ICCJ. Decizia nr. 1295/2012. Penal
| Comentarii |
|
La 11 septembrie 2011, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângerea formulată de numitul D.V., prin care a solicitat să se efectueze cercetării față de intimații C.V. și C.R., procurori în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, B.l., chestor șef al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și I.C., comisar șef al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Timiș, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluția din 13 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.:
- neînceperea urmăririi penale față de intimații C.V. și C.R. procurori în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, B.l., chestor șef al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și I.C., comisar șef al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Timiș sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât din verificările efectuate a rezultat că faptele nu există.
Pentru a adopta soluția de neîncepere a urmăririi penale, Parchetul a reținut, în esență, că:
Petentul a fost cercetat în dosarul de corupție al Direcției Naționale Anticorupție, intitulat Vama M., care în prezent se află pe rolul instanței de judecată, nefiind parcurse etapele jurisdicționale prevăzute de normele procedurale în vederea exercitării controlului judecătoresc asupra actelor procurorului.
în această situație, s-a reținut că presupusele încălcări ale dispozițiilor legale invocate de petentul D.V. ca fiind săvârșite de magistrații procurori și conducătorii Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, nu au o susținere legală, întemeiată pe o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Plângerea formulată de petentul D.V. în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva sus-arătatei rezoluții, a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 677/11-2/2012 din 19 martie 2012 a Procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că învinuirile aduse sunt neîntemeiate, chiar dacă vin în contradicție cu opinia subiectivă a petentului, nesusținută de probe, în cauză fiind incident, în mod evident, cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
împotriva celor două rezoluții - petentul D.V. a formulat plângere, care a fost înregistrată sub numărul 2791/1/2012 pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Plângerea nu este fondată.
înalta Curte, procedând la examinarea rezoluțiilor atacate în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la altă concluzie decât aceea că faptele nu există.
Astfel, în mod corect s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații C.V. și C.R. procurori în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, B.I., chestor șef al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și I.C., comisar șef al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Timiș sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiuni pe care acesta a indicat-o în plângerea sa.
Soluțiile dispuse de procurori pot fi nelegale sau netemeinice însă, pentru reformarea lor, sunt prevăzute căi de atac specifice.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părțile au dreptul să exercite căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greșeli, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca adoptarea unei soluții să poată fi considerată, prin ea însăși, o infracțiune.
Dacă s-ar admite ca împotriva magistraților care au adoptat o soluție sau au dat o hotărâre judecătorească să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Soluționând cauza în care petiționarul a fost parte și adoptând o soluție - întâmplător, defavorabilă acestuia - intimații nu au făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte date în competența lor prin lege, să dispună o soluție potrivit convingerii lor obiective și nepărtinitoare, apreciind complet și just probele administrate în cauză motiv pentru care în sarcina acestora nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale.
în consecință, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen. înalta Curte va respinge plângerea formulată de petiționarul D.V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, rezoluție care va fi menținută.
Totodată, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 RON, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1421/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1292/2012. Penal → |
|---|
