ICCJ. Decizia nr. 1406/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
RO M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1406/2012
Dosar nr. 30559/300/2010
Şedinţa publică din 2 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din 12 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, în sensul reţinerii şi a stării de recidivă postexecutorie, prev de dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin (2)1 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.P., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie.
În temeiul art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2606 din 02 septembrie 2008 a Judecătoriei laşi, definitivă prin neapelare, şi s-a dispus contopirea restului de pedeapsă neexecutat - de 485 de zile închisoare -cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 09 august 2010 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată B.M.E. a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligate, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut - în fapt - următoarea situaţie:
La 09 august 2010, în jurul orei 1730, aflându-se pe str.V.L., în apropierea intersecţiei cu str. Prof. I.U., sector 2, Bucureşti, inculpatul N.P., împreună cu un alt individ, rămas neidentificat, în timp ce se afla pe locul din spate al unui motoscuter, i-a smuls părţii vătămate B.M.E., de la gât, un lănţişor din aur, fiind prins în apropiere de martori oculari şi de organele de poliţie, imediat după comiterea faptei, prejudiciul fiind estimat de partea vătămată la suma de 1.500 lei.
Instanţa de fond a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului N.P. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) si alin. (2)1 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.P., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care a apreciat-o ca fiind prea aspră.
Prin Decizia penală nr. 863 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat şi a dedus prevenţia la zi.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a constatat nu doar faptul că au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., dar că instanţa a dat dovadă de clemenţă, atunci când a aplicat inculpatului o pedeapsă de numai 7 ani, care este situată la nivelul minimului prevăzut de lege pentru fapta reţinută în sarcina recurentului inculpat, deşi acesta a mai fost sancţionat penal, găsindu-se în stare de recidivă poscondamatorie şi postexecutorie.
S-a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului de pedeapsă - astfel cum a fost stabilit de prima instanţă - această împrejurare rezultând în mod cert din faptul că sancţiunile anterior aplicate nu au fost suficiente pentru a asigura reeducarea sa.
Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul N.P. a declarat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile supuse recursului, arătând că pot fi atacate cu recurs, printere altele, numai deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de Curte de apel şi Curtea Militară de Apel;
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată că exercitarea în cauză, de către inculpat, a căii ordinare de atac a recursului, cale de atac ce fusese deja soluţionată de instanţa competentă - Curtea de Apel Bucureşti, secţia l a penală, prin decizia menţionată, cu urmarea că sentinţa atacată a dobândit caracter definitiv, impune inadmisibilitatea noului recurs declarat.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.P.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.P. împotriva Deciziei penale nr. 863 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1394/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1414/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
