ICCJ. Decizia nr. 255/2012. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 255/2012

Dosar nr. 3010/87/2011

Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 77 din 29 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. 3010/87/2011, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul S.C.C., fiul lui G. şi G., fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 8 (opt) luni.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) luni.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul S.C.C. executând pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenţiei de la 11 mai 2011 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.M.A., fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Tulcea, str. Primăverii nr. 32, judeţul Tulcea, la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 8 (opt) luni.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) luni.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.M.A., acesta executând pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C.A.G. zis „G.” sau „C.”, fără antecedente penale la pedeapsa de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor B.M.A. şi C.A.G. şi, în baza art. 86² C. pen. s-a fixat termen de încercare de câte 3 ani şi 8 luni în cazul fiecăruia.

În baza art. 86³ C. pen. au fost obligaţi inculpaţii B.M.A. şi C.A.G. să se supună pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b), c), d) se vor comunica Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 86³ alin. (3) C. pen. s-a impus inculpatului B.M.A. obligaţia de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în scopul dezintoxicării. Supravegherea acestei obligaţii se va face de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, iar în caz de neîndeplinire a obligaţiei de către inculpat, Serviciul de Probaţiune va sesiza instanţa pentru luarea măsurii prevăzute de art. 86⁴ alin. (2) C. pen.

S-a atras atenţia inculpaţilor B.M.A. şi C.A.G. asupra consecinţelor ce decurg din aplicarea prevederilor art. 86⁴ C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.M.A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 19/ U.P. din 11 mai 2011.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.M.A. durata prevenţiei de la 11 mai 2011 la zi, respectiv, data punerii efective în libertate.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.A.G. durata reţinerii preventive de la 11 mai 2011 până la data de 12 mai 2011.

În baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de 0,84 grame, 3,44 grame, respectiv 0,86 grame rezină de canabis, rămasă după efectuarea analizelor de laborator precum şi a sumei de 565 lei, dobândită prin valorificarea drogurilor de către inculpaţi, predată la C.E.C.B., cu recipisa de consemnare din data de 30 mai 2011.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unităţii de calculator marca F., aparţinând inculpatului S.C.C. predată la I.P.J. Teleorman, Serviciul C.J.S.E.O cu dovada seria B din 30 mai 2011.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.200 lei fiecare.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a avut în vedere că, la termenul de judecată din 28 iunie 2011, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii susmenţionaţi au declarat personal că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

S-au depus, pentru inculpaţi, înscrisuri în circumstanţiere, administrate la acelaşi termen de judecată, respectiv caracterizări eliberate de Primăria comunei Brânceni pentru inculpaţii Stângă şi Comănescu, caracterizări eliberate pentru cel din urmă şi de către Postul de Poliţie Brânceni, Liceul Teoretic N.A., unde acesta este elev în clasa a XII-A, certificat eliberat de o firmă cu sediul social în Madrid, Spania referitoare la activitatea desfăşurată de inculpatul B.M.A., în cadrul acesteia până la data de 18 decembrie 2010 - probă încuviinţată de instanţă la acelaşi termen de judecată, din 28 iunie 2011.

Potrivit prevederilor art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, „până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal (…) că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.

Luând act de declaraţiile personale ale inculpaţilor, astfel cum au fost consemnate în şedinţa publică din 28 iunie 2011 şi constatând faţă de probatoriul administrat de organul de urmărire penală că faptele pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată sunt stabilite şi dovedite iar la dosar sunt suficiente date referitoare la persoana inculpaţilor tribunalul a procedat la judecarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Astfel, tribunalul a reţinut ca situaţie de fapt că, la începutul lunii aprilie 2011, inculpaţii S.C.C. şi B.A. - prieteni, ce-şi stabiliseră reşedinţa de aproximativ 4 ani pe teritoriul Spaniei, însoţiţi de martorul B.A.D., au revenit din Spania în România, cu toţii mergând la domiciliul inculpatului S.C.C., situat în comuna Brânceni, judeţul Teleorman.

Odată ajunşi la domiciliul inculpatului S.C.C., acesta i-a relatat martorului B.A.D. că deţine trei batoane de rezină de canabis şi o punguţă cu marijuana, produse pe care Ie-a adus din Spania, împreună cu inculpatul B.M.A., pentru consumul propriu, cu ocazia sărbătorilor pascale.

Totodată, inculpatul S.C.C. i-a arătat martorului batoanele de canabis, ambalate în staniol şi resturile vegetale (marijuana) depozitate într-o punguţă.

În aceste împrejurări, inculpatul S.C.C. a confecţionat artizanal mai multe ţigarete, prin amestecarea cu tutun a produselor stupefiante, din care, inculpaţii S.C.C. şi B.M.A., au consumat, oferindu-i şi martorului B.A.D., care a fumat la rândul său, repetat, în intervalul următoarelor două-trei zile, cât acesta din urmă a rămas în locuinţa inculpatului S.C.C.

În aceeaşi perioada de timp, cei doi inculpaţi au fost vizitaţi în mod frecvent de inculpatul C.A.G., zis „G.”, căruia i-au propus să le găsească cumpărători de ţigări cu haşiş, dintre potenţialii consumatori de droguri, din rândul tinerilor din localitatea Brânceni, Teleorman şi de la liceul la care acesta era elev, la preţul de 50 lei/ ţigara.

Inculpatul C.A.G. a fost de acord cu propunerea celor doi, respectiv de a intermedia vânzările de astfel de droguri, sens în care Ie-a pus la dispoziţia o cartelă SIM personală, cu nr. de telefon 07697xxxxx, pentru ca aceştia să trateze în mod direct tranzacţiile.

Tot în cursul lunii aprilie 2011, în împrejurările în care au consumat ţigaretele confecţionate artizanal, prin amestec cu droguri, atât în locuinţa inculpatului S.C.C. cât şi la poarta locuinţei acestuia, acest inculpat împreună cu B.M.A. au manifestat un comportament „deschis” şi „relaxat” în prezenţa mai multor tineri din comuna Brânceni, fată de care au afirmat că sunt consumatori de droguri, că acesta este permis în Spania şi că pot procura de aici cantităţi mari de droguri.

În aceste împrejurări inculpaţii au oferit droguri, pentru a testa calitatea acestora, numiţilor: N.l.F., l.E.A., Z.R.M. şi G.D.C. - care au fumat din ţigări, precum şi numitului C.M.C., care a refuzat oferta.

În contextul discuţiilor purtate cu martorii de mai sus, inculpaţii au propus acestora să cumpere sau să le găsească cumpărători de „ciocolată” (haşiş), sugerându-le ca potenţialii cumpărători să se adreseze inculpatului C.A.G..

În urma acestor discuţii, în jurul datei de 15 aprilie 2011, numitul D.C.M., zis „B.”, după ce a aflat despre punerea în vânzare a drogurilor, de la martorul I.E.A., i-a contactat pe inculpatul C.A.G., întâlnindu-se cu acesta pe raza mun. Alexandria, unde, după ce a testat calitatea drogurilor, fumând dintr-o ţigară oferită de inculpat, a cumpărat de la acesta o ţigară conţinând haşiş, pentru care a achitat suma de 50 lei.

După câteva zile, respectiv în perioada 18-20 aprilie 2011, numitul D.C.M. l-a contactat din nou pe inculpatul C.A.G., de la care a cumpărat o altă ţigaretă, oferindu-i în schimb un telefon mobil. Pentru a intra în posesia telefonului mobil, convenit ca mijloc de plată a tranzacţiei, la domiciliul martorului I.E.A., unde se afla telefonul, s-au deplasat toţi cei trei inculpaţi, împrejurare în care inculpatul S.C.C. s-a interesat dacă telefonul funcţionează.

În cursul cercetărilor penale efectuate în cauză s-a constatat că numitul D.C.A. a părăsit teritoriul României, aspect rezultat din procesul verbal încheiat de S.C.C.O. Teleorman la data de 20 mai 2011.

La începutul lunii mai 2011, după ce inculpatul C.A.G. i-a relatat numitului I.E.A., coleg de clasă la Liceul Noica din Alexandria, că va primi un colet din Spania, conţinând droguri, acesta din urmă a fost de acord să cumpere o ţigaretă cu „ciocolată”, la preţul de 50 lei, pe care urma să-l achite ulterior vânzării.

După aproximativ două zile de la livrarea ţigării conţinând rezină de canabis, inculpatul C.A.G. l-a contactat pe cumpărător pentru plata preţului ţigaretei şi cum acesta nu deţinea decât suma de 15 lei, inculpatul a fost de acord să se deplaseze la locuinţa acestuia, din comuna Ţigăneşti, pentru a primi parţial preţul.

În seara aceleaşi zile, inculpatul C.A.G., însoţit de inculpatul S.C.C., s-a deplasat cu un autoturism condus de o altă persoană, în comuna Ţigăneşti, unde a primit suma de 15 lei de la numitul I.E.A.

Din investigaţiile efectuate în cauză a rezultat că, în perioada aprilie - începutul lunii mai 2011, elevii Liceului C.N. din Alexandria, au aflat de activităţile ilicite cu droguri, iniţiate de inculpatul C.A.G., ofertele acestuia şi propunerile de punere în vânzare a produselor stupefiante, devenind notorii, astfel că, la data de 27 aprilie 2011, lucrători din cadrul S.C.C.O. Teleorman s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea de infracţiuni de trafic şi consum ilicit de droguri.

În urma valorificării informaţiilor obţinute prin interceptarea autorizată a convorbirilor telefonice efectuate de inculpaţi, s-a stabilit că aceştia urmau să primească, în cursul primei săptămâni a lunii mai 2011, un colet conţinând droguri, de la o persoană din Spania, regiunea Vaecas, pachet care urma să fie expediat prin intermediul serviciilor de coletărie ale unei firme de transport internaţional.

Pentru identificarea acestui participant la faptă precum şi în vederea descoperirii şi strângerii probelor necesare lămuririi cauzei, prin Ordonanţa nr. 31/D/P/2011 din 03 mai 2011 a D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Teleorman, s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire, cu nume de cod „I.A.” şi a colaboratorului acestuia, cu nume de cod „G.O.”, pentru a procura de la inculpaţi cantitatea de 20 grame din următoarele substanţe aflate sub control naţional: haşiş, canabis, cocaină, ori alte substanţe aflate sub incidenţa Legii nr. 143/2000.

În acelaşi scop, s-a autorizat de tribunal, pe o durată de 30 de zile, interceptarea şi înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuţiilor directe şi întâlnirilor purtate de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia, cu ocazia cumpărării autorizate de droguri.

În urma desfăşurării activităţilor specifice şi a monitorizării inculpaţilor a rezultat că, la data de 10 mai 2011, în jurul orelor 11-12:00, inculpatul B.M.A. s-a prezentat la sediul SC T.T. SRL Alexandria, de unde a ridicat un colet, al cărui destinatar era, iar cât priveşte persoana expeditorului, din procesul verbal întocmit de lucrători din cadrul SCCO Teleorman la data de 10 mai 2011, a reieşit că acesta se numeşte L.I.C., din Madrid, Spania.

Din cercetări a mai rezultat că, la data de 10 mai 2011, prin folosirea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului acestuia, s-a procedat la efectuarea a două cumpărări autorizate de droguri de la inculpaţii C.A.G., S.C.C. şi B.M.A., la locuinţa din comuna Brânceni, aparţinând inculpatului S.C.C., pentru prima cumpărare fiind înmânată suma de 200 lei, în bancnote din cupiura de 100 lei, seriile 084D45XXXXX şi 075E22XXXXX, iar pentru a doua cumpărare, fiind înmânata suma de 400 lei, sub forma a patru bancnote din cupiura 100 lei, având seriile:091C59XXXXX, 083A41XXXXX, 087B49XXXXX şi 083A42XXXXX.

Potrivit procesului verbal întocmit la data de 10 mai 2011 de investigatorul sub acoperire (fila 228, dosar urmărire penală), după apelarea telefonică a colaboratorului său de către inculpatul C.A., care l-a anunţat că se află în posesia drogurilor, invitându-l la domiciliul său, colaboratorul s-a deplasat în comuna Brânceni, unde a încheiat tranzacţia cu inculpatul S.C.C., în prezenţa celorlalţi doi inculpaţi, achitând suma de 200 lei pentru o bară de haşiş şi stabilind o întâlnire ulterioară cu aceştia, pentru a cumpăra o cantitate mai mare de droguri.

De asemenea, din procesul verbal întocmit la aceeaşi dată de investigatorul sub acoperire, pentru a doua cumpărare autorizată, a rezultat că, după înmânarea sumei de 400 lei de către colaborator inculpatului S.C.C., aflat împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, acesta i-a remis două bare de haşiş, învelite în staniol, dintr-o pungă, în care se mai aflau alte cinci bare similare.

După realizarea cumpărărilor autorizate, la aceeaşi dată, s-a procedat la efectuarea percheziţiilor domiciliare autorizate, ocazie cu care, la locuinţa inculpatului S.C.C., din comuna Brânceni, au fost descoperite şi ridicate următoarele bunuri: 5 folii de staniol, în care se găseau împăturite substanţe de culoare brun-închis, o ţigară ce conţine tutun şi o substanţă de culoare brun-închis, în amestec, consumată parţial, o unitate centrală de calculator, marca F., suma de 565 lei, două telefoane mobile, o cutie de culoare albastru, inscripţionată cu numele de B.M.A., 10 punguţe de diferite dimensiuni, din plastic, două cartele SIM (proces - verbal aflat la fila 139, dosar urmărire penală).

În urma cercetării unităţii centrale de calculator, efectuată în baza autorizaţiei de percheziţie în sistem informatic nr. 25 din 13 mai 2011, emisă de Tribunalul Teleorman, au fost depistate fişiere cu extensii, reprezentând discuţii on-line, purtate prin intermediul aplicaţiei Y.M., de către inculpatul S.C.C. cu numitul L.I.C., referitoare la expedierea din Spania a coletului conţinând droguri, de către acesta din urmă, la solicitarea inculpatului S.C.C.

În acest sens s-a reţinut convorbirea efectuată de aceştia la data de 09 mai 2011, prin care şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la întârzierea ajungerii la destinaţie a coletului cu droguri, denumite de aceştia „coco”, iar în comunicarea avută la data de 10 mai 2011, inculpatul S.C.C. confirma expeditorului primirea pachetului.

Conform rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 142964 din data de 11 mai 2011 şi nr. 142950 din aceeaşi dată, ale Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General de Poliţie (filele 289, 285, dosar urmărire penală) cantitatea de 0,96 grame de substanţă solidă, de culoare verde-oliv, predată de colaborator după prima cumpărare este constituită din rezină de canabis, iar cantităţile de 1,84 grame de substanţă solidă, de culoare verde-oliv, predată de colaborator după a doua cumpărare, precum şi aceea de 4,31 grame din aceeaşi substanţă, ridicată de la locuinţa inculpatului S.C.C., sunt constituite din rezină de canabis. Ţigareta ridicată din aceeaşi locuinţă conţine de asemenea, rezină de canabis în amestec cu tutun.

Potrivit aceloraşi rapoarte de constatare canabisul face parte din Tabelul - Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, fiind drog de risc. Traficarea plantei canabis se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) din lege, chiar dacă la analiză se evidenţiază prezenţa tetrahidrocanabisului (THC), cum este cazul în speţă, deoarece în raport cu factorii de sol şi de temperatură, precum şi de alţi factori, planta biosintetizează în mod natural acest produs chimic.

S-au depus pentru inculpaţi înscrisuri în circumstanţiere, respectiv caracterizări eliberate de Primăria comuna Brânceni pentru inculpaţii S. şi C., caracterizări eliberate pentru cel din urmă şi de către Postul de Poliţie Brânceni, Liceul Teoretic N.A., unde acesta este elev în clasa a XII-A, certificat eliberat de o firmă cu sediul social în Madrid, Spania referitoare la activitatea desfăşurată de inculpatul B.M.A., în cadrul acesteia până la data de 18 decembrie 2010 - probă încuviinţată de instanţă la acelaşi termen de judecată, din 28 iunie 2011.

Potrivit prevederilor art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor”, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal (...) că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.

Luând act de declaraţiile personale ale inculpaţilor, astfel cum au fost consemnate în şedinţa publică din 28 iunie 2011 şi constatând faţă de probatoriul administrat de organul de urmărire penală că faptele pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată sunt stabilite şi dovedite, iar la dosar sunt suficiente date referitoare la persoana inculpaţilor tribunalul a procedat la judecarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

S-a reţinut astfel că, în drept, faptele inculpaţilor C.A.G., S.C.C. şi B.M.A., care, în perioada aprilie 2011 - 10 mai 2011, fără drept, au oferit pentru a fuma ţigări conţinând rezină de canabis, martorilor B.A.D., N.l.F., I.E.A., Z.R.M., G.D.C. şi C.M.C. şi care au deţinut, au pus în vânzare iar ulterior au vândut numiţilor I.E.A. o ţigară şi numitului D.C.M. - două ţigări, cu preţul de 50 lei/ ţigareta, precum şi colaboratorului având nume de cod „G.O.” - trei bare de rezină de canabis, cu preţul de 200 lei/bara, sumele de bani obţinute fiind împărţite ori urmând să se împartă între ei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în modalitatea oferirii, deţinerii, punerii în vânzare şi vânzării.

Faptele inculpaţilor S.C.C. şi B.M.A. care, în cursul lunii aprilie 2011, au deţinut în vederea consumului trei bare de rezină de canabis şi resturi vegetale (marijuana), din care au confecţionat artizanal ţigări, în amestec cu tutun, pe care le-au fumat, în mod repetat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Fapta inculpatului S.C.C. care, în cursul lunii mai 2011, l-a convins pe numitul L.I.C., să-i expedieze din Spania un colet, în interiorul căruia au fost disimulate opt bare de haşiş, în produse de patiserie, ambalate într-o cutie de carton, prin intermediul serviciilor de coletărie ale unei firme de transport internaţional, contactându-l pe acesta prin sistemele de telefonie şi prin intermediul convorbirilor on-line, purtate prin aplicaţia Y.M., constituie infracţiunea de instigare la introducerea în ţară, fără drept, de droguri de risc, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile generale înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportate la gradul de pericol social concret al fiecărei infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor, de pericolul deosebit de grav al faptei constând în determinarea de către inculpatul S.C.C. a unei alte persoane să introducă droguri în ţară, de împrejurările în care acestea s-au comis, de consecinţele produse prin comiterea unor astfel de fapte infracţionale, de limitele de pedeapsă, caracterul continuat al faptelor infracţionale, de circumstanţele personale şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, sunt tineri, necunoscuţi cu antecedente penale, au avut un comportament bun în comunitatea din care provin, anterior săvârşirii faptelor infracţionale, aspecte rezultate din caracterizările aflate la dosar, s-au prezentat la instanţă (cu referire aici la inculpatul Comănescu, ceilalţi fiind judecaţi în stare de arest preventiv) au recunoscut comiterea infracţiunilor, le-au regretat.

Toate aceste ultime aspecte au fost calificate de instanţă ca fiind circumstanţe atenuante, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi vor conduce la diminuarea pedepsei ce se va aplica fiecărui inculpat, pentru infracţiunea comisă, potrivit prevederilor art. 76 C. pen.

La stabilirea pedepselor instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., referitoare la cauzele legale de reducere a pedepsei, în cazul recunoaşterii vinovăţiei, reducând pedepsele aplicate inculpaţilor cu o treime precum şi dispoziţiile art. 52 C. pen., apreciind că, prin aplicarea unor pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege, şi care au fost reduse sub acest minim ca urmare a aplicării prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 76 C. pen. în temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul S.C.C. la pedeapsa închisorii de 4 ani (10 ani, reprezentând minimul prevăzut de lege, redusă la 6 ani şi 8 luni, prin aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., redusă la 4 ani ca efect a aplicării prevederilor art. 76 C. pen.).

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare (3 ani închisoare, redus la 2 ani închisoare prin aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., redus la 1 an şi 8 luni închisoare, prin aplicarea prevederilor art. 76 C. pen.).

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen. art. 76 lit. e) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 luni (reprezentat de 6 luni închisoare, redusă la 4 luni închisoare prin aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., redusă la 3 luni, prin aplicarea art. 76 C. pen.).

Având în vedere că infracţiunile comise de acest inculpat sunt concurente, în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul S.C.C. executând pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, potrivit art. 34 lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., apreciind că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor comise, calitatea în care acesta Ie-a comis(consumator de droguri) şi având în vedere Decizia 74/2007 a Î.C.C.J., dată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) nu operează automat, prin efectul legii, ci se supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., nu se impune şi restrângerea altor drepturi din cele înscrise la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a apreciat de tribunal că, faţă de acest inculpat se impune ca modalitate de executare a pedepsei, detenţia, având în vedere pericolul deosebit al faptelor comise de acesta, prin faptul că a permis ca acţiunile infracţionale să se desfăşoare la domiciliul său, a iniţiat şi determinat un număr mare de persoane să consume droguri, a determinat o altă persoană să introducă în ţară, fără drept cantităţi de droguri, în scopul vânzării acestora, dar şi pentru consumul său propriu.

Apărarea inculpatului S.C.C. (în circumstanţiere) în sensul că a comis faptele de mai sus fără să aibă cunoştinţă că ele sunt incriminate de legea penală română, ele fiind permise, potrivit susţinerii sale, în Spania, nu are nicio relevanţă juridică în speţa de faţă, având în vedere că nu s-a putut invoca necunoaşterea legii, ca o cauză de înlăturare ori diminuare a răspunderii penale.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus faţă de acest inculpat perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 11 mai 2011 la zi, şi în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv, măsura fiind apreciată ca necesară, în raport de prevederile art. 136 alin. (1) C. proc. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.M.A. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare (3 ani închisoare, redusă la 2 ani prin aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., redusă la 1 an şi 8 luni închisoare, prin aplicarea art. 76 C. pen.).

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare (6 luni, redusă la 4 luni ca efect a aplicării art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., redusă la 3 luni, prin aplicarea art. 76 C. pen.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat concursul real de infracţiuni şi s-au contopit pedepsele aplicate, potrivit art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C.A.G. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare (3 ani închisoare, redusă la 2 ani prin aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., redusă la 1 an şi 8 luni închisoare, prin aplicarea art. 76 C. pen.).

Operaţiunile ilicite cu droguri au fost săvârşite de acest din urmă inculpat, atât anterior cât şi ulterior datei de 29 aprilie 2011, când acesta a împlinit vârsta de 18 ani, astfel că acestuia nu-i sunt aplicabile prevederile art. 99 şi urm. C. pen.

Având în vedere că inculpaţii B.M.A. şi C.A.G. se află la prima abatere de la legea penală, au recunoscut şi regretat săvârşirea acestora, sunt tineri, având vârste de 20, respectiv 18 ani, văzând gravitatea faptelor comise şi circumstanţele reale în care acestea au fost săvârşite, tribunalul a apreciat că, prin aplicarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate, ca modalitate de executare, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut la art. 52 C. pen. poate fi realizat.

Aşa fiind şi constatând îndeplinite condiţiile cerute cumulativ de art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor B.M.A. şi C.A.G. şi fixarea unor termene de încercare de câte 3 ani şi 8 luni pentru fiecare, potrivit art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. au fost obligaţi inculpaţii sus-menţionaţi să se supună măsurilor de supraveghere, constând în:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă ori locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a le putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b), c), d) au fost comunicate Serviciului de probaţiune.

În temeiul art. 86³ alin. (3) C. pen. s-a impus inculpatului B.M.A. obligaţia de a se supune măsurilor de control, tratament şi îngrijire în scopul dezintoxicării. Supravegherea acestei măsuri fiind făcută de acelaşi serviciu de probaţiune iar în caz de neîndeplinire a obligaţiei de către inculpat, Serviciul sesizează instanţa pentru luarea măsurii prevăzută de art. 86⁴ alin. (2) C. pen.

S-a atras atenţia inculpaţilor B.M.A. şi C.A.G. asupra consecinţelor ce decurg din aplicarea prevederilor art. 86⁴ C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.M.A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 19/ UP din 11 mai 2011.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.M.A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 mai 2011 la zi iar în cazul inculpatului C.A.G. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii, de 24 ore, de la data de 11 mai 2011 până la data de 12 mai 2011, măsură dispusă prin Ordonata nr. 31/D/P/2011 din 11 mai 2011 a D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Teleorman.

Având în vedere prevederile art. 17 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus, ca măsură de siguranţă, confiscarea cantităţilor de 0,84 gr., 3,44 gr., respectiv 0,86 gr. rezină de canabis, rămasă după efectuarea analizelor de laborator precum şi a sumei de 565 lei, dobândită de inculpaţi prin valorificarea drogurilor, sumă ce a fost predată la C.E.C.B., cu recipisa de consemnare nr. 486639/1 din 30 mai 2011.

De asemenea, s-a dispus, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., confiscarea de la inculpatul S.C.C. a unei unităţi de calculator marca F., predată la IPJ Teleorman, Serviciul C.J.S.E.O. cu dovada seria B nr. 42338 din 30 mai 2011.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii S.C.C. şi B.M.A.

Apelantul inculpat S.C.C. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 86¹ C. pen., urmând a fi condamnat la o pedeapsă rezultantă cu închisoarea, cu suspendarea sub supraveghere a executării.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicată acestuia.

Apelantul inculpat B.M.A. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., ca inculpatul să aibă posibilitatea să meargă în Spania, ţară în care are reşedinţa de mai mulţi ani şi desfăşoară o activitate utilă şi legală.

Prin decizia penală nr. 278/23 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, s-au respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii S.C.C. şi B.M.A. împotriva sentinţei penale nr. 77 din 29 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman.

Au fost obligaţi inculpaţii la câte 250 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 50 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariu apărătorului din oficiu parţial, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului S.C.C. şi deduce prevenţia acestuia de la 11 mai 2011 la zi.

Analizând apelurile prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constatat că apelurile sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

În mod temeinic, instanţa de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând gradul de pericol social concret al fiecărei infracţiuni, pericolul ridicat al faptei constând în determinarea, de către inculpatul S.C.C., a unei alte persoane să introducă droguri în ţară, împrejurările în care acestea s-au comis, consecinţele produse prin comiterea unor astfel de fapte infracţionale, limitele de pedeapsă, caracterul continuat al faptei de trafic de droguri, circumstanţele personale şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor - tineri, necunoscuţi cu antecedente penale, au avut un comportament bun în comunitatea din care provin şi au recunoscut comiterea infracţiunilor, pe care le-au regretat.

Astfel, Curtea a reţinut că inculpaţii au săvârşit o infracţiune cu un grad ridicat de pericol social concret (trafic de droguri de risc), în starea de agravare a răspunderii penale constând în forma continuată. Mai mult, inculpatul S.C.C. a permis ca activitatea infracţională să se desfăşoare la domiciliul său, a iniţiat şi a determinat un număr mare de persoane să consume droguri, a determinat o altă persoană să introducă în ţară, fără drept, cantităţi de droguri, în scopul vânzării, dar şi pentru consumul său propriu.

În consecinţă, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a apreciat că, în privinţa inculpatului S.C.C., scopul pedepsei poate fi atins, în condiţii optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenţie.

De asemenea, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.M.A., corect a apreciat instanţa de fond că, prin aplicarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate, ca modalitate de executare, pe durata unui termen minim de încercare, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut la art. 52 C. pen., poate fi realizat.

Faţă de toate aceste aspecte, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate de către instanţa de fond, orientate sub limita minimului special prevăzut de lege, redus cu o treime, în condiţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., au fost just individualizate şi sunt conforme scopului acestora prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecinţă, reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, în sensul reducerii cuantumului acestora ori schimbării modalităţii de executare a pedepsei rezultante, nu se impune.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs inculpaţii S.C.C. şi B.M.A. care au invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen întrucât pedepsele au fost greşit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen, aşa încât primul inculpat a solicitat astfel reducerea pedepsei ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante şi aplicarea instituţiei suspendării sub supraveghere iar inculpatul Bondoc M.A a solicitat înlăturarea instituţiei suspendării sub supraveghere şi aplicarea instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 şi 82 C. pen.

În recursul declarat de recurenţii inculpaţi, cu privire la greşita individualizare a pedepselor principale aplicate, atât sub aspectul cuantumurilor acestora, întrucât nu s-au reţinut circumstanţele atenuante judiciare prevăzute în art. 74 C. pen. şi regimul sancţionator al acestora statuat la art. 76 din acelaşi cod, cât şi al modalităţii de executare ca urmare a aplicării lor, prin coborârea sub minimul legal, ceea ce ar impune dispunerea fie a suspendării condiţionate prevăzute în art. 81 C. pen., fie a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile art. 86¹ din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră criticile formulate ca fiind nefondate.

În acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, la stabilirea şi aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii:

- dispoziţiile din partea generala a Codului penal;

- limitele de pedeapsă fixate în partea specială;

- gradul de pericol social al faptei săvârşite;

- persoana infractorului;

- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând considerentele hotărârii judecătoreşti sub aspectul criteriilor de individualizare, se observă ca instanţa a făcut în mod pertinent următoarele referiri cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor; „pedepsele sunt corect individualizate în raport de gradul de pericolul social concret, contribuţia fiecărui inculpat şi toate celelalte circumstanţe de natură să caracterizeze faptele şi pe inculpaţi”.

Modalitatea de executare aleasă şi cuantumul pedepsei aplicată pentru infracţiunile concurente trebuie să fie în acord cu principiul proporţionalităţii având in vedere numărul de infracţiuni comise, natura acestora şi urmările produse.

Datorită semnificaţiei deosebite şi a impactului social pe care le are săvârşirea în societate a unor astfel de infracţiuni nu pot fi valorificate în favoarea inculpaţilor mai mult decât s-a dat eficienţă circumstanţelor atenuante şi circumstanţele personale ale acestora întrucât aceştia au lezat profund valorile sociale ocrotite de lege iar o nouă reindividualizare a pedepselor în sensul celor solicitate de inculpaţi ar echivala practic ca aceştia să nu mai răspundă ca urmare a faptelor comise.

La individualizarea pedepsei trebuie avut in vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte două criterii alăturate şi distincte, persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute in vedere după ce instanţa şi-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale.

Referitor la fiecare din cele trei criterii de apreciere se impun a fi menţionate mai multe aspecte evidenţiate în cele ce urmează:

- gradul de pericol social concret al faptei săvârşite a fost apreciat în mod corespunzător de instanţă ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidenţiate in expozitivul sentinţei penale recurate

- totodată trebuie luată in considerare rezonanţa sociala a faptelor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii la nivelul întregii ordini sociale, intr-un context infracţiunile de acest gen sunt tot mai frecvente, impunându-se ca organele judiciare sa acţioneze ferm si să stopeze acest fenomen.

Jurisprudenţa a statuat in sensul că pericolul social al faptei săvârşite se apreciază în raport cu comportarea inculpaţilor, reacţia opiniei publice, rezonanta faptelor comise si urmările săvârşirii faptei.

CEDO a acceptat în cazul Letellier versus Franţa că, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia opiniei publice anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură sa justifice detenţia.

Unanim criminologii susţin că faptele de natura celor supuse judecăţii în prezenta cauză trebuie sancţionate cu privarea de libertate deoarece necesită un mesaj de descurajare.

Crima organizată erodează tot sistemul de valori iar comportamentele ilicite trebuiesc curmate. în cauza prin mijloace ilegale, inculpaţii s-au asociat intr-un scop contrar legii.

- persoana infractorilor a fost apreciată de instanţă reţinându-se comportamentul şi atitudinea de nerecunoaştere a infracțiunilor comise precum şi lipsa antecedentelor penale.

O cunoaştere completă a persoanei inculpaţilor implica din partea instanţei investigaţii in patru direcţii:

1. Starea psihofizica şi structura biologica;

2. Particularităţile psihice;

3. Micromediul cu legăturile sale;

4. Comportarea înainte şi după săvârşirea infracţiunii.

În doctrină s-a exprimat consecvent dezideratul că, in vederea individualizării pedepsei,organele judiciare trebuie sa strângă date cât mai multe şi mai relevante privitoare la personalitatea infractorului pentru ca, pe aceasta baza, să poată fi apreciate posibilităţile de îndreptare şi readaptare sociala.

Doctrina „noii apărări sociale” postulează constituirea unui dosar de personalitate,dar s-ar putea lua în considerare şi instituirea obligativităţii unei anchete sociale.

Atât în cursul urmării penale cât şi în cursul judecăţii inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor nu au încercat să denatureze adevărul juridic rezultat din materialul probator administrat în cauză şi care conturează în mod cert vinovăţia acestora în raport cu infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi pentru toate aceste motive instanţa de fond a dat eficientă maxima tuturor circumstanţelor reale şi personale de natură să caracterizeze fapta şi pe inculpaţi aşa încât nu poate fi vorba despre o noua reindividualizare, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din analiza considerentelor hotărârii judecătoreşti se desprinde concluzia potrivit căreia instanţa a apreciat raportat la cele expuse în mod corect că se impune reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare şi a aplicat de asemenea inculpaţilor dispoziţiile art. 74, 76 C. pen.

În sensul art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) prin „împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala” se înţeleg:

- Circumstanţe atenuante legale;

- Circumstanţe atenuante judiciare;

- Circumstanţe agravante legale;

- Circumstanţe agravante judiciare;

Dacă circumstanţele legale sunt expres prevăzute de lege si odată constată existenţa lor impun judecătorului obligaţia de a le reţine,circumstanţele judiciare nu sunt determinate de lege,aplicarea lor fiind lăsată la aprecierea instanţei. Ultimele se constată,se recunosc si se aplică in mod facultativ numai daca in contextul tuturor datelor cauzei - ca efect al modificărilor operate in gradul de pericol social concret-impun stabilirea pedepsei sub minimul special ori, după caz fac posibila depăşirea maximului special.

Legea penala acorda judecătorului cea mai larga posibilitate in operaţiunea de individualizare a pedepsei care, deşi, este neîngrădită în rezultatele sale decât în limitele ce constituie cadru ei legal, nu este o activitate arbitrară.

Luarea in considerare a tuturor criteriilor are un caracter obligatoriu şi nu facultativei acest lucru rezulta din însăși redactarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) in care se arata ca la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama - şi nu „se poate ţine seama” de criteriile menţionate anterior.

Individualizarea pedepselor este practic o operaţiune de calcul, însă nu aritmetic, ci de sistematizare a unei serii de elemente variate a căror rezultantă trebuie sa fie pedeapsa sub îndoitul indice calitativ si cantitativ.

Punctul de plecare îl constituie fapta penală privită în raport cu complexul de date care indică periculozitatea ei socială (gravitate, frecventa, posibilitate de prevenire, modul de săvârşire, urmări) iar ca punct final situaţia personală a infractorilor privită în raport cu periculozitatea socială a acestora rolul avut in săvârşirea faptelor, forma şi gravitatea vinovăţiei, starea psihofizica,antecedente etc.) ori inculpaţii au fost cercetaţi şi judecaţi pentru comiterea de infracţiuni de trafic de droguri de risc instanţele au avut în vedere pe deplin tot acest complex de circumstanțe.

Faţă de argumentele expuse Înalta Curte apreciază, că sentinţa penala recurată este legală şi sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare aplicate celor doi inculpaţi,pedepsele sunt corect individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de asemenea în condiţiile art. 57 C. pen., astfel încât prin gen, cuantum si mod de executare sunt adecvate cazului dedus prezentei judecaţi atât pedepsele principale stabilite, cât şi pedeapsa principală rezultantă dispusă cu executare în regim de detenţie pentru primul inculpat şi cu suspendare sub supraveghere pentru inculpatul B.M.A. aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ pct. 14.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.C.C. şi B.M.A. împotriva deciziei penale nr. 278 din 23 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.

Compută prevenţia inculpatului S.C.C. de la 11 mai 2011 la 27 ianuarie 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1420/2012. Penal. Cerere de întrerupere a...		ICCJ. Decizia nr. 261/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: