ICCJ. Sentinţa nr. 733/2012. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 733/2012

Dosar nr. 3318/1/2008

Şedinţa publică din 8 mai 2012

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. – Serviciul Teritorial Braşov nr. 41/P/2006 din data de 09 aprilie 2008 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

În actul de sesizare al instanţei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, în esenţă, că în perioada mai – iunie 2006, în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, pe fondul demersurilor judiciare efectuate de M.M.N. pentru aprobarea cererii de suspendare temporară a măsurii limitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, ce formau obiectul unui dosar al Tribunalului Alba, având influenţă şi/sau lăsând să se creadă că are influenţă asupra mai multor magistraţi – judecători şi procurori – a pretins şi primit, în mod eşalonat, suma totală de 40.000 euro de la M.M.N. pentru a-şi trafica influenţa necesară pronunţării unei decizii judecătoreşti de admitere a cererii formulate.

Prin acelaşi rechizitoriu menţionat s-a dispus şi:

- neînceperea urmăririi penale faţă de M.M.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, fiind aplicabilă cauza de nepedepsire prevăzută de alin. (2) al art. menţionat.

- instituirea măsurii asigurătorii obligatorii a inscripţiei ipotecare asupra bunurilor imobile ale inculpatului B.I. constituite în imobilul de la adresa din municipiul Sibiu, până concurenţa sumei de 40.000 euro.

De asemenea, procurorul anticorupţie a evidenţiat prin rechizitoriul scris susindicat şi următoarele date privind procedura urmăririi penale:

•urmărirea penală a fost începută pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, în scopul obţinerii pentru sine de bani, bunuri ori foloase necuvenite prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prin rezoluţia procurorului din data de 30 noiembrie 2007, ora 14:00, cu nr. 44/2007 din registrul prevăzut în art. 228 alin. (1)1 C. proc. pen.

•acţiunea penală a fost pusă în mişcare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare prin ordonanţa procurorului din data de 19 februarie 2008;

•prin Hotărârea nr. 32 din data de 21 februarie 2008 a Secţiei de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus suspendarea din funcţia de procuror a inculpatului B.I.

•prin procesul - verbal seria B nr. 013268 din data de 17 martie 2008, inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală;

•prin ordonanţa din 18 martie 2008 s-a dispus disjungerea cauzei privind săvârşirea de către învinuitul B.I. a infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, în scopul obţinerii pentru sine de bani, bunuri ori foloase necuvenite prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, constând în aceea că, în calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, prin încălcarea incompatibilităţilor prevăzute de lege ca urmare a calităţii sale de magistrat, realizează în fapt administrarea SC S.T. SRL Sibiu, prin efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, obţinând astfel importante sume de bani, bunuri şi alte foloase necuvenite ce sunt cheltuite traiului zilnic, dar şi pentru edificarea unor imobile - casă de locuit şi casă de vacanţă, precum şi pentru suspiciunile de comitere a altor fapte penale de corupţie, întreg materialul probator referitor la aceste fapte urmând a fi administrat în noul Dosar penal nr. 18/P/2008;

•pe parcursul urmăririi penale inculpatul a beneficiat de asistenţă juridică din partea următorilor apărători aleşi: avocat M.G. - Baroul Arad, avocat B.B. - Baroul Braşov, avocat Ş.A. - Baroul Braşov, delegaţia apărătorului iniţial - avocat B.I. încetând ca urmare a decesului;

•după ce a primit un exemplar al rezoluţiei de începere a urmăririi penale şi a semnat procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi dreptului la apărare, deşi a arătat că doreşte să de-a declaraţie, prin toată atitudinea procesuală inculpatul B.I. nu a dorit acest lucru, elocvente fiind propriile sale susţineri din sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii când afirmă că i s-a încălcat „dreptul procesual la tăcere” ori după ce în calitate de inculpat a studiat întreg materialul a refuzat să dea declaraţie în această calitate, deoarece nu a fost ascultat în calitate de învinuit, cu toate că actele dosarului dovedesc că i-au fost respectate drepturile constituţionale şi procesuale.

II.A. Instanţa de fond a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată în condiţiile dispoziţiilor art. 264 alin. (4) C. proc. pen. cu judecarea cauzei de faţă la data de 10 aprilie 2008.

La termenul de judecată din 29 ianuarie 2009, inculpatul B.I., prin apărător ales, avocat G.M., a reiterat excepţiile invocate la termenul din data de 10 septembrie 2008, învederând instanţei că în conformitate cu art. 320 C. proc. pen. raportat la art. 300 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. formulează excepţii privitoare la nelegalitatea actului de sesizare al instanţei, precum şi încălcarea dreptului la apărare al inculpatului în faza de urmărire penală; cu privire la nelegalitatea actului de sesizare al instanţei a invocat că înţelege să formuleze excepţie şi cu privire la actele încheiate de organele de urmărire penală ce au stat la baza întocmirii acestuia.

Prin încheierea de şedinţă din 12 februarie 2009, Înalta Curte a respins, ca nefondate, excepţiile invocate de inculpatul B.I. de restituirea cauzei la procuror şi în baza art. 300 C. proc. pen. a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei.

B. Prin încheierea de şedinţă de la termenul din 10 aprilie 2009 a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul B.I. în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 în raport de dispoziţiile art. 23 alin. (1) (2), art. 11, art. 20 din Constituţia României raportat la art. 7 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, art. 73 alin. (3), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României care consacră principiul legalităţii incriminării şi pedepsei, dreptul la un proces echitabil, precum şi principiul după care justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Prin Decizia nr. 1469 din 10 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 2423 D/2009 a Curţii Constituţionale a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

În urma examinării excepţiei de neconstituţionalitate iterată, Curtea Constituţională a constatat că „dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 48 din 24 ianuarie 2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinând că textul contestat „nu constituie o incriminare prin analogie, (...) ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De altfel, analogia, ca instituţie juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, căci analogia implică absenţa normei şi, în consecinţă, libertatea recunoscută unei autorităţi publice - în mod excepţional şi nu în materie penală - de a stabili ea însăşi regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziţia legală atacată prevede expres că infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor C. pen. în care sunt incriminate”.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai susmenţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă”.

La termenul de judecată din 25 ianuarie 2011, inculpatul B.I. a invocat excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, întrucât se află în situaţia de schimbare a calităţii care a determinat competenţa instanţei, susţinând că prin Decretul Preşedintelui României nr. 1205 din 13 decembrie 2010, publicat în M. Of. Partea I nr. 844 din 16 decembrie 2010 a fost eliberat din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia ca urmare a pensionării, beneficiind de pensie de serviciu în baza deciziei nr. 170310 din 1 aprilie 2009 a Casei Judeţene de Pensii Sibiu.

 În raport de această împrejurare, apreciază că nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute de art. 40 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., care determină ca instanţa să rămână competentă să judece chiar dacă inculpatul după săvârşirea infracţiunii nu mai are calitatea care a atras competenţa personală, fapta pentru care s-a întocmit rechizitoriul nu are legătură cu atribuţiile sale de serviciu şi nici nu s-a pronunţat o hotărâre în primă instanţă.

În concluzie, a menţionat că în prezenta cauză competenţa de judecată este dată după materie şi nu după calitatea persoanei, competenţa revenind Tribunalului Braşov conform art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 30 alin. (2) C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă din data de 02 februarie 2011, cu opinie majoritară, instanţa de fond a respins ca nefondată şi excepţia invocată de inculpatul B.I. cu privire la necompetenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona prezenta cauză cu privire la calitatea persoanei.

În condiţiile conformării la dispoziţiile art. 70 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul B.I. consimţind să dea declaraţie, acesta a fost ascultat şi prin conformare la dispoziţiile art. 323 C. proc. pen. la termenul de judecată din 26 ianuarie 2010

Concomitent, instanţa de fond a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a trecut la ascultarea directă şi nemijlocită a martorilor din actele de urmărire penală, în sensul dispoziţiilor art. 327 C. proc. pen., depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei:

- denunţătorul M.M.N.;

- B.I.;

- Z.N.;

- I.G.;

- P.M.R.;

- F.A.M.;

- B.M. şi

- C.M.E.

La termenul de judecată din 20 aprilie 2010, prin încheierea de şedinţă de la acea dată a fost admisă la cererea inculpatului B.I., audierea ca martori a următoarelor persoane, ale căror depoziţii consemnate au fost ataşate la dosarul cauzei de faţă:

- N.O.;

- L.D.;

- B.L.G. şi

- P.I.

Totodată, în cursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte a încuviinţat la cererea inculpatului B.I. efectuarea unei expertize criminalistice, privind vocea şi vorbirea, având ca obiect înregistrările convorbirilor telefonice, ce au fost interceptate şi aflate pe un număr de 3 suporţi optici tip CD şi DVD, după cum urmează:

- un CD-RW marca Verbatim, cu seria constructivă HLD673KC18074777, inscripţionat „DNA – Serviciul Teritorial Braşov, Dosar penal nr. 41/P/2006, copii convorbiri telefonice stocate pe CD-urile nr. 273, 274, 280, 281” aflat într-o carcasă de material plastic;

- un DVD+R marca Verbatim, cu seria constructivă PAPA23LCO4074240 5, inscripţionat „DNA – Serviciul Teritorial Braşov – Dosar penal nr. 41/P/2006 COPIE 1 înregistrare mediu ambiental M.N. 08 ianuarie 2008 – Bucureşti 732/II-1/2007 – TH COPIE 1”, aflat într-o carcasă de material plastic;

- un DVD+R mareca Verbatim, cu seria constructivă YC624A106279PH, inscripţionat „DNA - Serviciul Teritorial Braşov – Dosar penal nr. 41/P/2006 înregistrare mediu ambiental M.N. cu B.I. la data de 15 ianuarie 2008 732/II-1/2007 – Copie Th.1”, aflat într-o carcasă de material plastic, contrasemnate de către procuror şi sigilate cu sigiliul „Ministerul Public – PNA – 207”.

Prin adresa scrisă, inculpatul B.I. a formulat următoarele obiective ale expertizei criminalistice susmenţionate:

1. Să se identifice mijloacele tehnice (echipamente şi suporţi cu care au fost efectuate înregistrările audio-video).

2. Să stabilească dacă suporţii tehnici pe care sunt imprimate înregistrările sunt originali şi dacă înregistrările sunt autentice.

3. Să se stabilească dacă asupra înregistrărilor s-a intervenit prin ştergere, inserare sau alte elemente de montaj audio-video.

4. Să se determine dacă vocile înregistrate şi identificate de organele de anchetă ca aparţinând lui, îi aparţin într-adevăr.

5. Să se stabilească raportat la caracteristicile vocii sale şi la mijloacele tehnice folosite dacă aceasta ar fi putut fi prelucrată cu softuri audio-video speciale.

6. Să se stabilească dacă conţinutul convorbirilor interceptate este redat în mod fidel.

7. Care este marja de eroare a metodei folosite pentru expertizare şi fundamentul ştiinţific al acesteia.

În urma admiterii cererii efectuării expertizei criminalistice a fost efectuată în cauză această probă, fiind depus Raportul de expertiză criminalistică nr. 27 din 20 februarie 2012 al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice întocmit de expertul criminalist autorizat G.P.

În fine, la cererea inculpatului B.I. s-a încuviinţat a se da lămuriri de către expertul criminalist susmenţionat, în condiţiile art. 120 C. proc. pen. şi a răspunde la obiecţiunile expertului parte al inculpatului, d-nul C.G.

Aşa fiind, la termenul de judecată din 09 aprilie 2012, după depunerea la dosarul cauzei a răspunsurilor scrise de către expertul criminalist autorizat la obiecţiunile expertului parte nominalizat şi după depunerea jurământului în condiţiile art. 85 C. proc. pen., s-a procedat la ascultarea şi consemnarea declaraţiei expertului criminalist autorizat G.P. în temeiul art. 124 alin. (2) teza ultimă C. proc. pen.

C. Referitor la durata procesului, Înalta Curte reţine cu titlu de premisă că potrivit art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciază ţinând seama de circumstanţele cauzei şi criteriile consacrate în jurisprudenţa C.E.D.O., referitoare la complexitatea cauzei, comportamentul părţilor şi al autorităţilor competente, dificultatea dezbaterilor.

În speţă, durata procedurii a fost determinată de mai multe aspecte, conjugate într-o interacţiune specifică şi redate în cele ce urmează şi care în ansamblul lor justifică soluţionarea cauzei într-un termen de 4 ani:

a) Astfel, în primul rând, urmarea admiterii cererii inculpatului B.I. de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 prin încheierea de şedinţă din 10 aprilie 2009, prin conformare la dispoziţiile în vigoare la acea dată ale art. 303 alin. (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale s-a suspendat judecarea Dosarului nr. 3318/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată, iar în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a dispus trimiterea dosarului cauzei la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocată.

Or, dosarul cauzei împreună cu o copie a Deciziei nr. 1469 din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională a fost restituit la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie abia la data de 24 noiembrie 2009, judecata în faţa instanţei de fond reluându-se la termenul din 16 decembrie 2009.

b) În al doilea rând, trebuie avut în vedere că, deşi prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 23 martie 2010 s-a dispus admiterea cererii inculpatului B.I. de efectuare a unei expertize criminalistice privind vocea din înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului B.I., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi s-a menţionat că obiectivele expertizei au fost prezentate şi dezvoltate în cererea de la dosar, şi vizează convorbirile individualizate în volumele de urmărire penală, (în esenţă toate convorbirile care prin rechizitoriu l-au incriminat pe inculpat); fiind dispusă imediat adresă către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, indicându-se inclusiv aspectul că s-a fixat onorariul provizoriu pentru expert în sumă de 10.000 RON; în continuare efectuarea în fapt a acestei probe, cu o certă decisivitate în construcţia apărărilor iterate de inculpatul B.I. şi a pretinderii stabilirii nevinovăţiei sale pentru săvârşirea infracţiunii imputate - şi în consecinţă, finalizarea judecăţii a fost esenţialmente imposibilă, în ciuda rolului activ al instanţei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru următoarele motive obiective:

1. Prin adresa nr. 457 din 19 mai 2010, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice a comunicat că nu mai efectuează acest gen de expertize criminalistice şi a arătat că solicitările dispuse de instanţă se circumscriu dispoziţiilor art. 916 C. proc. pen. şi pot fi supuse expertizei tehnice, fiind făcută recomandarea de a se cere efectuarea expertizei de către Institutul pentru tehnologia avansată din structura SRI sau Institutul de Criminalistică din cadrul IGPR, ori de către experţi tehnici judiciari.

2. Ulterior, prin adresa nr. 457 din 14 iunie 2010, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice a revenit la adresa datată 19 mai 2010 şi a informat că „în prezent la I.N.E.C. există personal de specialitate criminalistică, competent pe domeniile expertiză criminalistică a vocii şi vorbirii, respectiv expertiza fotografiilor şi a imaginilor video, pe care îl poate desemna expert criminalist oficial, în vederea efectuării unor expertize criminalistice.

 S-au mai iterat şi următoarele precizări:

♦Obiectivul expertizei vocii şi vorbirii efectuate în I.N.E.C. constă în stabilirea probabilităţii ca două eşantioane de voce şi vorbire să provină de la acelaşi vorbitor. S-a menţionat că în prezent nu există metode standardizate sau validate ştiinţific pentru identificarea certă a persoanelor după voce şi vorbire.

Observaţii: Nu reprezintă obiect al expertizei criminalistice autentificarea înregistrărilor sau transcrierea convorbirilor. Transcrierile se pun la dispoziţia expertului de către organele judiciare care au dispus expertiza.

♦Cu privire la o fotografie sau imagine video, obiectivele expertizei criminalistice efectuate la I.N.E.C. constau în: îmbunătăţirea calităţii imaginilor, analiza persoanelor şi a altor detalii, posibilitatea stabilirii locaţiei şi datei unei imagini:

◘Îmbunătăţirea calităţii unei imagini se efectuează în vederea ameliorării clarităţii acesteia.

◘Analiza persoanelor şi a altor detalii constă în compararea persoanelor din imaginile în litigiu cu fotografii/imagini ale suspecţilor puse la dispoziţie de organele judiciare sau efectuate de către experţi. De asemenea se pot analiza şi detalii sau obiecte din imagini în vederea calculării dimensiunilor unor persoane, detalii sau obiecte din imagini se aplică tehnici de fotogrametrie, respectiv de aplicare a formulelor din geometria în plan sau spaţiu.

◘Stabilirea locaţiei şi a datei realizării unei imagini: examinarea elementelor surprinse într-o imagine poate să permită identificarea locaţiei şi a datei când a fost realizată.

Observaţii: Nu reprezintă obiect al expertizei criminalistice stabilirea faptului dacă imaginile au fost sau nu prelucrate prin intermediul unui procesor.

♦expertizele criminalistice şi expertizele tehnice constituie două genuri distincte în cadrul expertizelor judiciare, iar potrivit art. 916 alin. (1) C. proc. pen. interceptările şi înregistrările audio sau video pot fi verificate sub aspectul autenticităţii prin supunerea lor expertizei tehnice”.

3. Este esenţială evidenţierea în continuare că Direcţia Servicii Conexe din cadrul Ministerului Justiţiei, prin adresa nr. 566/BCETJ din 09 iunie 2010 a comunicat că:

- Activitatea de expertiză tehnică judiciară se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în conformitate cu prevederile C. proc. civ, respectiv C. proc. pen.

- Specializările expertizei tehnice judiciare sunt cuprinse în Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 199/C din 18 ianuarie 2010.

- În urma verificărilor efectuate a rezultat că specializarea „Voce – vorbire” nu se regăseşte printre specializările expertizei tehnice judiciare. Expertiza vocii şi a vorbirii se încadrează la expertize criminalistice, conform Hotărârii Guvernului nr. 368 din 3 iulie 1998 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Expertize Criminalistice - I.N.E.C., modificată prin H.G. nr. 458 din 15/04/2009 şi a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 441/C/1999.

4. În acelaşi traseu sinos şi dificil de efectuare a expertizei criminalistice încuviinţate, prin adresa nr. 457 din 14 septembrie 2010, I.N.E.C. a comunicat că valorificarea înregistrărilor audio şi video constituie obiect al expertizei tehnice potrivit art. 916 C. proc. pen., limitându-se în acest fel activitatea institutului al cărui obiect de activitate este cel prevăzut la art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 368/1998, modificată şi completată prin H.G. nr. 458/2009.

Analizând obiectivele indicate s-a constatat că dintre acestea numai cele de la nr. 4 şi 7 pot constitui subiect al expertizei criminalistice, pentru care în prezent există la I.N.E.C. personal de specialitate criminalistică, instruit şi perfecţionat în ţară şi străinătate, competent pentru a fi desemnat expert criminalist oficial care să efectueze această lucrare.

Pentru rezolvarea celorlalte probleme şi efectuarea unei expertize tehnice judiciare în condiţiile art. 1 şi art. 2 din O.G. nr. 2/2000, s-a formulat recomandarea pentru instanţe de a se adresa direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei care, potrivit art. 121 din O.G. nr. 2/2000, autorizează experţii tehnici judiciari din specialitatea cerută, în lipsa acestora urmând a se proceda conform prevederile art. 13 din aceeaşi ordonanţă.

5. Faţă de cele iterate de I.N.E.C., prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 29 septembrie 2010 s-a dispus solicitarea pe cale de adresă scrisă de la Ministerul Justiţiei – Serviciul Profesii Juridice Conexe a unei liste cu experţi tehnici judiciari, cu specialitatea tehnologie informatică şi electronică în vederea efectuării unei expertize tehnice cu privire la obiectivele de la pct. 1, 2, 3, 5 şi 6, precum şi revenirea cu adresă la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice în sensul efectuării expertizei tehnice, respectiv, pentru obiectivele nr. 4 şi nr. 7.

În consecinţa transmiterii listei cu experţi tehnici judiciari oficiali de către Ministerul Justiţiei - Serviciul Profesii Juridice Conexe, prin încheierea de şedinţă de la termenul din 21 octombrie 2010 au fost desemnaţi prin conformare la dispoziţiile art. 119 alin. (2) teza III C. proc. pen. experţii D.M. - cu specialitatea electronică şi S.L.C. – cu specialitatea calculatoare din listele comunicate de Ministerul Justiţiei – Serviciul Profesiei Juridice Conexe pentru efectuarea expertizei tehnice cu privire la obiectivele de la pct. 1, 2, 3, 5 şi 6, stabilindu-se onorariu provizoriu în sumă de 5.000 RON.

6. O altă chestiune ce a generat dificultatea efectuării expertizei criminalistice dispusă în cauză a fost solicitarea I.N.E.C. pe cale de adresă scrisă din 21 martie 2011 şi reluată prin adresa datată 13 mai 2011, de a fi înaintate suporturile tehnice originale, ce conţineau înregistrările ce urmau a fi expertizate sub aspectul identificării persoanei după voce şi vorbire.

În acest sens, instanţa de fond a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a dispus adresă scrisă la Serviciul Român de Informaţii - Direcţia Judeţeană de Informaţii Braşov pentru ca, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 182/2002, privind protejarea informaţiilor clasificate şi a H.G. nr. 585/2002, dată în aplicarea aceleiaşi legi, să procedeze la declasificarea documentului de însoţire a suporţilor optici originali, existenţi la dosarul cauzei, suporţi care conţin înregistrările audio-video, convorbirile telefonice purtate de către inculpatul B.I. şi care au făcut obiectul întocmirii rechizitoriului din data de 9 aprilie 2008, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov, în Dosarul nr. 41/P/2006.

S-a arătat de către instanţă că declasificarea era necesară pentru a se asigura liberul acces şi total pentru unul din magistraţii ce compun completul de judecată şi care nu deţinea autorizaţie de acces corespunzătoare nivelului de clasificare a informaţiilor, respectiv „strict secret”, al apărătorilor inculpatului, al inculpatului şi al experţilor tehnici judiciari deja nominalizaţi.

Urmare dispoziţiei exprese a instanţei de fond, prin adresa nr. 2808183 din 01 august 2011, Serviciul Român de Informaţii - Direcţia Judeţeană de Informaţii Braşov a înaintat în formă declasificată documentele de însoţire a suporţilor optici originali pe care se aflau interceptările audio-video pentru care s-a cerut expertiza criminalistică de către inculpatul B.I.

Ulterior, la data de 8 august 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA – Serviciul Teritorial Braşov a depus la dosar o adresă prin care a solicitat restituirea în regim de prioritate a suporturilor optice originale înregistrate sub nr. 00273/2006, 00274/2006, 00280/2006 şi 00281/2006 ce conţin convorbiri telefonice interceptate şi înregistrate în cauză, în vederea declasificării lor, sens în care, au fost emise dispoziţii corespunzătoare prin încheierea de şedinţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 26 septembrie 2011.

Faţă de dispoziţia susmenţionată a instanţei de fond, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. – Serviciul Teritorial Braşov a pus la dispoziţie prin adresa scrisă nr. 4472 din 03 octombrie 2011 pentru expertizare, după declasificare, suporturile optice originale în discuţie.

7. Ceea ce este decisiv pentru indicarea amplitudinii traseului, fără echivoc de dificil, ce a permis în final efectuarea expertizei criminalistice, încuviinţată şi dispusă în cauză la cererea inculpatului B.I., este arătarea că Institutul Naţional de Expertize Criminalistice a indicat pe cale de adresă scrisă de abia la data de 23 mai 2011 că poate realiza în totalitate expertiza criminalistică încuviinţată cu toate obiectivele de la pct. 1-7; chestiune valorificată prin dispoziţia expresă a Înaltei Curţi prin încheierea de la termenul din 24 mai 2011, care a statuat ca expertiza criminalistică să fie efectuată în integralitate de către I.N.E.C.

III. Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 10 noiembrie 2006, având în vedere actele de urmărire penală efectuate în cadrul Dosarului nr. 21/P/2005 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Braşov, ce aveau ca obiect comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ce a produs o însemnată pagubă bugetului consolidat al statului, al cărei cuantum se ridică la suma de peste 35 milioane de euro, dosar în care au fost puse în aplicare autorizaţiile de interceptare a comunicaţiilor, văzând prevederile art. 912 alin. (5) C. proc. pen., procurorul de la unitatea de parchet indicată s-a sesizat din oficiu cu privirea la faptul că numitul B.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia săvârşeşte infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, fiind stabilit că fapta de corupţie a magistratului procuror se referă la un dosar al Tribunalului Alba ce avea ca obiect cererea formulată de către condamnatul M.M.N. pentru revocarea măsurilor de siguranţă la care a fost obligat potrivit condamnării la executarea unei pedepse de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiunii de corupţie.

Cu titlu de premisă se reţine că prin sentinţa penală nr. 201/2004 din 16 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 2801/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6470/2005 din 16 noiembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 838/2005, completul de judecată din care a făcut parte judecătorul P.R. – preşedintele Tribunalului Alba, a dispus condamnarea lui M.M.N. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare cu executare pentru comiterea infracţiunii continuate de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a infracţiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.

Pe de altă parte, prin denunţul formulat în data de 28 noiembrie 2007, M.M.N. a arătat că în cursul lunii mai 2006, a luat legătura cu martorul Z.N. – avocat în cadrul Baroului Sibiu şi astfel l-a cunoscut pe inculpatul B.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Cu această ocazie, M.M.N. a discutat cu inculpatul despre un dosar aflat pe rolul Tribunalului Alba – Dosar nr. 2903/2006 înregistrat la data de 27 aprilie 2006, ce avea ca obiect cererea sa de suspendare temporară a măsurii limitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, măsură instituită ca urmare a faptului că avea de executat pedeapsa privativă de libertate stabilită prin sentinţa penală nr. 201/2004 a Tribunalul Alba.

Potrivit celor relatate de către martorul M.M.N., ale cărui declaraţii se coroborează cu declaraţiile celorlalţi martori: B.M. – judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, C.M. – judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, P.R. – avocat, fost judecător şi fost preşedinte al Tribunalului Alba, F.A. – procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi fost procuror anticorupţie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba, G.I. – judecător la Tribunalul Alba – toţi magistraţi cu funcţii de conducere sau execuţie ce au participat la soluţionarea cererii formulate de M.M.N., precum şi a martorilor B.I. şi N.Z., toate raportate prin coroborare la conţinutul înregistrărilor audio realizate în cursul urmăririi penale efectuate, a rezultat că în cursul lunilor mai 2006 – iunie 2006 inculpatul B.I., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a folosit de influenţa sa traficându-şi funcţia pe lângă mai mulţi magistraţi – judecători şi procurori - învestiţi a participa la soluţionarea cererii formulate de către M.M.N.

La câteva zile după ce s-au cunoscut, M.M.N. a fost invitat în municipiului Sibiu, unde s-a reîntâlnit cu inculpatul B.I.

De această dată, magistratul l-a asigurat pe denunţător că datorită calităţii sale de procuror are influenţă printre ceilalţi magistraţi şi astfel are posibilitatea să determine obţinerea unei soluţii favorabile a cererii de suspendare temporară a măsurii de limitare a dreptului la liberă circulaţie în străinătate, inculpatul pretinzând pentru acest „serviciu” suma de 50.000 euro. În acest sens, pe parcursul comiterii faptei, inculpatul B.I. s-a folosit de mai multe momente pentru a dovedi această influenţă martorului M.M.N.

Deoarece suma a fost considerată prea mare, cei doi au căzut de acord ca pentru traficarea funcţiei sale, magistratul procuror să primească suma de 40.000 euro.

Fiind de acord cu pretenţiile pecuniare formulate, M.M.N. a acceptat şi faptul ca martorul Z.N. să fie avocatul ce-l va reprezenta în faţa instanţei de judecată, totul pentru a nu trezi suspiciunile acestuia cu privire la motivele primei întâlniri cu inculpatul procuror, cu atât mai mult cu cât acelaşi avocat l-a reprezentat cu ocazia amânării executării pedepsei în Dosarul nr. 6860/2005, în care Tribunalul Alba a pronunţat la data de 19 decembrie 2005 sentinţa penală nr. 307/2005 – judecător P.R. – preşedintele Tribunalului.

De aceea, în dimineaţa zilei de 29 mai 2006, cunoscând că la Tribunalul Alba are termen de judecată Dosarul nr. 2903/2006 ce avea ca obiect cererea lui M.M.N., inculpatul B.I. s-a întâlnit cu acesta în municipiul Sibiu, în jurul orei 06:00. Cu această ocazie l-a reasigurat de influenţa sa şi a primit de la acesta o primă parte din suma solicitată, respectiv 5.000 euro. Nemulţumit de cuantumul sumei, magistratul procuror a condiţionat continuarea exercitării influenţei sale de primirea integrală a sumei solicitate pe motiv că „trebuie să împartă la oameni”.

După această întâlnire, în exercitarea actelor de traficare a funcţiei sale, inculpatul B.I. a discutat în repetate rânduri despre dosarul martorului M.M.N. cu preşedintele Tribunalului Alba – martora P.R.

În acelaşi timp, magistratul procuror l-a reasigurat pe M.M.N. că preşedintele Tribunalului - cel care l-a condamnat la închisoare cu executare, dar şi cel ce a dispus amânarea executării acestei pedepse - a confirmat faptul că soluţia îi va fi favorabilă: „rămâne lucrarea cum este făcută”.

În ziua de 29 mai 2006, în jurul orelor 15:00, în Dosarul nr. 2930/2006 Tribunalul Alba a pronunţat sentinţa penală nr. 143/2006, potrivit căreia s-a admis cererea formulată de petentul M.M.N. şi s-a dispus suspendarea temporară a măsurii suspendării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, cu acordarea dreptului pentru perioada 25 iunie 2006–25 septembrie 2006 de a călătorii în Germania, precum şi restituirea paşaportului.

 După ce a aflat că cererea martorului a fost admisă, inculpatul B.I. l-a anunţat şi i-a solicitat acestuia emiterea unei file cec care să compenseze T.V.A.-ul dintr-o factură ce ar fi trebuit să o plătească pentru achiziţionarea unor materiale de construcţie.

Înalta Curte are în vedere că discuţiile referitoare la file cec sau plata unei maşini pentru fiica inculpatului ori virarea unei sume de 20.000 euro într-un cont al fiicei sale au fost doar modalităţi alternative prin care inculpatul B.I. a dorit să se asigure că va primi toţi banii solicitaţi pentru traficarea funcţiei sale de la denunţătorul susindicat.

Profitând de relaţia apropiată cu preşedintele Tribunalului Alba şi de faptul că a ocupat mai mulţi ani funcţia de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi apoi de procuror inspector la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpatul B.I. s-a deplasat în ziua 30 mai 2006 la biroul martorei F.A. – procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba şi nepoata preşedintelui Tribunalului Alba - pe care a întrebat-o dacă Parchetul va declara apel împotriva sentinţei pronunţate în cazul M.M.N.

Martora F.A. a explicat inculpatului regulile după care funcţionează Direcţia Naţională Anticorupţie şi faptul că are nevoie de confirmarea conducerii Secţiei judiciare pentru o asemenea decizie, dar, cu totul surprinzător şi ca o dovadă a influenţei pe care inculpatul B.I. o avea în rândul unor magistraţi, aceasta i-a promis că va prezenta conducerii lucrurile de aşa manieră încât să obţină nedeclararea căii de atac.

Pe de altă parte, pentru a fi clar că meritul admiterii cererii este numai al lui, inculpatul B.I. i-a solicitat lui M.M.N. să-l anunţe pe avocatul său – martorul Z.N. despre soluţia instanţei în aşa fel încât acesta „să nu-şi aroge vreun rol”.

Cu toate acestea, în jurul orei 13:00, după ce a evitat să discute de pe telefonul de serviciu, martora F.A. i-a comunicat inculpatului B.I. că, deşi a prezentat cauza aşa cum a promis, Direcţia Naţională Anticorupţie va declara căile de atac, deoarece conducerea secţiei judiciare nu este de acord cu soluţia Tribunalului Alba în cauza lui M.M.N.

La aceeaşi dată, cu adresa nr. 1350/III/2/2006 din 30 mai 2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 143/2006 privind pe M.M.N.

După ce a luat legătura cu preşedintele Tribunalului Alba - martora P.R., care a confirmat că martora F.A. promisese că nu se va declara calea de atac; inculpatul B.I. l-a anunţat pe M.M.N. cu privire la faptul că Parchetul va ataca sentinţa Tribunalului Alba, dar l-a asigurat că va face uz de toată influenţa sa pentru a fi adoptată o soluţiei favorabilă martorului denunţător.

Din conţinutul dialogului purtat cu M.M.N., inculpatul B.I. a realizat că acesta devenise neîncrezător asupra asigurărilor sale referitoare la influenţa pe care o avea asupra altor magistraţi şi cu privire la faptul că apelul Parchetului va fi respins de către Curtea de Apel Alba Iulia, motiv pentru care a decis să se întâlnească cu acesta pentru a-l invita la locuinţa sa din municipiul Sibiu.

Înainte de această întâlnire, inculpatul B.I. a făcut în aşa fel încât denunţătorul M.M.N. să observe că s-a întâlnit cu preşedintele Tribunalului – martora P.R.

Pe de altă parte, observând întâlnirea procurorului cu preşedintele Tribunalului, denunţătorul M.M.N. a presupus că exercitarea căii de atac de către Parchet era un „joc” al inculpatului pentru a se asigura că va primii banii solicitaţi, condiţii în care, odată cu acceptarea invitaţiei, a decis să aibă asupra sa diferenţa de 15.000 euro din prima tranşă a sumei totale de 40.000 euro solicitaţi de către magistrat pentru traficarea funcţiei.

În aceste condiţii, în ziua de 01 iunie 2008, în intervalul orar 08:24 – 09:00, M.M.N. s-a aflat la locuinţa inculpatului B.I. din municipiul Sibiu.

Inculpatul B.I. a folosit acest interval de timp pentru a-i dovedi lui M.M.N. influenţa pe care o are în rândul unor magistraţi.

Astfel, în prezenţa lui M.M.N. inculpatul B.I. a discutat iniţial cu preşedintele Tribunalului Alba – martora P.R., de la care a aflat că sentinţa penală se va redacta în aceeaşi zi. Apoi a discutat cu procurorul anticorupţie – martora F.A. cerându-i să motiveze „nu ştiu cât de mult sau de bine” apelul şi să-l înainteze la instanţa de judecată.

Pe de altă parte, martorul a încercat să schimbe termenii înţelegerii, în sensul de a nu mai remite sume de bani, ci un autoturism pe numele fiicei magistratului, propunere respinsă de către inculpat, însă în faţa acestor „exemple” de exercitare a influenţei, în dorinţa de a avea un rezultat pozitiv asupra cererii sale, denunţătorul M.M.N. a remis inculpatului B.I. suma de 15.000 euro.

Cu toate acestea, magistratul inculpat nominalizat a cerut asigurări suplimentare pentru faptul că va primi şi restul sumei de 20.000 euro, situaţie în care M.M.N. i-a încredinţat o filă cec cu scadenţă la 30 de zile, în care s-a menţionat echivalentul în lei a celor 20.000 euro.

De asemenea, cei doi au decis găsirea unui alt avocat în locul martorului Z.N. şi formularea unei cereri scrise pentru obţinerea urgentă a sentinţei.

După ce s-a despărţit de inculpat, în jurul orei 11:00, M.M.N. a depus la preşedintele Tribunalului Alba cererea prin care solicita redactarea de urgenţă şi cu precădere a hotărârii pronunţate arătând în cursul unei convorbiri telefonice interceptate: „misiune îndeplinită, m-am şi întors, sunt la Sibiu”.

Stilul de redactare al cererii susmenţionate de către denunţător: „vă solicit să dispuneţi redactarea de urgenţă şi cu precădere a hotărârii pronunţate în cauza noastră”, a avut rezultatul scontat, deoarece preşedintele Tribunalului Alba – martora P.R. i-a solicitat judecătorului cauzei – martora I.G. satisfacerea doleanţelor justiţiabilului, în aceeaşi zi fiind redactată şi dactilografiată sentinţa penală nr. 143/2006, iar la data de 02 iunie 2006; sub semnătură, judecătorul cauzei a făcut următoarea menţiune pe cererea lui M.M.N.: „la data de 02 iunie 2006 dosarul a fost predat cu sentinţa motivată procurorului DNA pt. redactarea motivelor de apel”.

Până în ziua de 06 iunie 2006, inculpatul B.I. a discutat de mai multe ori cu martora F.A. pentru a afla dacă a motivat apelul Parchetului, fostul procuror anticorupţie confirmând faptul că „păsărica a zburat”, urmând ca în data de 07 iunie 2006 dosarul să fie înaintat la Curtea de Apel Alba Iulia şi judecat în ziua următoare, respectiv în data de 08 iunie 2006.

De aceea, în ziua de 07 iunie 2007 inculpatul B.I. a discutat în repetate rânduri cu martorul B.I. despre denunţătorul M.M.N., primul fiind interesat să afle dacă cel din urmă are suma de 20.000 euro în numerar.

În acelaşi timp, inculpatul B.I. s-a interesat atât la procurorii din cadrul secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cum a fost cazul procurorului C.C., cât şi la procurorul anticorupţie - martora F.A. despre posibila componenţă a completului de apel de la secţia penală a Curţii de Apel Alba Iulia din data de 08 iunie 2006.

Deoarece denunţătorul M.M.N. a luat legătura cu el în jurul orelor 20:30, fiind convins că are banii în numerar, inculpatul B.I. a devenit neliniştit, întrucât nu apucase să discute cu niciun magistrat din completul de apel pentru a-şi trafica influenţa în favoarea martorului: ”Problema-i că n-am apucat să discut cu ăştialalţi”. Totuşi, în jurul orei 20:40 a aflat că unul dintre membrii completului de apel este judecătorul B.M., sens în care a luat legătura imediat cu acesta.

În timpul dialogului purtat între inculpat şi preşedintele completului de apel - martorul B.M., cel din urmă a confirmat că în data de 08 iunie 2006 va face parte din completul de apel al secţiei penale a Curţii de Apel Alba Iulia şi l-a asigurat pe inculpat că a priceput interesul său pentru cauza ce făcea obiectul apelului D.N.A.: „Ai şi ceva cu A.F.? Nu ştiu că nu m-am uitat cu cine, de altfel nici nu prea ţin cont cine vine şi ce facem, dar am priceput”.

Apelul promovat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba a fost înregistrat la Tribunalul Alba la data de 07 iunie 2006 şi înaintat către Curtea de Apel Alba Iulia.

În aceeaşi zi a fost format Dosarul nr. 873/57/2006 cu termen de judecată în data de 08 iunie 2006, ora 08:30, citativul fiind emis la data înregistrării, ocazie cu care pe lângă M.M.N., a fost anunţat şi avocatul acestuia – martorul Z.N.; deşi inculpatul şi M.M.N. stabiliseră ca acesta să nu mai fie implicat, cei doi fiind nemulţumiţi de prestaţia şi contribuţiile ce şi le aroga.

În dimineaţa zilei de 08 iunie 2006 inculpatul B.I. a efectuat ultimele acte prin care a demonstrat martorului M.M.N. influenţa pe care o are asupra altor magistraţi şi cât de eficient îşi poate trafica funcţia.

Astfel, în jurul orei 07:00 s-a întâlnit cu M.M.N. într-o staţie PECO din municipiul Sibiu, stabilind ca martorul Z.N. să nu mai fie implicat în cauză şi apoi s-au deplasat separat în municipiul Alba Iulia.

Ajuns înainte, inculpatul şi-a luat măsurile de prevedere pentru a fi sigur că denunţătorul M.M.N. îl va observa, sens în care l-a sfătuit iniţial să nu meargă în sala de judecată şi să aştepte în autoturism, în parcarea din faţa sediului Curţii de Apel Alba Iulia.

După acestea inculpatul a discutat cu preşedintele completului de apel - martorul B.M. căruia i-a dat întâlnire în faţa hotelului C., loc vizibil din poziţia în care se afla denunţătorul M.M.N.. Ulterior întâlnirii cu preşedintele completului de apel, inculpatul s-a deplasat la preşedintele Tribunalului – martora P.R. şi s-a întâlnit apoi cu procurorul anticorupţie – martora F.A.

Prin decizia penală nr. 183/A/2006 din 08 iunie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba, minuta deciziei fiind redactată de către preşedintele completului de apel – martorul B.M.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 4075/2006 din 23 iunie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 873/57/2006, în cadrul motivării fiind precizat: „… instanţele penale de fond şi apel au făcut o motivare greşită, nelegală a hotărârilor când au recurs la prevederile art. 44 alin. (1) lit. a) din lege pentru a hotărî înlocuirea măsurii …” .

IV. Analiza probelor şi a mijloacelor de probă administrate, care configurează vinovăţia inculpatului B.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii imputate de trafic de influenţă (în acest punct, Înalta Curte, în mod simetric, va releva netemeinicia cercetării probelor testimoniale de către apărătorul ales al inculpatului nominalizat, atât prin concluziile orale finale, cât şi reluate la pct. II, paginile 7-17 din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de către avocatul ales M.L.).

10. La acest subcapitol distinct de analiză au fost avute în vedere spre a fi evaluate într-o examinare completă şi coroborată probele şi mijloacele de probă din faza urmăririi penale împreună cu actele procedurale ce au fost structurate în 3 (trei) volume, după cum urmează:

VOLUMUL I cuprinde un total de 308 file, astfel:

- Rezoluţia de începere a urmăririi penale;

- Ordonanţa de punere în mişcare a urmăririi penale;

- Proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare;

- Proces-verbal de sesizare din oficiu;

- Proces-verbal de analiză convorbiri;

- Denunţul, declaraţia şi documentele depuse de numitul M.M.N.;

- Copie denunţ formulat de C.S.;

- Ordonanţe de delegare;

- Procese-verbale de efectuare a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice;

- Proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi împuternicirile avocaţiale;

- Proces-verbal de consemnare a refuzului de a da declaraţie;

- Cereri formulate de inculpat şi rezoluţiile de soluţionare;

- Declaraţia martorului B.I.;

- Declaraţia martorului C.M.E.;

- Declaraţia martorului B.M. S.;

- Declaraţia martorului P.M.R.;

- Declaraţia martorului F.A.M.;

- Declaraţia martorului I.G.;

- Declaraţia martorului Z.N.;

- Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori: Ordinea de zi soluţionată din data de 21 februarie 2008 (la pct. 11, Hotărârea nr. 32 privind suspendarea din funcţia de procuror a inculpatului B.I.)

- Procedură de citare;

- Comunicare avocaţi în sensul art. 172 C. proc. pen.;

- Comunicarea situaţiei inculpatului;

- Alte acte;

- Plângere penală formulată de B.I. împotriva procurorului şef al S.T. Braşov;

- Cerere a inculpatului B.I. adresată Consiliului Superior al Magistraturii;

 - Proces-verbal încheiat la data de 17 martie 2008 din care rezultă că inculpatul B.I. doreşte să dea declaraţie după ce i se va pune la dispoziţie dosarul de urmărire penală;

- Proces-verbal încheiat la data de 17 martie 2008 după studierea materialului probator de către inculpatul B.I.;

- Ordonanţa procurorului din data de 17 martie 2008;

- Proces-verbal încheiat la data de 17 martie 2008 cu ocazia ascultării unor convorbiri telefonice de către inculpatul B.I.;

- Cerere a inculpatului B.I.;

- Ordonanţa procurorului din data de 17 martie 2008;

- Cerere a inculpatului B.I.;

- Ordonanţa procurorului din data de 17 martie 2008;

- Proces-verbal de prezentare a materialului seria B nr. 013268, încheiat la data de 17 martie 2008;

- Ordonanţa procurorului din data de 18 martie 2008;

- cazier judiciar;

- Rezoluţia procurorului din data de 01 aprilie 2008 de respingere a plângerii formulată de inculpatul B.I.;

- Proces-verbal de sigilare.

VOLUMUL II cuprinde un total de 300 file astfel:

- Autorizaţia emisă de Judecătoria Braşov, la 25 mai  2006, în Dosarul nr. 25/2006;

- Autorizaţiile nr. 70 din 21 noiembrie 2006, 84 din 27 noiembrie 2006, 84 din 20 decembrie 2006, 18 şi 20 din 05 septembrie 2007, toate emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 14/2006;

- Ordonanţa nr. 01 din 08 ianuarie 2008, de autorizare provizorie a interceptării şi înregistrării audio-video;

- Încheierea de şedinţă nr. 2 din 10 ianuarie 2008 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 14/2006;

- Autorizaţia nr. 1 din 10 ianuarie 2008, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 14/2006;

- Procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate;

- Ordonanţe de delegare;

- Adresa D.N.A - Serviciul Tehnic nr. 732/II-1/2007 din 10 ianuarie 2008;

- Proces-verbal nr. 732/II-1/2007 din 08 ianuarie 2008, de instalare a tehnicii speciale;

- Proces-verbal nr. 732/II-1/2007 din 09 ianuarie 2008, de redare rezumativă;

- Planşă fotografică nr. 732/II-1/2007;

- Adresa D.N.A - Serviciul Tehnic nr. 732/II-1/2007 din 08 februarie 2008;

- Proces-verbal nr. 732/II-1/2007 din 15 ianuarie 2008, de instalare a tehnicii speciale;

- Proces-verbal nr. 732/II-1/2007 din 04 februarie 2008, de redare a dialogului ambiental;

- Proces-verbal nr. 732/II-1/2007 din 08 februarie 2008, de redare a dialogului ambiental;

- Proces-verbal de desigilare;

- Proces-verbal de sigilare;

VOLUMUL III cuprinde un total de 434 file ce reprezintă înscrisurile copie ale dosarelor instanţelor de judecată în legătură cu obiectul cărora inculpatul B.I. şi-a traficat influenţă:

- Curtea de Apel Alba-Iulia, Dosar nr. P/873/57/2006;

- Tribunalul Alba, Dosar nr. P/2903/2006;

- Tribunalul Alba, Dosar nr. P/1399/107/2006;

- Curtea de Apel Alba-Iulia, Dosar nr. P/2112/107/2007;

- Tribunalul Alba, Dosar nr. P/2807/107/2007;

- Tribunalul Alba, Dosar nr. P/2112/107/2007;

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Dosar nr. 873/57/2006;

- Dosar acte medicale, nr. 2567/2006.

 20 . Pe de altă parte, au fost avute în vedere probele şi mijloacele de probă administrate direct şi nemijlocit, la cercetarea judecătorească de faţă, respectiv declaraţiile:

- denunţătorului M.M.N.;

- B.I.;

- Z.N.;

- I.G.;

- P.M.R.;

- F.A.M.;

- B.M. şi

- C.M.E., precum şi ale martorilor ascultaţi la cererea inculpatului B.I., respectiv:

- N.O.;

- L.D.;

- B.L.G. şi

- P.I.

a) Astfel, totalitatea mijloacelor de probă prin care s-au constatat elementele de fapt expuse la pct. III la care a fost reţinută starea de fapt sunt denunţul şi declaraţiile martorul M.M.N., împreună cu înscrisurile depuse de acesta ce se coroborează cu declaraţiile celorlalţi martori: B.M. – judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, C.M. – judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, P.R. – avocat, fost judecător şi fostul preşedinte al Tribunalului Alba, F.A. – procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia - fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba, G.I. – judecător la Tribunalul Alba – toţi magistraţi cu funcţii de conducere sau execuţie ce au participat la soluţionarea cererii formulate de M.M.N., precum şi cu declaraţiile martorilor B.I. şi N.Z., înscrisurile, fotografiile, toate raportate prin coroborare şi la conţinutul înregistrărilor audio şi/sau video, stocate în mediile optice ale mijloacelor materiale de probă, respectiv un CD-RW marca Verbatim, cu seria constructivă HLD673KC18074777, inscripţionat „DNA - Serv. Terit. Braşov, Dosar penal nr. 41/P/2006, copii convorbiri telefonice stocate pe CD-rile nr. 273, 274, 280, 281”; un DVD+R marca Verbatim, cu seria constructivă PAPA23LCO4074240 5, inscripţionat „DNA -SERVICIUL TERITORIAL BRAŞOV – Dos. pen. nr. 41/P/2006 COPIE 1 Înregistrare mediu ambiental M.N. 08 ianuarie 2008 – BUCUREŞTI 732/II-1/2007 – TH COPIE 1” şi un DVD+R marca Verbatim, cu seria constructivă YC624A106279PH, inscripţionat „DNA - Serviciul Teritorial Braşov – Dos. pen. 41/P/2006 Înregistrare mediu ambiental M.N. cu B.I. la data de 15 ianuarie 2008 732/II-1/2007 – Copie Th. 1”.

Elementele de fapt rezultate din cuprinsul acestor mijloace de probă constituie probele din care rezultă ca procurorul B.I. a comis în perioada mai-iunie 2006 infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi oferă elementele necesare cunoaşterii împrejurărilor în care a fost săvârşită această infracţiune.

Analiza acestor probe indică derularea evenimenţială ce s-a petrecut în raza Curţii de Apel Alba Iulia ca urmare a influenţei pe care inculpatul B.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a exercitat-o cu privire la obţinerea unei soluţii judecătoreşti favorabile pentru denunţătorul M.M.N., pentru a cărei traficare a solicitat suma de 40.000 euro, în timp derularea traficului de influenţă fiind următoarea:

Data de 29 mai 2006

La ora 05:55:25 procurorul B.I. discută cu denunţătorul M.M.N. despre locul de întâlnire al celor doi, în final fiind stabilită întâlnirea la staţia PECO P.V. amplasată pe partea dreaptă a sensului de deplasare spre centrul oraşului Alba Iulia, după intrarea dinspre Braşov.

La ora 07:40:00, procurorul B.I. ia legătura cu Preşedintele Tribunalului Alba, judecător P.R., în cadrul discuţiei, B.I. precizând: „Auzi nu mi-au sosit încă hârtiile, nu ştiu dacă pot face săptămâna asta proiectul? Nu poţi amâna o săptămână totuşi să-l depui, hârtiile şi e păcat că am la comunicare şi la resurse umane nişte chestii bune acolo …” La rândul său martorul P.R. menţionează: „Bine, te rog mult de tot că-mi trebuie … Bine …”

La ora 07:47:04, procurorul B.I. discută cu preşedintele Tribunalului care afirmă: „Eu totuşi îmi depun astăzi, îmi finalizez martorul deja indicat lucrarea şi numai dacă apreciază profesorul că mai este nevoie …”, B.I. menţionând „OK. Eu am crezut că poţi amâna o săptămână măcar ca să spună el, să se pronunţe, dar mă rog cum vrei atunci ”.

 La ora 08:56:40 procurorul B.I. îl asigură pe denunţătorul M.M.N. că „urmare a unei noi discuţii ce a avut-o cu „persoana” – fiind vorba despre preşedintele Tribunalului P.R. - totul este OK”.

La ora 09:54:46, procurorul B.I. este contactat de către preşedintele Tribunalului acelaşi martor P.R.: „Ştii ce vreau să spun? Eu mi-am finalizat lucrarea, am finalizat-o că totuşi trebuie s-o depun şi … nu poţi să treci să te uiţi un pic peste ea?

La ora 10:15:36 procurorul B.I. îl îndeamnă pe denunţătorul M.M.N. să stea în sala de judecată pentru a vedea ce concluzii pune avocatul său – martorul Z.N. afirmând „atâţia bani, atâtea toate”.

La ora 13:28:07 în discuţiile purtate cu martorul M.M.N., procurorul B.I. este interesat de procurorul de şedinţă ce a pus concluzii în cauză, pentru ca la ora 13:30:50 să îi dea de înţeles lui M.M.N. că trebuie să discute cu cineva „eu trebuie să ştiu ce vorbesc cu personajul, eu trebuie să discut acum cu ea - este vorba de preşedintele Tribunalului”, dar condiţionând „serviciul” de emiterea unei file CEC care să compenseze T.V.A.-ul dintr-o factură ce ar trebui să o plătească „dar eu trebuie să-ţi dau o, un anumit, nişte cifre”.

La ora 14:50:54, procurorul B.I. întreabă preşedintele Tribunalului: „ai terminat lucrarea? E totul OK?”, martorul P.R. răspunzând: „Am terminat, da, am terminat lucrarea şi d-asta vroiam ca s-o şi vezi un pic. Am terminat. Nu poţi nici astăzi mai târziu?”.

La data de 29 mai 2006, în Dosarul nr. 2930/2006, Tribunalul Alba a fost pronunţată sentinţa penală nr. 143/2006, potrivit căreia s-a admis cererea formulată de petentul M.M.N. şi s-a dispus suspendarea temporară a măsurii suspendării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, cu acordarea dreptului pentru perioada 25 iunie 2006 – 25 septembrie 2006 de a călătorii în Germania, precum şi restituirea paşaportului.

Data de 30 mai 2006

La ora 08:32:15 procurorul B.I. explică denunţătorului M.M.N. forme ale pretenţiilor sale pecuniare ca urmare a influenţei exercitate: „problema, pentru a pune în valoare, a putea să fructific, trebuie să ţi se facă o factură şi trebuie să mai rupi o filă CEC cu contravaloarea T.V.A.-ului, exact cât îi T.V.A.-ul, deci suma aia plus T.V.A.”, primul replicând „Dom’ profesor, dom profesor, astăzi este marţi, dacă astăzi e pozitiv, eu mâine am luat, vineri nu-mi mai trebuie nimic că fata dumneavoastră are ştiţi ce”.

La ora 09:23:27, procurorul B.I. se întâlneşte cu procurorul F.A., în faţa biroului acesteia de la Parchet.

La ora 09:31:31, procurorul B.I. discută cu denunţătorul M.M.N. şi afirmă: „Sper să facem amândoi treabă bună!, este 97 % … deci aicea e OK” – este vorba de soluţia de la Tribunalul Alba. Urmare acestor afirmaţii martorul afirmă „Am înţeles, urmează … dacă fac ăia„ - referindu-se la procurorii anticorupţie ce aveau drept de apel, condiţii în care procurorul B.I. continuă „m-am dus şi la ăia, că-i o cunoştinţă bună întâmplător şi e chiar nepoata lui, la cine am fost, problema ei zice:” eu sunt de acord”, dar zice: ”trebuie să anunţ Bucureştiul, să cer verde”, şi mi-a promis că sună acum şi-i prezintă în mod romanţat povestea …”,afirmaţiile inculpatului au referire la procurorul F.A., ce este nepoata preşedintelui Tribunalului Alba, matora P.R.

La ora 10:16:08, procurorul B.I. este contactat de preşedintele Tribunalului, martora P.R.: „ am vrut să-ţi spun că nu mai are loc reexaminare la examenul care l-a picat cunoştinţa aia, m-ai înţeles?” – se face referire la faptul că procurorii anticorupţie nu vor declara apel, aspect pe care P.R. la aflat de la nepoata sa F.A.

La ora 10:17:14, dialogul dintre procurorul B.I. şi preşedintele Tribunalului P.R., dezvăluie cine este „cunoştinţa” şi despre ce „examene” este vorba, deoarece preşedintele Tribunalului precizează: „Nu mai face reexaminare” – adică apel, iar procurorul B.I. menţionează : „Am, am fost, am fost la ea şi am vorbit, şi mi-a promis că sună la Bucureşti” – fiind vorba de nepoata preşedintei Tribunalului, procurorul F.A., care trebuia să anunţe exercitarea sau nu a căi de atac de către Parchet, magistrat ce a promis că va prezenta situaţia de aşa natura pentru a nu fi exercitată calea de atac.

La ora 10:20:51, procurorul B.I. îl anunţă pe M.M.N. de succesul influenţei sale „sută la sută, acuma am fost sunat, dar m-a condiţionat pe partea ailaltă să …, adu-mi o filă cu T.V.A.-ul…” – inculpatul face referire la faptul că din banii solicitaţi trebuie să dea şi preşedintelui Tribunalului.

La ora 10:24:09, procurorul B.I. ia legătura cu denunţătorul M.M.N. afirmând „Sună-l tu pe prietenul meu – este vorba de martorul Z.N. – avocatul ce a susţinut cauza în faţa Tribunalului Alba, şi spune-i domnule, e totul OK, inclusiv nu se mai face - apel, s-a vorbit de la Bucureşti, să nu-şi asume iară vreun rol, sună-l ca să nu-şi asume, aroge el vreun rol ”.

La ora 10:28:39, M.M.N. îi comunică procurorului B.I. rezultatul discuţiei cu martorul N.Z.: „l-am sunat, i-am zis că am primit ordin de la Bucureşti: acum să te duci urgent, că s-a rezolvat tot, cineva din Alba, mare, unul solid, gras, aşa, care a intervenit acela rău de tot şi care-i şi prieten bun cu tine”

La ora 10:45:56, procurorul B.I. încearcă să afle dacă Parchetul Anticorupţie va declara apel, procurorul martor F.A. explicându-i: „Da, da, ştiu, da, stai că n-am reuşit să dau de şefa deocamdată, nu te-am uitat” şi îl asigură că-l va suna în cursul aceleiaşi zile.

La ora 10:49:57, în discuţia dintre procurorul B.I. şi preşedintele Tribunalului, martorul P.R. se dezvăluie în mod evident motivul discuţiilor şi al interesului pe care procurorul l-a manifestat cu privire la soluţia dosarului „Am vorbit cu A. – este vorba de procurorul F.A., încă n-a primit verdele de la Bucureşti!.”, preşedintele Tribunalului afirmând „Am, am discutat eu, rămâne lucrarea cum este făcută” - fiind vorba de hotărârea de admitere a cererii formulate de denunţătorul M.M.N.

La ora 13:07:50, procurorul A.F. îi solicită procurorului B.I. să o sune pe un alt număr de telefon, după care la ora 13:11:26, când o sună pe acel alt număr procurorul A.F. să afirme: „No, era ăla de serviciu (face referire la telefonul de serviciu de pe care l-a apelat iniţial pe inculpat) cu toate incluse în el, ştii tu …” şi continuă: „N-am avut nici o şansă, deci trebuie să declar (calea de atac a apelului). Când a auzit şi numele (M.M.N.), o zis nu, nu, că ăla ştim noi ce-o făcut şi pe aici, nici vorbă! … n-am avut ce, pe cuvânt. Eu i-am zis că sunt la acte medicale aşa …, o zis că nu, nu, că ştie ea (în discuţie se face referire la procurorul şef al Secţiei judiciar penale din cadrul D.N.A.), n-am avut … am spus că noi depindem şi de chestia asta. În timpul acestei discuţii elocvente pentru explicarea tuturor conversaţiilor telefonice purtate între inculpat şi ceilalţi martori, B.I. se interesează de conţinutul hotărârii „Pe ce perioadă s-o dat? Nu ştii? (este vorba de perioada în care s-a acordat dreptul de a părăsii teritoriul României prin hotărârea Tribunalului Alba)”, răspunsul fostului procuror anticorupţie fiind: „S-o dat pe două, cum, ca în cerere, deci conform cererii, 25.06, nu ştiu cât a noua, 25.09 parcă” (precizăm că perioada 25 iunie 2006-25 septembrie 2006 este precizată în sentinţa penală ca perioadă în care i se asigură petentului M.M.N. „dreptul de a călători în Germania, ca ţară de destinaţie şi în Ungaria şi Austria ca ţară de tranzit, în vederea efectuării unui tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României şi fără de care viaţa şi sănătatea pacientului sunt puse grav în pericol”).

La ora 13:17:33, procurorul B.I. anunţă preşedintele Tribunalului Alba, martorul P.R., că Parchetul va exercita calea de atac: „M-o sunat A. acuma că sunt nişte, numai ţi-am spus că nu e gata” replica judecătorului fiind pe „măsura” funcţiei deţinute „ Da. De dimineaţă a venit şi-o zis altceva şi după aceea s-a dus şi a mai vorbit, las că ne vedem până la sfârşitul săptămânii. Bine?”.

La data de 30 mai 2006 denunţătorul M.M.N. primeşte comunicarea minutei sentinţei penale, iar Serviciul Teritorial Alba-Iulia din cadrul D.N.A. declară apel împotriva sentinţei penale nr. 143/2006 a Tribunalului Alba, pronunţată în Dosarul penal nr. 2903/2006 privind pe M.M.N.

Data de 01 iunie 2006

În ziua de 01 iunie 2008, în intervalul orar 08:24 – 09:00, denunţătorul M.M.N. s-a aflat la locuinţa inculpatului B.I. din municipiul Sibiu, str. Justiţiei nr. 20.

La ora 08:41:09, procurorul B.I. discută cu preşedintele Tribunalului, martora P.R. pe care o întreabă „cumva e făcută chestia aia?”. În urma răspunsului afirmativ, inculpatul B.I. precizează: „Bun. Eu o sun pe A. (nepoata şi procuror anticorupţie) acuma să şi eu până luni fac tot posibilul să fiu la tine. Deci, ai cuvântul meu de onoare că totul va fi cum am discutat. Fără nici un fel de problemă, bine? Am vorbit cu omul dimineaţa asta, răscoleşte tot şi până luni. Acuma eu o sun pe A., pe A. să facă repede chestia aia (să motiveze apelul), nu?” – ştiind că de faţă este şi denunţătorul indicat, procurorul B.I. a condus de aşa manieră dialogul ca acesta să rămână cu convingerea că preşedintele Tribunalului va primi parte din cei 40.000 euro.

La ora 08:46:12, procurorul B.I. discută cu procurorul F.A. căruia îi spune: „Am înţeles că chestia aia e scrisă, nu poţi s-o faci cumva astăzi? Să faci să declari tot ce trebuie? Adevărul şi numai adevărul!.” – cei doi discută despre faptul că sentinţa a fost motivată şi acum parchetul trebuie să-şi motivele apelul declarat, F.A. precizând că trebuie să i se trimită dosarul; inculpatul B.I. afirmând: „Du-te că eu am informaţia că e făcut. Te rog eu mult fă să-ajungă repede. Băi, aşa mi s-a spus în dimineaţa asta de cineva de acolo. Că omul (M.M.N.) are o hârtie dar să nu mai vină de nu ştiu unde să depună, vă rog faceţi urgent. Ca să-i … no!” În continuare cei doi magistraţi procurori discută despre motivarea apelului declarat faţă de sentinţa Tribunalului Alba, inculpatul B.I. făcând menţiunea: „Nu trebuie să-l motivezi nu ştiu cât de mult, sau de bine”, F.A. răspunzând în acelaşi ton: „da’ nici n-am ce … de mult, sau de bine …”.

Or, data de 01 iunie  2006 este ziua în care s-a redactat sentinţa penală, la dosarul cauzei soluţionate de Tribunalul Alba prin sentinţa penală nr. 143/2006 existând solicitare scrisă a denunţătorului M.M.N., adresată Tribunalului Alba, privind redactarea de urgenţă şi cu precădere a hotărârii pronunţate, cerere despre care martora judecător G.I. declară a aflat de la preşedinta Tribunalului, martora P.R.

Pe data de 05 iunie 2006 la ora 12:46:24 are loc o altă convorbire telefonică între procurorul B.I. şi procurorul A.F. pe marginea motivării apelului, având în vedere că la data de 02 iunie 2006 procurorul a preluat dosarul instanţei pentru motivarea apelului:

B.I.: Numai am vrut să te întreb dacă ai făcut ăla.

A.: Da, dar mai am o ţâră şi acum ajung şi îţi promit … Dar îţi promit că nu mai durează şi cel târziu mâine mere şi mere dosarul acolo.

B.I.: Lasă să se duce.

A.: Lasă să se duce, no bine, te pup …

La data de 06 iunie 2006, la ora 13:14:59, inculpatul B.I. o contactează pe martora F.A. care îi spune ca dosarul a plecat la Tribunal şi de acolo va ajunge la Curte, probabil în cursul zilei următoare.

 În continuare, motivele de apelului au fost depuse de Serviciul Teritorial Alba Iulia al D.N.A. la Tribunalul Alba în data de 07 iunie 2006 sub nr. 2903/2006.

 La data de 07 iunie 2006 – data premergătoare judecării apelului la Curtea de Apel Alba – Dosar nr. 873/57/2006, la ora 20:37:34, procurorul B.I. discută cu procurorul F.A. aflând că în ziua următoare cauza denunţătorului M.M.N. are termen la Curtea de Apel: „Păi no! Aşa repede că asta ţi-am zis că se judecă în trei zile”, iar inculpatul B. întreabă dacă s-ar putea cere un termen scurt pentru angajarea unui apărător. Martora F.A. dă un răspuns evaziv şi întreabă dacă „nu vine ăla (avocatul Z.N.) ce-o fost la fond”. Inculpatul B.I.: „Păi vine, vine, vine Da’ n-am apucat eu să vorbesc (la Curtea de Apel)”. În continuare inculpatul B.I. îi cere martorei F.A. informaţii în legătura cu componenţa completului de judecată de la Curtea de Apel. În final, F.A. îl sfătuieşte pe inculpatul B. să-l cheme pe acelaşi avocat „să vină mâine că ştie despre ce-i vorba”, dar B.I. replică: „Păi eu ştiu, nu aia-i problema … Problema-i … că n-am apucat să discut cu ăştialalţi (este vorba de judecătorii ce vor face parte din completul de apel)”.

La ora 20:46:01, procuroul B.I. discută cu judecătorul B.M. de la Curtea de Apel Alba Iulia pe care-l întreabă dacă a doua zi are sală şi care este componenţa completului de judecată:

B.I.: Ăhă. Şi cu cine mai eşti, cu aia cu …?

B.: C. şi M., cu M .…cu C.

B.I.: Şi cu cine?

B.: Cu. şi C.. În continuare B. îl întreabă: „Ai şi ceva cu A.F.? (este vorba de procurorul anticorupţie)”. În urma răspunsului evaziv al judecătorului, procurorul B. precizează: „Este, este (procurorul anticorupţie A.F.), în mod cert”. Răspunsul judecătorului B. pe măsură : „Da? Nu ştiu că nu m-am uitat cu cine, de altfel nici nu prea ţin cont cine vine şi ce facem, dar am priceput.” B. îi spune că ar dori să se deplaseze până la Alba, dar B. îi precizează că este cam târziu aşa încât cei doi magistraţi fixează o întâlnire pentru a doua zi dimineaţă.

La ora 21:04:49, procurorul B.I. discută cu preşedintele Tribunalului Alba martora P.R. căreia îi spune „mâine la nouă e deja chestia ailaltă!” (se judecă apelul declarat de Parchet în cazul M.M.N.) „Problema e că e Mi. (judecătorul Mi. B.). Cu două, M. şi …” P.R. precizând: „… Am înţeles, da. Păi Mi. că Mi., el are examene (este foarte clar că pentru preşedintele Tribunalului Alba examenul reprezenta şedinţa de judecată) întotdeauna în zilele astea”.

La data de 08 iunie 2006 – ziua judecării apelului la Curtea de Apel Alba – Dosar nr. 873/57/2006, la ora 07:46:09, procurorul B.I. discută cu judecătorul B.M. căruia îi spune că a ajuns la Alba-Iulia şi cei doi stabilesc să se întâlnească „în faţă la hotel C”.

La ora 07:57:55, B.I. discută cu martora P.R. căreia îi cere să se întâlnească, dar aceasta precizează că acest lucru este posibil într-o jumătate de oră. Inculpatul B. menţionează: „deci înseamnă că tu nu mai ajungi acolo. Că eu la jumate mă-ntâlnesc cu Mi., sus în C …” Martora susmenţionată P.R. îi spune să meargă la întâlnirea cu Mi. urmând ca ei să se vadă ceva mai târziu la biroul de la Tribunal.

La ora 09:08:45, inculpatul B.I. este contactat de către martora F.A. pe care o întreabă la ce oră este şedinţa de judecată de la Curte. Aceasta îi răspunde „la cât mă cheamă la Curte eu am plecat” F.A. îl întreabă dacă va fi acelaşi apărător, iar B. îi spune că va fi cineva de la Bucureşti. Cu privire la componenţa completului de judecată între cei doi are loc următoarea discuţie:

B.I.: Eşti cu Mi., nu?

F.A.: Cu ce Mi.?

B.I.: Ţî!

F.A.: Nu, nu, deci, nu ştiu, ţi-am zis io cu cine îs.

B.I.: Păi, da, păi, Mi. e şi cu aia.

F.A.: A, probabil, deci, io ştiam numa’ de ea …”

La ora 09:35:50, inculpatul B.I. o roagă pe martora P.R. daca poate cumva „când se va găta târgu’ şi piaţa” – se referă la pronunţarea deciziei Curţii de Apel Alba Iulia în cauza lui M.M.N. - să-i dea şi lui un semnal. Răspunsul este afirmativ.

La ora 12:14:34, inculpatul B.I. o anunţă pe martora F.A. că apelul parchetului a fost respins: Am înţeles, am înţeles că e ok, dar, iară e legată de situaţie? – se face referire la dreptul de recurs al Parchetului.

Prin decizia penală nr. 183/A/2006 din 08 iunie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba, minuta deciziei fiind redactată de către preşedintele completului de apel – martorul B.M.

Dialogurile înregistrate audio-video la datele de 08 ianuarie 2008 şi 15 ianuarie 2008 completează cunoaşterea tuturor împrejurărilor de comiterea a infracţiuni de către inculpatul B.I.  

B.I.: Că, ce rost are să te bagi pentru ăia degeaba!

M.M.N.: Pe tine a vrut să te-agaţe! Pe tine a vrut să te-agaţe! De ce nu recunoşti! Ai fost deştept! Mai deştept ca mine! Bine, eu mai deştept, m-am dus şi i-am dat banu’! Înţelegi? A vrut să te-agaţe cu … Cu ce? Nu găsesc cec-ul, mă! Că eu de aia te-am întrebat, bă, am capu’ sau nu? Era întreg fără să fie ruptură! Fără să… Ştiam!

B.I.: N-avea cotoru’ rupt! Era cu tot…

M.M.N.: Poftim?

B.I.: Era cu tot cu cotor!

M.M.N.: Pfuuu!

B.I.: Tu mi-ai zis după aia că l-ai găsit între nu ştiu ce hârtii!

M.M.N.: Nu, mă! L-am căutat! Era … Nu, l-am căutat! Nu-l găsesc, nu-l găsesc, nu-l găsesc, nu-l găsesc! Bă, eu ştiu că i l-am dat înapoi! Nu mai ştiu! P…da mă-sii, sunt terminat, sunt un … Îţi dai seama când o auzi a mea acasă, iar!.

Băga-mi-aş p…a-n mă-sa! Nu ne dădea banii înapoi? Eu îi zic lu’ Z. dacă-mi trag banii înapoi să mor eu dacă nu tac, tac, sub … sub pământ mă dau. Juma’ jum’ îi fac cu tine! Douăzeci tu, douăzeci eu!.

B.I.: Acum beleaua dracu’ e că nici nu poţi să zici că ai dat că …

M.M.N.: Sunt nervos! Ştii de ce sunt nervos? Sunt nervos pentru că el putea, cum eu am venit eu la tine şi ţi-am spus fratele meu…

B.I.: Ăla a luat banii pe stradă, aşa? – se face referire la ultima tranşă de 20.000 euro ce inculpatul a primit-o în data de 08 iunie 2006 în municipiul Alba Iulia cu ocazia judecării apelului.

M.M.N.: E… Aşa i-am dat, mă, eşti nebun?

B.I.: Nu-i nimica şi ce? Aveam o datorie sau…

M.M.N.: Da!

B.I.: L-am împrumutat! Da, domnule! Recunosc că i-am dat, i-am împrumutat, uite, trebuie să-mi dea banii înapoi!

M.M.N.: Păi, să mi-i aducă, mă, înapoi!

B.I.: Da!

b) Faţă de cele expuse în prezentarea în detaliu a evenimentelor cu semnificaţie factuală în planul celor imputate inculpatului B.I. şi care au fost analizate la subpct. a) de mai sus, pentru perioada de timp 29 mai – 08 iunie 2006, dată la care s-a respins apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. – Serviciul Teritorial Bacău declarat în Dosarul nr. 873/57/2006 şi în care denunţătorul M.M.N. avea calitatea de intimat; Înalta Curte, pentru statuarea vinovăţiei inculpatului nominalizat, prin conformare la dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., are în vedere că cele stabilite pe baza denunţului susmenţionatului M.M.N. se coroborează esenţialmente cu declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, B.M., C.M., P.R. şi F.A.M. şi a celorlalţi martori audiaţi şi, de asemenea, prin înscrisurile, fotografiile şi înregistrările audio şi video din volumele de urmărire penală.

Astfel, în esenţă prin declaraţiile şi denunţul formulat, numitul M.M. a precizat că urmare unei discuţii cu inculpatul B.I., care i-a fost prezentat de martorul Z.N., acesta i-a adus la cunoştinţă problemele sale, inculpatul solicitând o sumă de bani. Iniţial această sumă a fost de 50.000 euro pentru a-i soluţiona favorabil cererea, având în vedere influenţa de care se bucură asupra unor judecători şi procurori, discuţiile având loc la vila inculpatului unde a mers împreună cu martorul B.I.

De asemenea, din aceste declaraţii rezultă că denunţătorul susmenţionat a făcut referire la discuţiile avute cu inculpatul B.I., legat de modul de soluţionare de acele persoane cu care urmează acesta să discute în acest sens, relatările inculpatului privind persoanele cu care a discutat pentru soluţionarea favorabilă a cererilor sale sau cu care putea să discute în vederea declarării sau neformulării căii de atac, respectiv cu martora F.A., care avea calitatea de procuror la acel moment.

De asemenea, din declaraţiile martorului denunţător rezultă că acesta a făcut referire la modul de remitere a sumelor de bani, locul unde au fost remise şi respectiv a primei tranşe de 5.000 euro, ulterior 15.000 euro şi solicitarea ca o garanţie a sumei de bani, a unei file cec către inculpatul nominalizat.

Depoziţiile şi declaraţiile denunţătorului M.M. au fost menţinute şi cu ocazia cercetării judecătoreşti care se coroborează şi cu declaraţiile martorului B.I., în care acesta a precizat că în discuţiile pe care le-a avut cu denunţătorul M.M., acesta i-a relatat discuţiile avute cu inculpatul, cu privire la modul de soluţionare a cererii sale cu privire la suma care i-a fost pretinsă iniţial şi, de asemenea, modul în care au fost remise ulterior sumele la care s-a făcut referire.

De asemenea, martorul B.I. a recunoscut că a avut discuţii şi cu inculpatul, aşa cum rezultă din declaraţia pe care acesta a dat-o, a discutat în prealabil când cu inculpatul B.I., când cu martorul denunţător; fiind practic ca un intermediar, întrucât aceştia precizau de fiecare dată că nu reuşeau să se întâlnească sau să discute la telefon.

De asemenea, martorul B.I. a precizat că denunţătorul i-a spus într-una din discuţiile purtate că dacă îl ajută să-şi recupereze suma de la inculpat îi va da jumătate. Declaraţia acestui martor se coroborează cu conţinutul convorbirilor din care reiese cum martorul indicat deja îl învaţă pe denunţător ce să declare, având în vedere discuţia din ianuarie 2006 şi 15 iunie 2006. Din aceste convorbiri rezultă că acelaşi martor cunoştea de solicitarea inculpatului şi că a fost învăţat să precizeze că este vorba de un împrumut.

În faza cercetării judecătoreşti, martorul B.I. a menţinut declaraţia pe care a dat-o în cursul urmăririi penale şi a precizat că este prieten cu inculpatul, că se întâlnesc şi au relaţii de prietenie şi că l-a ajutat pe acesta cu anumite aspecte, raportat la firma pe care martorul o avea.

Referitor la declaraţiile martorilor magistraţi, F.A.M. şi B.M. la urmărirea penală şi menţinute cu ocazia cercetării judecătoreşti, se reţine că aceştia au precizat faptul că au discutat cu inculpatul şi au purtat, de asemenea, toate acele convorbiri pe care le-au avut şi care sunt redate conform notelor de redare în cursul urmăririi penale şi aflate la dosarul cauzei.

Martora F.A.M. a precizat că inculpatul B.I. se interesa de dosar şi de faptul că îi era milă de denunţător, aflând situaţia medicală a acestuia, că era normal ca inculpatul să se intereseze de compunerea completului de judecată.

Susţinerile sale sunt infirmate de notele de redare, convorbirile telefonice avute între martorii susindicaţi şi inculpat, din care rezultă că acesta se interesa de modul în care a fost soluţionată cererea formulată de denunţător, componenţa completului de judecată şi de asemenea, pe ce perioadă a fost dispusă sau admisă cererea formulată. Totodată, rezultă că inculpatul a întrebat dacă martora F.A.. a discutat cu şefa Secţiei judiciare a D.N.A. legat de declararea sau nu a apelului.

Martora F.A.M. a spus că, deşi s-a adus la cunoştinţa conducerii secţiei faptul că martorul este bolnav şi a depus acte medicale, totuşi solicitarea sa de a nu se declara apel nu a avut succes, trebuind să formuleze calea de atac împotriva hotărârii de primă instanţă pronunţată de Tribunalul Alba.

Martora P.M. fost preşedinte al Tribunalului Alba a menţinut declaraţia pe care a dat-o la urmărirea penală, a precizat că discuţiile pe care le-a avut cu inculpatul erau legate de teza sa de doctorat pe care urma să o susţină. Aceste aspecte sunt infirmate de convorbirile telefonice din care rezultă că martora F.A.M. a arătat inculpatului B.I. că problema nu s-a rezolvat şi că trebuie să se declare calea de atac şi a discutat cu aceasta să motiveze mai repede apelul.

Aceeaşi martoră P., fost judecător la Tribunalul Alba în discuţiile purtate a spus că a discutat cu A.F. şi că totul este altfel decât a precizat ea.

Martora I.G. a declarat că după pronunţarea hotărârii, numita P.M. care era preşedinta instanţei, i-a solicitat redactarea cu urgenţă a unei sentinţe penale anterior ca acesteia să-i parvină cererea formulată de petent.

Din toate aceste declaraţii, din interceptările ambientale, telefonice, dar şi din discuţiile purtate între martorul B.I. şi denunţătorul M.M. rezultă clar interesul inculpatului B.I. pentru modul în care s-a soluţionat dosarul privindu-l pe denunţător, concretizat în aceea ca să nu se declare apel împotriva soluţiei în cazul în care aceasta s-ar fi admis.

La cercetarea judecătorească, inculpatul B.I. a solicitat audierea unor martori legat de discuţiile pe care acesta le-ar fi avut cu denunţătorul, dar depoziţiile martorilor N.O., L.D., P.I. şi chiar ale soţiei sa B.L.G. nu au modificat sau anihilat cu nimic situaţia de fapt, aşa cum a rezultat din audierea martorilor ce au fost propuşi prin rechizitoriu, în sensul că martorii audiaţi în apărare pentru inculpat au precizat că tot ceea ce ştiu au aflat de la inculpat, că acesta le-a adus la cunoştinţă ce a vorbit cu denunţătorul, că acesta din urmă ar fi avut o situaţie delicată prin raportare la starea sa de sănătate.

Aşa fiind, apar ca netemeinice şi criticile iterate prin concluziile orale şi scrise pe fondul cauzei de faţă ale apărătorului ales M.G. indicate la pct. 1 subpct. 3 (nelegalitatea declaraţiei dată de martorul B.I. în faza urmăririi penale la data de 24 ianuarie 2008) şi subpct. 4 (nelegalitatea denunţătorului M.M.N.), din concluziile scrise depuse pe fondul cauzei.

Astfel, critica de la subpct. 3 descris mai sus este nefondată, deoarece cum chiar a observat cel ce a ridicat-o, sancţiunea îndeplinirii actului procedural al ascultării martorului B.I. în absenţa apărătorului ales al inculpatului este nulitatea relativă, în condiţiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen., ceea ce generează consecinţa existenţei condiţiei prevăzută prin prevederile alin. (1) al aceluiaşi text de lege, aşadar numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act; ceea ce nu este cazul în speţă, întrucât martorul nominalizat şi-a menţinut în totalitate, cele relatate în acea depoziţie prin declaraţia dată în faţa instanţei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Nu este justificată nici cererea de la subpct. 4 prin care se tinde de către redactorul concluziilor scrise la înlăturarea declaraţiilor denunţătorului M.M.N., întrucât se pretinde că utilizarea sa în calitate de martor contravine prevederilor cuprinse în art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil concluzionându-se că raportat la exigenţele acestui text procedural, numitul M.M.N. nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege pentru a fi martor în procesul penal, întrucât este implicat el însuşi în săvârşirea faptei prevăzute de legea penală în calitate de cumpărător de influenţă, recompensat de către procuror prin neînceperea urmăririi penale, în schimbul colaborării, atestate prin legăturile acestuia cu Ministerul Public, inclusiv prin purtarea asupra sa de „tehnică de ascultare”.

Or, întrucât susnumitul M.M.N. a denunţat faptele mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru această faptă, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 61 alin. (4) raportat la alin. (2) din acelaşi articol al Legii nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare rezultă că în mod judicios, datorat incidenţei cauzei de nepedepsire prevăzută de alin. (2) al textului de lege suscitat, procurorul a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. i1) C. proc. pen.

Tot în acest punct, Înalta Curte, faţă de toată analiza prezentată mai sus şi având convingerea structurată că declaraţiile denunţătorului M.M.N. au fost corect apreciate şi coroborate cu restul probelor administrate în cauză, văzând şi ca inexistentă premisa cu care a operaţionalizat apărătorul ales M.G. la pct. II al aceloraşi concluzii scrise, în sensul că declaraţiile susnumitului denunţător M.M.N. conţin mai multe inadvertenţe cu privire la chestiuni esenţiale pentru calificarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul B.I., pe calea unui silogism logico-juridic şi formal, va concluziona că cele incriminate de procuror prin rechizitoriul scris de trimitere în judecată sunt validate pe deplin prin examinarea deja arătat coroborată a acestora cu totalitatea declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză.

V. Nefondată este şi critica expusă la subpct. 2 al pct. din susmenţionatele concluzii scrise ale apărătorului ales al inculpatului B.I., avocat M.G., prin care se pretinde nelegalitatea interceptărilor şi înregistrărilor audio din perioada mai-iunie 2006 pentru lipsa caracterului original al suporţilor tehnici şi al caracterului autentic al înregistrărilor.

Astfel, cu titlu de premisă, instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are în vedere, în consens cu apărarea inculpatului, că regula procesului penal stabilită în cuprinsul art. 97 alin. (1) C. proc. pen. este că mijloacele de probă trebuie să fie predate, în original, pentru a putea fi utilizate cu titlu de mijloace de probă în procesul penal, sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, (doar cu caracter de excepţie, în privinţa înscrisurilor, se prevede în cuprinsul art. 97 alin. (2), că dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că şi o copie de pe înscris poate servi ca mijloc de probă reţine, numai copia).

Plecând însă de la această premiză, cererea apărătorului ales că în condiţiile în care potrivit art. 913 alin. (3) C. proc. pen. se arată că suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat şi va fi pus la dispoziţia instanţei la solicitarea acesteia, întrucât s-a stabilit ştiinţific că suporturile ce se găsesc la sediul parchetului nu sunt originale urmează ca în cursul procesului penal înregistrările audio de pe aceste suporturi să nu poate fi folosite ca mijloc de probă în condiţiile art. 64 alin. (1) C. proc. pen. şi să nu fie avute în vedere de către instanţă la pronunţarea hotărârii, în conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. – nu este fondată.

Pentru stabilirea caracterului nefondat al cererii apărării cu obiectivul de mai sus, ceea ce ar determina cu aplicarea principiului „dominoului” anihilarea concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 27 din 20 februarie 2012, Înalta Curte are în vedere, cu titlu de premisă, o necesară stabilire a termenilor comuni cu care se operează în materie, având în vedere că în contextul verificării autenticităţii înregistrărilor digitale sunt folosiţi adesea termeni precum „înregistrare originală", „copie", „duplicat" şi alţi termeni, fiind utilizate în practică accepţiuni insuficient de clare ale acestora.

Din acest punct de vedere se reţine că International Organisation on Computer Evidence (IOCE) a recomandat în raportul G8 Proposed Principles for the Procedures Relating to Digital Evidence din martie 2000, următoarele definiţii, utilizate şi în raportul de expertiză criminalistică întocmit de expertul criminalist autorizat G.P. de la INEC şi anume:

Probă digitală - informaţie stocată sau transmisă în formă binară, prezentată în instanţă ca probă;

Probă digitală originală - suportul fizic şi acele date care au fost create pe acesta la momentul obţinerii lor;

Probă digitală duplicat - reproducere digitală cu acurateţe a tuturor datelor şi informaţiilor conţinute în suportul fizic original;

Copie - reproducere cu acurateţe a informaţiei conţinute pe suportul fizic sursă în datele independente de acesta.

Expertul criminalist autorizat a arătat că abordarea problemei verificării autenticităţii îşi are izvorul atât în definiţiile de mai sus, cât şi în practica de examinare a înregistrărilor pe suport magnetic, fie acestea analogice sau digitale. Potrivit standardului internaţional AES27-1996 (2007) [4], o înregistrare audio pe suport magnetic este autentică dacă:

- a fost realizată simultan cu evenimentele acustice conţinute de aceasta (este originală);

- nu conţine intervenţii sub formă de decupări, inserări, sau alte elemente de contrafacere;

- a fost realizată cu echipamentul tehnic prezentat de parte.

În cazul neîndeplinirii cumulative a celor trei cerinţe, aprecierea privind relevanţa măsurii în care este îndeplinită fiecare din cerinţe în parte rămâne la latitudinea beneficiarului expertizei.

Verificarea cerinţei privind simultaneitatea efectuării unei înregistrări cu evenimentele pe care le conţine se face numai în scopul evidenţierii înregistrărilor originale, a copiilor şi a transferărilor. O înregistrare audio sau audio-video digitală, prezentată spre examinare sub formă de copie sau transferare realizată cu acurateţe, deşi este evident că nu poate fi originală, are exact acelaşi conţinut ca şi înregistrarea originală, constituindu-se în acest caz într-o dovadă că evenimentele conţinute au avut loc în realitate.

Probabilitatea ca înregistrările digitale copiate să aibă acelaşi conţinut cu cele originale este augmentată de faptul că la copierea fişierelor cu sisteme informatice se folosesc algoritmi informatici care împiedică apariţia de diferenţe între fişierul-copie şi fişierul original.

Acelaşi expert a relatat că întrucât nu a realizat personal înregistrările, având astfel posibilitatea de a cunoaşte fiecare detaliu al acestora şi fiind astfel competent să garanteze originalitatea acestora, sarcina lui rămâne verificarea îndeplinirii cerinţelor a doua şi a treia.

Actualmente singura autoritate care poate certifica modul în care s-a realizat transferul înregistrărilor originale pe un alt suport sau faptul că fişierele care le conţin reprezintă copii fidele ale fişierelor originale, realizate cu echipamentul din dotare, este cea care a pus în aplicare mandatele de autorizare a înregistrărilor, respectiv D.N.A. – Serviciul Teritorial Braşov, fiind cunoscut că:

- activitatea acestor instituţii presupune cunoştinţe specializate şi acces la informaţii clasificate, reglementate prin lege;

- cunoaşterea şi utilizarea unor echipamente şi mijloace tehnice complexe, specifice fiecărei instituţii în parte, este accesibilă unui număr restrâns de persoane;

- unele autorităţi utilizează sisteme de înregistrare verificate prin audit, care exclud orice posibilitate de intervenţie neautorizată, inclusiv din partea operatorilor care le deservesc;

- salvarea înregistrărilor originale pe diverse tipuri de suporturi sau în diferite formate, de către instituţiile care le realizează, este motivată frecvent de necesitatea ascultării/vizionării ulterioare, repetate, a acestora.

La examinarea înregistrărilor audio şi audio-video în vederea verificării autenticităţii, sarcina expertului criminalist constă aşadar în descoperirea unor eventuale elemente de copiere sau modificare a înregistrării prin verificarea integrităţii fizice a acesteia precum şi a formelor de undă şi a spectrogramelor semnatelor înregistrate.

În situaţiile când echipamentele tehnice originale sunt puse la dispoziţia expertului, acesta va verifica şi provenienţa din echipamentele respective a înregistrărilor, prin examinarea unor caracteristici tehnice ale înregistrărilor şi ale echipamentelor utilizate la realizarea înregistrărilor.

Expertul nominalizat autorizat G.P. a indicat că verificarea îndeplinirii cerinţei a doua pentru înregistrări audio digitale, respectiv a absenţei urmelor de intervenţie tehnică sub formă de decupări, inserări sau alte elemente de contrafacere, se realizează prin examinarea formelor de undă şi a spectrogramelor înregistrărilor de expertizat, într-o abordare manuală şi/sau semiautomată cu precizarea că abordarea manuală înseamnă analiza înregistrărilor în domeniul timp (formele de undă) şi în domeniul frecvenţă (spectrogramele) şi că nu poate fi imaginat un sistem de examinare automată, întrucât decizia cu privire la modul în care se modelează matematic fiecare tip cunoscut de intervenţie tehnică rămâne la latitudinea expertului.

Examinarea manuală sau semiautomată a continuităţii înregistrării poate atinge un nivel de detaliere teoretic infinit, însă de la un anumit nivel de detaliere, dependent de înregistrarea audio examinată, nu mai pot fi descoperite detalii utile şi procesul de examinare se încheie.

Pe de altă parte, se are în vedere că pentru stabilirea continuităţii înregistrărilor, este posibil să fie detectate în conţinutul acestora semnale tehnice stabile. Aceste semnale tehnice sunt predictibile, fiind create în mediul în care se realizează înregistrarea de către surse care funcţionează potrivit unor standarde, cum este cazul semnalului creat de reţeaua publică de distribuţie a energiei electrice, al zgomotului electric sau mecanic al unor aparate sau instalaţii aflate în funcţionare staţionară, continuă etc, care ajung pe diferite căi să se manifeste în înregistrările contestate. Examinarea comportamentului acestor semnale pe durata înregistrării poate conduce la obţinerea unor indicii utile la stabilirea unor eventuale intervenţii tehnice.

Procesarea cu "softuri audio-video speciale" a unei voci dintr-o înregistrare presupune intervenţia asupra înregistrării respective. Depistarea unor astfel de procesări are loc, în general, odată cu identificarea unor intervenţii tehnice.

Fundamentul ştiinţific al metodelor de identificare a persoanelor după voce şi vorbire este stabilitatea relativă a unor parametri fiziologici şi ai deprinderii de a vorbi, având în vedere că vorbitorul este caracterizat de trăsături ce ţin de individualitatea anatomică (dimensiuni orofaringiene, dentiţie, curbura bolţii palatale, grosimea corzilor vocale, etc.) individualitatea comportamentelor necontrolabile (gradul de apropiere a corzilor vocale în timpul fonaţiei, vorbire denazalizată, mod de poziţionare involuntară a articulatorilor, etc), educaţie (modul în care a dobândit deprinderea de a vorbi şi de a recunoaşte vorbirea, frecvenţa şi contextul situaţiilor în care persoana recurge la vorbire pentru a comunica), deprinderi de vorbire care se formează în timp şi se stabilizează în afara controlului auditiv, şi altele.

O parte din aceste caracteristici au valoare de aptitudini, nefiind accesibile unor persoane aflate în anumite contexte, iar o altă parte nu pot fi controlate de către vorbitor.

Stabilitatea relativă a caracteristicilor individuale presupune că persoana examinată nu a suferit modificări morfologice intenţionate (piercinguri, proteze etc.) sau accidentale şi nu şi-a pierdut deprinderile neuromotoare ale organelor implicate în producerea vorbirii.

Cu trecerea timpului poate apărea osificarea cartilagiilor laringeale şi pot apărea afecţiuni (de ex. cauzate de fumat), dar şi disfluenţe în vorbire, migrare dialectală, în limita gradului de libertate asupra modului de vorbire.

În vederea identificării persoanelor după voce şi vorbire, eşantioanele de voce şi vorbire necunoscute (în litigiu) sunt analizate comparativ în raport cu eşantioanele unei voci cunoscute, pe care se susţine că o reprezintă, după un set de parametri semnificativi, urmărindu-se atât compararea valorilor, cât şi a dinamicii acestora.

Compararea se poate face manual, metodă expusă deprinderilor subiectivităţii examinatorului, în care nu sunt accesibili mulţi parametri, iar accesibili nu au capacitate foarte mare de diferenţiere, sau (semi)automat, folosind pentru comparare programe de calculator care permit obţinerea combinarea rezultatelor comparărilor după mai mulţi parametri, obţinându-astfel o capacitate destul de importantă de a discrimina între voci.

Totodată, acelaşi expert criminalizat autorizat a indicat că în situaţia sistemelor de recunoaştere a vorbitorului compararea unei voci de identificat cu o voce cunoscută, pe care se susţine că o reprezintă, are ca finalitate o concluzie de recunoaştere certă, celelalte variante fiind reunite în concluzia de nerecunoaştere.

Pentru identificarea criminalistică a vorbitorului, se utilizează aceleaşi procedee ca şi la recunoaşterea vorbitorului, însă la partea de interpretare a rezultatelor şi concluzii utilizează o abordare statistică bayesiană, care furnizează într-o formă directă sau elaborată probabilitatea aposteriori ca vocile comparate să provină de la aceeaşi persoană şi probabilitate aposteriori ca vocile comparate să provină de la persoane diferite, de regulă sub forma unui raport, LR, sau a unui procentaj de identificare/recunoaştere unde se foloseşte formula:

 

   P acuzare

LR = ———

  P apărare

În care P acuzare este probabilitatea probei în ipoteza acuzării (aceea că eşantioanele de voce comparate provin de la acelaşi vorbitor), iar P apărare este probabilitatea probei în ipoteza apărării (că eşantioanele de voce comparate nu provin de la acelaşi vorbitor).

LR are relevanţă relativ la forţa probei puse la dispoziţie, el devenind, prin valorile sale diferite de 1, un sprijin în favoarea ipotezei că vocile au origine comună (ipoteza acuzării, susţinută dacă LR este mai mare decât 1) sau în favoarea ipotezei că vocile provin de la persoane diferite (ipoteza apărării, susţinută dacă LR ia valori mai mici decât 1). O valoare LR ≈ 1 arată irelevanţa probei, în raport cu ambele ipoteze.

Cu referire la recunoaşterea criminalistică a vorbitorului, expertul autorizat G.P. a evidenţiat că organismele criminalistice şi de specialitate (AES, IAFPA, ENFSI etc.) recomandă ca în rapoartele de expertiză să precizeze limitele analizelor audio şi să comunice beneficiarilor următoarele:

•se expertizează vocea şi vorbirea normală, nu şoapte, strigăte etc;

•analiza vocilor se efectuează pe înregistrări originale;

•semnalul vocal are o variabilitate ridicată, fiind dependent de starea emoţională, starea de sănătate, vârsta subiectului, condiţiile contextuale la momentul efectuării înregistrării ş.a., iar probele în litigiu şi cele de comparaţie trebuie să fie contemporane;

•probele de comparaţie trebuie să se preleveze pe cât posibil în aceleaşi condiţii sau în condiţii similare celor din înregistrările în litigiu şi utilizând aceleaşi echipamente tehnice prin intermediul cărora au fost obţinute probele contestate;

•se recomandă organelor judiciare să nu procedeze la compresia distructivă şi ireversibilă a înregistrărilor audio, iar pentru înregistrările obţinute prin interceptarea convorbirilor telefonice se recomandă punerea probelor la dispoziţia expertului în formatul nativ RAW al sistemelor de interceptare sau WAV PCM 8kHz, 16 bit;

•semnalul vocal înregistrat pe suport magnetic sau digital poate fi alterat de zgomote, distorsiuni introduse de echipamentele tehnice de înregistrare şi alte fenomene acustice şi electrice;

•concluziile unui raport de expertiză reprezintă opinia (respectiv părerea) expertului, argumentată ştiinţific pe baza pregătirii sale de specialitate, a experienţei proprii şi a rezultatelor obţinute în urma analizei probelor.

În cuprinsul raportului de expertiză criminalistică efectuată, expertul autorizat a indicat că pentru vocea de analizat s-au selectat expresii rostite clar, distinct, fără suprapuneri de voci, zgomote sau distorsiuni evidente pe baza cărora a fost posibilă obţinerea prin analiză a următoarelor tipuri de rezultate:

°comparaţia înălţimii vocii (engleză: pitch);

°comparaţia distribuţiilor formanţilor; şi

°comparaţia modelelor de reprezentare statistică a vocilor prin mixturi de variabile gaussiene (numită în continuare metoda „gauss”).

Sistemul VoiceNet, utilizat la recunoaşterea automată a vorbitorului permite folosirea simultană a mai multor metode de comparare exprimând rezultatele fuzionate în formă procentuală.

Concomitent acelaşi expert criminalist autorizat a mai arătat că potrivit literaturii de specialitate şi a practicii membrilor ENFSI (European Network of Forensic Science Institutes), în analizele criminalistice audio obiective de gen forensic audio sau automatic speaker recognition (recunoaşterea automată a vorbitorului) se utilizează probabilităţi şi metode statistice, iar expertul exprimă o opinie ştiinţifică bazată pe interpretarea şi eventual conversia valorilor numerice ale indicatorilor de probabilitate (LR, P) în nivele aparţinând unor scale verbale, similar celor din analizele ADN.

De asemenea, conform literaturii de specialitate, recomandărilor producătorilor de software de analiză a vocilor precum şi testelor efectuate în timp de experţii INEC, condiţiile optime pentru o analiză judiciară corespunzătoare a vocilor sunt următoarele:

1. probele în litigiu şi cele de comparaţie să conţină eşantioane de voce normală;

2. raportul semnal/zgomot al înregistrărilor de cel puţin 10dB;

3. durata minimă a semnalului vocal net de 16s;

4. probele în litigiu şi cele de comparaţie să fie prelevate cu aceleaşi echipamente tehnice sau echipamente tehnice similare;

5. probele în litigiu şi cele de comparaţie să fie cât mai contemporane.

În acest punct de expertiză, expertul criminalist G.P. a evidenţiat că în cazul neîndeplinirii condiţiilor 1-3, nu se pot efectua anumite analize complexe ale vocilor, iar în cazul neîndeplinirii condiţiilor 4 sau 5, la compararea a două eşantioane de voce provenind de la aceeaşi persoană, necontemporane sau înregistrate cu echipamente diferite, rezultatele obţinute în urma comparaţiei pot fi:

- inferioare celor obţinute în condiţiile optime prezentate mai sus;

- neconcludente; sau

- pot să indice că probele ar proveni de la vorbitori diferiţi.

Cu o altă premisă, acelaşi expert a susţinut că în funcţie de metodele şi programele utilizate, limitele în care se încadrează o concluzie, respectiv opinia ştiinţifică a expertului, pot fi de exemplu următoarele:

■LR ~ 1 - nu se poate stabili dacă vocea aparţine sau nu suspectului;

■1 < LR < 10 - este probabil (o probabilitate predominantă) ca vocea să aparţină suspectului;

■0,1 < LR < 1 - este probabil (o probabilitate predominantă) ca vocea să nu aparţină suspectului;

■10 < LR <100 - este o probabilitate mare ca vocea să aparţină suspectului;

■0.01 < LR < 0,1 - este o probabilitate mare ca vocea să nu aparţină suspectului;

■LR > 100 - este foarte probabil ca vocea să aparţină suspectului;

■LR < 0.01 - este foarte probabil ca vocea să nu aparţină suspectului.

Pe baza analizei cantitative şi calitative a probelor, programele software de identificare automată a vocii pot exprima sub formă procentuală probabilitatea ca eşantioanele de voce comparate să provină de la acelaşi vorbitor, valoarea probabilităţii de identificare falsă, FA, şi a probabilităţii de eliminare falsă, FR. Aceste valori, asociate cu un raport de asemănare, se pot exprima într-o scală verbală astfel:

■40% < P < 60% (LR ~ 1) - nu se poate stabili dacă vocea aparţine sau nu suspectului;

■60% ≤ P < 80% (1 < LR < 4) - este probabil (o probabilitate predominantă) ca vocea să aparţină suspectului;

■20% < P ≤ 40% (0,25 < LR < 1) - este probabil (o probabilitate predominantă) ca vocea să nu aparţină suspectului;

■80% ≤, P < 90% (4 < LR <10) - este o probabilitate ridicată ca vocea să aparţină suspectului;

■10% < P ≤ 20% (0.1 < LR < 0,25) - este o probabilitate ridicată ca vocea să nu aparţină suspectului;

■P ≥ 90% (LR > 10) - este o probabilitate foarte ridicată ca vocea să aparţină suspectului;

■P ≤ 10% (LR < 0.1) - este o probabilitate foarte ridicată ca vocea să nu aparţină suspectului.

Aceste limite, scheme şi interpretări similare sunt prezentate în literatura de specialitate şi de către producătorii de programe cu aplicaţie în domeniul examinării vocii în vederea identificării persoanei după această caracteristică (toate cele arătate în cuprinsul raportului de expertiză criminalistică al INEC au fost reiterate cu ocazia ascultării expertului criminalist autorizat P.G. la termenul de judecată din 09 aprilie 2012).

De altfel, expertul criminalist autorizat susindicat a menţionat că la efectuarea expertizei criminalistice s-a ţinut cont de principiile şi metodele descrise în următoarele lucrări de specialitate:

[1] International Organisation on Computer Evidence, G8 Proposed Principles for the Procedures Relating to Digital Evidence, raport martie 2000;

[2] International Organisation on Computer Evidence, Video and Audio Systems Principles, Practices and Procedures, Conferinţa IOCE 2000, Rosny-sous-Bois - Franţa, 13 - 15 decembrie 2000;

[3] Koenig, Bruce E., Lacey, Douglas S., Forensic Authentication of Digital Recordings, Jurnalul AES, numărul 9, vol. 57, pag. 662-695, sept. 2009;

[4] AES27-1996 (r2007), AES Recommended Practices for Forensic Purposes - Managing Recorded Audio Materials Intended for Examination, Audio Engineering Society, SUA;

[5] Koenig Bruce E. (1990) Authentication of Forensic Audio Tape Recordings, J. Audio Eng. Soc. Vol. 38 No. 1-2 January-February;

[6] SFA, GFCP (1999), Pétition pour l'arêt des expertises vocaux tant qu'elles n'auront pas été validées scientifiquement, Franţa;

[7] AFCP (Association Francophone de la Communication Parleé) (2002), Communiqué du 3 Décembre 2002 concernant l'identification des individus par leur voix;

[8] Koenig, Bruce E., Lacey, Douglas S., Forensic Authentication of Digital Recordings, Jurnalul AES, numărul 9, vol. 57, pag. 662-695, sept. 2009;

[9] ENFSI-FSAAWG (2008), Terms of Reference for Forensic Speaker Analysis;

[10] Drygajlo, A. (2009), Statistical Evaluation of Biometrical Evidence in Forensic Automatic Speaker Recognition, International Workshop on Computaţional Forensics, HAGA 2009, Olanda;

[11] STC (2009), Automatic Speaker Identitication System - VoiceNet -User Manual;

[12] Broeder, A., (2001), Forensic Linguistics, INTERPOL, Lyon;

[13] Rose, P. (2002) - Forensic Speaker Identification, editura Taylor&Francis;

[14] Gallou, G., Chollet, G., Synthetic Voice Forgery in the Forensic Context: A Short Tutorial, 13-th FSAAWG, 5-16 septembrie 2011, Roma, Italia.

Or, în raport de toate cele deja arătate prin raportul de expertiză criminalistică nr. 27 din 20 februarie 2012 al INEC s-a concluzionat că înregistrările audio de pe suporturile optice puse la dispoziţie, indicate în tabelul 2, nu sunt originale, întrucât nu reprezintă prima materializare a evenimentelor acustice conţinute. Aceasta nu înseamnă nicidecum că evenimentele acustice conţinute în înregistrările de expertizat nu au avut loc în realitate, ci numai că foarte probabil înregistrările puse la dispoziţie se prezintă sub formă de copii fidele sau transferări realizate cu acurateţe ale înregistrărilor originale. În condiţiile acestea şi în absenţa echipamentelor tehnice originale, înregistrările contestate nu îndeplinesc cele trei cerinţe pentru a fi declarate cert autentice.

În urma examinării înregistrărilor în litigiu cu sistemele şi echipamentele aflate în dotarea INEC, s-a conchis că înregistrările audio expertizate nu au suferit intervenţii tehnice de natură să le modifice conţinutul (ştergeri, inserări etc).

Pe de altă parte, s-a mai concluzionat că:

◘este o probabilitate foarte ridicată că vocea atribuită numitului B.I. în înregistrarea 21.58.38 07 iunie 06.wav de pe suportul optic 04 (00281) să-i aparţină acestuia.

◘este o probabilitate ridicată ca vocile atribuite numitului B.I. în înregistrările:

-20.53.47 07 iunie  06.wav şi 21 aprilie 49 07 iunie  06.wav de pe suportul optic 01 (00273);

-08.49.08 01 iunie  2006.wav de pe suportul optic 03 (00280); şi

-19.18.56 24.12 iunie  wav, să-i aparţină acestuia.

◘este probabil (o probabilitate predominantă) ca vocea din înregistrările:-13.21.29 30 mai  06.wav, 13.38.33 01 iunie  06.wav, 20.43.38 07 iunie  06.wav şi 07 iulie  27 08 iunie  06.wav de pe suportul optic 01 (00273); şi  - 11.24.40 O8 iunie  2006.wav de pe suportul optic 04 (00281); atribuite numitului B.I. să-i aparţină acestuia.

În fine, expertul criminalist a mai conchis că în condiţiile necontemporaneităţii eşantioanelor de voce comparate, a imposibilităţii de a se realiza înregistrarea eşantioanelor de voce pentru comparaţie în aceleaşi condiţii tehnice ca şi înregistrările contestate, dar şi ale cantităţilor reduse de voce netă admisibile pentru comparaţia vocilor, problema identificării persoanelor după voce şi vorbire în celelalte înregistrări contestate nu poate fi rezolvată la laboratorul INEC.

   VI.a) Nu este pertinentă nicio altă cerere iterată de apărătorul ales al inculpatului B.I., avocat M.G., la subpct. 1 lit. a) din pct. 1 al aceloraşi concluzii scrise şi reluată şi la pct. 1 al concluziilor scrise depuse şi de avocat ales M.L., prin care se pretinde nelegalitatea interceptărilor şi înregistrărilor audio din perioada mai-iunie 2006 pentru nelegala autorizare, solicitându-se în consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., a se dispune înlăturarea integrală a acestui mijloc de probă ca obţinut în mod nelegal, pretinzându-se că autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor a fost emisă de către o instanţă necompetentă, fapt sancţionat de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. cu nulitatea absolută.

În examinarea acestei critici, Înalta Curte are în vedere, cu titlu de premisă că în Dosarul nr. 25/P/2006, având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov a solicitat instanţei Judecătoriei Braşov, în temeiul dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen., autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor purtate de către „N.” cu alte persoane.

Urmare verificărilor efectuate, s-a constatat că persoana care foloseşte denumirea de „N.” este numitul B.I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia.

Având în vedere că, potrivit prevederilor art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., infracţiunile săvârşite de către procurori din cadrul Parchetelor de pe lângă Curţile de Apel erau de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; la data de 8 iunie 2006, procurorul a formulat o cerere de ridicare a măsurilor de interceptare. Prin încheierea nr. 25 din 8 iunie 2006, Judecătoria Braşov a admis cererea procurorului şi a dispus ridicarea măsurilor de interceptare.

Pe de altă parte, cu titlu de premisă se are în vedere că art. 912 alin. (5) C. proc. pen. prevede: „convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. (1) şi (2)”.

Acest text a fost introdus prin Legea nr. 356/2006, publicată în M. Of. din 7 august 2006, legea intrând în vigoare la data de 7 septembrie 2006.

Aşadar, Înalta Curte are în vedere că la data emiterii autorizaţiei nr. 25/2006 din 25 mai 2006 de către Judecătoria Braşov nu s-a cunoscut faptul că persoana căreia defunctul C.S. i se adresa cu apelativul „N.” este procurorul B.I., iar atunci când s-a aflat s-a solicitat de îndată încetarea autorizaţiei. Acest aspect a fost de altfel verificat la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu ocazia prezentării dosarului pentru emiterea autorizaţiilor de interceptare a comunicaţiilor – Dosar nr. 14/2006, în referatul procurorului din 20 noiembrie 2006 precizându-se: ”… la data de 25 mai 2006 Judecătoria Braşov a emis autorizaţia nr. 25/2006 prin care autoriza interceptarea şi înregistrarea pe bandă magnetică sau pe orice tip de suport a convorbirilor telefonice purtate de către „N.” de la nr. 0788332801 şi nr. 0745244910 pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 26 mai 2006 până la 24 iunie 2006. Măsura de interceptare a fost luată ca urmare a referatului în care arătam că acest bărbat este contactat în mod constant de persoanele implicate în circuitul evazionist cercetat, persoane ce i se adresează cu apelativul de „N.” fiind astfel elaborată versiunea potrivit căreia bărbatul are cunoştinţă de faptele penale săvârşite şi astfel este necesară identificarea sa. Deşi autorizaţia era valabilă până la data de 24 iunie 2006, la data de 08 iunie 2006 Judecătoria Braşov a admis solicitarea procurorului şi a dispus ridicarea de îndată a măsurilor de interceptare, în perioada următoare trecând de îndată la o analiză detaliată a tuturor informaţiilor obţinute. Măsura a fost luată deoarece toate datele obţinute ca urmare a exploatării autorizaţiilor de interceptare conduceau la ideea că persoana cunoscută ca fiind „N.” are calitatea de magistrat, respectiv procuror, situaţie faţă de care era necesară verificarea competenţei legale – în ce priveşte instanţa de fond competentă. Identificarea magistratului s-a realizat cu dificultate, întrucât, de la data când procurorul anticorupţie a luat la cunoştinţă de datele referitoare la existenţă sa, au fost analizate toate informaţiile obţinute în urma exploatării autorizaţiilor de interceptare, pentru o identificare sigură a persoanei - în ce priveşte calitatea şi funcţia deţinută, activităţi procedurale realizate şi prin deplasări în teritoriu cu asigurarea confidenţialităţii activităţilor desfăşurate şi stabilirea legăturilor dintre această persoană şi persoanele implicate în dosarul instrumentat, toate pentru a verifica cerinţa legală că în privinţa sa există presupunerea rezonabilă că săvârşeşte fapte de corupţie ori alte fapte ce sunt date în competenţa de cercetare a D.N.A.. Analiza realizată a condus la identificarea persoanei vizate de către autorizaţia nr. 25/2006, respectiv a numitului B.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, faţă de care procurorul anticorupţie s-a sesizat din oficiu la data de 10 noiembrie 2006 cu privire la faptul că săvârşeşte infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

Aşa fiind, prin prisma celor expuse, Înalta Curte va avea în vedere că într-adevăr cele rezultate din autorizaţia nr. 25 din 25 mai 2006 de autorizare de interceptare a comunicaţiilor de către Judecătoria Braşov şi până la data de 08 iunie 2006, când aceeaşi instanţă a dispus ridicarea de îndată a măsurilor de interceptare – având în vedere că încă nu intrase în vigoare textul dispoziţiilor art. 912 alin. (5) C. proc. pen. reprodus mai sus, această dată a intrării în vigoare fiind cea ulterioară în timp, de 07 septembrie 2006 – nu au caracter de probă, în sensul art. 62 C. pen., ci doar de indicii temeinice în accepţiunea prevederilor art. 681 C. proc. pen., aşadar de date care configurează presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuau acte premergătoare, ulterior inculpatul B.I. a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

Întrucât, ele nu au fost obţinute în mod ilegal, pe cale de consecinţă a faptului că au fost obţinute în condiţiile legii prin autorizarea dată de judecător într-un alt dosar penal, nu se va proceda la înlăturarea şi nereţinerea acestora spre a nu fi folosite în procesul penal de faţă în sensul dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

b) Concomitent, nu este întemeiată nici cererea secundă a aceluiaşi apărător ales al inculpatului B.I., avocat M.G., prin care se pretinde la subpct. 1 lit. b) din pct. 1 al deja menţionatelor concluzii scrise că interceptările şi înregistrările de convorbiri purtate în mediu ambiental audio şi video autorizate provizoriu prin ordonanţa procurorului din 8 ianuarie 2008 şi confirmate ulterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea din 10 ianuarie 2008 contravin prevederilor art. 68 alin. (1) C. proc. pen., deoarece convorbirile purtate au la bază îndemnul din partea organului de urmărire penală prin intermediul denunţătorului în scopul obţinerii de probe, acestea fiind interzise potrivit dispoziţiilor legale şi ca urmare, se impune a se da eficienţă prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., privind inadmisibilitatea utilizării în procesul penal a mijloacelor de probă obţinute cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Aceasta, deoarece în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 68 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal.

Astfel, denunţătorul M.M. s-a întâlnit cu inculpatul B.I. la vila acestuia, au discutat despre problemele judiciare ale martorului, inculpatul solicitându-i pentru ajutorul său suma de 50.000 euro. Acţiunile ulterioare ale inculpatului B.I. (demersurile angajarea unui apărător pentru denunţător, discuţiile cu magistraţii care aveau spre soluţionare cauza acestuia, convorbirile telefonice cu procurorul care a participat în şedinţa de judecată pentru ca acesta să nu declare calea de atac, interesul acestuia pentru modul de soluţionare a cererii - discuţia cu procurorul de şedinţă F.A. pentru ce perioadă s-a admis cererea formulată de inculpat) toate aceste aspecte duc la concluzia că susţinerea inculpatului în sensul că ar fi fost provocat de denunţător nu este întemeiată.

VII. Cu referire la încadrarea juridică dată faptei inculpatului B.I..

Având în vedere situaţia de fapt imputată inculpatului B.I., ce a fost analizată pe larg la pct. III din considerentele de faţă, analizându-se în totalitate toate probele administrate în cauză la pct. IV de faţă, inclusiv validarea opiniei ştiinţifice a expertului criminalist autorizat al INEC, ce a formulat convingător concluziile finale ale expertizei criminalistice a vocii şi vorbirii efectuate în cauză la pct. V, rezultând concluziv statuarea vinovăţiei inculpatului B.I. în forma intenţiei directe, Înalta Curte are în vedere că fapta acestuia care în perioada mai-iunie 2006, în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, pe fondul demersurilor judiciare efectuate de M.M.N. pentru aprobarea cererii de suspendare temporară a măsurii limitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, ce formau obiectul unui dosar al Tribunalului Alba, având influenţă şi/sau lăsând să se creadă că are influenţă asupra mai multor magistraţi – judecători şi procurori - a pretins suma de 40.000 euro şi primit, în mod eşalonat, sumă totală de 20.000 (douăzeci mii) euro de la M.M.N. pentru a-şi trafica influenţa necesară pronunţării unei decizii judecătoreşti de admiterea a cererii formulate, întrucât deşi inculpatul B.I. a cerut o asigurare suplimentară că va primi şi restul sumei de 20.000 Euro, situaţie în care denunţătorul M.M.N. i-a încredinţat o filă cec cu scadenţă la 30 de zile în care s-a menţionat echivalentul în RON a celor 20.000 de euro, totuşi din aceleaşi probe nu a rezultat în mod categoric că la data scadenţei acelei file cec a fost trasă suma corespunzătoare în RON pentru echivalentul celei de 20.000 Euro, pretinsă de către inculpatul B.I. denunţătorului M.M.N. atât în planul laturii obiective, cât şi al celei subiective, realizează conţinutul unei infracţiunii unice de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare

VIII. Prin prisma celor de mai sus şi analizate la pct. III – VII inclusiv rezultă nepertinenţa cererii apărătorilor aleşi ai inculpatului B.I. de achitare a acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), ce a fost iterată la pct. III al concluziilor scrise ale avocatului M.G. şi respectiv la pct. IV al concluziilor scrise ale avocatului M.L.

IX. Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica Înalta Curte are în vedere, cu titlu de premisă, că la stabilirea unei pedepse concrete nu poate face abstracţie de elementele circumstanţiale care caracterizează pericolul social concret al infracţiunii comise: modul în care inculpatul a acţionat, profesia avută - magistrat-procuror, consecinţele extrem de grave produse – denaturarea procesului penal de la scopul sau principal, discreditarea actului de justiţie şi transformarea acestuia într-o afacere profitabilă ce a generat o puternică tulburare a întregii ordinii sociale şi a mediului de administrare a justiţiei.

Mai mult decât atât, periculozitatea infracţiunilor de corupţie săvârşite de persoane care aplică legea este dată şi de calitatea persoanei asupra căreia există o prezumţie de corupţie suficient de rezonabilă încât faptele reţinute în sarcina sa să impună aplicarea unei sancţiuni severe, deoarece infracţiunile de corupţie afectează direct, prin percepţia creată la nivelul opiniei publice, un întreg corp profesional.

Periculozitatea acestor fapte are efecte directe în rândul justiţiei, care nu poate fi dominată decât de supremaţia legii, iar aplicarea unei atari pedepse este întemeiată pe elementele substanţiale ce trebuie să asigure pedepsirea şi descurajarea unor astfel de comportamente.

În această operaţiune de individualizare judiciară, primordial este satisfacerea scopurilor şi finalităţilor definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., ce statuează necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi de nevoia de reeducare a inculpatului, urmărind realizarea prevenţiei generale şi speciale, a unei proporţionalităţi reale între persoana inculpatului şi aşteptările societăţii faţă de combaterea fenomenului de corupţie.

Deoarece primele două criterii prev.de art. 72 C. pen. referitoare la dispoziţiile părţii generale a C. pen. şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia vizează legalitatea operaţiunilor de individualizare judiciară, respectiv limitele pedepsei, Înalta Curte va pune accent pe gravitatea faptei comise, persoana inculpatului B.I. şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din acest punct de vedere se reţine că gravitatea faptelor săvârşite este evidenţiată de inducerea în opinia publică a unei justiţii negociate, de speculare a influenţei pe care inculpatul a lăsat să se creadă că în calitatea sa de procuror o are asupra unor judecători, de creare a unei suspiciuni care discreditează buna funcţionare a justiţiei profitând de relaţiile pe care acesta le avea cu alţi magistraţi, procurori şi/sau judecători.

Este real pe de altă parte, că în proiecţia datelor care circumstanţiază persona inculpatului B.I. trebuie a fi reţinute inexistenţa antecedentelor penale, titlul de doctor în drept, vechimea în profesii juridice din anul 1981, iar de la data de 01 mai 1984 de procuror, inclusiv calitatea de prim fost al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu şi de procuror inspector la Parchetul Curţii de Apel Alba Iulia, faptul că are o familie organizată – fiind căsătorit din anul 1980 cu B.G.L., judecător la Tribunalul Sibiu, are o fiică majoră B.C.C.; însă, toate acestea coroborate inclusiv cu aspectele poziţiei procesuale esenţial nesincere de negare a faptei imputate nu pot excede nevoii primordiale a asigurării scopurilor pedepsei ce se va stabili şi gravităţii de amplitudine extremă a infracţiunii de trafic de influenţă comisă.

Faţă de toate cele sus expuse, Înalta Curte conchide a se stabili o pedeapsă cu închisoarea spre limita medie a textului de lege incriminator cu executare în regim de detenţie, în sensul dispoziţiilor art. 57 alin. (1) C. pen.; unica în măsură să restabilească prestigiul vătămat al justiţiei şi să creeze premisele viitoarei reeducări a inculpatului B.I.

Urmează a se face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a a şi lit. b) C. pen.

Întrucât, prin hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004 C.E.D.O. a statuat că o interdicţie absolută de a vota impusă tuturor deţinuţilor nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei deoarece nu există o legătură între interdicţia votului şi prevenirea infracţiunilor sau scopului reinserţiei sociale a infractorilor, Înalta Curte nu a stabilit ca în conţinutul pedepsei accesorii şi a celei complementare aplicate inculpatului se impune a se înlătura interzicerea dreptului de a vota prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., rămânând a produce efecte dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

X.Având în vedere că la examinarea situaţiei de fapt imputată inculpatului B.I. cu ocazia analizei de la pct. III s-a arătat că deşi inculpatul B.I. a pretins pentru a-şi trafica influenţa necesară pronunţării unei decizii judecătoreşti favorabilă denunţătorului M.M.N. suma de 40.000 euro, probele administrate au atestat că secundul nominalizat a remis inculpatului doar suma de 20.000                                                                                          euro, iar întrucât inculpatul

B.I. a cerut o asigurare suplimentară că va primi şi restul sumei de 20.000 euro, situaţie în care denunţătorul M.M.N. i-a încredinţat o filă cec cu scadenţă la 30 de zile în care s-a menţionat echivalentul în RON a celor 20.000 de euro, iar din aceleaşi probe nu a rezultat în mod categoric că la data scadenţei acelei file cec a fost trasă suma corespunzătoare în RON pentru echivalentul celei de 20.000 euro, pretinsă de către inculpatul B.I. denunţătorului M.M.N.

Aşa fiind, urmează ca în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 să se dispună obligarea inculpatului B.I. la restituirea sumei de 20.000 Euro sau echivalentul în RON la data executării prezentei hotărâri rămasă definitivă către numitul M.M.N.

Având în vedere că procurorul, asupra imobilului proprietatea inculpatului B.I. de la adresa din municipiul Sibiu, menţionat în adresa nr. 148313/2007 a Serviciului impozite şi taxe persoane fizice din cadrul Direcţiei Fiscale Locale Sibiu a instituit măsura asigurătorie a inscripţiei ipotecare până la concurenţa sumei de 40.000 euro, echivalentul a 146.000 RON, urmează ca în baza art. 357 alin. (2) lit. c) combinat cu art. 163 alin. (1) teza a II-a, alin. (2), alin. (5) C. proc. pen. şi art. 166 alin. (3) C. proc. pen. să se menţină măsura asigurătorie a inscripţiei ipotecare a imobilului susmenţionat până la concurenţa sumei susmenţionată de 20.000 euro.

Văzând şi dispoziţiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Condamnă pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sancţionarea faptelor de corupţie cu modificările şi completările ulterioare.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 obligă pe inculpatul B.I. la restituirea sumei de 20.000 euro sau echivalentul în RON la data executării prezentei hotărâri rămasă definitivă către numitul M.M.N.

Menţine măsura asigurătorie a inscripţiei ipotecare asupra imobilului situat în municipiul Sibiu, aparţinând inculpatului B.I. până la concurenţa sumei de 20.000 euro.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpatul B.I. la plata sumei de 14.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2012.

← ICCJ. Sentinţa nr. 733/2012. Penal		ICCJ. Sentinţa nr. 194/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1232/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 349/2012. Penal ICCJ. Sentinţa nr. 194/2012. Penal ICCJ. Sentinţa nr. 733/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 941/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2213/2012. Penal