ICCJ. Decizia nr. 1287/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1287/2012
Dosar nr. 3565/1/2012
Şedinţa publică din 25 septembrie 2012
Asupra plângerii de faţă,
În baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin rezoluţia din 23 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1181/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă magistraţii procurori I.M., A.D., V.D.F. şi S.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi 249 C. pen..
Pe baza examinării materialului de urmărire penală s-au reţinut următoarele:
În argumentarea soluţiei de neîhcepere a urmăririi penale, procurorul a reţinut că în acest caz nu au rezultat indicii care să confirme săvârşirea vreunei fapte penale de către magistraţii procurori anterior menţionaţi, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP).
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică nr. 925/II-2/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva soluţiei anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală şi temeinică.
S-a reţinut în acest sens că actele premergătoare efectuare în Dosarul nr. 1181/P/2011 nu au demonstrat existenţa unor dovezi care să confirme săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 şi respectiv art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) ori a altei infracţiuni în sarcina intimaţilor.
Nemulţumit de soluţia adoptată, petentul M.I. s-a adresat cu plângere în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. instanţei de judecată competente, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14 mai 2012.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Plângerea adresată instanţei de judecată competente de către persoana nemulţumită de modul în care a fost soluţionată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 2781 C. proc. pen., de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale investeşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei sau, după caz, a ordonanţei atacate.
Cum soluţionarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac şi, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, aşadar, că, sesizată cu plângerea menţionată, instanţa de judecată nu este investită cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanţa de judecată competentă pronunţă una din soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen..
În prezenta cauză se constată că soluţia adoptată de parchet faţă de intimaţii I.M., A.D., V.D.F. şi S.A. este legală şi temeinică, având în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de aceştia, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât faptele reclamate nu există, nefiind conturate indiciile ale săvârşirii acestor infracţiuni.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimaţii nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii I.M., A.D., V.D.F. şi S.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), rezoluţie care va fi menţinută.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 RON, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva rezoluţiei din 23 februarie 2012 dispusă în Dosarul nr. 1181/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1288/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1286/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
