ICCJ. Decizia nr. 1393/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1393/2012
Dosar nr. 7797/1/2012
Şedinţa publică din 30 aprilie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 4004 din 04 decembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 13554/54/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus următoarele:
A constatat că la termenul din 17 octombrie 2008 s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.P. împotriva Deciziei penale nr. 184 din 5 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
A admis recursurile declarate de inculpaţii F.S., B.C., V.D., B.F., R.M., D.L.M. şi T.M. împotriva Deciziei penale nr. 184 din 5 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
A casat decizia atacată, precum şi sentinţa primei instanţe, numai în ceea ce priveşte individualizarea unor pedepse stabilite, cuanturnurile unor pedepse aplicate, precum şi modalităţile de executare a acestora şi a dispus:
1. Înlăturarea sporurilor de câte 6 luni închisoare aplicate în baza art. 33 şi 34 C. pen. inculpaţilor F.S. şi B.C., urmând ca aceşti inculpaţi să execute câte o pedeapsă rezultantă, de câte 5 ani şi 6 luni închisoare.
2. A descontopit pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatei V.D., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor:
A redus pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită în baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., prin reţinerea de circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A redus pedeapsa de 3 ani stabilită aceleiaşi inculpate în baza art. 323 alin. (1) şi (2), prin reţinerea de circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., la 1 an închisoare.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., a recontopit pedepsele de mai sus, inculpata V.D. având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
3. A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului B.F., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
A redus pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită în baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74, 76 C. pen., la 2 ani închisoare.
A redus pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită inculpatului, în baza art. 323 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., la 1 an închisoare.
În baza art. 33, 34 C. pen., a recontopit pedepsele de mai sus şi a dispus ca inculpatul B.F. să execute pedeapsa cea mai mare, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81, pct. 1 şi 2 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
4. A descontopit pedepsele de câte 3 ani închisoare, aplicate inculpatelor R.M. şi D.M.L. şi le-a repus în individualitatea lor.
A redus pedepsele de câte 3 ani închisoare stabilite inculpatelor R.M. şi D.M.L., în baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74, 76 C. pen., la câte 2 ani închisoare.
A redus pedepsele de câte 2 ani închisoare, stabilite celor două inculpate, în baza art. 323 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., la câte 1 an închisoare.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., a recontopit pedepsele şi a dispus ca inculpatele R.M. şi D.M.L. să execute pedeapsa cea mai mare, de câte 2 ani închisoare fiecare.
În baza art. 81 pct. 1 şi 2 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor de câte 2 ani închisoare, aplicate celor 2 inculpate, pe câte un termen de încercare de câte 4 ani, calculat conform art. 82 C. pen.
A aplicat inculpatelor art. 71 alin. (5) C. pen.
A pus în vedere inculpaţilor B.F., R.M. şi D.M.L. prevederile art. 83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen., aplicabile în cazul nerespectării condiţiilor suspendării executării pedepsei.
A descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatului T.M., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
A redus pedeapsa de 6 ani închisoare, stabilită în baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la minimul special de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A redus pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare stabilită aceluiaşi inculpat, în baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., la minimul special de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., a recontopit pedepsele de mai sus şi a dispus ca inculpatul T.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor arestaţi F.S., B.C. şi V.D., perioadele de reţinere şi arestare preventivă, de la 11 ianuarie 2006 la 4 decembrie 2008. A menţinut restul prevederilor hotărârilor casate. Onorariul pentru avocatul din oficiu, în sumă de 100 lei, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare contestatorul condamnat T.M., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 3 octombrie 2011.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat T.M., sub aspectul admisibilităţii în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.
Contestaţia în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, şi anume anularea pentru vicii, nulităţi privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.
Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestaţiei în anulare poate fi anulată hotărârea, cât şi de retractare, respectiv că însăşi instanţa care a pronunţat hotărârea este pusă de a controla condiţiile în care a dat hotărârea şi de a o infirma eventual.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestaţia în anulare putând fi exercitată doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de lege.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i)1, cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri diferite pentru aceeaşi faptă;
e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Aşadar, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestaţiei în anulare, instituindu-se astfel o garanţie că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane şi în orice condiţii de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătoreşti definitive.
În prezenta cauză se constată că a fost promovată contestaţia în anulare invocându-se dispoziţiile art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Din datele existente la dosar rezultă că numitul T.M. a fost arestat la data de 05 august 2011 (mandat nr: 415 din 04 decembrie 2008), fiind condamnat în baza sentinţei penale nr. 672 din 12 septembrie 2006 a Tribunalului Gorj.
Prin urmare, este certă data la care contestatorul condamnat a fost arestat, respectiv 05 august 2011, în vreme ce calea de atac a contestaţiei în anulare a fost exercitată la data de 22 septembrie 2011 (data plicului), rezultând în aceste condiţii depăşirea termenului legal de 10 zile.
Astfel fiind, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat T.M. apare ca fiind inadmisibilă, neflind îndeplinite cumulativ cerinţele care condiţionează admiterea în principiu a acesteia.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat T.M. împotriva Deciziei penale nr. 4004 din 04 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 13554/54/2006.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat T.M. împotriva Deciziei penale nr. 4004 din 04 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 13554/54/2006.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1392/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1394/2012. Penal → |
|---|
