ICCJ. Decizia nr. 1675/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1675/2012
Dosar nr. 5166/89/2010
Şedinţa publică din 22 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa penală nr. 100 din 18 mai 2011 a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
- P.V.E., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;
- S.S.E., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru ambii inculpaţi.
Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi următoarele C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, inculpaţii au fost obligaţi în solidar (inclusiv cu coinculpatul condamnat în cauză R.V.), să plătească următoarele sume: 14.433,31 lei parte civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Dr. Nicolae Oblu Iaşi, 259,12 lei, parte civilă Spitalul judeţean de urgenţă Vaslui, 1.226,75 lei părţii civile Serviciul judeţean de Ambulanţă Vaslui, la toate acestea adăugându-se actualizările impuse până la data plăţii efective.
Totodată, în ce priveşte partea civilă Z.C., cauza s-a disjuns.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpaţi, a trei bâte şi a unei aşchii, corpuri delicte.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
În jurul orei 23:00 din noaptea de 26 octombrie 2010, S.S.E., însoţit de D.N.I. şi de R.V. cu un autoturism, s-a dus la locuinţa minorei C.P., din satul Siliştea, oraş Negreşti, jud. Vaslui. Acolo, mai mulţi tineri, l-au alungat pe R.V., acesta chemându-i în ajutor, pe P.V.E., S.S.E. şi M.F.G. După ce S.S.E. a pus în autoturism 5 pari, toţi s-au reîntors în curtea amintită, aici provocând scandal. Deranjată de gălăgie, bunica minorei a ieşit din locuinţă, cei amintiţi retrăgându-se, însă înainte de aceasta, au observat că pe drum treceau doi bărbaţi şi au bănuit că sunt din grupul celor care-i alungaseră.
Imediat, cu autoturismul, grupul a pornit în urmărire şi a staţionat în spatele celor doi, moment în care, cu excepţia lui D.N.I., ceilalţi au coborât, au luat parii, R.V. a luat o bâtă şi s-au apropiat. Cei doi bărbaţi erau Z.C. şi fratele lui, Z.I., acesta din urmă văzând grupul care se apropia de ei, fugind. Rămas singur, Z.C. a fost lovit, repetat cu bâte şi par, de cei trei. Datorită intensităţii lovirii, bâta folosită de inculpatul S.S.E. s-a rupt şi acesta, văzând că R.V. continua să lovească, l-a oprit din acţiunile violente, spunându-i că va omorî victima. Un alt ocupant al autoturismului, M.F.G., şi el având asupra sa un par, pornise în urmărirea lui Z.I., dar nu l-a ajuns.
Încetând agresarea victimei, grupul s-a reîmbarcat în vehicul, s-a deplasat în oraşul Negreşti şi s-a oprit în faţa localului „D.”, au aruncat bâtele, şi-au cumpărat bere şi ţigări, au consumat alcoolul şi, ulterior, s-au dus la casele lor.
Iniţial, victima agresiunii a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul judeţean de Urgenţă Vaslui, de aici fiind transferat la Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Nicolae Oblu” din Iaşi, unde a fost internată. După acordarea îngrijirilor de specialitate, victima a fost reinternată pentru efectuarea unei cranioplastii.
Raportul de expertiză medico-legală a reţinut că Z.C. a prezent leziuni traumatice de tipul fracturii cominutive, cu fragmente denivelate–înfundate parieto-occipitală în stânga, fracturi iradiate în stânca temporală pe partea stângă, 1/3 medie, fracturi perieto-frontale stângi iradiate anterior paramedian dreapta, contuzie dilacerare, hemoragie temporo-parieto-occipitală stânga, edem cerebral, hematom extradural frontal şi temporo-parieto-occipital stâng, hematom epicranian parieto-occipital stâng şi fractură cominutivă 1/3 inferioară cubitus stâng. S-a mai înscris că leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiecte contondente, cu şi de obiecte contondente, cel mai probabil prin loviri active multiple, cu corpuri dure, aplicate pe planul superior lateral stânga al extremităţii cefalice, posibil unul sau mai mulţi agresori, victima aflându-se în ortostatism, dar şi pe plan inferior faţă de agresori (căzută la pământ), fractura cubitusului stâng se putea produce prin mecanism de apărare a extremităţii cefalice, prin ridicarea membrului superior stând.
Acelaşi act medico-legal a înscris că leziunile constatate puteau data de 26 octombrie 2010, necesitau 45-50 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii şi au pus în pericol viaţa.
O ultimă concluzie înscrisă în respectivul act a fost că victima, în urma traumatismului suferit, a rămas cu infirmitate fizică permanentă, prin deficit osos, necesitând craniectomie.
Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apeluri, P.V.E., motivând că hotărârea este nulă pentru că rechizitoriul nu îndeplinea condiţia prevăzută de art. 263, 264 C. proc. pen., urmărirea penală a fost efectuată de un organ judiciar necompetent, respectiv organele de cercetare ale poliţiei, probele testimoniale, de asemenea, au fost administrate, în mare parte, de către poliţişti, delegarea, de către procuror, nefiind justificată, lipseşte motivarea sub aspectul stabilirii faptelor săvârşite de fiecare participant, nu s-au analizat, în concret, toate probele, nulitatea sentinţei este şi urmarea faptului că judecătorul era incompatibil, aceasta pentru că la termenul din 4 mai 2011 s-a disjuns latura penală de cea civilă, astfel deducându-se că magistratul s-a antepronunţat în ce priveşte latura penală, condamnarea sa pentru fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată fiind consecinţa erorii grave de fapt, aceasta impunând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Apărătorul inculpatului apelant a mai criticat sentinţa pentru greşita încadrare juridică a faptei, în opinia sa inculpatul săvârşind infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., iar cu privire la pedeapsa aplicată trebuia reţinută comportarea celui asistat, atitudinea de după agresiune, precum şi persoana sa.
Inculpatul S.S.E., în apel, a susţinut aceleaşi motive expuse, în plus s-a subliniat că respectivul a lovit victima numai peste picioare, obiectul cu care a acţionat era de esenţă moale, putred, sentinţa nu oferă nici un argument plauzibil privind vinovăţia, încadrarea juridică a faptei este infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., condamnarea pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat nu este bazată pe probe, ca atare, inculpatul trebuie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, apărarea inculpatului a cerut aplicarea unei pedepse mai mici.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 30 din 9 februarie 2012 a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor.
Nemulţumiţi şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpaţii, în termenul legal, au declarat recursuri, nemotivate în scris.
La termenul de judecare a recursurilor, 22 mai 2012, inculpaţii, personal şi fiind asistaţi de avocaţi desemnaţi apărători din oficiu, au cerut în ce-i priveşte, aplicarea disp. art. XI, cu referire la art. V din OUG nr. 121 din 29 decembrie 2011, raportat la art. 3201 C. proc. pen. astfel cum a fost redactat prin modificarea adusă de Legea nr. 202/2010 în vigoare de la 25 noiembrie 2010.
Cererile inculpaţilor nu pot fi admise pentru considerentele ce urmează:
Art. XI din OUG nr. 121/2011 prevede că în aplicarea art. V (instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat), în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, disp. art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
În cauza privindu-i pe cei doi inculpaţi, cercetarea judecătorească în fond a început la 9 februarie 2011 (dosar Tribunalul Vaslui), iar la termenul de judecată 9 martie 2011 (acelaşi dosar), judecătorul, din oficiu, a adus la cunoştinţa inculpaţilor prevederile art. 3201 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010), le-a detaliat conţinutul dispoziţiei, inculpaţii arătând că doresc să se judece după procedura obişnuită (acelaşi dosar). Ca atare, în recurs, cererile nu au corespondent în normele legale enunţate, iar susţinerile inculpaţilor, că la cercetarea în fond nu au fost corect consiliaţi de apărătorii lor, nu pot constitui un argument valabil, legal, de revenire asupra poziţiei procesuale. Este de reţinut şi că ambii inculpaţi au avut apărători aleşi, inclusiv la termenul de judecată arătat.
În ce priveşte cazul de casare invocat, acela prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv pedepsele aplicate nu au fost individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), acesta este fondat dar numai pe considerentul de fapt că în recurs, legal, se reţine, din dorinţa inculpaţilor de recunoaştere a faptei, chiar şi numai pentru a beneficia de o reducere a pedepselor, atitudinea lor.
Curtea, apreciază această manifestare ca fiind legală, raportat şi la limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru infracţiunea consumată, cu aplicarea normelor legale care sancţionează tentativa.
Astfel, fără a fi o critică a hotărârilor pronunţate până în recurs, la acest moment, luându-se în considerare pericol social deosebit de grav al faptei, împrejurările în care aceasta s-a săvârşit (loc public, în condiţiile agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., de 3 sau de mai multe persoane împreună, în cauză fiind condamnat şi coinculpatul R.V., acesta însă optând încă de la fond, ca judecata să aibă loc în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.), persoana inculpaţilor, ambii fără antecedente penale şi, într-un final, cu comportament sincer, fiind astfel aplicabilă circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., pedeapsa de câte 6 ani şi 6 luni închisoare executabilă în regim de privare de libertate poate constitui justă ripostă pentru sancţionarea penală a inculpaţilor.
Ca atare, pentru motivul arătat, recursurile inculpaţilor fiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
Potrivit art. 192 alin. (3), cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.S.E. şi P.V.E. împotriva deciziei penale nr. 30 din 09 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi – secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 100 din 18 mai 2011 a Tribunalului Vaslui numai cu privire la individualizarea pedepselor şi, rejudecând:
Reduce pedepsele aplicate inculpaţilor S.S.E. şi P.V.E. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani şi 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2010 la 22 mai 2012.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1708/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1530/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
