ICCJ. Decizia nr. 1263/2012. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1263/2012
Dosar nr. 7128/101/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2012
Asupra apelului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 33 din 8 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 7128/101/2009, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c). C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor P. (fost C.) C., domiciliat în Dr. Tr. Severin, judeţul Mehedinţi şi S.S.C., domiciliat în Dr. Tr.Severin, judeţul Mehedinţi pentru infracţiunile prev. de art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. (1), (3) şi art. 48 din Legea nr. 161/2003 toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a dispus restituirea către inculpatul P. (fost C.) C. a sumei de 1.830 lei şi a 2 cârduri - un card Mastercard emis de Banca T., un card Visa Electron emis de I.N.G. - şi către inculpatul S.S.C. a sumei de 927 lei, sume ridicate de la inculpaţi şi depuse cu chitanţa din 21 noiembrie 2008 la casieria D.I.I.C.O.T.
În baza art. 118 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea celor 5 carduri blank.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 62/D/P/2008 din 27 ianuarie 2009 întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, au fost trimişi în judecată în stare de libertate, inculpaţii C.C. şi S.S.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 42 alin. (1), (3) şi art. 48 din Legea nr. 161/2003 şi art. 24 alin. (2), art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic, art. 41 C. pen. şi art. 33-34 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în noaptea de 19/20 octombrie 2008 în jurul orei l00 o patrulă a poliţiei din Tr. Severin i-a surprins pe cei doi inculpaţi în faţa unui A.T.M. ce aparţinea Băncii T., moment în care aceştia s-au îndepărtat de A.T.M., iar inculpatul C.C. a aruncat din mână în spatele unei bănci nişte obiecte ce păreau a fi cartele. Fiind verificată zona de către echipa de poliţişti s-au descoperit un număr de 5 cârduri - blankuri ce aveau inscripţionate cu pix de culoare albastră diverse grupe de cifre pe ele, precum şi două bileţele în care erau trecute diverse grupe de cifre. Pe postamentul A.T.M.-ului au fost identificate şi ridicate 5 chitanţe emise de bancomat.
În momentul prinderii în flagrant, asupra inculpatului C.C. s-a găsit suma de 1.830 lei, iar asupra inculpatului S.S.C. s-a găsit suma de 927 lei şi cu aceeaşi ocazie, cei doi au declarat că veniseră la bancomat pentru ca inculpatul C.C. să-şi verifice soldul. S-a constatat că, acest inculpat avea asupra lui un card, care îi aparţinea, însă potrivit jurnalului Băncii T. de la acea dată nu fusese utilizat la bancomatul respectiv.
Prin rechizitoriu s-a mai arătat că cele 5 cârduri au fost expertizate criminalistic, iar pe un cârd s-a identificat un fragment de urmă papilară creat de către inculpatul S.S.C. (conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 ianuarie 2009 ) şi în urma „ citirii" celorlalte 4 carduri pe care nu s-au identificat urme papilare de către specialişti din B.C.C.O. Craiova, a rezultat că acestea sunt valide, adică apte de a fi utilizate ( adresa din 21 octombrie 2008).
De asemenea, s-a mai reţinut că în urma relaţiilor comunicate de Banca T. a rezultat că, în noaptea de 19/20 octombrie 2008 între orele 2200 - 0118, 4 dintre cele 5 carduri aruncate şi analizate de B.C.C.O. Craiova au fost utilizate pentru retragere de numerar.
S-a mai arătat că, din probele administrate nu a rezultat că cei doi inculpaţi au falsificat cele 5 cârduri iar în cursul cercetărilor penale s-a încercat identificarea persoanelor ale căror conturi au fost afectate prin retrageri ilegale, însă fără rezultat.
Faţă de această stare de fapt, prin rechizitoriu s-a arătat că, faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 42 alin (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 - accesarea fără drept a unui sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate, art. 48 din Legea nr. 161/2003 - introducerea fără drept de date informatice în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice, art. 24 alin (2) din Legea nr. 365/2002 - punerea în circulaţie de instrumente de plată electronice falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie, art. 27 alin (1) din Legea nr. 365/2002 - retragerea de numerar prin utilizarea unor instrumente de plată electronică falsificate, fără consimţământul titularului, toate aceste infracţiuni fiind săvârşite în formă continuată - art. 41 alin (2) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 174 din 23 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. s-a restituit cauza privindu-i pe inculpaţii C.C. şi S.S.C. procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi pentru refacerea urmăririi penale.
S-a apreciat că procurorul nu a început urmărirea penală pentru infracţiunile prev. de art. 24 alin. (2), art. 27 alin (1) din Legea nr. 365/2002 faţă de inculpaţii C.C. şi S.S.C., astfel că în mod nelegal prin rechizitoriu s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de aceştia pentru cele două infracţiuni şi s-a dispus trimiterea lor în judecată.
Procurorul D.I.I.C.O.T. avea competenţă să cerceteze infracţiunile din legea menţionată şi întrucât pe parcursul cercetărilor penale s-au descoperit indicii şi cu privire la alte fapte, au fost cercetate toate infracţiunile, procedându-se conform 45 alin. (10 C. proc. pen. rap. la art. 34 lit. d0 C. proc. pen. întrucât între infracţiuni exista legătură, iar reunirea cauzelor se impunea pentru o bună înfăptuirea justiţiei.
De asemenea, procurorul D.I.I.C.O.T. prin ordonanţele din 20 octombrie 2008, 27 octombrie 2008 a desemnat ca anumite acte de cercetare penală expres indicate în cele două ordonanţe să fie efectuate de ofiţeri din cadrul S.C.C.O. Mehedinţi şi B.C.C.O. Craiova.
Cât priveşte excepţia referitoare la încălcarea disp. art. 262 C. proc. pen. în sensul că, prin rechizitoriu procurorul a disjuns cauza faţă de învinuitul F.D.O. în vederea continuării cercetărilor faţă de acesta, s-a reţinut că este nefondată.
Potrivit art. 317 C. proc. pen. judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în speţă prin rechizitoriu, tribunalul a fost sesizat numai cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor C.C. şi S.S.C.
S-a mai reţinut că şi critica privind neidentificarea părţilor vătămate prin faptele inculpaţilor este nefondată, întrucât din rechizitoriu rezultă că s-a încercat identificarea acestora dar fără rezultat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Mehedinţi iar prin Decizia penală nr. 651 din 19 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza la instanţa de fond în vederea judecării cauzei, cui motivarea că, potrivit art. 238 C. proc. pen., organul de cercetare penală este obligat să facă propuneri procurorului pentru extinderea cercetărilor penale sau schimbarea încadrării juridice în cazul în care constată fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului, ori împrejurări noi ce pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale ori s-a pus în mişcare acţiunea penală sau date cu privire la participarea altei persoane la săvârşirea acelei fapte.
Cercetarea penală constituie una din etapele urmăririi penale şi are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii pentru care s-a început urmărirea, identificarea făptuitorului şi stabilirea răspunderii civile şi penale a acestuia.
În situaţia în care procurorul dispune extinderea cercetării penale se procedează la administrarea de probe, pentru lămurirea cauzei cu privire la noile fapte sau persoane, fără a mai fi necesar ca procurorul să dispună începerea urmăririi penale pentru aceste fapte.
În cauză, s-a constatat că, deşi, în ordonanţă s-a menţionat din eroare că se dispune extinderea urmăririi penale, au fost menţionate ca temei juridic dispoziţiile art. 238 C. proc. pen., privind extinderea cercetării penale.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, după casarea cu trimitere spre judecare a cauzei, Tribunalul Mehedinţi a trecut la audierea celor doi inculpaţi.
Inculpatul S.S.C. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în rechizitoriu în sarcina sa, arătând că în noaptea de 19/20 octombrie 2008 în jurul orei 0100l-a însoţit pe inculpatul C.C. la un bancomat de pe strada Independenţei din Tr. Severin pentru ca acesta să îşi verifice cârdul, în acest timp el aflându-se la câţiva metri în spate. Inculpatul a mai arătat că el personal nu a folosit bancomatul şi că în acest timp în zonă a sosit o patrulă a poliţiei care i-a legitimat, i-a percheziţionat corporal după care i-a condus la poliţie unde i s-au arătat cârdurile găsite în spatele băncii şi cu această ocazie a pus mâna pe unul dintre ele pentru a verifica dacă îi aparţine, deoarece în seara respectivă avusese asupra lui 2 carduri eliberate de clubul D.
Inculpatul C.C. în declaraţia dată a arătat că în prezent se numeşte P.C., numele C. fiind dobândit prin căsătorie care a fost desfăcută prin divorţ revenind la numele anterior, acela de P.
Referitor la faptele reţinute prin rechizitoriu în sarcina sa, inculpatul a arătat că nu Ie-a săvârşit susţinând că în noaptea de 19/20 octombrie 2008 a mers împreună cu celălalt inculpat la bancomatul aparţinând Băncii T. situat în Tr. Severin, pentru a verifica un cârd personal însă bancomatul i l-a respins. în acest timp inculpatul S. a rămas la câţiva metri în spate şi când se pregăteau să plece a venit o patrulă a poliţiei care a procedat la legitimarea şi la percheziţionarea sa şi a inculpatului Scăhuiu. Inculpatul a mai arătat că nu a aruncat cartele în iarbă.
Ambii inculpaţi au susţinut că la faţa locului nu s-au aflat martori asistenţi ci numai organele de poliţie, iar procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante l-au semnat la sediul poliţiei, de faţă nefiind martori asistenţi.
Din oficiu s-a dispus audierea martorului J.V. menţionat în procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante ca martor asistent.
De asemenea, constatându-se că fotografiile aflate la filele 43-46 dosar urmărire penală şi care redau imaginile surprinse de camera de supraveghere a bancomatului sunt neclare, s-a procedat la vizionarea celor două C.D.-uri aparţinând Băncii T., rezultatul vizionării fiind consemnat în procesul verbal aflat la fila 46 dosar instanţă.
Analizând şi coroborând materialul probator existent în dosarul de urmărire penală cu probele administrate în mod direct, public, nemijlocit şi contradictoriu pe parcursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a constatat şi reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 19/20 octombrie 2008 în jurul orei 0100 inculpaţii P. (fost C.) C. şi S.S.C. au mers la un bancomat aparţinând Băncii T. situat în din Tr. Severin pentru ca inculpatul P. să îşi verifice cardul. Ajunşi la bancomat inculpatul P. (fost C.) C. a introdus cardul propriu în aparat însă i-a fost respins, în acest timp inculpatul S.S.C. rămânând la câţiva metri în spate. în momentul în care intenţionau să plece în zonă a apărut o patrulă a poliţiei care i-a legitimat, i-a percheziţionat şi Ie-a adus la cunoştinţă că inculpatul P. în momentul apariţiei lor a aruncat nişte cartele.
În urma examinării probatoriului administrat în cauză, s-a apreciat că nu sunt probe certe care să probeze că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunile reţinute prin rechizitoriu.
Desfăşurarea procesului penal este guvernată de mai multe principii printre care este şi principiul reglementat în art. 3 C. proc. pen. care prevede că „ în desfăşurarea procesului penal urmează să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului".
De asemenea art. 52 C. proc. pen. arată că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă".
Raportând textele de lege citate la probatoriul administrat în acuzare s-a apreciat că probele nu sunt certe şi lasă loc dubiului în privinţa vinovăţiei celor doi inculpaţi.
În acest sens, s-a constatat că cei doi inculpaţi, în mod constant, în cele două faze ale procesului penal au susţinut că cele 5 carduri nu le aparţin, nu le-au folosit şi nu au fost aruncate de ei.
Referitor la procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante încheiat la data de 20 octombrie 2008 (fila 6 dosar urmărire penală), s-a constatat că în acesta sunt consemnate date care nu sunt confirmate de probe.
Astfel, în cuprinsul procesului verbal a fost descrisă detaliat constatarea infracţiunilor flagrante, a prezenţei inculpaţilor, a bunurilor găsite asupra acestora, precum şi descrierea locului faptei, menţionându-se că la cele constatate a fost prezent martorul asistent J.V.
Cu ocazia audierii acestui martor asistent în instanţă, a rezultat că în momentul în care a fost solicitat de organele de poliţie să vină la faţa locului, cei 2 inculpaţi nu erau prezenţi, însă i-au fost arătate cardurile pe sol, precum şi nişte chitanţe emise de bancomat; de asemenea martorul a declarat că procesul verbal l-a semnat la faţa locului în noaptea respectivă, însă nu l-a citit. Declaraţia martorului se coroborează cu susţinerile inculpaţilor în sensul că la faţa locului, după venirea patrulei de poliţie, nu au fost şi alte persoane cu excepţia poliţiştilor.
Referitor la urma papilară identificată pe unul dintre cele 5 carduri ridicate din zona bancomatului s-au reţinut următoarele:
În rechizitoriu s-a consemnat că toate cele 5 carduri au fost examinate criminalistic şi numai pe unul s-a găsit amprenta papilară aparţinând inculpatului S.S.C., pe celelalte 4 negăsindu-se amprente.
În măsura în care inculpaţii ar fi folosit toate cardurile, aşa cum s-a susţinut în rechizitoriu şi cum a reieşit şi din listingurile puse la dispoziţie de Banca T. conform cărora aceste cârduri au fost utilizate în intervalul orar 2200- 0117, atunci urmele lor papilare s-ar fi imprimat pe toate cartelele.
În această situaţie, s-a reţinut credibilă apărarea formulată de inculpatul S.S.C. în sensul că a atins cârdul în momentul în care i-a fost prezentat de poliţie pentru a-l recunoaşte, apărare formulată şi în timpul urmăririi penale în momentul prezentării materialului de urmărire penală de către procuror.
Cât priveşte imaginile înregistrate de camera video a bancomatului aparţinând Băncii T. situat în Tr. Severin, s-a constatat că aceste imagini nu sunt clare, sunt închise la culoare, elementele prezentate de aceste imagini fiind insuficiente pentru a se trage o concluzie asupra identităţii persoanei din imagine. De asemenea, pe aceleaşi înregistrări este inscripţionată data de 20 ianuarie 2000, orele 0600-1000 deşi în rechizitoriu s-a menţionat data de 19/20 octombrie 2008, ora 0100.
Deşi în procesul verbal încheiat la data de 03 noiembrie 2008 cu ocazia predării C.D.-urilor cu înregistrările video efectuate de A.T.M. ( fila 42 dosar de urmărire penală) s-a consemnat că în data de 19/20 octombrie 2008 între orele 2200 -0200D.V.R.-ul şi-a resetat data din cauza unei căderi de tensiune, această împrejurare nu a putut conduce la concluzia că C.D.-urile sunt cele reale, cu atât mai mult cu cât imaginile prezentate nu sunt clare şi nu se poate stabili o corespondenţă între aceste imagini şi starea de fapt expusă în rechizitoriu.
De asemenea, sumele de bani găsite asupra celor doi inculpaţi în momentul venirii patrulei de poliţie sunt mai mici decât cele extrase din bancomat în intervalul orar 2227 - 0117 prin folosirea cardurilor falsificate: astfel asupra celor doi inculpaţi s-a găsit suma totală de 2.757 lei, iar din bancomat s-a extras suma de 3.400 lei. La domiciliile celor doi inculpaţi s-au efectuat atât percheziţii domiciliare, cât şi percheziţii informatice însă nu au fost descoperite date sau informaţii care să intereseze cauza.
De asemenea, în cauză nu s-a efectuat o expertiză grafologică a grupurilor de cifre înscrise pe fragmentele de hârtie găsite lângă bancomat, deoarece nu ofereau suficiente elemente grafice.
Faţă de acest probatoriu, s-a apreciat că în cauză nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii P. (fost C.) C. şi S.S.C., deoarece infracţiunile reţinute prin rechizitoriu în sarcina acestora nu au fost dovedite prin probe certe şi sigure care să formeze convingerea că aceştia le-au săvârşit. Prezenţa celor doi inculpaţi în noaptea de 19/20 octombrie 2008 la bancomatul aparţinând Băncii T., precum şi identificarea urmei papilare aparţinând inculpatului S. pe unul dintre cârduri, aceste aspecte nu au constituit probe suficiente care să conducă la concluzia vinovăţiei inculpaţilor, cât timp celelalte probe administrate în cauză, aşa cum s-a arătat anterior, creează dubii şi lasă loc îndoielii cu privire la vinovăţia lor, astfel că în cauză s-a dat eficienţă principiului „in dubio pro reo" .
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Mehedinţi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că, instanţa de fond a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c). C. proc. pen. inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 42 alin. (2), art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. (1), (3), art. 48 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Tot în mod nelegal, s-a dispus „confiscarea celor 5 carduri blank conform art. 118 lit. f) C. proc. pen." având în vedere soluţia de achitare dispusă în baza art. 10 lit. c). C. proc. pen.
A arătat că, la achitarea inculpaţilor instanţa de fond a avut în vedere doar apărările formulate de aceştia coroborate cu interpretarea eronată a probelor cauzei.
Cu privire la nelegala aplicare a disp. art. 118 lit. f) C. proc. pen., a arătat că aceasta a fost dispusă generic, fără a se preciza de la cine se dispune confiscarea ori, prin această confiscare specială, instanţa nu a făcut decât să stabilească că inculpaţii au deţinut aceste cârduri blank.
A mai apreciat că încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi prin actul de sesizare şi însuşită de instanţa de fond nu a fost cea corectă, aceştia fiind trimişi în judecată şi pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002. Potrivit alin. (1) al art. 27 constituie infracţiune efectuarea uneia dintre operaţiunile prev. de art. 1 pct. 10 din Legea nr. 365/2002(printre care şi retragerea de numerar) prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimţământul titularului instrumentului respectiv. Câtă vreme o condiţie determinată pentru existenta acestei infracţiuni este aceea sa lipsească consimţământul titularului instrumentului de plată, instanţa a apreciat că textul de lege are în vedere utilizarea unui instrument de plata valid sau utilizarea datelor de identificare reale, în posesia cărora s-a ajuns in mod autorizat (un argument în plus este faptul că în proiectul legii în locul expresiei "date de identificare" se folosea sintagma "inclusiv a codului personal de identificare aferent acestuia"), fără consimţământul titularului instrumentului respectiv.
Pe de altă parte, alin. (2) al art. 27 sancţionează efectuarea uneia din operaţiile prevăzute de art. 1 pct. 10 prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. Dacă a doua teza nu ridică probleme, se pune întrebarea în ce măsură prima teză a alin. (2) nu se suprapune peste incriminarea cuprinsă în alin. (1) al aceluiaşi articol, respectiv utilizarea unor date de identificare fără consimţământul titularului şi utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare. Cum scopul legiuitorului nu a fost acela de a incrimina de două ori aceleaşi fapte, a ai apreciat procurorul că, în alin. (2) al art. 27 este sancţionată efectuarea de operaţiuni financiare fie prin utilizarea unor date de identificare fictive, fie prin utilizarea unor date de identificare reale, obţinute în mod fraudulos sau direct în tranzacţiile comerciale sau pentru falsificare (de ex. prin metodele "phishing", "skimming" etc).
În aceste condiţii, inculpaţii, procedând în modalitatea descrisă mai sus, au comis infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2), nefiind întrunite elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective, a infracţiunii prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Pentru aceleaşi considerente şi având în vedere activitatea infracţionala desfăşurată efectiv de inculpaţi, nu s-a putut retine nici comiterea de către aceştia a infracţiunii prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, falsul informatic, condiţionată de urmarea materială prevăzută - să rezulte date necorespunzătoare adevărului şi prin cerinţa scopului utilizării datelor astfel obţinute, în vederea producerii unei consecinţe juridice.
A solicitat, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 42 alin. (1), (3) şi art. 48 din Legea nr. 161/2003 şi art. 24 alin. (2), art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 C. pen. şi art. 33-34 C. pen., în infracţiunile prev. de art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 C. pen., în final, cu aplic. art. 33, 34 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 141 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a constat că apelurile formulate sunt fondate şi a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Mehedinţi, împotriva sentinţei penale nr. 33 din 8 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 7128/101/2009.
A desfiinţat în parte sentinţa şi în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen a achitat pe inculpaţii P. (C.) C. şi S.S.C. în privinţa infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpaţi în privinţa infracţiunii prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 24 alin (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 lit. a) art. 76 lit. c). C. pen. a condamnat pe fiecare din inculpaţi la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen, art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe fiecare din inculpaţi la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite inculpaţilor în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare.
A aplicat inculpaţilor disp. art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare, stabilit potrivit disp. art. 82 C. pen. A atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 83 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor.
A menţinut dispoziţiile sentinţei privind confiscarea celor 5 carduri, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., precum şi restituirea către inculpatul P. (C.) C. a cardului Mastercard emis de Banca T. şi cardul Visa Electon emis de I.N.G.
În baza art. 118 lit. a) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 1830 lei de la inculpatul P. (C.) C. şi a sumei de 927 lei de la inculpatul S.S.C.
Pentru a hotărî astfel a reţinut urmărtoarele:
În concluziile scrise depuse la dosar de către apărătorul inculpatului P. (C.) C. s-a arătat că, având în vedere Decizia nr. 651 pronunţată de Curtea de Apel Craiova instanţa ar fi incompatibilă în raport cu soluţia pronunţată anterior.
Deşi nu s-a indicat un temei privind cazul de incompatibilitate, din formularea susţinerilor avocatului rezultă că instanţa s-a pronunţat anterior în cauză, situaţie ce ar putea eventual atrage incidenţa dispoziţiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 651 din 19 iunie 2009 a fost analizată doar excepţia invocată de către inculpat, cu referire doar la efectele pe care le produce o ordonanţă prin care se dispune de către procuror extinderea cercetării penale cu privire la alte fapte şi daca mai este necesară emiterea unei rezoluţii prin care să se dispună începerea urmăririi penale, apreciindu-se că în cazul în care procurorul emite o ordonanţă prin care dispune extinderea cercetării penale cu privire la alte fapte, nu mai este necesară emiterea unei rezoluţii prin care să se dispună începerea urmăririi penale faţă de aceste din urmă fapte. Instanţa nu a făcut referiri în considerentele deciziei cu privire la existenţa faptei şi vinovăţiei inculpatului şi nu a pronunţat o soluţie din cele prevăzute în art. 345 alin. (1) C. proc. pen. de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Ca urmare instanţa de apel a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile. art. 47 alin. (2) C. proc. pen. şi nici alte cazuri de incompatibilitate prev de art. 46, 47 sau 48 C. proc. pen.
Cu privire la criticile ce privesc aspecte de fapt, din probele administrate în cauză rezultă că la data de 19/20 octombrie 2008, ora 0100, inculpaţii au fost surprinşi de lucrătorii de poliţie în timp ce utilizau instrumente de plată electronice falsificate, respectiv 5 carduri la A.T.M.-ul aparţinând Băncii T., carduri pe care inculpatul C.C. Ie-a aruncat în apropiere, la sosirea lucrătorilor de poliţie. Au mai fost găsite două bilete pe care erau trecute grupe de cifre precum şi 5 chitanţe emise de bancomat.
Aceste împrejurări sunt consemnate în procesul verbal întocmit la data de 20 octombrie 2008, de către lucrătorii din cadrul Poliţiei mun. Dr. Tr.Severin.
S-a mai reţinut că sunt nefondate apărările inculpaţilor formulate în sensul că, în procesul verbal s-au consemnat împrejurări nereale.
Fiind audiat în cadrul cercetării judecătoreşti, martorul J.V. a confirmat împrejurările consemnate în procesul verbal, participând ca martor asistent la constatările făcute de lucrătorii de poliţie. De asemenea lucrătorii de poliţie B.S., C.G. şi H.I., audiaţi în faza de apel, au relatat împrejurările în care au surprins inculpaţii lângă A.T.M., unul dintre inculpaţi aruncând cârdurile contrafăcute precum şi faptul că au găsit chitanţe eliberate de A.T.M. şi bilete pe care erau scrise numere.
Potrivit procesului - verbal întocmit la 21 octombrie 2008, pe benzile magnetice ale cardurilor au fost identificate date iar ca urmare a comunicării acestor date de către organele de urmărire penale, Banca T. a arătat că 5 din cardurile înaintate spre verificare, au fost tranzacţionate în intervalul de timp 22:27:47/ 15 octombrie 2008 - 01:17:22/ 22 octombrie 2008, iar inculpaţii au fost surprinşi lângă A.T.M. la orele 0118 - din octombrie 2008, potrivit procesului verbal întocmit la 20 octombrie 2008.
De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 ianuarie 2009, fragmentul de urmă papilară prelevat de pe unul din cârduri, a fost creat de inculpatul S.S.C.
Asupra inculpaţilor au fost găsite următoarele sume -1.830 lei C.C. şi 927 lei S.S.C.
Ca urmare, instanţa a apreciat că probele administrate în cauză, dovedesc utilizarea de către inculpaţi a 5 carduri bancare contrafăcute, utilizare ce a avut ca rezultat retragerea unor sume de bani.
În privinţa încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi, instanţa a apreciat că sunt întrunite numai elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 C. pen. fiind întemeiate şi solicitările formulate de parchet în privinţa infracţiunilor prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 48 din Legea nr. 161/2003.
Dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 365/2002 reglementează două infracţiuni distincte, respectiv falsificarea instrumentelor de plată electronică iar în alin. (2) punerea în circulaţie sau deţinerea în vederea punerii în circulaţie a instrumentelor de plată electronică.
S-a reţinut, astfel că în speţă, faptele inculpaţilor, de a pune în circulaţie instrumente de plată electronică falsificate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev . de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.
Potrivit disp. art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, constituie infracţiune efectuarea uneia din operaţiunile prev. de art. 1 pct. 10 din Legea nr. 365/2002, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimţământul titularului instrumentului respectiv.
Prin alin. (2) al aceluiaşi articol este sancţionată efectuarea uneia din operaţiile prev. de art. 1 pct. 10 prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
Întrucât alin. (1) al art. 27 priveşte utilizarea unui instrument de plată electronică valid însă fără consimţământul titularului, faptele inculpaţilor de a utiliza instrumente de plată electronică falsificate, întrunesc elementele infracţiunii prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, constând în utilizarea unor date de identificare reale, însă deţinute în mod fraudulos.
Instanţa a apreciat că în cauză nu poate fi reţinută săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) şi art. 48 din Legea nr. 161/2003.
În privinţa infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1) şi (3), este necesar pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, ca accesul fără drept la un sistem informatizat, să se realizeze prin încălcarea măsurilor de securitate, fără autorizarea sau încuviinţarea instituţiei bancare ce deţine sistemul bancar accesat.
În cauză inculpaţii au utilizat cârduri falsificate, ce conţineau informaţii obţinute anterior, în mod fraudulos, fără a încălca măsuri de protecţie împotriva unui acces legal la un sistem informatic, utilizând date de identificare reale şi fără ca activitatea infracţională a inculpaţilor să presupună şi alte acte materiale în afară de cele ce îmbracă forma infracţiunilor prev. de art. 24 salin. (2) şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.
De asemenea, instanţa a apreciat că în cauză inculpaţii nu au săvârşit infracţiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2002.
Elementul material al acestei infracţiuni se realizează prin acţiuni de introducere, modificare, ştergere de date informatice ori de restricţionare a accesului la aceste date, realizate fără drept.
Faptele reţinute ca fiind săvârşite de inculpaţi nu au constat în operaţiuni de inserare de date, alterări, schimbări sau ştergeri ale datelor dintr-un sistem informatic ori de restricţionare a accesului unei persoane la astfel de date.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate în cauză inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., au fosta vute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute, gradul de pericol social al faptelor, circumstanţele reale în care au fost săvârşite faptele, vârsta inculpaţilor, lipsa antecedentelor penale atitudinea procesuală, astfel că aplicarea unor pedepse de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin (2) din Legea nr. 365/2002 şi respectiv 6 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 sunt de natură să contribuie la realizarea scopului educativ preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, în raport cu criteriile de individualizare reţinute, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 141 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul S.S.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 7128/101/2009.
În şedinţa publică de astăzi, de la termenul din 23 aprilie 2012, când s-a luat în examinare recursul declarat de recurentul inculpat S.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 141 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a referit cererea transmisă la dosarul cauzei, prin care inculpatul a declarat că înţelege să îşi retragă calea de atac.
Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 3854C. proc. pen. şi luând act de manifestarea de voinţă expres formulată de inculpat în cuprinsul cererii semnată personal şi depusă la dosar, în sensul retragerii căii de atac, urmează a dispune în consecinţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea recursului declarat de S.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 141 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1254/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1274/2012. Penal → |
|---|
