ICCJ. Decizia nr. 1286/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1286/2012
Dosar nr. 67/107/2011
Şedinţa publică din 24 aprilie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 107/2011 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în dosarul nr. 67/107/2011, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat în infracţiunea de lovire, cerere formulată de inculpata M.M., după care:
- în temeiul art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74, 76 C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata M.M. (fostă M.), la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
Conform art. 76 alin. (3) C. pen. nu s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
- în temeiul art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74, 76 C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. a mai fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 78/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată conform legii, sens în care i s-a adus la cunoştinţa acesteia dispoziţiile art. 5 din lege.
A fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă T.T.L. şi a fost obligată inculpata, conform art. 998 şi art. 14 C. proc. pen. la 300 euro, sau echivalentul în lei la data plăţii, în favoarea părţii civile, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
S-a constatat că Spitalul Municipal Aiud nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 650 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 873/P/2010 din 30 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei M.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi, respectiv, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.T.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 100 lei, precum şi neînceperea urmării penale pentru art. 180 alin. (1) C. pen. faţă de numitul T.T.L. (persoană vătămată M.M.) şi faţă de numitul C.A. în (persoană vătămată) T.T.L.
Potrivit rechizitoriului, s-a reţinut că faptele inculpatei M.M. care, la data de 09 februarie 2010, în jurul orelor 16:00, ca urmare a unor discuţii contradictorii în incinta localului A.F. C.A., i-a aplicat o lovitură cu un pahar spart, în zona gâtului, părţii vătămate T.T.L., cauzându-i plăgi tăiate în zona comisurii bucale stângi şi submentonieră stângă, respectiv în zona gâtului, acesta suferind leziuni care i-ar fi putut pune viaţa în pericol, inculpata proferând cuvinte şi expresii jignitoare, comiţând acte şi gesturi de agresiune fizică, producând scandal public şi indignarea altor persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În sinteză, conform rechizitoriului, în data de 09 februarie 2010, în jurul orelor 16:00, partea vătămată T.T.L. s-a deplasat în incinta barului A.F. C.A., unde a întâlnit-o pe inculpata M.M., aflată în stare de ebrietate. Între partea vătămată T.T.L., inculpata M.M. şi numitul G.V. a intervenit un conflict spontan, în timpul căruia numiţii M.M. şi G.V. au înjurat-o pe partea vătămată. După aceea, partea vătămată a intenţionat să-l lovească pe G.V. cu un scaun, renunţând la această ideea ca urmare a solicitării barmaniţei S.D.P. Apoi, partea vătămată a început să-i ceară socoteală numitului G.V. pentru faptul că a fost înjurat, moment în care în această discuţie contradictorie a intervenit inculpata M.M., care a împins-o pe partea vătămată. Enervat de atitudinea inculpatei, partea vătămată i-a aplicat acesteia o lovitură cu palma peste faţă, după care s-a deplasat înspre direcţia unei alte mese din incinta barului. În replică, inculpata M.M. a aruncat cu o scrumieră înspre direcţia părţii vătămate, scrumiera trecând pe lângă aceasta din urmă. Observând aceasta, partea vătămată s-a întors înspre masa la care stătea învinuita, cu intenţia de a-i cere socoteală şi de a o agresa fizic. În acest moment, a intervenit prietenul acesteia, numitul C.A., care i-a aplicat o lovitură părţii vătămate în zona feţei, determinând-o să cadă pe pardoseală.
În timp ce partea vătămată se afla întinsă pe pardoseala barului, cu corpul într-o parte, inculpata M.M. a luat în mâna dreaptă un pahar din sticlă, pentru vin, şi ţinându-l în această mână, l-a izbit de masa la care stătea, ciobindu-l în partea superioară. Apoi, s-a deplasat la locul unde partea vătămată era întinsă pe pardoseală, s-a aplecat asupra acesteia şi i-a aplicat o lovitură cu partea ciobită a paharului în zona gâtului. Văzând că partea vătămată sângerează din abundenţă din zona gâtului, barmaniţa S.D.P. a sesizat telefonic organele de poliţie.
La scurt timp, la faţa locului au ajuns organele de poliţie, precum şi o ambulanţă care a preluat-o pe partea vătămată şi a transportat-o la Spitalul Municipal Aiud, unde s-a constatat că aceasta a suferit o plagă tăiată comisura bucală stângă şi o plagă tăiată submentonieră stângă şi excoriată. Ulterior, medicul legist a constatat că partea vătămată a suferit leziuni care necesită 6-7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi că nu sunt elemente obiective pentru a se putea afirma punerea vieţii în primejdie. Prin actele materiale infracţionale comise de către inculpata M.M. şi partea vătămată T.T.L. s-a produs scandal public şi indignarea consumatorilor din barul respectiv.
Ca probe în acuzare au fost reţinute plângerea penală formulată de partea vătămată, procesele verbale de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, raportul de constatare întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Alba, adeverinţă medicală eliberată de Secţia Urgenţe a Spitalului Municipal Aiud privind leziunile constatate cu ocazia acordării îngrijirilor medicale părţii vătămate, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor S.D.P., G.V., P.V. şi C.A., declaraţia olografă a martorului M.I. şi declaraţiile inculpatei M.M.
Inculpata M.M. a recunoscut comiterea faptei, arătând că se afla în legitimă apărare, apărare care nu este susţinută de probele administrate în cauză.
S-a reţinut că în cursul judecăţii partea vătămată T.T.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1000 euro daune morale.
La termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2011 inculpata a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, solicitând, conform art. 3201 C. proc. pen., ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşte şi le însuşeşte şi a solicitat termen pentru depunerea în probaţiune a unor înscrisuri în circumstanţiere privind comportamentul său.
Instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost legal administrate, precum şi faptul că înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar de inculpată în cadrul procedurii simplificate sunt de natură că completeze ansamblul probator care ajută instanţa la individualizarea pedepsei. Din probe rezultă că starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de inculpată.
În legătură cu cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpată prin apărătorul său, din tentativă la omor calificat în infracţiunea de lovire, instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lovire având în vedere obiectul folosit la lovirea părţii vătămate, respectiv un pahar de sticlă pe care anterior, inculpata l-a spart tocmai în scopul lovirii cu el a părţii vătămate, ceea ce denotă intenţia ei de a aplica o lovitură aptă să suprime viaţa părţii vătămate mai ales în condiţiile în care l-a lovit în zona gâtului cauzându-i leziuni de natură a pune în pericol viaţa părţii vătămate şi doar sosirea ambulanţei şi transportarea părţii vătămate la spital au determinat evitarea unor complicaţii de natură să îi suprime viaţa acesteia. Nu în ultimul rând, instanţa de fond a apreciat că intenţia inculpatei a fost clară, în sensul de a suprima viaţa părţii vătămate, cu atât mai mult cu cât inculpata i-a aplicat lovitura cu paharul ciobit în acest scop şi cât timp aceasta era întinsă pe pardoseală, aspect care confirmă intenţia ei nu de a-i aplica pur şi simplu o lovitură, ivită întru-un conflict, ci mai degrabă intenţia de a-i aplica o lovitură mortală.
La individualizarea pedepsei, cu toată gravitatea faptei comise, urmările acesteia şi producerea de scandal public, instanţa de fond a avut în vedere opţiunea inculpatei pentru judecarea prin procedura simplificată a recunoaşterii faptei, împrejurarea că, potrivit înscrisurilor în circumstanţiere, are, de regulă, un comportament onest în societate, îşi vizitează cei doi copii minori daţi în plasament instituţional, are probleme de sănătate, de natură psihică, accentuată pe fondul consumului de alcool etilic, aspecte care au condus la concluzia că recunoaşterea faptei şi conştientizarea efectelor acesteia, precum şi derularea prezentului proces împotriva sa constituie un real avertisment pentru comportamentul său viitor, nefiind necesară privarea sa de libertate.
De asemenea, pe baza aceloraşi motive, instanţa de fond a reţinut şi circumstanţele atenuante facultative atenuante prev. la art. 74 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (2) rap. la art. 76 C. pen. Într-adevăr, s-a constatat că inculpata are antecedente penale, dar care nu atrag starea de recidivă, fapte comise tot pentru ultraj contra bunelor moravuri, precum şi pentru o infracţiune de tâlhărie, infracţiuni care s-au comis însă în urmă cu mai mult de 5 ani, astfel că, de la acel moment şi până la comiterea prezentei fapte, nu se poate să nu se aprecieze pozitiv comportamentul ei, în sensul de a nu mai comite alte infracţiuni, ceea ce indică un efort de reeducare din partea acesteia, mai ales în contextul în care prezintă o stare psihică precară generată de consumul de alcool, aspecte dovedite cu înscrisuri, fiindu-i prescris tratament specific şi control psihiatric lunar.
Împotriva sentinţei au declarat apel Ministerul Public şi inculpata M.M.
În motivarea apelului, procurorul a criticat hotărârea sub aspectul laturii penale, privind individualizarea judiciară a pedepsei, susţinând că se impune majorarea pedepsei aplicate, aplicarea pedepsei complementare şi executarea pedepsei în detenţie, ţinând seama de antecedentele penale ale inculpatei.
În motivarea apelului său, inculpata a criticat hotărârea sub aspectul laturii penale, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă de omor în lovire sau alte violenţe, neexistând intenţia de a suprima viaţa victimei.
Prin Decizia penală nr. 113/A din 8 septembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a dispus următoarele:
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinţei penale nr. 107/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 67/107/2011, a desfiinţat sentinţa apelată, în parte, numai în ceea ce priveşte greşita aplicare a dispoziţiilor art. 81 şi 71 alin. (5) C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, şi - procedând la o nouă judecată în aceste limite - a înlăturat dispoziţiile referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, urmând ca inculpata M.M. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, prin privare de libertate, precum şi pedeapsa accesorie.
A menţinut în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata M.M.
A obligat pe inculpată să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
În primul rând, s-a constatat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt din care rezultă că inculpata, profitând de starea victimei, care era căzută la pământ, a spart un pahar pentru a-l transforma într-un obiect tăietor, s-a ridicat de la masă, s-a deplasat spre aceasta şi i-a aplicat o lovitură în zona gâtului, cauzându-i plăgi tăiate în zona comisurii bucale stângă submentonieră stângă, victima suferind leziuni care i-ar fi putut pune viaţa în pericol, provocând şi scandal public prin proferarea de cuvinte şi expresii jignitoare.
În al doilea rând, s-a apreciat că, în raport cu situaţia de fapt, instanţa de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor, constatând existenţa concursului real de infracţiuni între tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. şi ped. de art. 321 alin. (1) C. pen., în condiţiile art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen.
Intenţia inculpatei de a suprima viaţa victimei este evidenţiată de acţiunea de transformare a paharului într-un obiect tăietor, de aplicarea loviturii într-o zonă vitală (zona gâtului), profitând de starea victimei căzute la pământ, împrejurare care înlătură schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de lovire sau alte violenţe.
S-a mai arătat că în mod justificat prima instanţă a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., precum şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Totuşi, raportat la antecedentele penale - condamnată anterior pentru comiterea a două infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi pentru o infracţiunea de tâlhărie - la circumstanţele reale ale cauzei, care reliefează un comportament violent, de dispreţ a vieţii şi integrităţii corporale a victimei, antisocial, instanţa de apel a apreciat că pentru realizarea funcţiilor pedepsei este necesară excluderea temporară din comunitate a inculpatei.
S-a apreciat, în final, că în condiţiile în care executarea pedepsei închisorii se va face în detenţie, pedeapsa de 2 ani închisoare este bine proporţionalizată în raport cu gravitatea faptei.
Împotriva deciziei, inculpata M.M. a declarat prezentul recurs.
În sinteză, atât în motivele scrise de recurs, cât şi în cursul dezbaterilor, s-a solicitat - invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 ori pct. 172 C. proc. pen. - casarea deciziei şi menţinerea sentinţei prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu motivarea că nu a fost pusă în pericol viaţa victimei, că pentru condamnările anterioare a intervenit reabilitarea şi că prezintă „o stare psihică precară datorită consumului de alcool".
Recursul inculpatei va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
Aspectele referitoare la încadrarea juridică a faptei - inculpata susţinând că, prin fapta sa, nu a pus în pericol viaţa victimei - au fost examinate, şi corect soluţionate, de ambele instanţe care au reţinut infracţiunea de tentativă de omor calificat, iar nu infracţiunea de loviri sau alte violenţe, având în vedere obiectul folosit la lovirea părţii vătămate (un pahar de sticlă pe care, anterior, inculpata l-a spart tocmai în scopul lovirii cu el a părţii vătămate), acţiune ce denotă, în mod rezonabil, intenţia ei de a aplica o lovitură aptă să suprime viaţa victimei, mai ales în condiţiile în care a lovit în zona gatului, zonă puternic vascularizată, interesând vase mari de sânge, cu rol vital în asigurarea supravieţuirii, cauzându-i astfel leziuni de natură a-i pune în pericol viaţa, şi că doar sosirea ambulanţei şi transportarea victimei la spital au determinat evitarea unor complicaţii de natură letală. Or, în aceste condiţii, intenţia inculpatei a fost clară, orientată în sensul de a suprima viaţa părţii vătămate, cu atât mai mult cu cât aceasta i-a aplicat lovitura cu paharul ciobit în acest scop şi cât timp victima era căzută pe pardoseală, aspect care, aşa cum corect au reţinut ambele instanţe, relevă intenţia ei nu de a-i aplica victimei, pur şi simplu, o lovitură, pe fondul unui conflict, ci - mai degrabă - intenţia de a-i aplica o lovitură cu efect letal.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia se reţine că în conformitate cu art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatei i-a fost aplicată o pedeapsă de numai 2 ani închisoare, în condiţiile solicitării judecăţii prin procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. („pledarea vinovăţiei"), cu consecinţa reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă stabilite pentru tentativă de omor calificat, infracţiune prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., dar şi a reţinerii, în favoarea acestei, a unor circumstanţe atenuante (generic indicate ca fiind prevăzute de „art. 74 C. pen.).
Pentru a dispune cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în doctrină şi jurisprudenţă se face trimitere la necesitatea examinării, pe de o parte, a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar pe de altă parte, a unor condiţii speciale prevăzute de art. 81 sau art. 861 C. pen.
Astfel, potrivit art. 81 C. pen., pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, printre altele, trebuie îndeplinită şi condiţia potrivit căreia „se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia" (art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen.).
Or, potrivit art. 52 C. pen. „pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului".
Chiar dacă condamnările menţionate în fişa de cazier nu atrag starea de recidivă, şi în principiu, nu ar constitui impedimentul prevăzut de art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., aceste antecedentele penale ale inculpatei - ca fapte reale, obiective - nu pot fi ignorate şi nu justifică, rezonabil, convingerea instanţei că „scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia" (art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen.).
Conform datelor de cazier, inculpata a fost mai fost condamnată, de-a lungul timpului, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni prevăzute de art. 322, art. 217, art. 211, art. 321 C. pen., toate din categoria celor care presupun, într-un anumit grad, mai mic sau mai mare, acţiuni de violenţă, această constatare justificând concluzia instanţei de apel potrivit căreia se „reliefează un comportament violent, de dispreţ a vieţii şi integrităţii corporale ., antisocial, . pentru realizarea funcţiilor pedepsei este necesară excluderea temporară din comunitate a inculpate?.
Aceleaşi argumente exclud şi posibilitatea aplicării modalităţii prevăzută de art. 861 C. pen., solicitată în recurs de către inculpată, deoarece potrivit art. 861 alin. (1) lit. c) C. pen., una din condiţii se referă la „aprecierea instanţei, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni".
Faţă de cele arătate, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta-inculpată va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M. împotriva deciziei penale nr. 113/A din 08 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1307/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 1282/2012. Penal → |
|---|
