4 pe încă unul din cumnaţii lui C.M., care însă nu-i ameninţa în mod direct şi se afla în compania acestui inculpat sau a rudelor acestuia. A luat la cunoştinţă că această persoană se numeşte C.N.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaştere efectuată.

Partea vătămată M.B., fiind reaudiată a declarat că după ce a ajuns împreună cu celelalte victime în Spania, la locul unde au fost debarcaţi aşteptau câteva microbuze. Şoferul unuia dintre aceste microbuze se numea C. şi acesta s-a ocupat de transportul lor, pe rând, până la o plantaţie de măslini din apropierea localităţii Bolullos - Sevilla. în timp ce se aflau la plantaţie a aflat că acest C. ar fi fost cumnat cu inculpatul C.M.

Fiindu-i prezentată prima planşă fotografică, partea vătămată a recunoscut la poziţia nr. 4 pe cel despre care ştia că se numeşte C. şi era cumnatul lui C.M. Despre acesta a luat la cunoştinţă că se numeşte în realitate C.C.F. şi a precizat că respectivul se ocupa cu supravegherea victimelor, notând câte kilograme de măsline aduna fiecare şi ameninţa în mod frecvent precizându-le că-i datorau bani. După ce victimele au reuşit să fugă de pe plantaţie şi s-au refugiat într-o benzinărie, C.C.F. a venit în acel loc însoţit de C.M., M.I. şi un alt cumnat de al lui C. şi au început să-i ameninţe cu bâtele pe care le aveau asupra lor încercând să-i determine să se întoarcă la plantaţii.

În următoarea planşă ce i-a fost prezentată, la poziţia nr. 2, partea vătămată l-a recunoscut pe cumnatul lui C.M., care venise la benzinărie. Totodată, cel indicat se ocupa şi de supravegherea lor pe plantaţie, era atent la modul în care victimele umpleau coşurile cu măsline, avea contact direct cu patronul spaniol al plantaţiei de la care încasa banii pentru munca prestată de cetăţenii români. I s-a adus la cunoştinţă părţii vătămate că persoana indicată de către el se numeşte C.V.

În cea de a treia planşă prezentată, la poziţia nr. 2 a fost indicat numitul M.I. cel care s-a ocupat de racolarea cetăţenilor români din Mangalia, iar după ce au ajuns în Spania prin ameninţări i-a obligat pe aceştia să muncească până la lăsarea întunericului, fără hrană, cazare şi fără nici un ban.

Organele de poliţie i-au adus la cunoştinţă părţii vătămate că persoana indicată de către el se numeşte în realitate M.I.

În ultima planşă ce i-a fost prezentată, la poziţia nr. 2, partea vătămată l-a recunoscut pe unul dintre fraţii lui C.V. şi a menţionat că acest individ al cărui nume nu-l cunoaşte îi supraveghea la plantaţie însă nu i-a ameninţat niciodată, dar crede că-l informa pe C.M. despre ce se întâmpla pe plantaţie. A luat la cunoştinţă că persoana respectivă se numeşte C.N.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaştere efectuată.

Partea vătămată S.R. a indicat în prima planşă fotografică ce i-a fost prezentată, la poziţia nr. 4 ca fiind cel pe care-l cunoştea sub numele de C. Acesta a fost persoana care i-a aşteptat în Spania şi i-a transportat apoi la plantaţia de măslini. Pe perioada cât a stat la plantaţie împreună cu celelalte victime, C. i-a ameninţat spunându-le că trebuie să muncească mai mult întrucât el trebuie să scoată banii pe care i-a cheltuit împreună cu M. pentru transportul victimelor în Spania. Totodată, C. avea un caiet în care ţinea evidenţa coşurilor cu măsline culese, iar în momentul în care victimele au reuşit să fugă şi să se refugieze în staţia de benzină, acesta a venit după ei încercând să-i convingă să se reîntoarcă pe plantaţie. Partea vătămată a luat la cunoştinţă că persoana respectivă se numeşte în realitate C.C.F.

În cea de a doua planşă fotografică partea vătămată a indicat la poziţia nr. 2, pe cel pe care l-a văzut în compania lui M. şi C. însă acest individ nu a avut treabă cu ei şi nu i-a ameninţat în nici un fel. A înţeles că această persoană se numeşte C.N. Fiindu-i prezentată planşa fotografică nr. 3, la poziţia nr. 2 partea vătămată a recunoscut fotografia bărbatului despre care ştie că se numeşte M.I. Acesta este cel care i-a convins să meargă să muncească în Spania, i-a transportat cu microbuzul la domiciliul lui C.M., unde au rămas câteva zile, iar apoi au plecat în Spania. După ce au ajuns în acea ţară M.I. a început să-i ameninţe, pentru a munci mai mult şi mai repede, iar după ce victimele reuşiseră să fugă şi să se refugieze la o staţie de benzină, tot acesta a fost una dintre persoanele care a venit şi a încercat să-i convingă să se întoarcă la lucru pe plantaţie. Organele de poliţie i-au precizat părţii vătămate că cel pe care-l cunoaşte sub numele de M.I. se numeşte în realitate M.I.

În planşa fotografică nr. 4, partea vătămată a indicat la poziţia nr. 2 pe cel despre care ştie că se numeşte S. Şi această persoană ţinea evidenţa coşurilor cu măsline culese de către victime, avea legătură cu patronul spaniol, el fiind cel care primea plicurile cu bani pentru munca depusă de cetăţenii români. Numitul S. a fost una dintre persoanele care a venit după victime la benzinărie pentru a le determina să se reîntoarcă să muncească pe plantaţie. Cu ocazia recunoaşterii a luat la cunoştinţă că cel cunoscut sub numele de S. se numeşte în realitate C.V.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaştere efectuată.

Din declaraţia părţii vătămate C.R.A. rezultă că acesta a indicat în prima planşă fotografică bărbatul de la poziţia nr. 4, despre care ştie că se numeşte C. Acesta este cel care i-a aşteptat în Spania şi i-a condus cu microbuzul la plantaţia de măslini, unde urmau să muncească. în perioada cât au muncit în acel loc, numitul C. i-a ameninţat spunându-le să muncească mai mult şi mai repede, deoarece el trebuie să-şi recupereze banii pe care i-a cheltuit împreună cu C.M. zis M., pentru transportul victimelor în Spania. În acelaşi timp numitul C. ţinea evidenţa coşurilor cu măsline culese de cetăţenii români, iar după ce aceştia au reuşit să fugă şi să se refugieze la o staţie de benzină, a venit împreună cu alte persoane pentru a-i determina să se reîntoarcă pe plantaţie. Referitor la această persoană partea vătămată a mai precizat că în momentul în care i-a cerut acestuia să-i dea banii pentru munca depusă, C. i-a răspuns că dacă vrea bani să îşi aducă femeia la produs. Cu ocazia recunoaşterii, partea vătămată a luat la cunoştinţă că cel pe care-l cunoaşte sub numele de C. se numeşte în realitate C.C.F.

În planşa nr. 2, la poziţia 2, partea vătămată C.R. a indicat persoana care era în legătură cu numiţii S., C. şi M., şi a precizat că şi această persoană îi ameninţa pentru a-i determina să muncească. Cel indicat de către partea vătămată se numeşte C.N.

De pe planşa fotografică nr. 3, a fost indicată fotografia de la nr. 2, ca aparţinând celui pe care partea vătămată îl cunoaşte sub numele de M.I. Acest individ a fost cel care i-a convins să meargă la muncă în Spania, la cules de măsline, i-a transportat cu microbuzul de la Mangalia la Bolintin Vale, la domiciliul lui C.M., iar după câteva zile au plecat în Spania. După ce au ajuns în acea ţară M.I. şi-a schimbat atitudinea, a început să ameninţe victimele pentru a le determina să muncească mai mult. Şi acest individ a venit la benzinărie, după ce victimele s-au refugiat în acel loc, pentru a le determina prin ameninţări să se reîntoarcă la plantaţie. Partea vătămată a luat la cunoştinţă că cel pe care-l cunoaşte sub numele de M.I. se numeşte în realitate M.I.

În planşa fotografică nr. 4, la poziţia nr. 2, partea vătămată a indicat pe cel pe care îl cunoaşte sub numele de S., persoană care ţinea evidenţa coşurilor cu măsline culese, avea legături directe cu patronul spaniol şi primea de la acesta plicurile cu bani pentru munca prestată de cetăţenii români. De asemenea, şi numitul S. a fost una dintre persoanele care a venit la benzinărie pentru a le ameninţa şi încerca să le convingă pe victime să revină la plantaţie.

Părţii vătămate i s-a precizat că numitul S. se numeşte în realitate C.V.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaştere fotografică efectuată.

Partea vătămată S.B.A., fiind reaudiat, a precizat că este posibil să se fi înşelat cu privire la recunoaşterea pe care a efectuat-o şi în care îl indica pe numitul C. ca fiind inculpatul C.C.

A existat această posibilitate întrucât rezultau similarităţi între semnalmentele persoanei din planşă şi ale cei pe care o cunoscuse în Spania sub numele deC. Totodată partea vătămată a precizat că cel care i-a preluat în Spania şi i-a transportat la plantaţia de măslini se numeaC. întrucât C.M. şi C.D. erau sprijiniţi în activităţile de supraveghere şi intimidare de mai mulţi indivizi, toţi de etnie rromă, şi marea lor majoritate rude prin alianţă, respectiv cumnaţi, este posibil ca şi şoferul C. să fi fost rudă cu cei doi învinuiţi, însă nu cunoaşte cu certitudine acest lucru. Cert este că acest individ a venit împreună cu C.M., un cumnat de-al acestuia pe nume S., şi M.I. la benzinăria unde se refugiaseră, ea ameninţat cu moartea, şi a încercat să-i determine să revină pe plantaţie. în timpul cât a lucrat pe plantaţia respectivă atât partea vătămată cât şi celelalte victime a fost supravegheată şi ameninţată de către inculpaţii C.M. şi C.D., numitul S. şi fratele acestuia care avea o sabie şi le preciza că le va tăia tendoanele dacă nu muncesc.

Fiindu-i prezentate noile planşe fotografice întocmite în cauză, partea vătămată S.B.A. a indicat în prima planşă la poziţia nr. 4 pe cel pe care-l cunoaşte sub numele de C. A luat la cunoştinţă că acest individ se numeşte în realitate C.C.F.

În următoarea planşă fotografică I-a recunoscut la poziţia nr. 2 pe cel căruia i se spunea S. şi i s-a precizat că această persoană se numeşte C.V.

În planşa fotografică nr. 3 partea vătămată I-a indicat la poziţia nr. 2 pe cel care-i ameninţa cu sabia în timp ce lucrau pe plantaţie şi a luat la cunoştinţă că acest individ se numeşte C.N.

În planşa fotografică nr. 4 la poziţia nr. 2 partea vătămată I-a indicat pe cel cunoscut sub numele de M.I., cel care s-a ocupat de racolarea lor în vederea găsirii unui loc de muncă în Spania. Cu această ocazie a înţeles că acest individ se numeşte în realitate M.I.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaştere efectuată.

Fiind reaudiată partea vătămată N.G. şi fiindu-i prezentate noile planşe întocmite în cauză acesta a precizat că în prima planşă fotografică la poziţia nr. 4 este cel pe care-l cunoaşte sub numele de C.. Acesta s-a ocupat de transportul lor, iar în momentul în care victimele au început să ceară banii promişi (60 euro pentru hrană) acesta a început să-i ameninţe cu bătaia, spunându-le că trebuie să muncească. De la organele de urmărire penală a aflat că acest bărbat se numeşte în realitate C.C.F.

În planşa fotografică nr. 2 partea vătămată a indicat la poziţia nr. 2 pe cel pe care-l cunoaşte sub numele de Urâtul, individ care-i ameninţa cu sabia şi le spunea că dacă nu muncesc şi se mai vaită o să le taie gâtul. A luat la cunoştinţă că acest bărbat se numeşte C.N.

În altă planşă fotografică partea vătămată a indicat la poziţia 2 fotografia celui pe care-l cunoaşte ca fiind M.I., persoană care s-a ocupat de racolarea lor, i-a transportat cu microbuzul de la Mangalia la Bolintin Vale şi mai departe în Spania. Partea vătămată a aflat de la organele de poliţie, cu ocazia audierii că acesta se numeşte în realitate M.I.

Din declaraţia părţii vătămate N.G. rezultă că acesta are cunoştinţă despre faptul că numiţii C.C. şi C.N. sunt cumnaţi cu inculpatul C.M.

Au fost întocmite procese verbale de recunoaştere după planşa fotografică pentru fiecare recunoaştere în parte.

Părţii vătămate M.A. i-au fost prezentate noile planşe fotografice întocmite în cauză. în prima planşă fotografică, acesta a indicat la poziţia nr. 1 pe cel pe care-l cunoaşte sub numele de C. Acesta este persoana care i-a aşteptat în Spania şi i-a condus apoi cu microbuzul la plantaţia de măslini unde urmau să muncească. Pe perioada cât a muncit pe plantaţie, numitul C. I-a ameninţat atât pe el cât şi pe celelalte victime, motivând că trebuie să-şi recupereze banii pe care-i plătise împreună cu inculpatul C.M. pentru transportul în Spania a părţilor vătămate. Tot sus numitul era cel care ţinea evidenţa coşurilor cu măsline culese de cetăţenii români. Acelaşi individ a venit împreună cu alte persoane după victime, atunci când acestea au fugit de pe plantaţie şi s-au refugiat la benzinărie, pentru a le convinge prin ameninţări să se întoarcă pe plantaţie. Partea vătămată a aflat de la organele de poliţie că cel pe care-l cunoaşte sub numele de C. se numeşte în realitate C.C.F.

În cea de-a doua planşă fotografică, partea vătămată a indicat la poziţia 4 un bărbat pe care I-a văzut în compania lui C.M. şi C.C.F., dar despre această persoană nu poate spune cum se numeşte. Partea vătămată a menţionat că individul respectiv nu Ie-a făcut nimic. Persoana indicată de partea vătămată se numeşte C.N.

În planşa fotografică nr. 3 partea vătămată a indicat la poziţia 3 fotografia celui pe care-l cunoaşte sub numele de M.I. Acesta este cel care i-a convins să plece în Spania să muncească la cules de măsline. Tot acesta este cel care i-a condus cu microbuzul de la Mangalia la Bolintin Vale, iar după câteva zile au plecat în Spania. După ce au ajuns în străinătate şi au fost obligaţi să muncească la cules de măsline, M.I. a fost unul dintre cei care-i ameninţau să muncească mai repede şi mai mult. De asemenea, acest individ a făcut parte din grupul ce a mers la benzinăria unde se refugiaseră victimele, pentru a le ameninţa şi a le convinge să revină să lucreze pe acea plantaţie. Partea vătămată a luat la cunoştinţă că această persoană se numeşte în realitate M.I.

În ultima planşă fotografică, partea vătămată M.A., a indicat la poziţia 3 pe cel pe care-l cunoaşte sub numele de S. Acest individ ţinea evidenţa coşurilor cu măsline culese de victime, avea legătură directă cu patronul spaniol şi primea de la acea persoană plicurile cu bani pentru munca prestată de cetăţenii români. Totodată, S. a fost una dintre persoanele care a venit la benzinărie pentru a-i determina, prin ameninţări, pe cei care se refugiaseră în acel loc să revină pe plantaţie. Organele de poliţie i-au adus la cunoştinţă părţii vătămate că persoana pe care a indicat-o pe planşa fotografică se numeşte C.V.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaştere efectuată.

Potrivit declaraţiei părţii vătămate M.I., rezultă că şi acestuia i-au fost prezentate noile planşe fotografice întocmite în cauză. Cu ocazia prezentării primei planşe fotografice, partea vătămată a recunoscut la poziţia nr. 4 pe cel pe care-l cunoştea sub numele deC. Acest individ a fost cel care i-a aşteptat la staţia PECO din Spania şi i-a transportat cu microbuzul pe un câmp unde urmau să muncească, la cules de măsline. Numitul C. a fost una dintre persoanele care i-a ameninţat să muncească pentru a-şi recupera banii pe care el susţinea că i-a cheltuit împreună cu M. pentru transportul victimelor în Spania. Susţinea că a cheltuit aproape 6.000 euro pentru 36 de persoane. în acelaşi timp. Despre numitul C., partea vătămată a mai precizat că acesta este una dintre persoanele care a venit la benzinărie, după ce s-au refugiat în acel loc, pentru a-i convinge să se întoarcă pe plantaţie. împreună cu acesta mai erau M.I. şi S.

Organele de poliţie i-au adus la cunoştinţă părţii vătămate că cel pe care el îl cunoaşte sub numele de C. se numeşte în realitate C.C.F.

Pe cea de-a doua planşă fotografică, partea vătămată a indicat fotografia de la poziţia 2 ca aparţinând unui bărbat pe care I-a văzut în compania lui M. şi C., însă această persoană nu i-a ameninţat şi nici nu Ie-a făcut ceva pe timpul cât au lucrat la plantaţie. A luat la cunoştinţă că cel indicat de către el se numeşte C.N.

În planşa foto nr. 3 partea vătămată M.I. a recunoscut la poziţia 2 pe cel pe care el îl cunoaşte sub numele de M.I., persoana care s-a ocupat de racolarea victimelor din Mangalia, a închiriat un microbuz cu care i-a transportat apoi din Mangalia în Bolintin Vale, la domiciliul lui M. şi însoţiţi de aceştia au plecat după câteva zile în Spania. După ce au ajuns în acea ţară şi au fost obligaţi să muncească pe plantaţie, M.I. a început să-i ameninţe pentru a-i determina să muncească mai mult şi mai repede. Partea vătămată a aflat de la organele de poliţie că M.I. se numeşte în realitate M.I.

De pe planşa fotografică nr. 4 partea vătămată a recunoscut la poziţia 2 pe cel pe care-l cunoaşte sub numele de S., persoană care-i ameninţa în timp ce lucrau pe plantaţie şi în acelaşi timp a fost una dintre persoanele care a venit după ei în staţia de benzină unde se refugiaseră victimele, după ce au reuşit să fugă de la traficanţion Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoştinţă că cel pe care-l cunoaşte sub numele de S. se numeşte C.V.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaştere efectuată.

Partea vătămată M.B. fiind reaudiat a precizat că-şi menţine declaraţiile date în cauză şi doreşte să facă unele precizări.

În luna octombrie 2007, cu ocazia audierii de către organele de poliţie, i-a fost prezentată o planşă fotografică în care I-a recunoscut pe numitul C.C., ca fiind persoana care i-a transportat cu microbuzul de la de la autocarul cu care ajunseseră în Spania până la plantaţia de măslini din apropierea localităţii Bolulos, Sevilla. Ştia că acesta se numeşte C. şi că ar fi cumnat cu C.M. După ce a privit mai bine fotografia a observat că seamă foarte bine cu o altă persoană pe care a văzut-o în Spania . De aceea revine şi precizează că acest C.C. nu a fost cu ei în acea perioadă la plantaţia de măslini din Spania şi de asemenea, nu crede că I-a mai văzut până în prezent.

Fiind invitat la sediul poliţiei unde i-au fost prezentate noi planşe fotografice, a recunoscut fără să mai aibă vreun dubiu pe C., cel pe care I-a mai văzut în Spania, şoferul lui C.M., la poziţia nr. 1. Cu acea ocazie organele de poliţie i-au adus la cunoştinţă părţii vătămate, că persoana pe care a indicat-o pe planşa fotografică se numeşte C.C.F. Despre acesta reţine că îi supraveghea pe plantaţie şi în momentul în care au reuşit să fugă, acesta a venit la benzinăria unde se refugiaseră însoţit de C.M., M.I. şi un cumnat al lui C., pe nume S., a început să-i ameninţe şi a încercat să-i convingă să se întoarcă la muncă.

În cea de a doua planşă fotografică la poziţia nr. 3 l-a recunoscut pe cel cu numele de S., care de asemenea venise şi el la benzinărie. Despre acesta reţine că îi înjura şi îi ameninţa tot timpul, ţinea evidenţa lădiţelor cu măsline şi tot timpul era în legătură cu patronul spaniol de la care primea plicurile cu bani pentru munca prestată de cetăţenii români. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoştinţă că cel pe care-l cunoaşte sub numele de S. se numeşte C.V.

În planşa următoare, la poziţia nr. 3 l-a recunoscut pe numitul M.I., persoana care după ce i-a convins să plece la muncă în Spania, alături de C.M. şi rudele acestuia îi determina pe aceştia să muncească în folosul lor, fără ca victimele să aibă pretenţii de cazare, hrană sau plată. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoştinţă că cel pe care-l cunoaşte sub numele de M.I. se numeşte în realitate M.I.

În ultima planşă ce i-a fost prezentată a recunoscut la poziţia nr. 4 pe încă unul din cumnaţii lui C.M., iar cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoştinţă că în realitate acesta se numeşte C.N., însă îşi aminteşte că acesta nu a recurs la ameninţări împotriva sa sau a celorlalţi cetăţeni români aflaţi la muncă pe plantaţie.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaştere efectuată.

Potrivit declaraţiei părţii vătămate M.A. rezultă îşi menţine în totalitate declaraţiile date anterior, însă revine cu privire la recunoaşterea pe care a făcut-o la sediul poliţiei, a persoanei care ştia că se numeşte C. şi aflase în Spania că ar fi cumnatul lui C.M. Acea persoană recunoscută C.C. avea semnalmentele asemănătoare cu ale persoanei pe care a văzut-o în Spania şi din acest motiv l-a indicat ca fiind cel care i-a transportat cu microbuzul la plantaţie. După o privire mai atentă, poate afirma că numitul C.C. nu este persoana pe care a văzut-o în Spania şi că acesta nu este implicat în acţiune de exploatare alături de C.M. De asemenea, mai precizează că la plantaţia de măslini erau destul de multe rude ale lui C.M., în special cumnaţi, care împreună cu acesta i-au obligat să muncească pentru ei şi i-a ameninţat în permanenţă cu moartea sau alte mutilări fizice.

Nu este sigur că şoferul care i-a transportat cu microbuzul la plantaţie este sau nu cumnat cu C.M., dar ştie sigur că acela se numea C., care îi supraveghea aproape permanent, pentru a fi sigur că muncesc bine şi avea un caiet în care îşi nota câte coşuri aduna fiecare dintre cei ce muncea pe acea plantaţie şi, le amintea că el împreună cu C.M. investiseră foarte mulţi bani în transportul lor în Spania. Tot C. sau C. l-a însoţit pe C.M., M.I., şi încă un cumnat de al lui C. căruia reţine că i se spunea S., în momentul în care au venit la benzinăria unde victimele se refugiaseră. Aici toţi i-au ameninţat că-i taie dacă nu se întorc la muncă.

l-au fost prezentate mai multe planşe fotografice, iar în prima dintre acestea la poziţia nr. 4 l-a recunoscut fără dubii pe C., şoferul lui C.M. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoştinţă că acesta se numeşte C.C.F.

În cea de a doua planşă prezentată la poziţia nr. 2, l-a recunoscut pe unul din cumnaţii lui C.M., respectiv pe cel căruia i se spunea S. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoştinţă că acesta se numeşte C.V. Acesta se afla deja la plantaţia de măslini din Spania şi era tot timpul atent la modul în care munceau, insultându-i şi ameninţându-i dacă i se părea că nu umpleau bine coşurile cu măsline, şi avea un caiet îi care îşi nota tot timpul câte ceva şi era în contact direct cu patronul spaniol al plantaţiei.

În cea de a treia planşă prezentată la poziţia nr. 2 l-a recunoscut pe M.I. cel care l-a convins pe el şi pe ceilalţi cetăţeni să plece în Spania pentru a munci în folosul lui C.M. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoştinţă că acesta se numeşte în realitate M.I. îşi aminteşte că după ce au ajuns în Spania M.I. a început şi el să-i ameninţe aşa cum făcea şi C.V. şi C.M.

În ultima planşă fotografică care i-a fost prezentată, la poziţia nr. 2, l-a recunoscut pe un alt cumnat de al lui C.M., însă nu reţine cum se numea. A aflat de la organele de poliţie că acesta se numeşte C.N.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaştere efectuată.

Partea vătămată S.G. a arătat cu privire la planşe fotografice ca a recunoscut la poziţia nr. 4, persoana care la momentul sosirii în Spania i-a aşteptat şi i-a transportat cu un microbuz la plantaţia de măslini din apropierea localităţii Bollulos, Sevilla, se numea C., iar de la organele de poliţie a aflat că se numeşte C.C.F. Reţine că acesta îi supraveghea la plantaţie şi avea şi un caiet în care îşi nota cât muncea fiecare la plantaţie. După ce au reuşit să fugă de la plantaţie, acesta împreună cu C.M., M.I. şi încă un alt cumnat de al acestuia din urmă căruia i se spunea S., au apărut la benzinărie având asupra lor bâte cu care încercau sub ameninţare să-i determine să revină la plantaţie.

În cea de a doua planşă prezentată la poziţia nr. 2, l-a recunoscut pe S., care reţine că şi el era cumnat cu C.M. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoştinţă că cel pe care-l cunoaşte sub numele de S., se numeşte în realitate C.V.

În planşa cu numărul 3 ce i-a fost prezentată pentru recunoaşte la poziţia nr. 3 l-a recunoscut pe cel care la păcălit că-i poate găsi un loc de muncă în Spania, la cules de măsline, respectiv M.I. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoştinţă că cel pe care-l cunoaşte sub numele de M.I. se numeşte în realitate M.I.

Şi acesta l-a ameninţat pe el şi pe ceilalţi muncitori de mai multe ori cu mutilări fizice în cazul în care ar fi avut pretenţii la condiţii minime de cazare sau hrană ori în cazul în care ar fi cerut plata pentru munca prestată.

În ultima planşă prezentată la poziţia nr. 2 l-a recunoscut pe unul din cumnaţii lui C.M. despre care a aflat de la organele poliţie că se numeşte C.N. şi îşi aminteşte că făcea şi el parte din grupul lui C.M.

Partea vătămată M.F. fiind reaudiat, declară că îşi menţine în totalitate declaraţiile date anterior. Din câte îşi aminteşte, C.M. era sprijinit la plantaţia de măslini din Spania, de mai multe rude ale sale în special cumnaţi de-ai său. Unul dintre aceştia, pe nume C., a fost cel care i-a aşteptat când au ajuns în Spania şi după ce au coborât din autocar i-a preluat pe rând şi i-a transportat la o plantaţie de măslini, cu un microbuz.

Organele de poliţie i-au prezentat pentru recunoaştere mai multe planşe fotografice, iar în prima planşă la poziţia nr. 2, l-a recunoscut pe C., despre care ştia că este cumnat cu C.M., şi care atunci când au ajuns la plantaţie îi supraveghea permanent şi îşi nota într-un caiet tot ceea ce se întâmpla. De la organele de poliţie a aflat că în realitate C. este C.C.F., îşi aminteşte că după ce a fugit de la plantaţie împreună cu ceilalţi băieţi din Mangalia s-au oprit la o benzinărie, iar după câteva ore acolo şi-a făcut apariţia C.C.F., C.M., M.I. şi încă un cumnat căruia i se spunea S., care aveau asupra lor nişte bâte şi au încercat să-i oblige prin ameninţări să se întoarcă la plantaţie.

Din cea de a doua planşă fotografică ce i-a fost prezentată, la poziţia nr. 3 l-a recunoscut pe acel S., cumnatul lui C.M. despre care organele de poliţie i-au comunicat că acesta se numeşte în realitate C.V. Referitor la acesta îşi aminteşte faptul că vorbea mereu cu patronul spaniol al plantaţiei şi că încasa de la acesta banii pentru munca prestată de victime, bani pe care îi dădea lui C.M. Şi acesta îi supraveghea alături de alţi indivizi, îi ameninţa sau îi insulta.

În cea de-a treia planşă la poziţia nr. 4 l-a recunoscut pe un alt cumnat al lui C.M., care nu reţine cum se numea, dar ştie faptul că era fratele lui S. Despre această persoană, partea vătămată a precizat că nu-i ameninţat direct, dar îi înjura, încercând să-şi dea importanţă. De la organele de poliţie a aflat că acest individ se numeşte C.N.

În ultima planşă fotografică prezentată l-a recunoscut pe vărul său M.I. I s-a spus că acesta în realitate de numeşte M.I.

Îl consideră direct responsabil pe vărul său, de faptul că nu a ţinut cont de faptul că M.D. şi partea vătămată M.F., sunt rudele sale, racolându-i pentru a munci în Spania, în condiţii mizere, fără hrană şi apă şi îi ameninţa în permanenţă pentru a munci în folosul său.

Fiind reaudiată şi partea vătămată S.B. declară că îşi menţine declaraţiile date anterior. Reţine că în momentul în care a ajuns în Spania, împreună cu mai mulţi tineri din Mangalia însoţiţi de C.M. şi M.I. au observat că în locul în care au coborât din autocar erau aşteptaţi de un cunoscut al lui C.M., pe nume C., care fusese cumnat cu C.M. Acest C. în intervalul cât au fost obligaţi să muncească pe plantaţie, fără hrană şi în condiţii mizere, îi supraveghea şi îşi nota într-un caiet câte coşuri de măsline adunau fiecare. Tot acesta Ie-a spus că el împreună cu C.M. plătise mai multe mii de euro pentru a-i aduce în Spania, şi astfel că îi erau datori. După mai multe zile de muncă, el împreună cu ceilalţi cetăţeni, într-o noapte au reuşit să fugă de la plantaţie şi s-au oprit într-o benzinărie. A doua zi, C. împreună cu C.M., M.I. şi un alt cumnat de-al lui C.M. pe nume S., au venit la benzinărie cu bâte, i-a ameninţat cu moartea, pentru a-i determina să se întoarcă la plantaţie.

l-au fost prezentate patru planşe fotografice pentru recunoaştere iar din prima planşă la poziţia nr. 1, l-a recunoscut pe C., iar de la organele de poliţie a aflat că acesta în realitate se numeşte C.C.F.

În cea de-a doua planşă fotografică prezentată la poziţia nr. 3 l-a recunoscut pe cumnatul lui C.M., care ştie că se numeşte S. Reţine că acesta se implicase de multe ori în acţiunile de intimidare şi ameninţare şi chiar îi supraveghea mereu, pentru a se asigura de faptul că umpleau bine coşurile cu măsline. De la organele de poliţie a aflat că acesta se numeşte C.V.

Dintr-o altă planşă fotografică prezentată la poziţia nr. 3 l-a recunoscut pe numitul M.I., cel care i-a convins să plece să muncească în Spania. De la organele de poliţie a aflat că aceste în realitate se numeşte M.I.

Partea vătămată L.D.P. a arătat ca i-au fost prezentate patru planşe fotografice pentru recunoaştere ocazie cu care a recunoscut după semnalmente la poziţia nr. 4, un bărbat despre care ştie că se numeşte C. Acesta este persoana care i-a aşteptat în Spania şi i-a transportat cu microbuzul la plantaţia de măsline. Pe timpul cât au lucrat pe plantaţie C. i-a ameninţat, i-a înjurat pentru a-i determina să muncească mai repede şi, mai mult, motivând că trebuie să-şi recupereze banii pe care i-a cheltuit împreună cu C.M. pentru transportul lor în Spania. Atunci când erau pe plantaţie, C. era unul dintre indivizii care ţineau evidenţa coşurilor cu măsline culese de exploataţi la muncă. Precizează faptul că atunci când au reuşit să fugă de pe plantaţie şi s-au refugiat la o staţie de benzină, după ei au venit C.M., S. şi M.I., care au încercat să-i convingă să se întoarcă la muncă.

De la organele de poliţie a aflat că de fapt C. se numeşte C.C.F.

Fiindu-i prezentată planşa fotografică cu nr. 3, la poziţia cu nr. 2, după semnalmente a recunoscut un bărbat despre care ştie că se numeşte M.I. Acesta este cel care i-a convins să meargă la muncă în Spania, tot el este cel care i-a condus cu microbuzul la domiciliul lui C. M. în Bolentin Vale, unde au stat câteva zile, de unde M.I. i-a urcat pe toţi într-un autocar şi i-a dus în Spania. Pe perioada cât au muncit pe plantaţie, M.I. i-a ameninţat, i-a înjurat pentru a-i determina să muncească mai mult.

De la organele de anchetă a aflat faptul că M.I. se numeşte de fapt în realitate M.I. şi domiciliază în comuna Clejani judeţul Giurgiu.

De pe planşa fotografică cu numărul 4, la poziţia nr. 2 l-a recunoscut pe un bărbat despre care ştie că se numeşte S., văzându-l pe plantaţia de măslini, fiind cel care-i supraveghea şi ţinea evidenţa coşurilor cu măsline culese de toţi cetăţii exploataţi la muncă. De la organele de poliţie a aflat că de fapt S. se numeşte C.V.

Declaraţia părţii vătămate M.D., se coroborează cu declaraţiile celorlalte părţi si rezulta ca numitul C.,era cel care i-a aşteptat în Spania şi i-a condus cu microbuzul până la plantaţia de măslini. în tot timpul cât a stat pe plantaţie şi a muncit la cules de măsline C. a fost cel care i-a ameninţat şi înjurat pentru a-i determina să muncească mai mult şi mai repede deoarece el trebuia să-şi recupereze banii pe care i-a cheltuit împreună cu C. M., pentru transportul cetăţenilor în Spania la plantaţia de măslini. C. era una dintre persoanele care ţinea evidenţa coşurilor cu măsline culese şi tot el împreună cu S. şi M.I. sunt cei care au venit după ei la benzinăria unde reuşiseră să se refugieze după ce au fugit de pe plantaţie, şi sub ameninţare a încercat să-i determine să se întoarcă pe plantaţie.

Organele de poliţie i-au precizat faptul că de fapt C. se numeşte C.C.F.

De pe planşa fotografică nr. 2, la poziţia nr. 2 a recunoscut după semnalmente o persoană de sex bărbătesc, însă nu ştie cum se numeşte. Aceasta era şi el pe plantaţie fiind în legătură cu S., C., M.I.şi C.M. De la organele de poliţie a aflat că acea persoană se numeşte de fapt C.N.

Fiindu-i prezentată planşa fotografică cu nr. 3, la poziţia nr. 2, după semnalmente a recunoscut un bărbat despre care ştie că se numeşte M.I., acesta fiind persoana care i-a convins să meargă la muncă în Spania, la cules de măsline. M.I. este cel care i-a condus cu microbuzul la domiciliul lui C. M. din Bolintin Vale, unde au stat câteva zile după care I. i-a dus mai departe în Spania. Pe perioada cât au lucrat pe plantaţie în Spania, M.I. i-a ameninţat şi tot acesta a venit după ei la benzinăria unde se refugiaseră, după ce au reuşit să fugă de pe plantaţie, şi a încercat să-i determine să se întoarcă la plantaţie.

Organele de poliţie i-au precizat că de fapt M.I. în realitate se numeşte M.I.

La poziţia nr. 2 din planşa fotografică nr. 4, după semnalmente I-a recunoscut pe S. întrucât îl văzuse pe plantaţie ţinând evidenţa coşurilor cu măsline, fiind mereu în legătură directă cu patronul spaniol de la care primea plicurile cu bani pentru munca prestată. Şi S. a venit la acea benzinărie şi a încercat să-i convingă a se întoarce la muncă pe plantaţie.

Organele de poliţie i-au precizat că de fapt S. în realitate se numeşte C.V.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile părţii vătămate A.S., A.I., I.V., a martorului B.I. care pe rând din planşele fotografice au identificat inculpaţii si au arătat în ce a constat activitatea acestora pe parcursul întregii perioade petrecuta in Spania. Fiind audiat si numitul P.G., în calitate de martor, acesta a precizat că în data de 04 septembrie 2007 a fost anunţat de administratorul firmei că urmează să efectueze o cursă pe traseul Bucureşti - Sevillia, pentru un grup de aproximativ 50 de persoane, cu un autocar al firmei SC O.C. SA. Martorul a venit la Bucureşti pentru a prelua autocarul pe care trebuia să-l conducă şi a lua legătura cu reprezentanţii firmei SC O.C. SA, precum şi cu organizatorul grupului. S-a întâlnit cu ceilalţi doi conducători auto şi apoi a luat legătura cu persoana indicată de administratorul firmei la care lucrează şi despre care i s-a precizat că este organizatorul grupului.

Conform indicaţiilor primite de la acea persoană, martorul a mers cu autocarul în localitatea Bolintin Vale unde a parcat pe o stradă într-o zonă locuită de cetăţeni de etnie rromă. Imediat a venit la el un cetăţean de etnie rromă, s-a prezentat ca fiind conducătorul grupului şi a organizat transportul, după care a început îmbarcarea celor 50 persoane în autocar.

După ce acestea şi-au ocupat locurile în autocar, martorul Ie-a cerut actele de identitate pentru a completa chitanţele individuale reprezentând costul transportului, respectiv câte 100 euro. A adunat şi suma de bani pentru asigurările medicale, iar întreaga sumă de bani i-a fost plătită de către conducătorul grupului, respectiv suma de 5.000 euro. De asemenea a fost întocmit tabelul cu toate persoanele ce se aflu în autocar, tabel ce reprezintă anexa la foaia de parcurs internaţională.

Pe drum au oprit în localitatea Miercurea Sibiului pentru a mânca, ocazie cu care martorul a constat că cel care era conducătorul grupului a achitat la restaurant consumaţia pentru toate cele 50 de persoane.

Au ajuns în Sevillia în data de 08 septembrie 2007, martorul a oprit la autogara, iar conducătorul grupului i-a cerut să-i mai transporte încă 20 km. într-o altă localitate. A fost de acord cu această solicitare şi ajungând în localitatea ce i-a fost indicată a oprit la o benzinărie.

La scurt timp şi-a făcut apariţia un microbuz de transport marfă, cu numere de înmatriculare spaniole, în care se aflau un bărbat şi o femeie, care s-au îmbrăţişat cu organizatorul grupului şi apoi au început să îmbarce o parte din călători în acel vehicul.

Microbuzul respectiv a plecat şi a revenit după circa 30 minute, a îmbarcat alţi pasageri din grupul de 50, iar ceilalţi au rămas să aştepte în parcare, urmând a fi luaţi şi ei cu acel microbuz de transport marfă.

Potrivit declaraţiei martorului P.G. rezultă că, pe parcursul călătoriei, din discuţiile purtate cu o mică parte din membrii grupului a înţeles că scopul călătoriei acestora în Spania era să muncească la cules de măsline sau alte activităţi agricole pe parcursul a 1 sau 2 ani. Locurile de muncă le erau asigurate de către cel care era conducătorul grupului, urmau să lucreze circa 8-10 ore pe zi, iar din banii pe care-i câştigau, la întoarcerea în ţară urmau să-şi cumpere autoturisme sau alte bunuri mobile sau imobile, mai mult, unul dintre bărbaţi a afirmat că şi el a contribuit la finanţarea acestei călătorii în Spania cu suma de 1.500 euro.

În momentul în care au ajuns la destinaţie, unii dintre pasagerii din autocar i-au cerut conducătorului de grup să le dea posibilitatea să se spele, ocazie cu care li s-a spus că nu au venit în calitate de turişti, ci pentru a muncii şi chiar din acel moment trebuie să meargă la o fermă pentru a începe lucrul.

A mai arătat totodată ca după ce a apărut în mass-media ştirea despre cele întâmplate cetăţenilor români, exploataţi la muncă în Spania, martorul a fost contactat telefonic de către cel care se prezenta conducătorul grupului, spunându-i că „ţiganii" l-au reclamat la poliţie că îi exploatează şi i-a cerut martorului să declare autorităţilor faptul că el s-a ocupat de membrii grupului, Ie-a dat de mâncare, şi totodată că este băiat bun şi nu un „exploatator". I-a mai precizat că va fi contacta de o doamnă de la Consulat. Fiindu-i prezentate planşe fotografice, martorul P.G. a indicat în fotografia ce-l reprezintă pe inculpatul C.M. persoana ce s-a recomandat ca fiind organizatorul şi conducătorul grupului transportat în Spania, iar în fotografia ce-l reprezintă pe inculpatul M.I., ca fiind persoana care a afirmat că a contribuit cu suma de 1.500 euro la finanţarea călătoriei în Spania, a aceluiaşi grup. Pentru recunoaşterile efectuate au fost întocmite procese verbale.

Au fost ataşate la dosarul cauzei în fotocopie, comanda de transport nr. 166 din 28 august 2007, contractul de transport încheiat între SC L.T. SA şi SC O.C. SA, factura privind încasarea sumei de 2.200 de euro reprezentând contravaloarea transportului România - Spania, foaia de parcurs şi tabelul anexă ce cuprinde un număr de 25 de persoane.

În cauză, a fost identificat şi audiat în calitate de martor şi numitul L.I., cel de-al doilea conducător auto, ce a condus autocarul către Spania.

Potrivit declaraţiei acestui martor rezultă că acest martor lucrează la firma SC O.C. SA în calitate de şofer, iar în cursul anului 2007 a fost solicitat de reprezentanţii firmei SC L.T. SA să efectueze o cursă pe relaţia România Spania. În cursul lunii septembrie a primit dispoziţie să se prezinte la Gara de Nord pentru a se întâlni cu şoferul firmei SC L.T. SA După ce s-a întâlnit cu martorul P.G. şi a discutat cu acesta a înţeles că trebuie să meargă în localitatea Bolintin Vale, de unde urmau să preia mai multe persoane pentru a le transporta în Spania. S-au deplasat în acea localitate, au oprit pe o stradă unde locuiau mai mulţi cetăţeni de etnie rromă. Imediat după aceasta la autocar au venit aproximativ 50 de persoane, iar una din acestea s-a recomandat cu numele de M. şi având calitatea de organizator al grupului. După ce martorul P.G. a completat toate documentele necesare călătoriei grupului în Spania, au plecat către destinaţia finală.

Potrivit declaraţiei martorului L.I. rezultă că M. Ie-a cerut celor din autocar actele de identitate, spunându-le că are nevoie de ele ca garanţie că îi vor fi restituiţi banii achitaţi pentru acea călătorie. în momentul în care au ajuns în punctul de frontieră român actele de identitate le-au fost restituite pasagerilor, iar după ce au intrat pe teritoriul Ungariei aceste documente au fost din nou solicitate de M., iar pasagerii s-au conformat.

După ce au ajuns în Sevilla, M. Ie-a cerut conducătorilor auto să se oprească în parcarea unei benzinării, iar în apropiere se aflau mai multe plantaţii de măslini. în acest loc pasagerii au fost aşteptaţi de mai mulţi cunoscuţi de-ai lui M., care veniseră cu un microbuz cu numere de înmatriculare de Spania. întrucât în microbuzul respectiv nu încăpeau decât câteva persoane, conducătorul acelui microbuz a făcut mai multe drumuri pentru a-i transporta pe membrii grupului la o locaţie din apropiere, probabil una dintre plantaţiile de măslini. Fiindu-i prezentate planşele fotografice martorul a indicat pe numitul M. în fotografia ce-l reprezintă pe inculpatul C.M., motiv pentru care s-a încheiat proces verbal în acest sens.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că, părţile vătămate/ martorii aveau obligaţia să culeagă 13, 14 lădiţe cu măsline, programul de lucru era de la 04,00 - 21,30, nu primeau de mâncare, erau supravegheaţi de către rudele traficanţilor care se ocupaseră de racolarea lor, iar în cazul în care nu îndeplineau norma stabilită erau bătuţion Documentele de călătorie le-au fost luate imediat după ce au ajuns în Spania. Pentru munca prestată au primit la un interval de 4 zile suma de 10 euro pentru 4 persoane. Mâncarea pe care au primit-o de la gruparea de traficanţi era strânsă din gunoaie, fiind veche, alterată şi urât mirositoare, având chiar resturi de pământ pe ea. De asemenea, au fost puşi să bea apă dintr-un puţ în care se aruncau resturi menajere, existând astfel posibilitatea ca apa să fi fost infestată şi să nu fi fost bună de consumat.

Această exploatare a părţilor vătămate s-a desfăşurat pe o perioadă de aproximativ 2 săptămâni, timp în care victimele au fost duse să muncească la mai multe plantaţii de măslini, fiecărei plantaţii fiindu-i alocate 3-4 zile.

Analizând declaraţia inculpatul M.I. a rezultat că acesta s-a întâlnit cu un număr de 21 persoane în curtea unuia dintre acestea, mai precis la locuinţa celui căruia i se spunea „B.". Le-a precizat acestor persoane cele spuse de către inculpatul C.M. şi anume că pentru o lădiţă cu măsline vor primi 4 euro, cazarea este pe câmp, în corturi, transportul le este plătit de către C.M., şi de asemenea acesta le plătea mâncarea până la obţinerea primului salariu. Referitor la transport le-a precizat că banii ce vor fi plătiţi de inculpatul C. va trebui să-i restituie acestuia după ce obţineau primul salariu. Toate cele 21 de persoane au fost de acord cu aceste condiţii şi au acceptat să plece în Spania.

A doua zi 10 dintre victime au fost puse să muncească chiar în livada în care locuiau, iar pe restul după circa 5 zile le-a dus la o livadă la 5 km, cu un microbuz condus de C., cumnatul inculpatului C.M.

Inculpatul M.I. a menţionat că la ora 5 se trezeau, luau micul dejun, iar în jur de ora 6,00 plecau cu microbuzul la livada în care munceau. Ajungeau în jur de ora 6,30 - 7,00 şi unii dintre ei munceau până la ora 14,00, iar ceilalţi munceau până seara la ora 18,00 - 19,00.

Evidenţa lădiţelor culese era ţinută la o echipă de inculpatul C.M., iar la cealaltă de C., cumnatul acestuia.

Susţine că pentru această perioadă primeau câte 10 euro pentru două zile, pentru aşi cumpăra mâncare. într-o singură duminică pentru că le era foame, iar magazinele erau închise, inculpatul C.M. a mers la locuinţa unde era cazat şi Ie-a adus mâncare.

De asemenea, inculpatul M.I. a mai precizat că a muncit alături de celelalte victime şi era cazat în aceleaşi condiţii ca şi acestea. Totodată a precizat că nu Ie-a ameninţat pe victime şi nici el nu a fost ameninţat de ceilalţi inculpaţi pentru a munci pe plantaţia de măslini.

Nu a văzut vreo sabie sau o altă armă la inculpatul C.M. sau la C.

C.M., C. şi S., cunoscând limba spaniolă erau cei care discutau cu patronii spanioli şi tot aceştia erau cei care primeau banii pentru munca prestată de către victime şi respectiv şi pentru inculpatul M.I.

Totodată, a menţionat că au fost momente în care M., C., S. îi ameninţau şi le spuneau să muncească mai mult, pentru că ei au cheltuit mulţi bani cu aducerea lor în Spania. La un moment dat inculpatul C.M. s-a certat cu unul din băieţii din Mangalia şi inculpatul M.I. a văzut când l-a lovit pe acesta cu o ţeava din aluminiu de la un mop, însă după părerea lui nu l-a lovit tare.

Întrucât intr-o dimineaţă au constatat că în afara inculpatului M.I. şi a soţiei acestuia nu mai era nici un om la plantaţie.

În acel moment inculpatul C.M. a hotărât ca M.I., C. şi S. să meargă cu el şi să-i caute pe ceilalţi cetăţeni români pe care-i adusese din România pentru a munci pe plantaţie, l-au găsit pe aceştia la o benzinărie, iar unul dintre români, cel care era din Botoşani, cunoscând limba spaniolă discuta cu poliţişti din „Guardia civilă". A susţinut că nici unul dintre ei nu a avut nici o bâtă sau sabie.

Inculpatul C.M. a discutat cu poliţiştii după care a revenit cu actele de identitate ale părţilor vătămate

A mai arătat ca împreună cu soţia sa au lucrat pe plantaţie timp de aproape o lună de zile, după plecarea părţilor vătămate iar suma de 1.200 euro pe care au câştigat-o i-au dat-o inculpatului C.M. Fiind plata pentru el şi rudele sale, pentru transportul şi mâncarea pe care le asigurase C.M.

La circa 4 zile după incident inculpatul C.M. l-a luat cu el pe inculpatul M.I. şi i-a impus să-l sune pe numitul S.G. întrebările ce urmau a fi adresate lui S.G. erau dictate, totodată M. avea obligaţia să spună cu voce tare ce răspunde interlocutorul.

Inculpatul C.D. a arătat ca a efectuat transporturi ale părţilor vătămate, cunoaşte că actele de identitate ale muncitorilor români s-au aflat tot timpul la inculpatul C.M., acesta urmând a se ocupa de înscrierea muncitorilor la primăria din localitatea respectivă şi a le obţine drept de şedere.

A mai declarat că nu a ameninţat pe nici unul din muncitorii români şi nici nu a auzit vreodată pe vreunul din aceştia să se plângă de condiţiile de cazare şi de mâncare. Nu cunoaşte de ce au fugit victimele, dar ulterior a aflat de fratele său, inculpatul C.M. că cetăţenii români se aflau la o staţie de benzinărie şi erau înarmaţi cu bâte şi cărămizi. El nu a fost la acea benzinărie, ci numai inculpaţii C.M., C.C.F., C.V., M.I. După plecarea muncitorilor români inculpatul M.I. a locuit cu ei, fiindu-i frică că aceştia s-ar putea întoarce să-l bată.

Se poate constata - în opinia instanţei de fond - din materialul probator existent la dosarul cauzei că inculpaţii M.I. şi C.D. au fost nesinceri în declaraţiile date, existând contradicţii între cele declarate de către aceştia. în urma confruntării celor doi inculpaţi fiecare şi-a susţinut declaraţia dată anterior organelor de urmărire penală. Susţinerile inculpaţilor nu pot fi reţinute întrucât nu se coroborează cu faptele şi împrejurările care rezultă din celelalte probe administrate în cauză şi nu sunt întrunite astfel condiţiile prevăzute de art. 69 C. proc. pen. Astfel, potrivit prevederilor art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Mai mult, aşa cum rezultă din declaraţiile victimelor M.D., M.P., M.F., care sunt rude cu inculpatul M.I., se reţine faptul că despre plecarea în Spania şi găsirea unui loc de muncă, respectiv la cules de măsline, au aflat de la ruda lor, inculpatul M.I., acesta din urmă fiind coordonat de inculpatul C.M., pentru a se ocupa de găsirea unui număr cât mai mare de persoane în vederea efectuării de munci agricole în Spania.

Totodată, din probele administrate se reţine de instanţa de fond faptul că toate victimele l-au indicat pe inculpatul M.I., ca fiind persoana care şi-a exprimat disponibilitatea de a mijloci deplasarea şi angajarea în Spania, nu doar faţă de rudele sale, ci şi faţă de celelalte persoane din Mangalia, persoane exploatate ulterior în Spania de către gruparea condusă de inculpatul C.M. Ca atare, susţinerea inculpatului M.I. cum că rudele sale, M.D., M.P., M.F. s-ar fi ocupat de racolarea victimelor din Mangalia, este înlăturată prin faptul că aşa zişii racolatori au fost ei înşişi victime ale traficului, exploataţi la muncă, unul dintre exploatatori fiind chiar persoana care face aceste afirmaţii, respectiv inculpatul M.I.

De asemenea, din probele administrate rezultă că inculpatul M.I. s-a ocupat de racolarea cetăţenilor români, victime ale traficului, a închiriat un microbuz cu care a transportat victimele de la Mangalia până la Bolintin Vale, la locuinţa inculpatului C.M. care s-a ocupat de cazarea acestor victime pe teritoriul României, la locuinţa sa din localitatea Bolintin Vale, până la data plecării în Spania, tot acesta fiind si cel care a achitat contravaloarea transportului până în Spania, şi împreună cu M.I. a însoţit grupul de cetăţeni români până în Spania.

De la locul unde au fost lăsaţi cetăţenii români, aceştia au fost transportaţi, pe rând, cu un microbuz condus de către inculpatul C.C.F., acesta fiind însoţit de inculpatul C.V., până la plantaţia unde urmau să muncească şi lăsaţi pe câmp. Din momentul în care victimele traficului au ajuns la plantaţia de măslini, acestea au fost supravegheate în permanenţă de cei patru inculpaţi precum şi de inculpatul C.D., atât pe timpul cât lucrau cât şi la locul de cazare, loc care era situat de fapt sub cerul liber. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.D. se reţine faptul că şi acesta a transportat, cu microbuzul, de câteva ori victimele la plantaţia la care erau obligaţi să muncească.

Mai mult, inculpatul C.C.F. ţinea evidenţa coşurilor cu măsline culese de către victime şi le ameninţa pentru a lucra mai repede şi mai mult, motivând că trebuie să-şi recupereze banii cheltuiţi împreună cu inculpatul C.M. pentru transportul victimelor în Spania. Totodată, victimele erau supravegheate şi de către inculpatul C.V., persoană care avea şi ea un caiet în care nota câte coşuri cu măsline umplea fiecare muncitor, era în permanentă legătură cu patronul spaniol al plantaţiei şi primea de la acesta plicurile cu bani care ar fi trebuit să fie date victimelor pentru munca prestată. în realitate aceste plicuri cu bani îi erau date inculpatului C.M.

Pe timpul desfăşurării muncilor agricole, victimele erau ameninţate de către inculpaţi şi alte rude de-ale acestora să culeagă mai multe coşuri cu măsline, iar în cazul în care nu îndeplineau norma stabilită erau ameninţaţi cu săbii, topoare, bâte de baseball. în acelaşi timp, se reţine că victimelor li s-a stabilit de către inculpatul C.M. o datorie imaginară în valoare de 1.000 euro pe care aveau obligaţia să i-o restituie din banii pe care-i obţineau ca urmare a muncii depuse. în realitate banii pe care ar fi trebuit să-i primească părţile vătămate erau luaţi de către inculpaţi Din declaraţiile părţilor vătămate, rezultă că inculpatul C.M. era considerat liderul traficanţilor, iar ceilalţi acţionau ca urmare a ordinelor date de acesta.

Se constată, în opinia instanţei, existenta înţelegerii între inculpaţi în sensul găsirii şi racolării unor cetăţeni români, cărora să li se promită înaintea plecării din România asigurarea unor locuri de muncă bine plătite, cazare şi hrană corespunzătoare. Mai mult, se poate reţine inculpaţii au apelat la persoane care aveau o situaţie materială precară, neşcolarizate, susceptibile a fi atrase în situaţii favorabile exploatării. După ce victimele au ajuns în Spania, acestea au constatat că niciuna dintre promisiunile făcute de racolatori, înaintea plecării din ţară, nu aveau corespondent în realitate, mai mult s-au trezit şi cu aşa zise „datorii" de câte 1.000 euro pentru facilitarea ajungerii în acea ţară şi găsirea unui loc de muncă, la negru.

Faţă de numiţii C.C. şi M.I., pentru că aceştia nu aveau nici o implicare în comiterea faptelor, şi - mai mult - M.I. era chiar una dintre persoanele traficate, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală. Aceasta deoarece în cazul inculpatului C.C. acesta a fost indicat de unele dintre părţile vătămate, ca urmare a existenţei unor similitudini cu semnalmentele adevăratului făptuitor, nimeni altul decât C.C.F., iar în cazul lui M.I. întrucât victimele ştiau că cel care i-a racolat se numea astfel, iar în realitate racolatorul se numeşte M.I. Iniţial, victimelor nu le-au fost prezentate fotografii ale inculpatul M.I., persoanele audiate făcând referiri directe la numele acestuia, omiţându-se existenţa unei asemănări semnificative de nume între făptuitor şi victimă.

În termen legal, împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpaţii M.I., C.M., C.D., C.C.F. şi C.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpatul M.I., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii fondului şi, rejudecând să se dispună în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând în esenţă că: a fost contactat de inculpatul C.M. din Spania care i-a comunicat că îl poate aduce la muncă în această ţară numai cu condiţia de a duna un grup de 49 de persoane care să lucreze la culesul de măsline; nu avea cunoştinţă de condiţiile de muncă din Spania, expunându-le persoanelor cu care a mers la domiciliul lui C.M., condiţiile de muncă, cazare şi masă care i-au fost comunicate de acesta; după urcarea în autocar, inculpatul M.I. a devenit un membru al acestui grup ca şi ceilalţi care se deplasau în Spania, la muncă; s-a mai învederat că este la primul conflict cu legea penală, este singurul întreţinător al unei familii compusă din 7 copii minori şi soţia bolnavă, este cunoscut în societate ca o persoană muncitoare care îşi realizează venituri licite. în subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei aplicate de instanţa de fond, în sensul diminuării cuantumului sub minimul special prevăzut de lege, astfel încât să fie îndeplinite condiţiile aplicării uneia dintre modalităţile de executare prevăzute de art. 81 C. pen. - suspendarea condiţionată sau art. 861 C. pen. - suspendarea sub supraveghere, având în vedere gradul redus de participaţie al acestuia la comiterea faptelor în raport de participaţia celorlalţi coinculpaţion în ceea ce priveşte latura civilă s-a învederat că, în situaţia în care va fi considerat vinovat de săvârşirea faptelor deduse judecăţii să fie obligat la despăgubiri civile în solidar cu ceilalţi inculpaţion

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul C.M., prin apărător din oficiu, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte vinovăţia inculpatului privind săvârşirea unei infracţiunii de trafic de persoane. S-a motivat că din declaraţiile martorilor şi a persoanelor vătămate audiate în cauză rezultă că aceştia au plecat la muncă în Spania de bună-voie pentru a realiza câştiguri în scop personal fără prea mult efort, deşi cunoşteau condiţiile de cazare şi masă. Reţinerea cheltuielilor ocazionate de transportul în Spania de către inculpatul C.M. este justificată, câtă vreme acesta a achitat iniţial contravaloarea cheltuielilor, astfel cum rezultă din declaraţia martorei M.M. Cu privire la infracţiunea de constituire de grup organizat în vederea exploatării de persoane s-a susţinut că plângerile formulate împotriva inculpaţilor de părţile vătămate au avut ca obiectiv obţinerea de foloase necuvenite. în subsidiar, s-a cerut redozarea pedepsei aplicată de instanţa de fond sub minimul special prevăzut de legea penală fără a se motiva concret împrejurările care ar convinge instanţa să pronunţe o astfel de soluţie.

Inculpaţii C.D., C.C.F. şi C.V., prin apărători din oficiu, au solicitat admiterea apelurilor formulate şi, rejudecând, să se dispună achitarea lor în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru ambele infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, motivată de împrejurarea că probatoriul administrat până în acest moment procesual nu a dovedit că inculpaţii sunt autorii infracţiunilor deduse judecăţii. S-a arătat că părţile vătămate au plecat de bună - voie în Spania, nefiind constrânse să muncească în folosul inculpaţilor, ci pentru a obţine mijloace băneşti în interes personal. în subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate de instanţa de fond în sensul reducerii cuantumului, dând eficienţă sporită criteriilor de individualizare, astfel încât să fie îndeplinite condiţiile pentru aplicarea disp. art. 81 C. pen. - suspendarea condiţionată - ca modalitatea de executare a pedepsei. Cu referire la latura civilă a procesului penal s-a cerut ca în situaţia achitării să se dispună exonerarea inculpaţilor de răspundere civilă, iar în situaţia constatării vinovăţiei acestora să fie obligaţi în solidar cu ceilalţi coinculpaţi la plata despăgubirilor civile către părţile civile în cauză.

Prin Decizia penală nr. 12 din 1 februarie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, a dispus următoarele:

1) În baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii inculpaţi C.M., C.D., C.C.F. şi C.V., împotriva sentinţei penale nr. 70 din 24 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 5989/118/2008.

2) În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul M.I., împotriva sentinţei penale nr. 70 din 24 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 5989/118/2008, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 70 din 24 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 5989/118/2008 şi, rejudecând, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 şi aprobată prin Legea nr. 287/2005 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

3) În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca nefondate acţiunile civile exercitate de părţile civile A.I., R.I., M.A., S.V., A.S., A.A., M.D., A.S., D.C., M.I., M.A., M.I. şi B.A. faţă de inculpatul M.I.

A înlăturat obligarea inculpatului M.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat la instanţa de fond.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare deciziei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea apelului formulat de apelantul inculpat M.I. să rămână în sarcina statului.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii inculpaţi C.M., C.D., C.C.F. şi C.V. la plata a câte 800 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Faţă de caracterul devolutiv al apelului, instanţa de prim control judiciar a procedat la audierea inculpatului M.I., care s-a prezentat la toate termenele de judecată, ceilalţi 4 inculpaţi lipsind, fără a depune la dosarul cauzei vreo justificare. La cererea inculpatului M.I., curtea de apel a încuviinţat următoarele probe: înscrisuri în circumstanţiere, din care rezultă că inculpatul este singurul întreţinător al familiei, că are 7 copii minori, soţia M.M. - bolnavă, fiind audiată în calitate de martoră.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001 constituie trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, prin abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani, ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei în scopul traficării. Prin această infracţiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe acţiuni alternative, trebuie să se urmărească un scop şi anume exploatarea persoanei, victima traficului. în conformitate cu art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, prin exploatarea unei persoane se înţelege, între altele, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.

În cauză, pe baza ansamblului probator administrat în cursul procesului penal, instanţa de fond a stabilit o stare de fapt conformă dovezilor produse.

Astfel, din coroborarea declaraţiilor părţilor civile şi vătămate, cu declaraţiile martorilor B.N., B.l., P.A., ultimii doi fiind şoferii autocarului care au asigurat transportul părţilor vătămate din Spania în România, a martorilor L.I. şi I.D.G., rezultă că în cursul anului 2007 inculpatul C.M., împreună cu inculpaţii C.C.F., C.V. şi C.D. au constituit o grupare care avea ca scop racolarea prin înşelăciune a unor persoane în vederea exploatării lor la muncă, scop realizat prin faptul că inculpaţii au reuşit să exploateze 30 de persoane, transportate în Spania cu sprijinul material al organizatorului grupului - C.M., care Ie-a cerut acestora şi actele de identitate cu motivarea că acestea constituie o garanţie că-i vor fi restituiţi banii acordaţi drept avans pentru achitarea călătoriei. Din probele dosarului rezultă că fiecare membru al grupării avea câte o sarcină, respectiv C.M. s-a ocupat de racolarea, găzduirea şi transportul părţilor vătămate, promiţându-le locuri de muncă bine plătite, iar inculpaţii C.C.F., C.D. s-au ocupat de transportul victimelor la locul de cazare la plantaţia cu măslini, supraveghindu-i şi ameninţându-i pentru a lucra cât mai mult şi cât mai bine, în scopul obţinerii unor sume mari de bani. C.V. a fost cel care primea banii de la patronul spaniol, care îi remitea inculpatului C.M.

Din actele dosarului mai rezultă că în momentul recrutării, părţile vătămate nu aveau loc de muncă, erau lipsite de venituri, iar unele aveau în întreţinere copii minori. Totodată, mai rezultă că de la început inculpaţii au urmărit punerea părţilor vătămate în stare de dependenţă faţă de ei, astfel că, le-au plătit drumul până în Spania, urmând ca acoperirea cheltuielilor de transport să se facă după ce părţile vătămate vor primi banii pentru munca prestată. în Spania, deşi, au muncit 9 zile în condiţii de muncă şi sănătate dintre cele mai grele având program de muncă zi - lumină, fiind cazaţi într-o livadă de măslini, sub cerul liber şi hrăniţi cu mâncare pregătită din alimente degradate nu au primit nici o sumă de bani, astfel cum li s-a promis - 4 euro/ lădiţă de măsline recoltată şi 60 euro la instalare pentru alimente. Ca urmare a nemulţumirilor manifestate de o parte din părţile vătămate după 4-5 zile de la instalare, întrucât situaţia reală era diferită de cea promisă, inculpaţii i-au ameninţat că nu vor primi nici un ban şi, chiar că „li se vor tăia tendoanele.".

Constatând că sunt incidente disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi, în mod corect prima instanţă a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 şi aprobată prin Legea nr. 287/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru inculpaţii C.M., C.D., C.C.F. şi C.V.

De asemenea, s-a apreciat că în mod corect s-a pronunţat hotărârea de condamnarea pentru aceeaşi inculpaţi şi pentru infracţiunea de iniţiere, constituire a unui grup infracţional organizat prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în cursul lunii septembrie 2007 s-au constituit într-o grupare in vederea săvârşirii de infracţiuni grave, respectiv pentru racolarea prin înşelăciune a unor persoane sub pretextul oferirii unui loc de muncă bine plătit în străinătate în scopul exploatării lor prin muncă, deziderat îndeplinit, în sensul că 30 de persoane transportate în Spania au fost obligate să muncească mai mult de 8 ore pe zi, in condiţii improprii de cazare, hrană şi igienă, banii primiţi pentru munca prestată fiind încasaţi în totalitate de cei 4 inculpaţion

Deci, în opinia instanţei de apel, probele dosarului dovedesc, mai presus de orice dubiu, că inculpaţii C.M., C.D., C.C.F. şi C.V. sunt autorii infracţiunilor deduse judecăţii prin rechizitoriul nr. 312/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului M.I., curtea de apel a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că şi acesta este coautor la comiterea celor două infracţiuni menţionate în rechizitoriu, cu următoarea motivare:

Este real, a constatat şi instanţa de apel, că inculpatul M.I. a adunat 30 de persoane, cu care s-a deplasat la locuinţa inculpatului C.M., de unde au plecat cu autocarul în Spania însă, odată ajunşi în această ţară, comportamentul celorlalţi inculpaţi faţă de acesta a fost identic cu cel avut faţă de celelalte persoane exploatate. în cauză, din declaraţiile inculpaţilor C.M., C.D., C.C.F. şi C.V. date în fază de urmărire penală, ale martorilor şi părţilor vătămate, părţilor civile audiaţi în cauză, nu rezultă cu certitudine existenţa elementului subiectiv dat de intenţia directă cu care trebuia să săvârşească cele două infracţiuni de care acesta este acuzat. A rezultat că inculpatul M.I. a fost sunat de C.M. din Spania, care i-a comunicat că îi va găsi un loc de muncă în această ţară numai dacă va aduna un grup de 49 de persoane cu care să muncească pe o plantaţie de măslini. M.I. a expus condiţiile de muncă, cazare şi masă, comunicate de coinculpatul C.M., persoanelor contactate, în Spania el neavând un statut privilegiat. Totodată, în opinia instanţei de apel probele dosarului nu confirmă că inculpatul M.I. a avut o înţelegere cu ceilalţi 4 inculpaţi prin care să urmărească un scop, şi anume exploatarea persoanelor, victime ale traficului, nefiind îndeplinite nici elementul material al laturii obiective a infracţiunii de traficare.

Ca atare, curtea de apel a apreciat că, faţă de inculpatul M.I., se impune soluţia de achitare a acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., infracţiunilor lipsindu-le unul din elementele constitutive.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor C.M., C.D., C.C.F. şi C.V., curtea de apel a apreciat că instanţa de fond a făcut o justă interpretare şi aplicare a disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) S-a ţinut seama de criteriile generale prevăzute în Codul penal, de gradul concret de pericol social al faptelor comise, de împrejurările, modul şi mijloacele de săvârşire - în formă continuată, de scopul urmărit, acela de a obţine foloase injuste, de natura infracţiunii, de numărul mare de părţi vătămate şi de prejudiciul cauzat acestora. Totodată s-au avut în vedere datele ce caracterizează persoanele inculpaţilor, tineri, cu nivel de instruire scăzut, infractori primari, care s-au prezentat doar în faza iniţială a procesului penal în faţa organelor de urmărire penală, lipsind în cursul cercetării judecătoreşti, deşi au fost citaţi la toate termenele de judecată cu mandat de aducere cu însoţitor. Pedepsele aplicate celor 4 inculpaţi de prima instanţă sunt, atât sub aspectul cuantumului închisorii, cât şi al modalităţii de executare - cu privare de libertate conform art. 57 C. pen. - de natură să asigure exigenţele prevăzute de art. 52 C. pen., privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpaţilor şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către aceştia.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, curtea de apel a apreciat că în mod corect instanţa de fond a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata despăgubirilor civile către părţile civile din cauză, urmând ca hotărârea apelată să fie reformată doar în sensul exonerării de răspundere civilă a inculpatului M.I., ca o consecinţă a achitării acestuia.

Împotriva deciziei au declarat recurs Ministerul Public şi inculpaţii C.M., C.D., C.V. şi C.C.F., motivele fiind menţionate în încheierea de dezbateri şi amânare a pronunţării prezentei hotărâri.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, halta Curte constată următoarele:

- la judecata în primă instanţă, numai inculpatul M.I. a fost prezent (fii. 137, vol. l), la termenul din 12 decembrie 2008 (termen la care a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea avocatului, iar la termenele ulterioare nu s-a mai prezentat), ceilalţi inculpaţi neprezentându-se, în pofida repetatelor demersuri procedurale ale instanţei pentru asigurarea participării acestora la procedura judiciară, şi - în aceste condiţii - nu a posibilă ascultarea inculpaţilor;

- în apel, inculpatul M.I. s-a prezentat la termenele de judecată, toţi ceilalţi inculpaţi lipsind, deşi instanţa de prim control judiciar - la toate termenele de judecată - a făcut repetate demersuri procedurale pentru a asigura participarea acestora la procedura judiciară. Inculpatul M.I., cu acordul său, a fost audiat (fii. 146-149, vol. I d.a.);

- în etapa recursului, la cererea inculpaţilor judecarea cauzei a fost amânată de 2 ori, fiind acordate 3 termene de judecată (21 iunie 2011, 04 octombrie 2011, 13 decembrie 2011) pentru ca aceştia să-şi angajeze avocaţi şi să-şi pregătească apărarea. Singurul inculpat care s-a prezentat la instanţa de recurs, şi care şi-a angajat avocat, a fost M.I., acesta fiind de acord să fie audiat (fii. 187) menţionând că îşi menţine declaraţiile anterioare. Ceilalţi 4 inculpaţi nu s-au prezentat la instanţa de recurs, şi nici nu şi-au angajat avocaţi, pentru aceştia fiind desemnaţi avocaţi din oficiu. în recurs, nu au fost solicitate, şi nu au fost administrate, probe noi pe situaţia de fapt;

I) Asupra motivelor de recurs ale M.P:

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. - s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

S-a susţinut că în mod eronat instanţa de apel a arătat că nu poate fi reţinută vinovăţia inculpatului M.I. şi, astfel, că acesta nu este coautor la comiterea celor două infracţiuni reţinute prin actul de inculpare. De asemenea, s-a arătat că în contradicţie cu probele administrate în cauză, instanţa de prim control judiciar a ajuns la concluzia neîntemeiată că inculpatul M.I. nu a avut o înţelegere cu ceilalţi patru inculpaţi prin care să urmărească acelaşi scop şi anume, exploatarea persoanelor prin muncă forţată şi fără respectarea condiţiilor de muncă şi, ca urmare, că nu este îndeplinit elementul material al laturii obiective a infracţiunii de traficare. S-a apreciat că greşit instanţa de apel a ajuns la concluzia că inculpatul M.I. a fost o victimă a celorlalţi inculpaţi, dat fiind comportamentul lor faţă de acesta, adică apreciat ca identic cu cel avut faţă de celelalte persoane exploatate.

În opinia procurorului, elementul subiectiv definit de intenţia directă cu care inculpatul M.I. a săvârşit cele două infracţiuni de care este acuzat rezultă, cu prisosinţă, din materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, dar şi în faţa instanţei de fond. Astfel, din declaraţiile tuturor părţilor vătămate, însă a evidenţiat, cu titlu de exemplu, declaraţiile părţilor vătămate M.I., B.A., M.S., N.G. şi D.C. rezultă că inculpatul M.I. s-a deplasat în municipiul Mangalia, în data de 01 septembrie 2007, şi le-a propus să meargă si să lucreze în Spania, la cules de măsline, contra sumei de 5 euro/lădiţă, dar şi o primă de instalare, ulterior aceştia urmau să achite un comisI. de 300 euro în termen de 3 luni. Părţile vătămate s-au deplasat cu un microbuz în care se aflau 22 de persoane din localitatea Mangalia, împreună cu inculpatul M.I. până în oraşul Bolintin Vale şi au stat împreună cu alte 13 persoane la domiciliul lui M., respectiv inculpatul C.M. circa 3 zile. în data de 4 septembrie 2007, cele 25 de persoane racolate de inculpatul M.I., la care s-au mai adăugat alte 9 persoane, s-au deplasat cu un autocar în Spania, fiind însoţiţi de C.M., mama acestuia şi cei doi copii ai săi, respectiv inculpatul M.I. şi soţia sa. După patru zile de mers cu autocarul, au ajuns în Spania, au fost urcaţi într-o dubită condusă de cumnatul inculpatul C.M. şi duşi la o livadă de măsline. De a doua zi au început munca, iar în permanenţă erau supravegheaţi de inculpatul M.I. şi cei doi cumnaţi ai săi, respectiv inculpaţii C.D. şi C.C.F. Inculpatul C.M. era cel care primea banii pentru munca prestată de toţi muncitorii de la un cetăţean spaniol în vârstă. Văzând condiţiile grele de muncă, respectiv zi-lumină, fără cazare, hrană şi fără a fi plătiţi, ameninţaţi şi bătuţi pentru că nu munceau mai mult şi mai bine, cei 27 de muncitori au reuşit sa fugă, au ajuns la o benzinărie şi au cerut ajutor autorităţilor spaniole. După recuperarea actelor de identitate de la inculpatul C.M. au mers la Consulatul Român din Sevilla şi au fost ajutaţi să se reîntoarcă în ţară. Aşadar, în opinia procurorului, declaraţiile tuturor părţilor vătămate audiate în cauză au evidenţiat fără echivoc contribuţia inculpatului M.I. la comiterea celor două infracţiuni, în condiţiile în care aceştia au declarat că erau păziţi de inculpatul M.I., pentru a nu pleca din tabăra improvizată, ameninţaţi cu sabia de acelaşi inculpat şi obligaţi să muncească pentru a le fi restituiţi inculpaţilor banii pentru transport şi comisI.ul cuvenit pentru deplasare. S-a susţinut că instanţa de apel a acceptat necritic apărările inculpatului M.I. exprimate în declaraţia dată în faţa instanţei de apel, din care s-ar putea trage concluzia nejustificată că el însuşi ar fi fost o victimă, deşi instanţa de fond, din coroborarea aceloraşi probe, a apreciat declaraţia inculpatului M.I. ca fiind nesinceră şi în contradicţie cu declaraţiile date de ceilalţi inculpaţi în cauză. S-a concluzI.at că, în mod corect, pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că toate victimele l-au indicat pe inculpatul M.I. ca fiind persoana care şi-a exprimat disponibilitatea de a mijloci deplasarea şi angajarea în Spania, lucru pe care l-a realizat nu doar faţă de cele 27 de persoane din Mangalia, dar şi faţă de rudele sale, respectiv numiţii M.D., M.P. şi M.F. Ca atare, în mod corect instanţa de fond a înlăturat susţinerea inculpatului M.I. cum că cele 3 rude ale sale s-ar fi ocupat de racolarea victimelor din Mangalia, în condiţiile în care aceştia au declarat că ei înşişi au fost victime ale traficului şi au fost exploatate la muncă, unul dintre exploatatori fiind chiar vărul lor, respectiv inculpatul M.I. Este adevărat, menţionează procurorul în motivele de recurs, că nici aceste părţi vătămate, dar nici celelalte 27 victime nu au negat că inculpatul M.I. muncea alături de ei, însă toţi au relatat că era un supraveghetor al lor, îi ameninţa şi îi obliga să muncească. De altfel, toate părţile vătămate au relatat despre relaţia pe care o avea inculpatul M.I. cu inculpatul C.M., iniţiatorul grupului şi beneficiarul sumelor de bani primite de la patronul spaniol. în final, procurorul a apreciat că se poate reţine intenţia directă a inculpatului M.I., participaţia sa directă în vederea realizării scopului urmărit, în sensul găsirii şi racolării unor cetăţeni români din Mangalia cărora li s-a promis, înaintea plecării din România, asigurarea unor locuri de muncă bine plătite, cazare şi hrană, iar în Spania, sub pretextul plăţii unor datorii mari, erau ameninţaţi şi bătuţi să muncească în condiţii grele fără hrană şi cazare corespunzătoare, sumele de bani astfel obţinute fiind însuşite de toţi inculpaţii ce au constituit grupul infracţional organizat.

Recursul M.P. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Conform art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.

Din examinarea soluţiei de achitare a inculpatului M.I., soluţie dispusă de instanţa de prim control judiciar, comparativ cu probatoriul administrat, nu rezultă existenţa unei erori grave de fapt.

Aşa cum a reţinut instanţa de apel, inculpatul M.I. a adunat 30 de persoane cu care s-a deplasat la locuinţa inculpatului C.M., de unde au plecat cu autocarul în Spania însă, odată ajunşi în această ţară, comportamentul celorlalţi inculpaţi faţă de acesta a fost identic cu cel avut faţă de celelalte persoane exploatate. Din declaraţiile coinculpaţilor C.M., C.D., C.C.F. şi C.V., date în faza de urmărire penală, respectiv, ale martorilor, părţilor vătămate şi părţilor civile, nu a rezultat însă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, existenţa elementului subiectiv - intenţia directă în săvârşirea celor două infracţiuni de care acesta este acuzat. Dimpotrivă, din probele administrate (declaraţiile părţilor vătămate: P.C., M.B., M.P., A.S., M.D., M.C., D.C. şi M.F. - vol. l d.p.i. fil. 404, 405, 406, 411, 418; vol. II d.p.i., fil. 57, 59, toate coroborate cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale), a rezultat că inculpatul M.I. a fost sunat de inculpatul C.M. din Spania, care i-a comunicat că îi va găsi un loc de muncă în această ţară numai dacă va aduna un grup de 49 de persoane cu care să muncească pe o plantaţie de măslini. Or, se mai constată, din aceleaşi probe administrate, că inculpatul M.I. a expus condiţiile de muncă, plată, cazare şi masă - astfel cum acestea au fost comunicate de coinculpatul C.M. - persoanelor contactate, iar în Spania el nu a avut un statut privilegiat. De asemenea, probele dosarului nu confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul M.I. ar fi avut o înţelegere cu ceilalţi 4 coinculpaţi prin care să urmărească un scop - şi anume exploatarea persoanelor, victime ale traficului. Infracţiunile de trafic de persoane, în modalităţile normative prevăzute în art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, au ca element subiectiv intenţia directă, calificată prin scop, care trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei, dar care nu trebuie să fie şi efectiv realizat. Traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale, în realizarea cărora se implică în mod conştient, şi prevede consecinţele lor, urmărind totodată producerea acestora. Argumente juridice asemănătoare cu privire la elementul subiectiv (formă şi modalitate), sunt corect reţinute şi expuse de către instanţa de apel şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

II) Asupra motivelor de recurs ale inculpaţilor C.M., C.D., C.V. şi C.C.F.:

Motivele de recurs ale inculpaţilor C.M., C.D., C.V. şi C.C.F. sunt, în esenţă, aceleaşi cu cele expuse la instanţa de prim control judiciar (ca motive de apel) şi au fost invocate ca apărări în cursul judecăţii la instanţa de fond (în sensul că probatoriul administrat nu a dovedit că ei sunt autorii infracţiunilor deduse judecăţii, că părţile vătămate au plecat de bună-voie în Spania, nefiind constrânse să muncească în folosul inculpaţilor, ci pentru a obţine mijloace băneşti în interes personal; s-a mai solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate de instanţa de fond în sensul reducerii cuantumului, dându-se eficienţă juridică sporită criteriilor de individualizare, astfel încât să fie îndeplinite condiţiile pentru aplicarea disp. art. 81 C. pen. - suspendarea condiţionată a executării) - cazuri de casare invocate, art. 385⁹ pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate, niciunul dintre cazurile de casare invocate nefiind incident, pentru motivele ce se vor arăta:

Traficul de persoane a constituit, şi constituie şi în prezent, o preocupare majoră la nivelul comunităţii statelor lumii, în acest sens fiind adoptate mai multe instrumente juridice internaţionale: Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate ratificată prin Legea nr. 565/2002; Protocolul ONU privind reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificat prin Legea nr. 565/2002; Protocolul împotriva traficului de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificat prin Legea nr. 565/2002; Decizia Consiliului Uniunii Europene privind completarea definiţiei crimei numite „trafic de fiinţe umane", în anexa Convenţiei Europene, Consiliul UE nr. 1999/C/26/; Decizia - Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de fiinţe umane (2002/629/JAI), aceeaşi majoră procupare existând şi nivelul statului român (în acest sens fiind adoptată Legea nr. 678/2001, completată şi modificată, HG nr. 1216/2001 şi nr. 299/2003).

Din definiţia traficului de persoane, cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, rezultă şi formele în care se concretizează această infracţiune în raport de caracteristicile persoanelor traficate şi traficante, de scopul urmărit şi interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicaţiile sociale, dar şi de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului).

Astfel:

- privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia, munca forţată, violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fizică şi psihică a persoanei, fiind pe deplin justificată aprecierea că traficul de fiinţe umane este o formă a sclaviei la început de mileniu;

- sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriaşe), reţele regionale şi internaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic şi pe baza cărora se realizează activitatea de traficare);

- din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează şi susţin traficul sunt sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea în sine, eşecurile în viaţă;

- din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sunt reduse la condiţia de „marfă", sunt dezumanizate treptat, fiindu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma suferită marcându-le întreaga evoluţie viitoare;

- din punctul de vedere al implicaţiilor sociale, datorită creşterii alarmante din ultimii ani, traficul de persoane devine un fenomen naţional şi transnaţional, fiind favorizat de procesul general al globalizării şi de utilizarea tehnologiilor moderne;

- prin prisma scopului vizat, traficul de persoane presupune profituri uriaşe pentru traficanţi, inclusiv în cazul traficului în scop de muncă forţată.

Din perspectiva victimelor, traficul de persoane poate fi clasificat prin natura actelor abuzive exercitate asupra lor şi care vizează, printre altele: - aspectul social (constând în abuz psihologic, fizic, supravegherea pentru împiedicarea deplasării ori liberei circulaţii a victimelor, lipsa puterii de decizie, lipsa accesului la servicii medicale); - aspectul juridic (deposedarea de actele identitate, posedarea şi utilizarea de acte false, ameninţările cu predarea la poliţie); - aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată, reţinerea unor plăţi nejustificate).

Elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 se realizează printr-una sau mai multe dintre acţiunile prevăzute ca modalităţi alternative, acţiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei:

- recrutarea, constă în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obţinerii de profit;

- transportarea presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul, fie în interiorul statului de origine, fie din statul de origine a victimei în statul de destinaţie, ceea ce presupune cel mai adesea trecerea uneia sau mai multor linii de frontieră;

- transferarea constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, atunci când este vândută pur şi simplu ca o marfă, iniţial fără ca ea să ştie, sau face obiectul unei alte tranzacţii încheiate între traficanţi (de ex. schimbul).

- cazarea presupune instalarea unei persoane temporar într-o locuinţă ori într-un alt amplasament având această destinaţie;

- găzduirea constă în primirea unei persoane într-o locuinţă şi adăpostirea vremelnică a acesteia;

- primirea presupune preluarea victimei de către un traficant, de la unul la altul, ca urmare a unei tranzacţii intervenite între cei doi

Fiecare dintre aceste acţiuni este suficientă pentru realizarea elementului material al infracţiunii de trafic de persoane, atât în variantele tip, cât şi în cele agravate.

Infracţiunile de trafic de persoane, în modalităţile normative prevăzute în art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, au ca element subiectiv intenţia directă, calificată prin scop, care trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei, dar care nu trebuie să fie şi efectiv realizat. Traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora se implică în mod conştient şi prevede consecinţele lor, urmărind totodată producerea acestora.

În raport cu aceste instrumente juridice internaţionale, precum şi cu legea internă arătată, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond cu privire la aceşti recurenţi-inculpaţi, astfel cu a rezultat din coroborarea tuturor probelor administrate în cursul procesului penal - situaţie de fapt confirmată de instanţa de apel - relevă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, nu numai existenţa faptelor în materialitatea lor, persoana celor care le-au săvârşit, dar şi întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi inculpaţii (elementul material, urmarea imediată şi legătura de cauzalitate, precum şi elementul subiectiv).

Numărul mare al victimelor traficului de persoane, distanţa la care trebuiau transportate acestea, organizarea supunerii la muncă, corelativ cu supravegherea strictă - sub ameninţări extrem de grave - a necesitat colaborarea şi organizarea minuţioasă a grupului infracţional, fiecare inculpat având „sarcini" precise, legate de un anumit „domeniu de activitate" (racolarea prin „convingerea" viitoarelor victime, transportarea şi cazarea lor, ţinerea evidenţelor rezultatelor muncii, organizarea şi supravegherea echipelor de muncă, „normarea" muncii şi asigurarea eficienţei muncii prestate de victime, chiar prin ameninţarea gravă a acestora, procurarea „alimentelor", încasarea de la „angajatorul" spaniol a contravalorii muncii prestate şi „repartizarea" unor sume „modeste" către victimele traficului de persoane), toate acestea justificând, şi în opinia Înaltei Curţi, reţinerea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, prin observarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. b) pct. 12 din aceeaşi lege.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, conform art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare, eroarea gravă fiind constatată din compararea faptelor reţinute în hotărârea judecătorească atacată cu probele administrate.

Apărătorii inculpaţilor - astfel cu rezultă din pledoariile consemnate în încheierea de dezbateri şi amânare a pronunţării deciziei - nu au arătat, în concret, în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi confirmată de instanţa de apel. Motivarea apărătorilor, pe de o parte, sugerează ipoteza potrivit căreia instanţele ar fi interpretat greşit probele administrate, aceasta nefiind însă de natură să justifice incidenţa cazului de casare invocat, iar de pe altă parte, susţine ipoteza că părţile vătămate „ar fi fost de acord să plece de bună voie să muncească în Spania, dar să şi muncească o lună pentru a-şi achita cheltuielile de cazare şi transport", ipoteză nereală deoarece, potrivit întregului probatoriu administrat, „acordul de a pleca" al acestora a fost obţinut în mod înşelător, prin prezentarea unor perspective mincinoase cu privire la condiţiile de muncă, de plată, de cazare şi de hrană {transport gratuit, condiţii de cazare decente în locuinţe sau corturi, plata a 5 euro pentru o lădiţă de măsline şi 60 de euro la începutul perioadei de muncă, pentru alimente, plata sumei de 300 euro, în trei luni, eşalonat, după ce va începe munca, sumă reprezentând comisionul).

Înalta Curte apreciază că nu este necesar să se reitereze aspectele anterior menţionate cu privire la „normarea muncii" la condiţiile de „cazare"şi la cele de „plată", condiţii asigurate de inculpaţi părţilor vătămate - victime ale traficului de persoane - acestea fiind ameninţate şi bătute pentru că „nu munceau mai mult şi mai bine".

Revenind la examinarea cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

În înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă. în măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie a acuzatului este răsturnată, această prezumţie având caracter relativ, iar nu absolut. Apărătorii inculpaţilor s-au limitat la expunerea unor ipoteze, fără a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare şi fără a arăta, de o manieră rezonabilă, care probă este în contradicţie cu situaţia de fapt expusă în cele două hotărâri judecătoreşti atacate.

Neîntemeiată este şi critica inculpaţilor privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate.

Infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată (art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, respectiv, art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003), şi pentru care au condamnaţi în primă instanţă, soluţie menţinută de instanţa de prim control judiciar, sunt sancţionate cu pedepse de la 5 la 15 ani închisoare, respectiv, de la 5 la 20 ani de închisoare.

Pentru fiecare infracţiune, instanţa de fond a aplicat pedeapsa minimă de 5 ani închisoare şi, în final, fără să se mai dea eficienţă juridică unor împrejurări de natură să agraveze sancţionarea inculpaţilor (concursul de infracţiuni - art. 33 C. pen. şi, respectiv, forma continuată a infracţiunii - art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)), efect juridic care - potrivit legii - era facultativ (conform art. 34 alin. (1) lit. b), respectiv, art. 42 C. pen.), a aplicat o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

Reducerea pedepselor sub minimul special de 5 ani închisoare - şi care, eventual, ar fi deschis posibilitatea legală de examinare a unor modalităţi neprivative de libertate pentru executarea acestora - ar fi fost legal posibilă numai în condiţiile reţinerii unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor.

Or, sub aceste aspecte, Înalta Curte apreciază - în acord cu cele două instanţe - că solicitarea inculpaţilor de reţinere a unor circumstanţe atenuante nu este întemeiată pentru următoarele motive:

Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel:

- „conduita bună", în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale;

- „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 lit. b) din C. pen., nu se regăseşte concret în prezenta cauză;

- „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor", în sensul art. 74 lit. c) C. pen., de asemenea, nu se regăseşte în această cauză penală.

împrejurarea că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale a fost reţinută de către cele două instanţe şi, în sensul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pentru individualizarea judiciară a pedepsei, a produs consecinţe juridice prin aceea că li s-au aplicat pedepse egale cu minimul special al textului incriminator al faptelor săvârşite.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii C.M., C.D., C.V. şi C.C.F.

Potrivit art. 192 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata către stat a cheltuielilor judiciare, iar cheltuielile judiciare ocazI.ate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa vor rămâne însărcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii C.M., C.D., C.V. şi C.C.F. împotriva Deciziei penale nr. 12/ P din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind şi pe inculpatul M.I.

Obligă recurenţii inculpaţi C.M., C.D., C.V. şi C.C.F. la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1232/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 120/2012. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 69/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 69/2012. Penal