ICCJ. Decizia nr. 1565/2012. Penal. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1565/2012
Dosar nr. 3579/116/2011
Şedinţa publică din 14 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 142 din 20 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, s-a dispus:
În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 3201 alin. (1) - (4) şi alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului P.M. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 1361 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 3201 alin. (1) - (4) şi alin. (7) C. proc. pen., condamnarea aceluiaşi inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 1362 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 3201 alin. (1) - (4) şi alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului la 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a stabilit ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepselor.
În baza art. 81 - 82 C. pen. şi a art. 71 alin. ultim C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Potrivit art. 18 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a armei marca H.G., calibru 6,35 mm şi a 75 de proiectile tip "d.", aflate la Camera de Corpuri Delicte a IGPR, conform dovezii din 21 iulie 2011.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din 25 august 2011 a fost trimis în judecată inculpatul P.M. pentru comiterea infracţiunilor de contrabandă calificată, deţinere ilegală armă neletală supusă autorizării şi uz ilegal armă neletală supusă autorizării, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, art. 1361 şi art. 1362 din Legea nr. 295/2004, reţinându-se în fapt că la data de 25 martie 2011, inculpatul cetăţean român P.M. a trecut frontiera de stat a României în oraşul Ruse din Bulgaria şi a cumpărat, dintr-un magazin, o armă neletală cu ţeava lungă (puşcă cu aer comprimat) marca H., de calibru 6,35 mm, precum şi o cutie cu 150 de proiectile (muniţie) tip "d.".
Cumpărarea armei s-a făcut numai pe baza cărţii de identitate, fără a avea autorizaţie de procurare arme neletale (obligatorie conform legislaţiei româneşti), ocazie cu care i s-au eliberat inculpatului şi acte de cumpărare de către vânzător.
Având arma asupra sa, inculpatul a trecut frontiera de stat înapoi în România prin vama Giurgiu, fără a declara vameşilor că are respectivul obiect asupra sa şi, implicit, fără a prezenta vreun document care să ateste deţinerea legală a acesteia.
Inculpatul P.M. a deţinut arma la domiciliul său până în data de 23 iunie 2011, când a fost depistat informativ de organele de poliţie, acesta predându-le arma respectivă şi 80 proiectile (muniţie).
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul nu figurează ca deţinător al respectivei arme neletale în evidenţele autorităţilor competente. Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică balistică din 15 iulie 2011 s-a conchis că arma în cauză face parte din categoria armelor neletale, de tir sportiv şi este în stare de funcţionare.
Arma procurată de inculpat a făcut parte din categoria armelor şi muniţiilor neletale supuse autorizării (categoria C din anexa Legii 295/2004 modificată) care, pentru aruncarea proiectilului, foloseşte forţa de expansiune a aerului comprimat. Şi în cazul procurării armelor neletale a fost necesară obţinerea unor avize, autorizaţii sau certificate de la organele competente. Prin urmare, persoanele fizice române nu au avut dreptul de a procura şi deţine, fără obţinerea autorizaţiei de procurare şi certificatului de deţinător de armă neletală şi nici de a efectua operaţiuni cu arme neletale, fără a fi autorizate în acest sens. în plus, faţă de introducerea pe teritoriul României a armelor neletale, H.G. nr. 139/2005 a prevăzut că se permite acest lucru de către organele poliţiei de frontieră numai în condiţiile prezentării avizului pentru introducerea armelor neletale în României.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 26 august 2011 şi, la termenul de judecată din 20 octombrie 2011, inculpatul a recunoscut faptul că a introdus în România, prin punctul vamal Giurgiu-Ruse, o armă neletală şi muniţie, fără a o declara şi a îndeplini formalităţile cerute de lege, pe care, apoi, a deţinut-o la domiciliu, dar nu şi-a amintit dacă a şi făcut trageri neautorizate. De asemenea, inculpatul a solicitat să fie judecat în baza probatoriului administrat la urmărirea penală, declarând că doreşte să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Tribunalul, analizând actele dosarului şi probele administrate în ambele faze procesuale a constatat că faptele inculpatului de a achiziţiona fără drept, din Bulgaria, o armă neletală şi muniţie, pe care a trecut-o prin vamă fără a o declara şi a îndeplini formalităţile cerute de lege, deţinând-o ilicit la domiciliu şi folosind-o, uneori, fără drept, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, deţinere ilegală de armă neletală supusă autorizării, prev. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004 şi uz ilegal de armă neletală supusă autorizării, prev. de art. 1362 din Legea nr. 295/2004, texte de lege în baza cărora a condamnat inculpatul, în condiţiile aplicării art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei inculpatului, tribunalul a avut în vedere pericolul social concret al infracţiunilor deduse judecăţii, gravitatea unor eventuale consecinţe ale deţinerii şi uzului ilegal ale armei neletale achiziţionate de inculpat din Bulgaria şi trecute fraudulos prin vamă, dar şi sinceritatea inculpatului şi împrejurarea că acesta este infractor primar, aspecte ce au impus pronunţarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut pentru faptele comise, iar ca modalitate de executare suspendarea condiţionată a executării rezultantei, faţă de toate circumstanţele personale favorabile ale lui P.M. şi faţă de atitudinea sa cooperantă şi de regret pentru faptele săvârşite, manifestate pe tot parcursul procesului.
Potrivit art. 118 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea specială a armei marca H.G., model 125, calibru 6,35 mm şi a 75 de proiectile tip "d.", aflate la Camera de Corpuri Delicte a IGPR, conform dovezii din 21 iulie 2011 şi a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea sub aspectul netemeiniciei, solicitând achitarea pentru că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi aplicarea unei sancţiuni administrative date fiind conduita inculpatului şi circumstanţele sale personale.
Prin Decizia penală nr. 2 din 5 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat apelul inculpatului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 142 din 20 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Călăraşi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul la plata sumei de 750 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 50 RON reprezentând onorariul parţial al apărătorului din oficiu a fost stabilit a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Curtea a constatat că instanţa de fond a analizat probele administrate în cauză şi a reţinut corect situaţia de fapt precum şi încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpat.
Astfel, din procesul-verbal de constatare şi dovada de predare primire a armei şi muniţiei găsite asupra inculpatului, factura care atestă cumpărarea armei şi a muniţiei aferente din Bulgaria, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică balistic, declaraţiile inculpatului prin care acesta a recunoscut săvârşirea faptelor, rezultă că la data de 25 martie 2011, inculpatul P.M. a achiziţionat din Bulgaria, localitatea Ruse o armă neletală (pistol lung cu aer comprimat marca H.G. calibru 6,35 mm) şi muniţie, respectiv 80 bucăţi proiectile din plumb tip d. pe care le-a trecut prin punctul vamal fără a le declara şi îndeplini formalităţile cerute de lege, deţinându-le apoi fără drept la domiciliu până la data de 24 iunie 2011, anterior folosind o parte din proiectile.
Faptele reţinute întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracţiunilor de "contrabandă calificată", prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, de "deţinere sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept", prev. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004 şi respectiv uz de armă neletală, prev. de art. 1362 din aceeaşi lege, aceste ultime infracţiuni, pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului sunt prevăzute ca atare şi în prezent, făcând parte din categoria armelor neletale pentru care era şi este necesară autorizarea, deşi în prima formă a legii aceste fapte nu constituiau infracţiuni, ci contravenţii, fiind supuse doar notificării.
Referitor la motivul de apel vizând achitarea întemeiată pe disp. art. 10 lit. b) ind. 1 C. proc. pen. şi art. 18 ind. 1 Cod penal, Curtea a constatat că acest motiv de apel este nefondat date fiind natura şi gravitatea faptelor săvârşite, reţinând că faptele inculpatului sunt infracţiuni grave, care întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, aşa cum a reţinut în mod corect instanţa de fond şi care a reclamat aplicarea unor pedepse. A mai apreciat instanţa de prim control judiciar că pedepsele aplicate de 2 ani, 4 luni şi respectiv 2 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare în contextul reţinerii art. 320 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen. au fost în apropierea limitelor inferioare prevăzute de lege şi nu se impune nicio redozare a acestora sub limitele aplicate de instanţa de fond, întrucât o reducere a acestora nu ar mai fi fost în măsură să satisfacă scopul pedepsei, astfel cum este acesta definit, inculpatului putându-i-se crea impresia de "impunitate", acesta putând fi astfel încurajat să săvârşească şi alte fapte penale, faţă de lipsa de reacţie eficientă din partea autorităţilor.
Circumstanţele favorabile personale nu au fost în sine suficiente pentru a aprecia că faptelor le-a lipsit gradul de pericol social al infracţiunilor, acest criteriu fiind doar unul dintre cele enumerate de disp. art. 18 ind. 1 C. pen., instanţa de apel apreciind că nici circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor nu fac în niciun fel dovada lipsei gradului de pericol social al faptelor care să caracterizeze aceste fapte ca fiind infracţiuni.
Mai mult decât atât, Curtea a apreciat că nu s-a impus nici reţinerea de circumstanţe atenuante, recunoaşterea faptei fiind deja valorificată de instanţă prin aplicarea disp. art. 3201 alin. (1) din C. proc. pen., care evident nu au exclus reţinerea de circumstanţe atenuante, dar care în cauză nu s-a impus a fi reţinute doar în considerarea recunoaşterii faptelor şi a conduitei bune avute anterior de inculpat.
S-a reţinut că aceste împrejurări au fost deja valorificate de instanţă prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum spre minimul special, pe de o parte şi pe de altă parte, prin aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în contextul reţinerii săvârşirii a trei infracţiuni.
De asemenea, instanţa de prim control judiciar a reţinut împrejurarea că, inculpatul a cumpărat arma neletală în urmă cu trei luni faţă de data depistării sale, fără a îndeplini formalităţile obligatorii, deşi le cunoştea, fiind deţinătorul altor 2 arme letale de vânătoare, legal deţinute. Cunoscând aşadar obligaţiile pe care le avea în ceea ce priveşte regimul armelor, înscrierea acestora în vederea notificării, respectiv autorizării, o perioadă de 3 luni nu numai că nu a adus la cunoştinţa organelor judiciare deţinerea acestei arme, dar a înţeles să şi folosească arma, trăgând în ţinte improvizate un număr de 70 de cartuşe, aspecte care au dovedit că inculpatul nu a avut reprezentarea gravităţii faptelor sale şi dacă intervenţia organelor judiciare nu s-ar fi realizat, s-ar fi putut produce şi alte consecinţe, inculpatul nemanifestând vreo intenţie de intrare în legalitate.
Toate acestea sunt elemente care atestă că faptele inculpatului sunt infracţiuni, având fiecare în parte gradul de pericol social suficient să le caracterizeze astfel, iar scopul pedepsei, privită ca măsură de constrângere şi ca mijloc de reeducare poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, însă nu s-a impus reducerea cuantumului pedepselor pentru niciuna dintre infracţiuni şi nici înlăturarea pedepsei complementare, nefiind justificată reţinerea de circumstanţe atenuante.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.M. pe care a criticat-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, invocând în drept dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul, prin apărător ales, a învederat faptul că în raport de natura faptelor şi circumstanţele personale ale inculpatului se impunea achitarea sa şi aplicarea unei sancţiuni administrative, chiar dacă acesta a beneficiat de dispoziţiile ar. 3201 C. proc. pen.
Verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat, care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., conform dispoziţiilor obligatorii ale Deciziei în interesul legii nr. 8/2009, cât şi din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. -, Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată este legală şi temeinică iar recursul inculpatului P.M. ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând întreg ansamblu de împrejurări de ordin obiectiv şi subiectiv ce au fost avute în vedere de cele două instanţe la soluţionarea cauzei, se constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută în urma unei analize coroborate a tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, vinovăţia inculpatului fiind just stabilită sub aspectul infracţiunilor reţinute în sarcina sa, respectiv contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, deţinere ilegală de armă neletală supusă autorizării, prev. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004 şi uz ilegal de armă neletală supusă autorizării, prev. de art. 1362 din aceeaşi lege specială.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen. se reţine că, deşi această instituţiei nu este incompatibilă cu aplicarea procedurii simplificate a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, reglementată în art. 3201 C. proc. pen., care în opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu atrage, în mod automat, pronunţarea unei soluţii de condamnare, ea este însă rezultatul unui proces de apreciere a gradului de pericol social concret al faptei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor la care face referire art. 3201 alin. (2) C. proc. pen., urmare analizei şi evaluării criteriilor enumerate de dispoziţiile legale în materie.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În alin. (2) al aceluiaşi articol, se prevede că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşirea a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Prin urmare, în cazul săvârşirii unei fapte penale, indiferent că este o infracţiune de pericol sau de rezultat, se impune a fi făcută de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei o evaluare, după momentul săvârşirii acesteia, prin care să se constate dacă prezintă sau nu pericol social şi, în consecinţă, dacă constituie sau nu infracţiune.
Raportat la aceste dispoziţii legale enunţate, Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de către recurent, că în mod întemeiat cele două instanţe au apreciat că faţă de modalitatea de desfăşurare a evenimentelor - inculpatul P.M. a cumpărat la data 25 martie 2011 o armă neletală din Bulgaria (puşcă cu aer comprimat) şi 150 de proiectile plumb, nu a declarat şi prezentat documente la intrarea în ţară privind deţinerea armei şi a muniţiei, fiind depistat de organele de poliţie după trei luni, perioadă în care nu a îndeplinit formalităţile legale obligatorii, deşi le cunoştea deoarece mai avea alte 2 arme letale de vânătoare, deţinute legal, a folosit arma deţinută ilegal prin tragerea la ţintă a 70 de cartuşe din cele 150 proiectile de plumb tip d. achiziţionate în aceleaşi condiţii -, natura şi gravitatea infracţiunilor (cu un grad ridicat de pericol social), concurenţa faptelor, acestea prezintă în concret gradul de pericol social al unor infracţiuni.
Conduita sinceră a inculpatului şi circumstanţele personale favorabile (lipsa antecedentelor penale, situaţia familială) nu pot constitui elemente care să justifice aprecierea că s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, în condiţiile în care împrejurările în care au fost comise faptele fac dovada că inculpatul P.M. deşi cunoştea dispoziţiile legale, le-a ignorat, a avut reprezentarea gravităţii lor iar dacă nu ar fi fost depistat ar fi continuat să deţină arma neletală şi să folosească muniţia în aceleaşi condiţii sau chiar cu alte consecinţe mult mai grave.
Recunoaşterea faptei de către inculpat a fost valorificată de către cele două instanţe în cadrul procedurii simplificate prevăzută de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu efecte asupra reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, fără a se da poziţiei sale procesuale sincere şi lipsei antecedentelor penale valenţele circumstanţelor atenuate judiciare, prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. Toate aceste elemente au fost însă avute în vedere de către instanţele de fond şi de apel în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, prin orientarea cuantumului pedepselor aplicate spre minimum special prevăzut de legea penală şi specială dar şi la alegerea modalităţii de executare, considerându-se în mod justificat că prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, chiar în condiţiile concurenţei faptelor (trei infracţiuni), se poate realiza scopul preventiv educativ al pedepsei, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, cazul de casare circumscris art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M., apreciind hotărârile pronunţate în cauză ca fiind legale şi temeinice.
Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul T.G. împotriva Deciziei penale nr. 193/A din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3844/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1556/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
