ICCJ. Decizia nr. 1420/2012. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1420/2012
Dosar nr. 13645/99/2011
Şedinţa publică din 3 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 569 din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Iaşi, în baza art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a respins, ca fiind nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 571 din 05 noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, menţinută prin decizia penală nr. 13 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1784 din 5 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formulată de către petentul-condamnat C.D.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că la data de 02 noiembrie 2011 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, cererea formulată de petentul-condamnat C.D., prin care a solicitat instanţei să dispună întreruperea executării pedepsei de 6 ani închisoare, cu motivarea că se impune prezenţa sa imediată în cadrul familiei pentru a rezolva probele grave cu care se confruntă aceasta, respectiv casa familiei sale necesită reparaţii urgente.
Instanţa de fond a reţinut că în cauză, nu au fost dovedite consecinţele grave pentru familia condamnatului ce ar rezulta din executarea, în continuare, a pedepsei, atâta timp cât din ancheta socială a rezultat că, deşi imobilul familiei petentului necesită o nevoie urgentă de reparaţii, petentul condamnat mai are un frate ce poate ajuta şi contribui la eventualele reparaţii, iar pe de altă parte la acest moment, familia lărgită nu dispune de venituri financiare pentru efectuarea reparaţiilor.
Împotriva acestei sentinţe condamnatul C.D., a formulat apel şi a solicitat admiterea apelului desfiinţarea sentinţei pronunţate şi pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 45 din 28 februarie 2012 Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondat apelul formulat de condamnatul C.D. împotriva sentinţei penale nr. 569 din 12 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi, hotărâre pe care a menţinut-o.
A constatat instanţa de apel că în mod corect a apreciat şi prima instanţă starea în care se află imobilul în care locuieşte soţia şi cei trei copii ai condamnatului nu reprezintă o „împrejurare specială"; în sensul disp. art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi care să justifice întreruperea executării pedepsei de 6 ani închisoare care i-a fost aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul C.D. la data de 21 martie 2012, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 13645/99/2011.
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi, în raport de obiectul cauzei, Înalta Curte constată că recursul formulat de condamnatul C.D. este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 lit. f) C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel.
Se constată că prin cererea formulată de condamnat acesta a investit instanţa de fond cu o cerere de întrerupere a executării pedepsei, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Faţă de dispoziţiile art. 3851 lit. f) C. proc. pen. coroborate cu dispoziţiile ce reglementează întreruperea executării pedepsei prev. de art. 453-456 din acelaşi Cod, Înalta Curte constată că împotriva unei cereri de întrerupere a executării pedepsei nu se poate formula decât calea de atac a recursului şi nu a apelului, avându-se în vedere şi în dispoziţiile prev în secţiunea a III-a din Capitolul 3 Titlul III C. proc. pen., din care rezultă că nu există nicio dispoziţie expresă referitoare la alte căi de atac împotriva unei astfel de cereri.
Astfel, se apreciază că soluţia primei instanţe respectiv sentinţa penală nr. 569 din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Iaşi nu era susceptibilă de calea de atac a apelului, ci de cea a recursului la instanţa superioară, respectiv la Curtea de Apel Iaşi, şi cum condamnatul a exercitat această cale de atac, soluţia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi este definitivă, nemaiputând fi legal atacată.
În consecinţă, având în vedere că o astfel de cale de atac nu este prevăzută de lege, faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de condamnatul C.D. ca fiind inadmisibil şi faţă de dispoziţiile art. 192 C. proc. pen. va obliga condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 45 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1396/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 255/2012. Penal → |
|---|
