ICCJ. Decizia nr. 1618/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1618/2012
Dosar nr. 4921/120/2008
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105 din 17 martie 2011 a Tribunalului Dâmboviţa au fost respinse cererile inculpaţilor privitoare la aplicarea în cauză a prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) - 76 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V.Z., la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) - 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani şi care se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 41 alin. (2) - 42 C. pen. şi art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare.
Au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente şi în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., 35 alin. (1) C. pen., şi aplicată inculpatului B.V.Z., pedeapsa închisorii cea mai grea, anume 3 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată, sub supraveghere, pe o perioadă de 6 ani care reprezintă termenul de încercare stabilit în conformitate cu prevederile art. 862 C. pen. şi care se compune din durata pedepsei aplicată la care se adaugă termenul de 3 ani stabilit de instanţă.
În baza art. 863alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, impune inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, din 6 în 6 luni, în prima zi lucrătoare din prima săptămână la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Călăraşi; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Obligaţiile prevăzute se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care în cadrul termenului de încercare va comite o nouă infracţiune sau nu îşi va îndeplini, cu rea credinţă, obligaţiile impuse.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicată perioada reţinerii de 24 de ore începând cu 18 iulie 2008 luată faţă de inculpat prin ordonanţa din 18 iulie 2008 dată în Dosarul nr. 20/D/P/2008.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării acestor pedepse pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. la art. 323 C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) - 76 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A.Io., la 2 ani închisoare.
În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) - 42 C. pen., art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) - 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) - 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) - 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) - 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) - 76 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpat la 2 (doi) ani şi 6 luni închisoare.
Au fost contopite pedepsele stabilite şi în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, anume de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată, sub supraveghere, pe o perioadă de 4 ani şi 6 luni care reprezintă termenul de încercare stabilit în conformitate cu prevederile art. 862 C. pen. şi care se compune din durata pedepsei aplicată la care se adaugă termenul de 2 ani stabilit de instanţă.
În baza art. 863alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a impus inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, din 6 în 6 luni, în prima zi lucrătoare din prima săptămână la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Obligaţiile se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care în cadrul termenului de încercare va comite o nouă infracţiune sau nu îşi va îndeplini, cu rea credinţă, obligaţiile impuse.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, luată faţă de inculpat prin ordonanţa din 18 iulie 2008 dată în Dosarul nr. 20/D/P/2008.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul M.A.Io., în solidar cu inculpatul S.V.F. şi cu inculpatul B.V.Z., la plata sumei de 8.253,30 euro, reprezentând credit nerambursat la data de 22 octombrie 2008 din care se vor scădea plăţile efectuate până la data pronunţării prezentei sentinţe - împrumut contractat de către inculpatul M.A.Io. în baza contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. C1 încheiat de Banca B. SA.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC Ba. SA, şi în consecinţă l-a obligat pe inculpatul M.A.Io., în solidar cu inculpaţii S.V.F. şi cu B.V.Z. la plata sumei de 8.623,89 euro la care se vor adăuga dobânzile până la data plăţii întregului credit, din care se vor scădea plăţile efectuate până la data pronunţării prezentei sentinţe - împrumut acordat inculpatului M.A.Io. în baza contractului de credit de consum din 19 decembrie 2007 încheiat de SC Ba. SA - Sucursala Argeş.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC Ba. SA şi în consecinţă obligă pe inculpatul M.A.Io., în solidar cu inculpaţii S.V.F. şi cu B.V.Z., la plata sumei de 8.623,89 euro la care se vor adăuga dobânzile până la data plăţii întregului credit, din care se vor scădea plăţile efectuate până la data pronunţării prezentei sentinţe - împrumut acordat inculpatului M.A.Io. în baza contractului de credit de consum din 19 decembrie 2007 încheiat de SC Ba. SA - Sucursala Argeş.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Dâmboviţa, dat în Dosarul nr. 20/D/P/2008 la data de 12 august 2008 şi înregistrat la această instanţă sub nr. 4921/120/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.V.Z., S.V.F., M.A.Io., C.M., M.P.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (cazul inculpaţilor B.V.Z., S.V.F. şi M.A.Io.), art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cazul inculpatului B.V.Z.), art. 26 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cazul inculpaţilor B.V.Z., M.A.Io., C.M.), art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (cazul inculpaţilor S.V.F., M.A.Io., C.M., M.P.M. şi C.V.), art. 26 rap. la art. 290 C. pen. (cazul inculpaţilor S.V.F., M.P.M. şi C.V.), art. 291 C. pen. (S.V.F., M.A.Io., C.M. şi C.V.), art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cazul inculpatului S.V.F.), art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cazul inculpatului M.A.Io.).
Astfel, în privinţa inculpatului B.V.Z. s-a reţinut că în perioada noiembrie 2007 - februarie 2008 a ajutat mai multe persoane să obţină credite în baza unor documente falsificate de alte persoane cu sprijinul acestuia.
Cu privire la inculpatul S.V.F. s-a reţinut că în luna noiembrie 2007 a înmânat o copie de pe buletinul său de identitate inculpatului B.V.Z. pentru a fi falsificate înscrisuri pe care ulterior le-a depus la Banca B. - Lehliu Gară de unde a obţinut un credit în sumă de 28.500 RON, determinând mai multe persoane să contracteze credite bancare în baza unor adeverinţe falsificate, ajutând la falsificarea documentelor depuse la bănci în scopul obţinerii creditelor.
Referitor la inculpatul M.A.Io. s-a reţinut că în cursul lunii decembrie 2007 a contractat 2 credite bancare de la Banca Ba. şi Banca B. Pucioasa, în baza unor adeverinţe de salariat falsificate de către alte persoane cărora le-a furnizat o copie de pe cartea sa de identitate, ajutând în perioada ianuarie - februarie 2008 mai multe persoane să obţină credite în baza unor acte falsificate, transmiţând prin fax copii de pe cărţile de identitate ale acestora.
Cu privire la inculpatul C.M. s-a reţinut că acesta a obţinut 2 credite în valoare de 7.000 euro, respectiv 20.000 RON de la Banca B. şi Banca Br. Pucioasa în baza unor înscrisuri falsificate de către alte persoane cărora le-a înmânat o copie de pe cartea sa de identitate, folosind aceste înscrisuri pentru obţinerea creditelor.
În privinţa inculpatului C.V. s-a reţinut că la data de 31 ianuarie 2008 a depus la Banca B. Pucioasa înscrisuri falsificate obţinând un credit în sumă de 6.000 euro, înscrisuri care au fost falsificate urmare transmiterii unei copii de pe actul său de identitate.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.P.M. s-a reţinut că la data de 01 februarie 2008 a depus la Banca B. Pucioasa documente falsificate obţinând un credit în valoare de 6.000 euro, transmiţând în vederea falsificării documentelor o copie de pe cartea sa de identitate altor persoane.
Prin acelaşi act de sesizare s-a mai reţinut că prejudiciul cauzat prin săvârşirea faptelor este de 201.953 RON.
Referitor la situaţia de fapt s-a reţinut că inculpatul S.V.F. domiciliază în Lehliu Gară, sat R. şi este vecin cu inculpatul B.V.Z. În cursul lunilor octombrie-noiembrie 2007, B.V.Z. i-a propus vecinului său S.V.F. ca, acesta din urmă să obţină un împrumut de la o unitate bancară în baza unor acte falsificate pe care să i le furnizeze de la o unitate bancară în baza unor acte falsificate, cu condiţia ca după obţinerea împrumutului să-i dea jumătate din suma împrumutată.
Întrucât inculpatul S.V.F. nu avea serviciu, a acceptat propunerea inculpatului B.V.Z. şi, la cererea acestuia, i-a înmânat o copie de pe cartea sa de identitate în scopul falsificării înscrisurilor necesare la bancă. Ulterior acesta i-a înmânat o adeverinţă de salariat în care era consemnat în mod mincinos că S.V.F. era angajat la la SC S. cu sediul în Bucureşti şi are un salariu de 1 244 RON.
Inculpatul S.V.F. a folosit înscrisurile în cauză la Banca B. Lehliu Gară de unde a obţinut un împrumut în valoare de 28.500 RON şi, conform înţelegeri, i-a dat 1.400 RON lui B.V.Z.
Ulterior, între cei doi inculpaţi a intervenit o înţelegere în baza căreia inculpatul S.V.F. urma să-i facă rost de „clienţi" lui B.V.Z. dispuşi să obţină împrumuturi în aceleaşi condiţii, iar S.V.F. urma să primească 200 euro pentru fiecare persoană.
Inculpatul S.V.F. s-a hotărât să caute astfel de persoane pe raza oraşului Pucioasa, unde avea rude şi, mai mult decât atât, absolvise cursurile şcolii profesionale. Astfel, în luna decembrie 2007, l-a contactat pe inculpatul M.A.Io., cu fratele căruia fusese coleg la şcoala profesională în Bucureşti.
M.Ad.I. s-a întâlnit în Bucureşti, în zona Gării de Nord, cu inculpaţii S.V.F. şi B.V.Z. Cei doi i-au explicat că îl pot ajuta în obţinerea unui împrumut bancar, în sensul că-i vor furniza documente falsificate din care să rezulte că este salariat, înscrisuri pe care inculpatul M.A.Io. să le depună la bancă unde să solicite obţinerea unui credit, după care să-i dea jumătate din banii obţinuţi inculpatului B.V.Z.
După un timp, fiind contactat de inculpatul S.V.F., M.Ad.I. i-a trimis acestuia o copie xerox după cartea sa de identitate în vederea falsificării înscrisurilor necesare la bancă.
La cererea inculpatului S.V.F., inculpatul M.A.Io. s-a deplasat la Bucureşti, la aproximativ 2 zile după ce a trimis prin fax copia de pe cartea sa de identitate. Inculpatul B.V.Z. i-a înmânat două seturi de înscrisuri falsificate din care rezulta că inculpatul M.A.Io. este salariat, deşi acest lucru nu era adevărat.
Cu ajutorul unui autoturism marca P. de culoare gri, M.Ad.I., cei doi inculpaţi şi alte două persoane pe care nu le cunoştea, s-au deplasat în Piteşti. Într-un restaurant s-au întâlnit cu un funcţionar de la Banca Ba, ce a fost contactat în prealabil telefonic de B.V.Z., iar M.A.Io., i-a înmânat acestuia înscrisurile falsificate în vederea obţinerii creditului în valoare de 7.800 euro.
În cursul aceleiaşi zile, s-au deplasat în Pucioasa unde M.Ad.I. a introdus un al doilea set de înscrisuri falsifícate la Banca B. Pucioasa, unde a solicitat un împrumut de 8.000 euro. După câteva zile, M.Ad.I. a fost contactat telefonic de funcţionarii Banca Ba. şi Banca B. şi i s-a comunicat că s-au aprobat creditele.
Inculpatul a sunat, la rândul său, pe S.V.F., acesta a venit în Pucioasa cu B.V.Z., au mers împreună la Piteşti, M.Ad.I. a ridicat suma împrumutată (7.800 euro), i-a dat jumătate lui B.V.Z., după care au mers în Pucioasa unde M.Ad.I. a intrat, de asemenea, în posesia sumei împrumutate (8.000 euro), din care i-a dat jumătate lui B.V.Z.
Inculpatul S.V.F., conform înţelegerii pe care a avut-o cu B.V.Z. i-a solicitat lui M.Ad.I. să obţină împrumuturi în aceleaşi condiţii, iar acesta, cu ajutorul unui prieten C.R.C. a mai „racolat” şi alte persoane dispuse să obţină împrumuturi bancare. Modul de acţiune era acelaşi: persoanele în cauză dădeau copii de pe actele lor de identitate inculpatului M.Ad.I. şi învinuitului C.R.C., iar aceştia le trimiteau prin fax inculpatului S.V.F. care, la rândul le înainta către B.V.Z., acesta obţinând adeverinţa de salariat falsificată în care era menţionat în mod mincinos că persoanele trecute în aceste înscrisuri erau salariate la diverse societăţi comerciale. Înscrisurile falsificate erau aduse în Pucioasa de S.V.F. care, la rândul său, le înmâna celor ce doreau să obţină credite. Au obţinut astfel credite în baza unor înscrisuri falsificate învinuiţii: C.M. (7.000 euro - banca B. Pucioasa; 20.000 RON banca Br. Pucioasa); M.P.M. (6.000 euro - banca B. Pucioasa); C.V. (6.000 euro - banca B. Pucioasa; C.R.C. (7.000 euro – banca B. Pucioasa).
În toate cazurile, jumătate din fiecare sumă obţinută cu titlu de împrumut ajungea la inculpatul B.V.Z., prin intermediul inculpatului S.V.F., acesta primind un comision total de 600 euro.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii B.V.Z. şi M Ad.I.
Inculpatul B.V.Z. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivând că implicarea sa în activitatea infracţională nu e dovedită, iar inculpatul M.Ad.I. a solicitat reindividualizarea pedepsei.
Instanţa de apel a respins solicitările inculpaţilor, reţinând că susţinerea inculpatului B.V.Z. în sensul că nu a participat la săvârşirea faptei este contrazisă de probele administrate în cauză.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, s-a reţinut că prima instanţă a manifestat suficientă clemenţă aplicând art. 74 C. pen. şi stabilind pedepse sub minimul prevăzut de lege, a căror executare a fost suspendată sub supraveghere.
În consecinţă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia penală nr. 176 din 11 noiembrie 2011 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.V.Z. şi M.Ad.I.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.V.Z. care, reiterând criticile formulate în apel, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte analizând decizia penală recurată, atât din perspectiva criticilor formulate de recurentul inculpat, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Primul motiv de casare susţinut de inculpat nu poate fi reţinut, din probele dosarului rezultând fără dubiu implicarea inculpatului B.V.Z. în activitatea infracţională.
Inculpaţii C.M., M.P.M., C.V., M.Ad.I. şi S.V.F. şi-au recunoscut faptele, singurul care a negat comiterea acestora fiind inculpatul B.V.Z., însă apărările acestuia făcute în cursul urmăririi penale, în sensul că nu a fost implicat în desfăşurarea unor astfel de activităţi infracţionale, sunt contrazise de restul probatoriilor administrate şi care confirmă fără nici un dubiu vinovăţia acestui inculpat, mai exact implicarea sa în grupul din care mai făceau parte S.V.F., dar şi P.I.G., G.P.A., C.A., M.Ad.I., precum şi activităţile infracţionale desfăşurate (propunerile adresate inculpaţilor S.V.F. şi M.Ad.I. de obţinere de credite în baza unor documente false, sens în care îi erau înaintate copii de pe cărţile de identitate, credite obţinute, dar şi de a racola persoane dispuse să obţină credite într-o astfel de modalitate).
Aceste activităţi desfăşurate de către inculpatul B.V.Z. sunt dovedite prin declaraţiile celorlalţi coinculpaţi (în cazul inculpatului S.V.F. urmează a se avea în vedere prima declaraţie dată în faza urmăririi penale, declaraţiile date ulterior, şi prin care a încercat să îl excludă pe inculpatul B.V.Z. din acest grup necoroborându-se cu nicio altă probă), procesele-verbale de recunoaştere după planşe foto, procesul-verbal de depistare din 22 februarie 2008, declaraţia martorului C.A. (unul dintre şoferii grupului).
Nici motivul de recurs invocat în subsidiar vizând individualizarea pedepsei nu este fondat.
Inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare în condiţiile reţinerii în favoarea sa a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu efectul coborârii sub minimul prevăzut de textul incriminator al pedepsei stabilite pentru fiecare infracţiune săvârşită.
De asemenea, s-a apreciat că pedeapsa nu este necesar a fi executată în regim de detenţie, fiind dispusă suspendarea executării acesteia sub supraveghere.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, instanţa de fond a manifestat suficientă clemenţă în procesul de individualizare a pedepselor, astfel că o nouă redozare nu se justifică.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul B.V.Z. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V.Z. împotriva deciziei penale nr. 176 din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1607/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1629/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
