ICCJ. Decizia nr. 1606/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1606/2012
Dosar nr. 2710/84/2009
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 67 din 25 octombrie 2010 a Tribunalului Sălaj în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.R. pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
S-au respins ca nefondate pretenţiile civile formulate de denunţătorii G.D. şi D.G.
S-au respins ca nedovedite cheltuielile de transport efectuate de martorii C.D., L.D., S.I., G.C., B.I., B.E.L. şi I.B.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Piteşti a fost trimis în judecată inculpatul S.R., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
S-a reţinut în fapt că inculpatul S.R., în calitate de funcţionar vamal, a pretins şi primit la data de 26 aprilie 2006 suma de 5.000.000 ROL de la denunţătorul D.G., în scopul de a nu dispune sancţionarea acestuia contravenţională şi respectiv reţinerea în vederea confiscării a autoturismului său marca B., pentru nerespectarea legislaţiei vamale în vigoare.
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale: denunţul formulat de D.G. şi G.D., declaraţiile inculpatului S.R., declaraţiile martorilor T.A., G.C., B.I., B.E.L., I.B., C.D., L.D. şi S.S., procesele-verbale de confruntare, note explicative ofiţeri poliţie judiciară, adrese de la Direcţia Regională Vamală Craiova, cu cele administrate în instanţă: declaraţiile inculpatului S.R., declaraţiile martorilor T.A., B.E.L., I.B., G.C., B.I., L.D., C.D., adrese de la Consulatul General al României - Milano - Biroul Ataşatului de Afaceri Interne, adrese de la I.G.P.R., Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 08 februarie 2008 a Tribunalului Sălaj s-a dispus, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului S.R. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani conform art. 82 C. pen.
Conform art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 38 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. din momentul în care prezenta hotărâre a rămas definitivă şi până la terminarea pedepsei, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul să restituie denunţătorilor D.G. şi G.D., suma de 5.000.000 ROL.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului, în urma audierii martorilor propuşi prin rechizitoriu şi a inculpatului, dispunând astfel condamnarea inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul Teritorial Cluj şi părţile civile D.G. şi G.D.
Prin decizia penală nr. 112/A/2008 a Curţii de Apel Cluj, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de martorii G.D. şi D.G., împotriva sentinţei penale nr. 14 din 08 februarie 2008 a Tribunalului Sălaj care a fost desfiinţată în parte şi s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Sălaj spre rejudecare doar sub aspectul soluţionării pretenţiilor formulate de martorii apelanţi G.D. şi D.G.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate, respingându-se ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul S.R.
Împotriva acestei decizii penale s-a declarat recurs de către inculpatul S.R., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj şi martorii G.D. şi D.G.
Prin decizia penală nr. 1999 din 28 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu majoritate, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul S.R. şi denunţătorii D.G. şi G.D., împotriva deciziei penale nr. 112/A din 06 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj.
A casat hotărârea recurată, precum şi sentinţa penală nr. 14 din 08 august 2008 a Tribunalului Sălaj şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.
În motivarea deciziei, s-a reţinut că instanţele de judecată nu au supus analizei şi interpretării logice toate contradicţiile semnalate de inculpat existente în probatoriul administrat, care erau necesare a fi luate în considerare în soluţionarea cauzei sub toate aspectele. În acest sens, instanţa de fond urma să reaudieze toate părţile, inculpatul, denunţătorii, martorii, să insiste asupra lămuririi contradicţiilor învederate în notele scrise şi în motivele de recurs, să asigure inculpatului posibilitatea de a-şi face apărare efectivă, să lămurească relaţia dintre denunţători şi martori, să emită o adresă la Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin intermediul căruia să solicite relaţii în ţara de origine unde autoturismul era înmatriculat, în vederea efectuării de verificări a datelor privind proprietarul, existenţa unei eventuale procuri pentru folosinţa autoturismului.
Cu ocazia rejudecării cauzei, Tribunalul a reţinut următoarele:
În rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, se arată că la data de 26 aprilie 2006 denunţătorii D.G. şi G.D. au formulat un denunţ împotriva inculpatului S.R. în sensul că în aceeaşi zi, în timp ce se deplasau cu autoturismul marca B. pe DN 64 Drăgăşani - Rm. Vâlcea, în punctul B. au fost opriţi în trafic de doi funcţionari vamali care, după ce le-au verificat documentele de provenienţă ale autoturismului şi au constatat că au încălcat reglementările vamale în vigoare, le-au pretins suma de 5.000.000 ROL cu scopul de a nu-i sancţiona contravenţional şi de a nu le reţine autoturismul în vederea confiscării.
În denunţul depus şi înregistrat la Ministerul de Interne - I.P.J. Vâlcea la 26 aprilie 2006, denunţătorii au arătat următoarele: În data de 26 aprilie 2006, în jurul orelor 1100 ne deplasam cu autoturismul marca B. înmatriculat în Italia, din direcţia Drăgăşani - Rm. Vâlcea, în localitatea I., fiind opriţi de doi funcţionari vamali, îmbrăcaţi în uniforme, care au coborât dintr-un autoturism marca Bo. de culoare neagră, aceştia recomandându-se ca fiind controlori vamali, numele unuia fiind S. Cei doi au solicitat actele maşinii şi sesizând că sunt pe numele unei persoane T.M., li s-a spus că nu au dreptul de circulaţie cu maşina şi că se fac vinovaţi de comiterea unor contravenţii vamale trebuind să li se aplice şi o amendă. Cei doi denunţători au afirmat că nu au bani de amendă, inculpaţii spunând că-i iartă dacă îi dă 5.000.000 ROL. Neavând bani, D.G. a mers acasă, de unde a luat suma de 5.000.000 ROL pe care i-a dat inculpatului în prezenţa soţiei sale, pentru a fi iertaţi de amenda de 120 milioane ROL.
În aceeaşi zi, celor doi denunţători li s-au şi luat declaraţii de către organele de poliţie, în care au arătat că în data de 26 aprilie 2006, în jurul orelor 1100, el, împreună cu soţia sa se deplasau cu autoturismul marca B. din direcţia Drăgăşani, iar în comuna I., au fost opriţi în trafic de doi funcţionari vamali, care s-au recomandat, li s-au cerut actele maşinii, spunându-li-se că nu figurează în documente şi că nu poate circula cu acest autoturism. S-a mai arătat că inculpatul s-a urcat în maşina lui, soţia lui coborând şi plecând acasă, inculpatul spunându-i să se deplaseze spre Rm. Vâlcea în vederea confiscării maşinii. Când au ajuns în localitatea B., inculpatul i-a cerut suma de 5.000.000 ROL pentru a-l ierta, iar întrucât nu avea bani la el s-au întors în localitatea I. pentru ca denunţătorul să facă rost de bani, celălalt funcţionar staţionând în localitatea B. pentru a-i aştepta.
În apropierea locuinţei s-a întâlnit cu soţia lui, care s-a urcat şi ea în autoturism. Iar de acasă au luat suma de 4.000.000 ROL, după care s-au dus la Postul de Poliţie de unde soţia denunţătorului a luat de la soţia şefului de post suma de 1.000.000 ROL şi s-au întors spre localitatea B., unde i-a dat banii inculpatului, de faţă fiind şi soţia lui.
Aceeaşi stare de fapt a declarat şi G.D. în declaraţia dată în faţa organelor de poliţie la data de 26 aprilie 2006. Aceeaşi denunţătoare a mai declarat că „pe timpul cât soţul meu a fost plecat cu lucrătorii vamali, iar eu am rămas în localitatea I., au povestit cele întâmplate şefului de post I.B. şi soţiei lui”, şi cu toate acestea, la întoarcerea soţului s-a dus la soţia şefului de post şi a cerut suma de 1.000.000 ROL pe care trebuia să o dea inculpatului, în loc să le aducă la cunoştinţă şi acest incident.
În declaraţiile ulterioare date la procuror în data de 27 decembrie 2006 cei doi denunţători şi-au schimbat în parte declaraţiile, arătând că în data de 26 aprilie 2006, când s-au întors de la Drăgăneşti, în autoturism, împreună cu ei se mai afla sora denunţătorului G.C. şi mama acesteia B.I., că nu au fost opriţi în trafic, ci se aflau în staţionare în faţa unui magazin, lângă ei apropiindu-se o maşină cu inscripţiile vama, din care a coborât inculpatul, care i-a cerut actele, recomandându-se ca fiind S. de la vamă, spunându-i că nu are actele în regulă şi că este pasibil de amendă şi de confiscarea maşinii, cerându-i să-l însoţească cu maşina la Rm. Vâlcea după ce lasă „doamnele” acasă. Denunţătorul a plecat cu maşina spre locuinţa sa, în faţa lui deplasându-se maşina vămii. După ce le-a lăsat pe „doamne” acasă, în maşina lui s-a urcat inculpatul, plecând spre Rm. Vâlcea, pe drum inculpatul i-a cerut suma de 5.000.000 ROL arătându-şi cele cinci degete de la mâna dreaptă. Întrucât denunţătorul nu avea aceşti bani, s-au întors înapoi în localitatea I. unde denunţătorul a văzut-o pe sora sa G.C., care i-a dat suma de 4.000.000 ROL, aceasta reprezentând salariul ei, după care s-a urcat şi ea în maşină şi au mers la Primărie pentru a o căuta pe soţia denunţătorului. În această declaraţie s-a mai arătat că banii ceruţi de inculpat au fost daţi în localitatea B., după ce au oprit autoturismul inculpatul i-a spus denunţătorului „haide, bagă banii aici” indicându-i buzunarul din partea stângă a vestonului său a hainei de serviciu. Tot în aceeaşi, zi, în jurul orei 1300 s-au deplasat la Rm. Vâlcea, pentru a o duce pe soţia şefului de post la un control medical, pe drum întâlnindu-se cu maşina vămii la intrarea în Rm. Vâlcea.
În cursul judecăţii, denunţătorii nu au putut fi audiaţi, pentru a lămuri contradicţiile dintre cele două declaraţii date, întrucât nu s-au prezentat în instanţă deşi au fost citaţi de nenumărate ori.
De asemenea, şi între declaraţiile date de martori s-a constatat existenţa anumitor contradicţii. Astfel, martora G.C. în declaraţia dată în faţa procurorului în data de 16 mai 2006 a arătat că în data de 26 aprilie 2006 s-a aflat în autoturism împreună cu cumnata sa, fratele său şi mama sa, în timp ce erau în staţionare în faţa magazinului din localitatea I., a oprit maşina vămii, au coborât cei doi vameşi, inculpatul a venit la maşină şi a cerut actele fratelui său, ambii inspectori verificând actele. Ea şi celelalte femei au fost duse acasă, denunţătorul urmând să meargă la Rm. Vâlcea. După ceva timp la locuinţa lor a venit fratele său care i-a cerut suma de 5.000.000 ROL pentru a o da vameşului să nu-i reţină maşina şi să nu-i aplice amenda.
În declaraţia dată în instanţă martora a arătat că în data de 26 aprilie 2006, ea, mama şi cumnata sa au coborât din maşină, în faţa magazinului şi au plecat acasă, iar inculpatul s-a urcat în maşină lângă fratele ei, de la acesta aflând că banii au fost puşi în buzunarul vestei inculpatului înainte de a ajunge în localitatea B.
Martora B.I. a declarat în faţa instanţei că din spusele fiului ei ştie că banii au fost daţi după ce au coborât din maşină, în localitatea B., inculpatul cerându-i să-i bage în buzunarul de la vestă arătându-i cu mâna locul unde să-i pună.
Martora B.E.L. a arătat că nu-şi aminteşte sigur de la cine a cerut suma de 1.000.000 ROL pe care i-a dat lui G.D., ştiind că trebuie să dea acei bani unei persoane de la vamă. Aceeaşi martoră a mai declarat că G.D. i-a povestit că în localitatea B. s-au întâlnit cu maşina vămii în care erau două persoane iar banii au fost daţi unuia dintre ei, dar nu mai reţine dacă i-a pus în buzunarul de la haină sau între scaunele maşinii însă nu-şi mai aminteşte ce componenţă aveau bancnotele, numele persoanei la care au fost daţi, trecând mult timp de atunci.
Martorul I.B. a arătat că denunţătorul i-a spus că a dat suma de 5.000.000 ROL unei persoane de la vamă, atunci ei discutând cu colegul său L. care se afla în control. La întrebările adresate de inculpat acesta a negat existenţa unui protocol încheiat de I.P.J. Vâlcea cu vama în sensul de a opri în trafic maşinile care au numere de înmatriculare străine.
Martorul T.A. a declarat că în data de 26 aprilie 2006 se afla împreună cu inculpatul într-o misiune de trei zile pe raza jud. Vâlcea. În localitatea I. a oprit un autoturism marca B. de culoare neagră, a cerut actele maşinii şoferul spunându-i că nu le are la el, el spunându-i că trebuie să-i însoţească la Rm. Vâlcea la biroul vamal. Acesta a luat-o înainte, ei cu maşina vămii în urma lui, la un moment dat denunţătorul a fugit. Au fost anunţate organele vamale Rm. Vâlcea ceea ce s-a întâmplat fiind menţionat în raport. S-a mai arătat că el nu a reţinut actele maşinii şi că în acea zi nu s-a despărţit deloc de inculpat.
Din adresa înaintată de Autoritatea Naţională a Vămilor, a rezultat că în data de 26 aprilie 2006, în perioada 10-1130 echipajul a comunicat telefonic conducerii Direcţiei Regionale Vamale Craiova că un autoturism marca B. de culoare neagă, înmatriculat în Italia, a fost oprit în trafic, conducătorul nu a putut prezenta documentele maşinii, după care a demarat în viteză.
De asemenea, din foile de deplasare întocmite s-a putut observa că în data de 26 aprilie 2006, în jurul orei 1130 autoturismul nu a staţionat în localitatea B., iar în jurul orei 1400 se aflau în mers spre localitatea C.
Din planşele foto existente s-a putut observa că vesta reflectorizantă purtată de vameşi nu este prevăzută cu nici un buzunar.
De asemenea, la data de 15 aprilie 2005 a fost semnat un protocol între I.G.P.R. şi Autoritatea Naţională a Vămilor privind prevenirea şi combaterea fraudelor de natură vamală astfel încât, chiar şi poliţiştii de la posturile de poliţie aveau obligaţia de a înştiinţa Autoritatea Vamală în cazul depistării în trafic a autoturismelor străine care nu prezentau documentele legale, contrar celor susţinute de martorul I.B. Coroborând toate aceste declaraţii şi mijloace de probă, având în vedere şi contradicţiile dintre declaraţiile martorilor audiaţi şi ale denunţătorilor date în cursul urmăririi penale se reţine că probele administrate nu oferă suficiente indicii de vinovăţie a inculpatului care să justifice tragerea la răspundere a acestuia.
Conform art. 345 alin. (1) C. proc. pen. asupra învinuirii instanţa hotărăşte prin sentinţă, pronunţând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal. Art. 345 alin. (2) C. proc. pen. precizează că soluţia de condamnare a inculpatului se pronunţă numai dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpat.
Or, din piesele şi lucrările existente la dosar, nu s-a putut reţine dacă inculpatul S.R. a pretins şi primit o sumă de bani, sub ce formă, în ce loc au fost pretinşi şi primiţi banii, în prezenţa căror persoane, întrucât aşa cum am relatat din declaraţiile denunţătorilor şi ale aşa zişilor martori oculari, aceştia se contrazic în mod constant.
Interesul numiţilor D.G. şi G.D. în a formula un asemenea denunţ, este unul justificat având în vedere că nu posedau documentele necesare introducerii în ţară a unui autoturism înmatriculat în străinătate fiind pasibili de sancţiuni contravenţionale şi confiscarea autoturismului, iar la câteva zile de la data incidentului aceştia au părăsit teritoriul ţării.
Pentru aceste considerente, având în vedere că probele strânse în cursul urmăririi penale şi verificate în instanţă, nu dovedesc în mod cert că fapta a fost comisă de inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului.
Inculpatului i s-a respectat dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalităţii de arme, promovat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, cu privire la acest principiu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului precizează că „exigenţele egalităţii de arme, în sensul unui echilibru just, între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, inclusiv probele în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj faţă de adversarul său”, ceea în cazul de faţă i s-a asigurat inculpatului.
Pe cale de consecinţă, s-au respins pretenţiile civile formulate de martorii denunţători, în baza art. 346 pct. 3 C. proc. pen.
De asemenea, întrucât martorii C.D., L.D., S.I., G.C., B.I., B.E.L. şi I.B. nu au justificat contravaloarea cheltuielilor de transport şi mijlocul de transport cu care s-au deplasat, având în vedere că doi dintre ei sunt poliţişti şi au fost emise şi mandate de aducere, instanţa a respins cererile ca nedovedite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj.
În motivele de apel s-a apreciat că soluţia apelată este criticabilă, achitarea inculpatului S.R. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, fiind în contradicţie cu starea de fapt rezultată din probatoriul administrat.
În cauza de faţă, instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de achitare pe dispoziţiile procedurale care reglementează situaţia în care fapta dedusă judecăţii nu a fost săvârşită de către inculpat, respectiv art. 10 lit. c) C. proc. pen., ceea ce presupune existenţa unei infracţiuni de luare de mită, însă aceasta nu poate fi reţinută în sarcina persoanei inculpate.
Motivarea sentinţei se fundamentează pe aprecierea probatoriului ca fiind contradictoriu, fără alte argumente de natură să fundamenteze o astfel de soluţie.
Prin decizia penală nr. 149/A din 12 septembrie 2011 Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
În baza art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.R. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 3 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, a prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul să restituie denunţătorilor D.G. şi G.D. suma de 500 RON.
În considerentele deciziei recurate se reţine că instanţa de fond a stabilit o stare de fapt corectă, dar a dat o greşită interpretare probelor administrate, reţinând existenţa infracţiunii de luare de mită, care însă ar fi fost comisă de o altă persoană şi nu de către inculpat.
A rezultat din probatoriul administrat că la data de 26 aprilie 2006 inculpatul S.R. a pretins şi primit suma de 500 RON de la denunţătorul D.G., în scopul de a nu dispune sancţionarea acestuia contravenţională şi respectiv reţinerea în vederea confiscării a autoturismului marca B., pentru nerespectarea legislaţiei vamale în vigoare.
Comiterea faptei şi vinovăţia inculpatului S.R. sunt demonstrate de denunţul şi declaraţiile denunţătorilor D.G. şi G.D., fişa postului inculpatului S.R., raport de misiune din 25 aprilie 2006, planul de misiune pe perioada 17 aprilie 2006 - 30 aprilie 2006, ordinul de misiune din 25 aprilie 2006, ordinul de deplasare nr. D1, declaraţiile martorilor G.C., B.I., B.E.L., I.B., C.D.M., L.D., S.I., proces-verbal de confruntare între denunţătorul D.G. şi inculpatul S.R., proces-verbal de confruntare între denunţătorul D.G. şi martorul T.A., proces-verbal de confruntare între denunţătoarea G.D. şi inculpatul S.R., proces-verbal de confruntare între denunţătoarea G.D. şi martorul T.A., procese-verbale de confruntare între inculpatul S.R. şi martorii G.C., B.I.
În mod greşit instanţa de fond a apreciat că fapta nu a fost comisă de inculpatul S.R., câtă vreme probele administrate dovedesc contrariul.
Din planul de misiune pe perioada 17 aprilie 2006 - 30 aprilie 2006 reiese că pentru data de 26 aprilie 2006 au fost planificaţi să desfăşoare misiune timp de 10 ore pe raza judeţului Vâlcea inculpatul S.R. şi T.A. în scopul identificării mărfurilor sustrase de la vămuire şi a mărfurilor contrafăcute şi a verificării legalităţii transporturilor de coletărie.
Din ordinul de deplasare nr. D1 din 25 aprilie 2006 aflat la dosar u.p. reiese că inculpatul S.R. s-a deplasat pe raza judeţului Vâlcea în perioada 26-28 aprilie 2006, fiind reţinut un autoturism cu A.R.B. nr. R1 din 27 aprilie 2006 clarificarea situaţiei vamale şi că în timpul misiunii a fost semnalat un incident consemnat în raportul la ordinul de misiune din 25 aprilie 2006.
Din raportul de misiune din 25 aprilie 2006, dosar u.p. reiese că în data de 26 aprilie 2006 între orele 10 şi 11,30 inculpatul împreună cu martorul T.A. au efectuat supraveghere vamală pe raza localităţii I., fiind oprit în trafic un autoturism marca B. de culoare neagră, cu numere de Italia şi pentru că actele de identificare ale conducătorului auto şi ale autoturismului nu au fost prezentate, conducătorul auto motivând că le-a uitat acasă, a fost invitat conducătorul auto să meargă la cel mai apropiat Birou Vamal, şi anume cel din Râmnicu Vâlcea, pentru clarificarea situaţiei vamale a autoturismului. În timpul escortării către Biroul Vamal Râmnicu Vâlcea conducătorul auto a fugit, îndreptându-se către Râmnicu Vâlcea, echipajul mobil nereuşind să-l mai prindă.
Acest raport este datat 27 aprilie 2006, însă în lipsa altor elemente care să confirme întocmirea sa la data respectivă (exemplu: consemnarea într-un registru special, cu numerotarea filelor, sau cu număr de înregistrare), nu se poate exclude varianta întocmirii sale la o altă dată. Se remarcă şi faptul că în raport nu este trecut numărul de înmatriculare al autoturismului marca B., număr ce ar fi trebuit reţinut de inculpat sau de însoţitorul său, în condiţiile în care se susţine că se bănuia comiterea unei contravenţii de către denunţător.
La dosarul de urmărire penală se află adresa din data de 24 mai 2006 prin care Autoritatea Naţională a Vămilor a solicitat sprijinul Direcţiei Poliţiei de Frontieră Giurgiu în vederea clarificării situaţiei vamale a autoturismului marca B. de culoare neagră.
De asemenea la dosarul de urmărire penală se află adresa din data de 30 mai 2006 a P.T.F Porţile de Fier I întocmită urmare a solicitării telefonice a inculpatului, din care reiese că autoturismul a intrat în România prin P.T.F. Nădlac în 26 noiembrie 2005, proprietarul autoturismului fiind cetăţeanul român C.M., la aceeaşi dată cu autoturismul intrând în România şi cetăţeanul român D.G.
Se observă că aceste din urmă demersuri au fost efectuate după circa o lună de zile de la data sesizării organelor de urmărire penală cu prezenta faptă, nefiind de natură a ilustra buna credinţă a inculpatului în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Fiind audiat de instanţa de apel la data de 8 iunie 2011 inculpatul a arătat că nu a solicitat ajutorul organelor de poliţie şi nu a înştiinţat poliţia de frontieră în 26 aprilie 2006 deoarece nu avea astfel de atribuţii, doar şefii săi putând face respectivele sesizări (dosar curte).
Această susţinere a inculpatului este contrazisă de adresa din dosarul de urmărire penală, care a fost întocmită la solicitarea telefonică a inculpatului şi nu a şefilor săi.
Denunţătorii D.G. şi G.D. au arătat în mod constant că inculpatul S.R. a pretins şi primit suma de 5.00.000 ROL pentru a nu li se aplica o amendă în sumă de 120.000.000 ROL şi a nu se confisca autoturismul.
La denunţul formulat au fost ataşate şi actele de proprietate ale autovehiculului.
Existenţa acestor acte pune sub semnul întrebării susţinerea inculpatului S.R. în sensul că denunţătorul nu a prezentat nici un act cu privire la autovehicul, ci doar nişte acte în limba italiană, fiind greu de crezut că acesta nu ar fi prezentat actele, din moment ce se afla în posesia lor.
Din declaraţia de la dosarul de urmărire penală dată în 27 decembrie 2006 de către D.G. reiese că acestuia i s-a prezentat spre vedere fotografia inculpatului S.R., denunţătorul confirmând cu certitudine că acesta este vameşul care l-a oprit în trafic şi i-a solicitat documentele pentru control.
Greşit a reţinut instanţa de fond că nu se poate stabili dacă inculpatul S.R. a pretins şi primit o sumă de bani, sub ce formă, în ce loc au fost pretinşi şi primiţi banii, în prezenţa căror persoane, întrucât denunţătorii şi aşa zişii martori oculari se contrazic în mod constant.
Aspectele reţinute ca şi contradicţii de instanţa de fond, referitoare la forma sub care au fost pretinşi banii, în ce loc au fost pretinşi şi primiţi banii, în prezenţa căror persoane nu sunt relevante pentru existenţa infracţiunii de luare de mită, aspectul esenţial, acela al pretinderii şi primirii sumei de 5.000.000 ROL fiind relatat în mod constant în toate declaraţiile denunţătorilor şi ale martorilor L.D., G.C., B.I., B.E.L., I.B.
Nu poate fi primită nici reţinerea instanţei de fond că denunţătorii D.G. şi G.D. aveau interes să formuleze denunţ împotriva inculpatului S.R., deoarece nu posedau documentele necesare introducerii în ţară a unui autoturism înmatriculat în străinătate fiind pasibili de sancţiuni contravenţionale şi confiscarea autoturismului, iar la câteva zile de la data incidentului aceştia au părăsit teritoriul ţării, câtă vreme nu s-a demonstrat că autoturismul cu care circulau ar fi fost introdus ilegal în ţară ori că denunţătorul D.G. nu avea dreptul de a circula cu respectivul autoturism, fiind astfel pasibil la data de 26 aprilie 2006 de a fi sancţionat contravenţional.
Din adresele de la dosarul de u.p. reiese că autoturismul cu nr. de înmatriculare a intrat în România prin P.T.F. Nădlac în 26 noiembrie 2005, proprietarul autoturismului fiind cetăţeanul român C.M., la aceeaşi dată cu autoturismul intrând în România şi cetăţeanul român D.G.
Scopul misiunii inculpatului din data de 26 aprilie 2006 a fost de a identifica mărfuri sustrase de la vămuire, mărfuri contrafăcute şi de a verifica legalitatea transporturilor de coletărie.
Nu s-a demonstrat în prezenta cauză că autoturismul a fost sustras de la vămuire de inculpat, eventuala datorie vamală fiind în sarcina proprietarului autoturismului şi nu a utilizatorului.
Cu ocazia rejudecării cauzei s-au făcut demersuri suplimentare, iar din nota Consulatului General al României din Milano de la Dosarul nr. 2710/84/2010 al Tribunalului Sălaj reiese că autoturismul marca B. nu figurează ca fiind furată din Italia, vândută sau radiată din circulaţie şi este înscrisă la 22 octombrie 2007 pe numele R.A.S., rezident în Italia, localitatea L. şi că din data de 29 iunie 2005 până la cea a vânzării auto în cauză a aparţinut cetăţeanului român T.I.M., rezident în localitatea L.
În declaraţia dată la 27 decembrie 2006 denunţătorul D.G. a arătat că a venit în România în preajma sărbătorilor de Paşti, pentru a oficia căsătoria cu actuala sa soţie G.D., cu autoturismul, pe care îl împrumutase de la naşul său T.I.M., care lucrează, ca şi denunţătorul, în Italia.
În consecinţă nu se poate reţine că denunţătorii aveau interes să formuleze denunţ împotriva inculpatului deoarece erau pasibili de plata unei amenzi contravenţionale consistente ori de confiscarea autoturismului, nefiind demonstrat că autoturismul era furat.
Darea sau pretinderea de sume de bani pentru ca funcţionarul să îndeplinească un act contrar îndatoririlor sale de serviciu reprezintă una din modalităţile alternative de comitere a infracţiunilor de dare şi luare de mită, astfel că de regulă în cazul acestor infracţiuni cei care dau bani unui funcţionar cu atribuţii de sancţionare contravenţională o fac pentru a nu fi sancţionaţi.
Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului că prezentul dosar se datorează relaţiei de prietenie dintre denunţătorul D.G. şi şeful de post din localitatea I. şi a relaţiei de duşmănie dintre inculpat şi şeful de post ca urmare a unui control declanşat la postul de poliţie în urma identificării de către funcţionarii vamali pe raza localităţii I. a unor autoturisme furate, câtă vreme afirmaţiile inculpatului nu se coroborează cu nici un mijloc de probă şi câtă vreme nu s-a demonstrat că şeful de post a avut de suferit vreo consecinţă pe plan profesional ori personal în urma controlului la care a făcut inculpatul referire.
Suma pretinsă de inculpat, de 500 RON, la nivelul anului 2006, când salariul minim pe economie era de 370 RON, începând cu data de 1 aprilie 2006, nu poate fi considerată ca fiind o sumă prin care s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală.
În opinia Curţii la aprecierea gravităţii atingerii aduse relaţiilor sociale trebuie să se ţină seama de situaţia generală a societăţii şi de cea particulară a celui direct lezat.
Aceasta deoarece o astfel de sumă într-o ţară în care venitul minim pe economie este şi în prezent de circa 100 euro, în care pensia de care beneficia majoritatea pensionarilor nu depăşea 100 euro, nu poate fi apreciată ca fiind o sumă mică.
Suma nu este nesemnificativă nici din perspectiva denunţătorului D.G., nefiind demonstrat că acesta era o persoană care să realizeze venituri importante, suma fiind astfel insignifiantă, cu atât mai mult cu cât la data respectivă denunţătorul nici nu dispunea de suma de 500 RON, fiind nevoit să apeleze la mai multe persoane, pentru a aduna suma de bani pretinsă de inculpat.
Pentru toate aceste considerente Curtea a apreciat că fapta mai sus descrisă prezintă toate trăsăturile tipice şi esenţiale ale infracţiunii de luare de mită şi că a fost comisă de inculpatului S.R., motiv pentru care î n baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinţei penale nr. 67 din data de 25 octombrie 2010 a Tribunalului Sălaj.
Împotriva deciziei penale nr. 149 din 12 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul S.R.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj a criticat decizia recurată pentru netemeinicie sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului.
În motivarea recursului se arată că lipsa antecedentelor penale şi conduita corespunzătoare a inculpatului anterior săvârşirii faptei nu sunt elemente de individualizare de natură să determine reţinerea în mod obligatoriu în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante, în condiţiile atitudinii de nerecunoaştere adoptată şi a rezonanţei negative pe care activitatea infracţională a generat-o.
În consecinţă, se solicită înlăturarea circumstanţelor atenuante, majorarea pedepsei aplicate şi a termenului de încercare.
Inculpatul S.R. a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, având în vedere că probele administrate nu dovedesc cu certitudine comiterea acestei infracţiuni.
Recurentul inculpat a solicitat casarea deciziei penale recurate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât şi la cercetarea judecătorească, inclusiv în cursul rejudecării, instanţa de apel a reţinut corect în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În fapt, la data de 26 aprilie 2006, inculpatul, în calitate de funcţionar vamal, a pretins şi a primit de la denunţătorul D.G. suma de 500 RON (5.000.000 ROL) cu scopul de a nu dispune sancţionarea contravenţională a acestuia şi reţinerea, în vederea confiscării, a autoturismului marca B. pentru nerespectarea legislaţiei vamale în vigoare.
Săvârşirea infracţiunii de către inculpat rezultă din declaraţiile martorilor denunţători D.G. şi G.D. ce se coroborează cu declaraţiile martorilor G.C., B.I., B.E.L., I.B., C.D., L.D., S.I., procesele-verbale de confruntare între inculpat şi denunţătorii D.G. şi G.D., inculpat şi martorii G.C., B.I., procesul-verbal de confruntare între denunţătoarea G.C. şi martorul T.A., cu fişa postului inculpatului S.R., raportul de misiune din 25 aprilie 2006, ordinul de deplasare nr. D1 şi planul de misiune pe perioada 17 aprilie 2006 - 30 aprilie 2006.
Astfel, denunţătorii au arătat constant pe parcursul procesului penal că inculpatul a pretins suma de 500 RON pentru a nu aplica o amendă în cuantum de 120.000.000 ROL şi a nu dispune confiscarea autoturismului.
Pentru că denunţătorul D.G. nu dispunea de suma respectivă a împrumutat 400 RON de la sora sa, martora G.C. şi 100 RON de la martora B.E.L.
Împrejurarea că denunţătorul a împrumutat sumele respective de la martorele menţionate rezultă din declaraţiile acestora ce se coroborează cu declaraţiile martorilor C.D., I.B., L.D. şi B.I. Aceştia au aflat de la denunţător care este scopul pentru care a împrumutat banii, respectiv pentru a-i da inculpatului, care îi pretinsese această sumă de bani.
Martora G.D. a mers împreună cu inculpatul şi cu soţul său D.G. cu autoturismul condus de acesta la sediul Primăriei I. unde lucra martora B.E.L. pentru a împrumuta de la aceasta suma de 100 RON, după care toţi trei s-au deplasat în localitatea B. unde martorul T.A. - celălalt vameş - cu autoturismul de serviciu.
Pe drum, G.D. i-a înmânat soţului său suma de 100 RON, iar în momentul în care autoturismul marca B. condus de denunţător a oprit lângă autoturismul vămii, inculpatul i-a cerut denunţătorului să-i bage banii în buzunarul din partea stângă a ţinutei.
Denunţătorii şi martorele G.C. şi B.I. şi-au menţinut aceste declaraţii şi cu ocazia confruntării cu inculpatul şi cu martorul T.A.
În cursul judecăţii martorii şi-au menţinut declaraţiile date la procuror, din acestea rezultând fără dubiu că în momentul când inculpatul i-a pretins banii denunţătorului D.G. în maşina acestuia nu se aflau decât ei, iar banii au fost daţi inculpatului în prezenţa soţiei denunţătorului - martora G.D.
Ambii martori au arătat că banii au fost puşi de D.G. în buzunarul stâng al uniformei pe care o purta inculpatul, la solicitarea acestuia, susţinând că inculpatul a ridicat vesta reflectorizantă pe care o avea (Dosar nr. 1539/84/2007).
Înalta Curte constată că nu au relevanţă sub aspectul comiterii infracţiunii, împrejurarea că martorii au folosit diferiţi termeni cu privire la obiectul vestimentar - sacou, ţinută, haină, veston, aceasta fiind o chestiune de percepţie a martorilor.
Oricum martorii au arătat că inculpatul purta o ţinută oficială, de culoare închisă, precum şi vesta reflectorizantă, aspect recunoscut şi de inculpat.
Conform fişei postului, inculpatul avea ca atribuţii de serviciu constatarea şi sancţionarea nerespectării reglementărilor în domeniul vamal, reţinerea şi confiscarea mărfurilor şi bunurilor care fac obiectul nerespectării prevederilor legale aplicabile domeniului vamal.
Conform planului de misiune al echipelor mobile pe perioada 17 aprilie 2006 - 30 aprilie 2006, inculpatul şi martorul T.A. au fost planificaţi să desfăşoare o misiune timp de 10 ore pe raza judeţului Vâlcea pentru a identifica eventuale mărfuri sustrase de la vămuire, mărfuri contrafăcute şi a verifica legalitatea transporturilor de coletărie.
Din raportul de misiune din 25 aprilie 2006 întocmit de inculpat rezultă că la data de 26 aprilie 2006 între orele 10:00 şi 11:30 a oprit în trafic un autoturism marca B. de culoare neagră, înmatriculat în Italia şi pentru că şoferul a refuzat prezentarea actelor sale şi ale autoturismului a fost invitat să meargă la cel mai apropiat birou vamal, respectiv cel din Rm. Vâlcea. În timpul escortării către biroul vamal, şoferul a fugit, iar echipajul mobil nu a reuşit să-l prindă.
Din examinarea raportului de misiune rezultă că a fost datat 27 aprilie 2006, însă aşa cum a reţinut şi instanţa de apel nu există alte elemente care să susţină întocmirea sa în acea dată (înscrierea într-un registru, primirea unui număr de înregistrare etc.), ceea ce nu exclude împrejurarea ca acest raport să fie întocmit ulterior.
Cele susţinute de inculpat şi consemnate în raportul de misiune sunt contrazise şi de declaraţiile martorilor G.C., B.I. din care rezultă că inculpatul s-a întors cu denunţătorul la domiciliul acestuia, în localitatea I., din drumul spre Biroul Vamal Rm. Vâlcea.
Martora B.E.L. a arătat că în aceeaşi zi - 26 aprilie 2006 - s-a deplasat în mun. Rm. Vâlcea împreună cu denunţătorii pentru investigaţii medicale depunând la dosar biletul de trimitere pentru analize medicale eliberat la 26 aprilie 2006 şi şi-a notat nr. de înmatriculare al autoturismului de serviciu al celor doi vameşi, pe baza căruia comisarul şef C.G. de la I.P.J. Vâlcea a identificat membrii echipei mobile aflată în misiune pe raza judeţului Vâlcea.
Ulterior, după începerea cercetărilor în prezenta cauză, inculpatul a făcut demersuri pentru a clarifica situaţia vamală a autoturismului marca B.
Astfel, la data de 30 mai 2006, ca urmare a solicitării telefonice a inculpatului, P.T.F. Porţile de Fier 1 comunică Direcţiei Vamale Craiova că autoturismul respectiv a intrat în România prin P.T.F. Nădlac la data de 26 noiembrie 2005, iar la aceeaşi dată a intrat în România şi martorul D.G.
Din nota Consulatului General al României la Milano rezultă că autoturismul respectiv nu figurează ca furat din Italia sau radiat din circulaţie, este înscris din 22 octombrie 2007 pe numele lui R.A.S., iar din 29 iunie 2005 până la cea a vânzării a aparţinut cetăţeanului român T.I.M., rezident în Italia.
Această notă se coroborează cu declaraţiile martorului denunţător D.G. care a relatat că a venit în România cu autoturismul marca B. pe care îl împrumutase de la naşul său T.I.M., ce lucrează în Italia.
Toate aceste aspecte demonstrează că denunţătorii nu aveau un interes să formuleze denunţul împotriva inculpatului, autoturismul nefiind furat sau radiat din circulaţie, iar o eventuală sancţiune contravenţională legată de regimul vamal nu putea fi aplicată decât proprietarului acestuia.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită este temeinică şi legală.
Referitor la recursul declarat de procuror prin care se solicită înlăturarea circumstanţelor atenuante, majorarea pedepsei şi a termenului de încercare, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.
Prin decizia recurată s-a realizat o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, suma de bani pretinsă şi primită cu titlu de mită, datele care circumstanţiază persoana inculpatului.
Astfel, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a mai fost anterior cercetat penal sau disciplinar pentru fapte legate de activitatea de serviciu, este căsătorit şi are în întreţinere un copil minor, iar după comiterea faptei a demisionat din cadrul D.R.V. Craiova.
În favoarea inculpatului a fost reţinută corect circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., pedeapsa fiind redusă corespunzător şi este în măsură - prin cuantumul său şi modalitatea de executare - să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
În motivele scrise de recurs, inculpatul S.R. a criticat decizia recurată şi sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, apreciind că acesta este nejustificat în raport cu actele efectuate în dosar.
Înalta Curte nu poate cenzura însă cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat inculpatul prin prisma cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 3859 pct. 1-21 C. proc. pen.
În raport cu cele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de procuror şi de inculpaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj şi de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr. 149 A din 12 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1595/2012. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1607/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
