ICCJ. Decizia nr. 1292/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția din 15 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații:
- G.S. fost procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București (18 septembrie 1998 - 01 iunie 2001),
- C.N.D. prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București (1 iunie 2001 - 1 septembrie 2004 și 1 septembrie 2004 - în prezent);
- C.M. prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București (24 septembrie 1998 - 1 octombrie 2000, 1 octombrie 2000 - 1 ianuarie 2004),
- D.C. fost prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București (15 ianuarie 2004 - 5 decembrie 2008), procuror adjunct al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție;
- S.Ș. delegat prim procuror adjunct al Parchetului pe lângă Judecătoria sectorului 1 București (22 noiembrie 2011 - 13 mai 2002), cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., întrucât fapta nu există.
Totodată s-a stabilit că cheltuielile judiciare în sumă de 60 RON să fie suportate de partea vătămată Z.L.
Pentru a se dispune astfel s-a reținut următoarele:
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 1 București, există mai multe plângeri și dosare penale formulate la plângerea persoanei vătămate Z.L., începând cu anul 1999, printre acestea numărându-se și plângerea acestuia prin care a solicita cercetarea tuturor procurorilor ce au îndeplinit funcția de prim procuror și prim procuror adjunct la Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 București în perioada 2000-2004 și a tuturor procurorilor care au instrumentat dosarul.
Memoriul face referire la activitatea prim procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorul 1 București, "care au tergiversat soluționarea dosarului timp de 10 ani", obiectul dosarului constituindu-l infracțiunea prevăzută de art. 211 C. pen., iar prejudiciul în valoare de 30.000 dolari SUA", dosar despre care s-a susținut că ar fi fost pierdut.
Prin referatul din 14 februarie 2011 a fost acordat termen de reconstituire a Dosarului, iar ulterior din verificările efectuate la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a rezultat că Dosarul a fost înregistrat, fiind vorba despre dublă înregistrare în registrul penal, dosar care se afla la acea dată la Tribunalul București, secția I penală, fiind atașat la Dosar, lucru care i-a fost comunicat petentului Z.L.
Dosarul a fost soluționat cu neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune de către numitul Z.V., rezoluție menținută prin sentința penală nr. 466 din 7 iunie 2011.
Din actele dosarului s-a constatat că numitul Z.L. a formulat numeroase plângeri împotriva tuturor magistraților judecători sau procurori care au pronunțat vreo soluție în cauzele cale, printre care s-a numărat și intimații din prezenta cauză G.S., C.N.D., C.M., D.C. și S.Ș.
Plângerea formulată de petentul Z.L., în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva sus-arătatei rezoluții, a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 2431/11-2/2011 din 18 octombrie 2011 a Procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că nu a rezultat că magistrații G.S., C.N.D., C.M., D.C. și S.Ș. ar fi săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.
împotriva celor două rezoluții - petentul Z.L. a formulat trei plângerii care au fost înregistrate astfel:
- la 23 noiembrie 2011;
- la 30 noiembrie 2011;
- la 19 ianuarie 2011.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea de ședință din 16 mai 2012 a dispus conexarea Dosarului, iar apoi, prin încheierea de ședință din 26 septembrie 2012 s-a dispus conexarea Dosarul la cauza de față.
Plângerea nu este fondată.
înalta Curte, procedând la examinarea rezoluțiilor atacate în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la altă concluzie de cât aceea că faptele reclamate nu există.
Astfel, în mod corect s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații G.S., C.N.D., C.M., D.C. și S.Ș. cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., întrucât fapta nu există.
împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluțiile adoptate în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta Ie-a indicat în plângerea sa.
Soluțiile dispuse de procurori pot fi nelegale sau netemeinice însă, pentru reformarea lor, sunt prevăzute căi de atac specifice.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părțile au dreptul să exercite căile de atac tocmai pentru ca, în cazul unor greșeli, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca adoptarea unei soluții să poată fi considerată, prin ea însăși, o infracțiune.
Dacă s-ar admite ca, împotriva magistraților care au adoptat o soluție sau au dat o hotărâre judecătorească, să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Soluționând cauza în care petiționarul a fost parte și adoptând o soluție - întâmplător, defavorabilă acestuia - intimații nu au făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte date în competența lor prin lege, să dispună o soluție potrivit convingerii lor obiective și nepărtinitoare, apreciind complet și just probele administrate în cauză, motiv pentru care în sarcina acestora nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale.
în consecință, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen. înalta Curte va respinge plângerea formulată de petiționarul Z.L. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, rezoluție care va fi menținută.
Totodată, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 RON, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1295/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1293/2012. Penal → |
|---|
