ICCJ. Decizia nr. 1293/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția din 15 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații:
- V.E. și B.D.E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 2481_i art. 264 C. pen.;
- A.G., B.M. și M.D., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.;
- S.E., S.O. și P.G., judecători în cadrul Curții de Apel lași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.;
Pentru a se dispune astfel s-a reținut următoarele:
în motivare, petentul a susținut că magistrații și-au exercitat în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu privind instrumentarea unor cauze penale, respectiv judecarea lor, astfel încât i-au adus atingere dreptului său la apărare și au favorizat persoanele cercetate în respectivele dosare.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că:
- procurorul B.D.E., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, a dispus, prin rezoluția nr. 90P/2011 din 9 mai 2011, neînceperea urmăririi penale împotriva unor magistrați acuzați de petent că ar fi săvârșit infracțiunile prev. de art. 246 și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
- procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași - V.E., prin rezoluția nr. 607/lI/2/2011 din 08 iunie 2011, a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 90/P/2011;
- procuror A.G. din același Parchet a soluționat Dosarul din 31 mai 2011;
în rezoluția de neînecepere a urmăririi penale, s-a arătat că, față de ceilalți magistrați judecători și procurori menționați în plângerea sa petentul nu a descris concret faptele comise de aceștia și nici nu a indicat mijlocele de probă, exprimându-și doar o apreciere negativă cu privire la activitatea acestora.
Analizând actele efectuate în prezenta cauză, procurorul de caz a constatat că nu au rezultat indicii privind existența vreunui act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu, săvârșit de magistrații împotriva cărora petentul a formulat plângere.
Plângerea formulată de petentul B.Ș., în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva sus-arătatei rezoluții, a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 3009/11/2/2011 din 13 decembrie 2011 a Procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că nu au rezultat indicii sau dovezi care să demonstreze vinovăția procurorilor și judecătorilor față de care au fost efectuate verificări. S-a mai arătat că infracțiunile sesizate împotriva magistraților au la bază doar simple acuzații, de ordin subiectiv, ale petiționarului, fără temei real, și că în cuprinsul plângerii împotriva soluției nu au fost învederate elemente ori dovezi noi, de natură să conducă la concluzia existenței vreunei infracțiuni în sarcina magistraților vizați.
Nemulțumit, petentul B.Ș. a formulat, în temeiul art. 278 C. proc. pen. plângere, la instanță, plângere care a fost înregistrată sub nr. 336/1/2012.
Plângerea nu este fondată.
înalta Curte, procedând la examinarea rezoluțiilor atacate în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la altă concluzie de cât aceea că faptele reclamate nu există.
Astfel, în mod corect s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații V.E., B.D.E., A.G., B.M., M.D., S.E., S.O. și P.G. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de prevăzute de art. 2481,art. 264 și art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât faptele nu există.
împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluțiile adoptate în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta Ie-a indicat în plângerea sa.
Soluțiile dispuse de procurori pot fi nelegale sau netemeinice însă, pentru reformarea lor, sunt prevăzute căi de atac specifice.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părțile au dreptul să exercite căile de atac tocmai pentru ca, în cazul unor greșeli, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca adoptarea unei soluții să poată fi considerată, prin ea însăși, o infracțiune.
Dacă s-ar admite ca, împotriva magistraților care au adoptat o soluție sau au dat o hotărâre judecătorească, să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Soluționând cauza în care petiționarul a fost parte și adoptând o soluție - întâmplător, defavorabilă acestuia - intimații nu au făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte date în competența lor prin lege, să dispună o soluție potrivit convingerii lor obiective și nepărtinitoare, apreciind complet și just probele administrate în cauză, motiv pentru care în sarcina acestora nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale.
în consecință, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen. înalta Curte va respinge plângerea formulată de petiționarul B.Ș. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, rezoluție care va fi menținută.
Totodată, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 RON, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1292/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1285/2012. Penal → |
|---|
