ICCJ. Decizia nr. 1782/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1782/2012

Dosar nr. 6166/328/2009

Şedinţa publică din 28 mai 2012

Asupra recursurilor de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj cu nr. 894/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor după cum urmează: C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prev. şi ped. de art. 322 alin. (1), (3) C. pen.; S.A.P. pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prev. şi ped. de art. 322 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; D.N. pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prev. şi ped. de art. 322 alin. (1), (3) C. pen.; şi S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prev. şi ped. de art. 322 alin. (1), (3) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în data de 2 septembrie 2009, la Punctul de lucru subtraversare nr. 107 al "autostrăzii Bechtel", situat în câmp, între localităţile Câmpia Turzii şi Călăraşi, jud. Cluj, inculpaţii au participat la încăierarea în cursul căreia au fost agresaţi fizic muncitorii de la menţionatul punct de lucru, în cursul încăierării cauzându-se vătămarea corporală gravă a integrităţii corporale a persoanei vătămate H.L., care a suferit leziuni ce au necesitat 90 - 100 zile de îngrijiri medicale.

S-a reţinut, de asemenea, că inculpatul D.N. a lovit-o cu furca, cu partea metalică, pe partea vătămată B.L., cauzându-i leziuni ce au necesitat 11 - 12 zile de îngrijiri medicale. Prin Sentinţa penală nr. 271 din 9 iunie 2010 a Judecătoriei Turda s-a dispus, în baza art. 42 C. proc. pen., art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Tribunalul Cluj, privind pe inculpaţii C.V., trimis în judecată, în urma schimbării încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., pentru tentativă la omor, art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., S.A.P., trimis în judecată, în urma schimbării încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., pentru tentativă la omor, art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 75 lit. a) C.pen, art. 37 lit. b) C. pen., S.M., trimis în judecată, în urma schimbării încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., pentru tentativă la omor, art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi inculpatul D.N., trimis în judecată, în urma schimbării încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., pentru tentativă la omor, art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.

De precizat că schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii C.V., S.A.P., S.M. şi D.N. s-a dispus prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2010, Judecătoria Turda reţinând că, în raport de leziunile suferite de părţile vătămate B.L. şi H.L., de împrejurările comiterii faptei şi de materialul probator administrat în cauză, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor C.V., S.A.P. şi S.M. în infracţiunea de tentativă la omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., respectiv a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.N. în infracţiunea de tentativă la omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 249 din 14 iunie 2011, Tribunalul Cluj a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate inculpaţi.

A condamnat inculpaţii :

1. C.V., cetăţean român, studii 4 clase, oier, necăsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale:

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii preventive de 24 de ore începând cu data de 14 septembrie 2009, ora 15:00 şi până la data de 15 septembrie 2009, ora 15:00, precum şi timpul arestării preventive începând cu data de 24 septembrie 2009 şi până la data de 23 decembrie 2009.

A fost menţinut controlul judiciar instituit asupra inculpatului prin Decizia penală nr. 590 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Cluj.

2. S.A.P., cetăţean român, fără studii, paznic, căsătorit, doi copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist:

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

A fost menţinut controlul judiciar instituit asupra inculpatului prin Decizia penală nr. 590 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Cluj.

3. S.M., cetăţean român, studii 3 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale:

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

4. D.N., cetăţean român, fără studii, paznic, căsătorit, doi copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale:

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, să fie prelevate probe biologice de la inculpaţii C.V., S.A.P., S.M. şi D.N., în vederea introducerii profilelor lor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998 şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii C.V., S.A.P. şi S.M., în solidar, la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 1.543,03 RON, plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Municipal "Dr. Al. Simionescu" Hunedoara, cu sediul în Hunedoara, jud. Hunedoara.

În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998 şi art. 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii C.V., S.A.P. şi S.M., în solidar, la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 8.122,72 RON, plus dobânda legală începând cu data de 7 octombrie 2009 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, jud. Cluj.

În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998 şi art. 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii C.V., S.A.P. şi S.M., în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 62.000 RON (din care 60.000 RON reprezintă daune morale, iar 2.000 RON daune materiale), către partea civilă H.L.

În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul D.N. la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 377,04 RON, plus dobânda legală începând cu data de 5 septembrie 2009 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Clinic Municipal Turda.

S-a constatat că partea vătămată B.L. nu a formulat pretenţii civile în cauză.

Conform art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 1.050 RON reprezentând onorariile avocaţiale din oficiu (cuvenite av. C.I. - 300 RON, av. O.P. - 300 RON, av. F.P. - 300 RON şi av. P.C. - 150 RON), care se avansează din F.M.J.

Potrivit art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii C.V., S.A.P., S.M. şi D.N. la plata sumei de 600 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Între localităţile Câmpia Turzii şi Călăraşi, jud. Cluj, în câmp, la 3 kilometri de limita municipiului Câmpia Turzii, se află Punctul de lucru sub traversare nr. 107 al autostrăzii "Bechtel". La acest punct de lucru îşi desfăşoară activitatea 7 angajaţi ai SC "T.M." SRL Hunedoara, firmă care a subcontractat respectiva lucrare. În dotarea punctului de lucru sunt mai multe utilaje, printre care o automacara şi un excavator.

În vara anului 2009, în mod repetat s-a sustras motorină de la utilaje şi s-au produs deteriorări - spargeri parbrize, geamuri ale autovehiculelor.

Pentru a preveni astfel de fapte angajaţii au decis să facă de pază cu schimbul în perimetrul punctului de lucru. În data de 2 septembrie 2009 a asigurat paza partea vătămată H.L.

După orele 20:00, martorul A.A.I. împreună cu martorul S.C., cu autoturismul marca V.G. condus de cel din urmă, s-au deplasat la punctul de lucru nr. 107. Martorul S.C. (frate al inculpatului S.M.), cu un furtun şi o canistră, găsite ulterior la faţa locului, a încercat să sustragă motorină şi bateriile de la automacara. Prezenţa celor doi în locul indicat e confirmată şi de martorul S.C. care se justifică prin aceea că a ieşit doar la plimbare şi urmărea să sustragă porumb pentru fiert, afirmaţie ce va fi înlăturată de instanţă ca fiind nesinceră în condiţiile în care acelaşi martor recunoaşte că din acelaşi loc a mai sustras cantităţi de motorină pe timp de noapte în baza unei înţelegeri cu şoferul excavatorului. De altfel, în procesul-verbal întocmit de procuror se menţionează că buşonul de deasupra şi dedesubtul rezervorului prezintă urme de forţare, iar martorul S.C. declară că a stat timp de o jumătate de oră în locul respectiv, fără a aduna porumb.

Partea vătămată H.L. a sunat-o pe telefonul mobil pe partea vătămată B.L., director tehnic la SC "T.M." SRL Hunedoara, anunţând că doi bărbaţi umblă la utilaje şi la bateriile automacaralei. Apoi, partea vătămată H.L. a ieşit din lanul de porumb şi s-a îndreptat spre cei doi martori.

Martorul A.A.I. a părăsit în fugă punctul de lucru, deplasându-se la domiciliul său. Martorul S.C. a încercat, la rândul său, să fugă.

A apărut la faţa locului un microbuz în care se aflau partea vătămată B.L. şi martorii H.D.C. şi T.R.D. Martorii H.D.C. şi T.R.D. l-au ajuns din urmă pe martorul S.C. şi au reuşit să-l imobilizeze.

Au mai sosit, anunţaţi de partea vătămată B.L., cu un microbuz, martorii H.M. şi B.A.A. Partea vătămată B.L. a sesizat telefonic organele de poliţie şi s-a aşteptat sosirea acestora la faţa locului. Ulterior poliţiştii au solicitat părţii vătămate B.L. să îi aştepte cineva la marginea municipiului Câmpia Turzii pentru a-i îndruma, întrucât nu reuşesc să găsească, în câmp, punctul de lucru. Martorii H.M. şi T.R.D. s-au deplasat cu un microbuz pentru a-i întâmpina pe poliţişti.

Între timp, inculpatul C.V., care trecuse cu căruţa pe lângă punctul de lucru şi văzuse cele întâmplate, l-a anunţat pe inculpatul S.M., fratele martorului S.C. După plecarea celor doi muncitori de la Bechtel în întâmpinarea poliţiştilor au sosit, pe rând, două căruţe în care se aflau inculpaţii D.N. şi S.A.P., respectiv martorul O.I.M. şi inculpaţii S.M. şi C.V.

Din declaraţiile inculpatului S.M., ale părţii vătămate B.L., ale martorilor S.C., B.A.A. şi H.D.C. reiese că grupul în care se aflau inculpaţii s-a apropiat de grupul muncitorilor Bechtel, având o atitudine ameninţătoare, fiind înarmaţi cu furci şi bâte.

O parte din persoanele sosite cu căruţele au atacat şi agresat fizic grupul de muncitori "Bechtel" care au încercat să se apere.

Atacul a fost de scurtă durată, cu o mare mobilitate, iar din cauza întunericului şi a repeziciunii cu care s-a desfăşurat conflictul a fost destul de dificilă perceperea integrală şi completă a evenimentelor de către fiecare dintre participanţi.

Probele administrate arată însă că inculpaţii S.M., C.V. şi S.A.P. au agresat-o pe partea vătăma H.L., iar inculpatul D.N. a agresat-o pe partea vătămată B.L.

Astfel, inculpatul S.M. a agresat-o pe partea vătămată H.L., lovind-o cu un picior de scaun în zona capului, lateral stânga, partea vătămată căzând la pământ, după cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate B.L., ale martorilor H.D.C. şi B.A.A.

Inculpatul S.A.P. a lovit-o cu partea metalică a furcii, în zona spatelui, pe partea vătămată H.L., în timp ce aceasta din urmă era căzută la pământ, după cum rezultă din declaraţiile martorilor S.C., B.A.A. şi O.I.M. (acest din urmă martor susţinând în faţa instanţei de judecată că inculpatul S.A.P. a lovit-o pe persoana căzută la pământ - partea vătămată H.L., cu partea metalică a furcii, în cap), respectiv ale inculpaţilor S.M. şi D.N.

La fel, inculpatul C.V. a lovit-o pe partea vătămată H.L., în timp ce era căzută la pământ, în zona capului, cu partea metalică a furcii, după cum rezultă din declaraţiile martorilor S.C. şi O.I.M., respectiv ale inculpaţilor S.M. şi D.N.

Inculpatul D.N. a lovit-o cu partea metalică a furcii, în zona capului, pe partea vătămată B.L. (lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut la pământ), după cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate B.L., respectiv ale martorilor H.D.C. şi S.C.

Deşi inculpaţii nu au recunoscut faptul că au aplicat părţilor vătămate loviturile menţionate anterior (susţinând fiecare că ceilalţi coinculpaţi au aplicat lovituri victimelor cu obiectele contondente avute asupra lor), vinovăţia acestora este dovedită fără dubiu prin probele la care am făcut referire mai sus.

Partea vătămată H.L. a suferit leziuni constând în politraumatism prin agresiune, traumatism cranio-cerebral acut deschis direct, dilacerare cerebrală directă P-T stâng, fractură multieschiloasă cu înfundare P-T stâng, plăgi ale scalpului, fractură claviculară dreapta, luxaţie acromio-claviculară dreapta, plagă contuză temporo-parietală stânga.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată H.L. prezintă leziuni corporale care s-au produs prin lovire activă cu corp dur (posibil furcă), iar leziunile necesită 90 - 100 zile îngrijiri medicale. Se menţionează, totodată, că leziunile au pus în primejdie viaţa victimei.

Partea vătămată B.L. a suferit leziuni care constau în traumatism cranio-cerebral minor grad 0, plagă contuză vertex, hematom suborbitar stânga, echimoză dorsală, plăgi escoriate cot dreapta şi lombare.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată B.L. prezintă leziuni corporale care s-au produs prin lovire cu corp dur, iar leziunile necesită 11 - 12 zile îngrijiri medicale. Se menţionează, totodată, că leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei.

Faptele reţinute mai sus se probează prin: procesul-verbal de cercetare a locului faptei, contract comodat auto, rapoarte de constatare medico-legală, declaraţiile părţii vătămate B.L., declaraţiile martorilor H.D.C., T.R.D., B.A.A., A.A.I., O.I.M. şi S.C. şi declaraţiile inculpaţilor S.M., C.V., S.A.P. şi D.N.

Urmărind modul de desfăşurare a faptelor prin prisma prevederilor legale, tribunalul apreciază că activitatea infracţională din speţă a inculpaţilor realizează conţinutul şi elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. şi nu ale infracţiunii de încăierare, prev. de art. 322 C. pen., după cum au solicitat apărătorii inculpaţilor (mai precis apărătorul inculpatului C.V. a apreciat că sunt întrunite în speţă elementele constitutive ale infracţiunii de încăierare, prev. de art. 322 alin. (2) şi (3) C. pen., iar apărătorii inculpaţilor S.A.P., S.M. şi D.N. au considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de încăierare, prev. de art. 322 alin. (1) şi (4) C. pen.).

Astfel, este important de precizat că încăierarea reprezintă ciocnirea violentă şi spontană între mai multe persoane, actele de violenţă desfăşurându-se într-o modalitate care nu permite stabilirea contribuţiei fiecăruia.

Or, în cauza de faţă, probele administrate indică persoanele agresorilor şi actele de violenţă exercitate de fiecare dintre aceştia.

Mai mult, inculpaţii s-au înarmat cu diferite obiecte contondente (furci, picior de scaun) pentru a le folosi la comiterea faptei, ceea ce demonstrează că au pregătit comiterea infracţiunii, existând o coeziune între inculpaţii C.V., S.A.P. şi S.M., la nivel subiectiv, în comiterea agresiunii faţă de partea vătămată H.L.

Infracţiunea de omor se caracterizează sub aspectul laturii subiective prin intenţie directă sau indirectă, aceasta din urmă implicând prevederea rezultatului care deşi nu este urmărit, este acceptată eventualitatea producerii lui.

În cauză, din probele administrate rezultă că inculpaţii C.V., S.A.P. şi S.M. au lovit partea vătămată H.L. cu un corp contondent - partea metalică a furcii în ce-i priveşte pe inculpaţii C.V. şi S.A.P. (aceşti doi inculpaţi lovind victima în timp ce era căzută la pământ) şi cu un picior de scaun în ce-l priveşte pe inculpatul S.M. - în zona capului şi a spatelui, cu mare intensitate, cauzându-i traumatism cranio-cerebral acut deschis direct, dilacerare cerebrală directă P-T stâng, fractură multieschiloasă cu înfundare P-T stâng. Plăgi ale scalpului. Fractură claviculară dreapta. Luxaţie acromio-claviculară dreapta. Plagă contuză temporo-parietală stânga", leziuni care au necesitat 90 - 100 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate (care a fost salvată doar datorită intervenţiei chirurgicale efectuate de urgenţă la Clinica de Neurochirurgie Cluj).

Acţiunea conjugată de lovire a victimei cu furcile şi cu piciorul de scaun de către cei trei inculpaţi sus-menţionaţi, într-o regiune corporală vitală şi cu o asemenea forţă care a produs leziunile menţionate în actul medico-legal amintit, constituie în mod evident o acţiune care ar fi fost susceptibilă prin ea însăşi să producă moartea victimei.

Aşadar, din moment ce loviturile au fost aplicate cu obiecte apte să producă leziuni mortale asupra corpului părţii vătămate cu o asemenea intensitate încât au cauzat leziunile menţionate, înseamnă că agresorii, prin acţiunea conjugată a acestora, au intenţionat să ucidă victima şi nu să-i producă doar vătămări corporale, sau cel puţin dacă nu au urmărit rezultatul letal, l-au prevăzut şi au acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Intenţia de a suprima viaţa victimei este explicată prin însuşi modul în care inculpaţii au acţionat, iar împrejurarea că decesul părţii vătămate nu s-a produs datorită unei cauze independente de voinţa inculpaţilor nu înlătură calificarea faptei ca infracţiune de omor, ci doar o circumscrie formei de tentativă a acesteia.

În ceea ce priveşte agresiunea exercitată de inculpatul D.N. asupra părţii vătămate B.L., este adevărat că din conţinutul raportului de constatare medico-legală rezultă că leziunile suferite de partea vătămată B.L. nu au pus în primejdie viaţa acesteia şi au necesitat 11 - 12 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, însă important nu este atât rezultatul concret al acţiunii agresorului, cât intenţia lui, directă sau indirectă, în raport cu viaţa victimei.

Activitatea infracţională prin însăşi materialitatea sa dovedeşte că inculpatul D.N. a săvârşit fapta cu intenţie, prevăzând moartea victimei ca rezultat posibil al acţiunii sale de lovire cu partea metalică a furcii în creştetul capului (lovitură în urma căreia victima s-a prăbuşit la pământ).

Acţionând în modul descris, inculpatul D.N. a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei, respectiv suprimarea vieţii părţii vătămate B.L., rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat. Mijlocul folosit la agresiune, zona vitală vizată, intensitatea loviturii constituie elemente suficiente pentru a se reţine intenţia de a ucide.

În acest context, menţiunea din raportul de constatare medico-legală, conform căreia leziunile nu au pus în pericol viaţa părţii vătămate B.L. nu are influenţă asupra calificării juridice a faptei, decisivă fiind într-o asemenea situaţie poziţia subiectivă cu care s-a acţionat.

În privinţa distincţiei între tentativa de omor (art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.), vătămarea corporală gravă - punerea în pericol a vieţii victimei (art. 182 alin. (2) C. pen.) şi lovirea sau alte violenţe (art. 180 C. pen.), doctrina şi practica judiciară sunt unanime în a considera că, pentru a efectua o încadrare juridică corectă, trebuie să se descopere intenţia cu care agresorul a acţionat. Pentru aceasta, numărul de zile de îngrijiri medicale ale victimei nu este decât un indiciu secundar, elementele determinante fiind obiectul de care agresorul s-a folosit, partea corpului vizată şi intensitatea loviturii aplicate.

În consecinţă, pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 334 C. proc. pen., vor fi respinse ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de apărătorii inculpaţilor, faptele inculpaţilor întrunind în mod neîndoielnic elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor.

În drept, fapta inculpaţilor C.V., S.M. şi S.A.P. care, la data de 2 septembrie 2009, la Punctul de lucru subtraversare nr. 107 al "autostrăzii Bechtel", situat în câmp, între localităţile Câmpia Turzii şi Călăraşi, jud. Cluj, au aplicat lovituri de mare intensitate cu obiecte contondente (respectiv cu un picior de scaun şi cu partea metalică a furcii), în zona capului şi a spatelui părţii vătămate H.L., cauzându-i leziuni corporale care i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. raportat la împrejurarea că fapta a fost săvârşită de trei persoane împreună.

Faţă de inculpatul S.A.P. sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., acesta fiind condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prin Sentinţa penală nr. 769 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Turda, pedeapsă din care a fost liberat condiţionat la data de 4 ianuarie 2007, cu un rest neexecutat de 386 zile închisoare, care s-a împlinit până la data săvârşirii prezentei infracţiuni.

Fapta inculpatului D.N. care, la data de 2 septembrie 2009, la Punctul de lucru subtraversare nr. 107 al "autostrăzii Bechtel", situat în câmp, între localităţile Câmpia Turzii şi Călăraşi, jud. Cluj, a aplicat o lovitură de mare intensitate cu partea metalică a furcii, în creştetul capului părţii vătămate B.L., lovitură în urma căreia victima a căzut la pământ, respectiv a suferit leziuni corporale vindecabile în 11 - 12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 C. pen.

La individualizarea pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului C.V., tribunalul a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al infracţiunii săvârşite, atitudinea nesinceră avută de acesta pe parcursul procesului penal, precum şi faptul că inculpatul (persoană în vârstă de 32 de ani, de profesie oier, necăsătorit, dar având un copil minor în întreţinere) nu posedă antecedente penale.

În consecinţă, tribunalul a considerat că o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor va fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.V. timpul reţinerii preventive de 24 de ore începând cu data de 14 septembrie 2009, ora 15:00 şi până la data de 15 septembrie 2009, ora 15:00, precum şi timpul arestării preventive începând cu data de 24 septembrie 2009 şi până la data de 23 decembrie 2009.

Totodată, s-a menţinut controlul judiciar instituit asupra inculpatului C.V. prin Decizia penală nr. 590 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Cluj.

La individualizarea pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului S.A.P., tribunalul a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al infracţiunii săvârşite, atitudinea nesinceră avută de acesta pe parcursul procesului penal, precum şi faptul că inculpatul (persoană în vârstă de 40 de ani, angajat în muncă ca şi paznic, căsătorit şi având un copil minor în întreţinere) este recidivist, fiind condamnat anterior de mai multe ori pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat.

În consecinţă, tribunalul a considerat că o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor va fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.A.P. timpul reţinerii preventive de 24 de ore începând cu data de 14 septembrie 2009, ora 15:00 şi până la data de 15 septembrie 2009, ora 15:00, precum şi timpul arestării preventive începând cu data de 24 septembrie 2009 şi până la data de 23 decembrie 2009.

Totodată, s-a menţinut controlul judiciar instituit asupra inculpatului S.A.P. prin Decizia penală nr. 590 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Cluj.

La individualizarea pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului S.M., tribunalul a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al infracţiunii săvârşite, atitudinea nesinceră avută de acesta pe parcursul procesului penal, precum şi faptul că inculpatul (persoană în vârstă de 23 de ani, fără ocupaţie, necăsătorit, dar având un copil minor în întreţinere) nu posedă antecedente penale.

În consecinţă, tribunalul a considerat că o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, va fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.M. timpul reţinerii preventive de 24 de ore începând cu data de 14 septembrie 2009, ora 15:00 şi până la data de 15 septembrie 2009, ora 15:00.

La individualizarea pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului D.N., tribunalul a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al infracţiunii săvârşite, atitudinea nesinceră avută de acesta pe parcursul procesului penal, precum şi faptul că inculpatul (persoană în vârstă de 36 de ani, angajat în muncă ca şi paznic, căsătorit şi având doi copii minori în întreţinere) nu posedă antecedente penale.

În consecinţă, tribunalul a considerat că o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, va fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.N. timpul reţinerii preventive de 24 de ore începând cu data de 14 septembrie 2009, ora 15:00 şi până la data de 15 septembrie 2009, ora 15:00.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, tribunalul a dispus ca, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să fie prelevate probe biologice de la inculpaţii C.V., S.A.P., S.M. şi D.N., în vederea introducerii profilelor lor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a menţionat că partea vătămată H.L. a formulat pretenţii civile faţă de inculpaţi pentru suma de 70.000 RON, din care suma de 60.000 RON reprezintă daune morale, iar suma de 10.000 RON daune materiale constând în diferenţa dintre retribuţia avută înainte de agresiune şi ajutorul de boală - 2.000 RON, tratament şi medicaţie - 2.000 RON, hrană specială - 500 RON, cheltuieli de transport la controale şi intervenţii chirurgicale - 1.200 RON, vestimentaţie distrusă la agresiune - 100 RON şi alte cheltuieli cu îngrijirea - 3.300 RON.

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj a formulat pretenţii civile în cuantum de 8.122,72 RON, plus dobânzi legale începând cu prima zi următoare datei externării şi până la achitarea integrală a debitului, pentru serviciile medicale acordate părţii vătămate H.L.

Spitalul Municipal "Dr. Al. Simionescu" Hunedoara a formulat pretenţii civile în cuantum de 1.543,03 RON, plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a prejudiciului, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate H.L.

Spitalul Clinic Municipal Turda a formulat pretenţii civile în cuantum de 377,04 RON, plus dobânzi legale începând cu prima zi următoare datei externării şi până la achitarea integrală a debitului, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate B.L.

Partea vătămată B.L. nu a formulat pretenţii civile în cauză.

Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă H.L., tribunalul a constatat că acestea au fost dovedite numai în parte, pentru suma de 2.000 RON (reprezentând diferenţa dintre retribuţia avută de partea civilă înainte de agresiune şi ajutorul de boală), prin înscrisurile aflate la dosar, pentru restul daunelor materiale nefiind propuse şi administrate probe scrise sau testimoniale (cu toate că instanţa a pus în vedere această chestiune părţii civile H.L., la termenul de judecată din data de 22 martie 2011).

În schimb, daunele morale solicitate de această parte civilă, în sumă de 60.000 RON, sunt pe deplin justificate, dacă avem în vedere gravitatea leziunilor suferite de partea civilă în urma agresiunilor exercitate asupra sa de către inculpaţii C.V., S.M. şi S.A.P., agresiuni care i-au pus viaţa în primejdie şi în urma cărora partea civilă şi-a pierdut total capacitatea de muncă, fiind nevoită să se pensioneze de boală la vârsta de 52 de ani şi având grave tulburări de vorbire.

În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de unităţile spitaliceşti, tribunalul a constatat că acestea sunt dovedite prin probele scrise alăturate constituirilor de parte civilă formulate în cauză.

În consecinţă, fiind întrunite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998 şi art. 1003 C. civ. inculpaţii C.V., S.A.P. şi S.M. au fost obligaţi în solidar: la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 1.543,03 RON, plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Municipal "Dr. Al. Simionescu" Hunedoara; la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 8.122,72 RON, plus dobânda legală începând cu data de 7 octombrie 2009 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj; şi la plata despăgubirilor civile în sumă de 62.000 RON (din care 60.000 RON reprezintă daune morale, iar 2.000 RON daune materiale), către partea civilă H.L.

Totodată, în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998 C. civ. inculpatul D.N. a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 377,04 RON, plus dobânda legală începând cu data de 5 septembrie 2009 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Clinic Municipal Turda.

De asemenea, tribunalul a constatat că partea vătămată B.L. nu a formulat pretenţii civile în cauză.

Conform art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 1.050 RON reprezentând onorariile avocaţiale din oficiu (cuvenite av. C.I. - 300 RON, av. O.P. - 300 RON, av. F.P. - 300 RON şi av. P.C. - 150 RON), care se va avansa din F.M.J.

Potrivit art. 191 C. proc. pen. inculpaţii C.V., S.A.P., S.M. şi D.N. au fost obligaţi la plata sumei de 600 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii D.N., S.A.P., S.M. şi C.V.

Inculpatul C.V. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de încăierare, iar urmare a schimbării încadrării juridice a faptei, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi săvârşit infracţiunea de încăierare şi exonerarea acestuia de la plata despăgubirilor civile ce au fost stabilite în sarcina inculpatului.

În subsidiar, a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de încăierare, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea condiţionată conform art. 81 C. pen.

Inculpatul S.M. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de încăierare.

Urmare a schimbării încadrării juridice a faptei, a solicitat să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi săvârşit infracţiunea de încăierare şi exonerarea acestuia de la plata despăgubirilor civile la care a fost obligat. În ipoteza în care se va reţine tentativa la infracţiunea de omor, a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de încăierare sau reducerea pedepsei pentru tentativă la omor, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere conform art. 86¹ C. pen.

Inculpatul S.A.P. a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de încăierare, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor şi infracţiunea de vătămare corporală gravă. Într-un alt subsidiar, a solicitat achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi săvârşit tentativa la infracţiunea de omor.

Inculpatul D.N. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de încăierare, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate pentru tentativa la infracţiunea de omor, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, cât şi caracterizările depuse la dosar.

Prin Decizia penală nr. 225/A din 15 decembrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii S.M., C.V., S.A.P. şi D.N.

S-a reţinut că solicitarea inculpaţilor, de a se dispune schimbarea încadrării juridice cu consecinţa reindividualizării pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare a acesteia, este neîntemeiată. Este neîntemeiată, de asemenea, şi susţinerea inculpatului S.M. care a solicitat achitarea sa de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) şi (3) C. pen., consecutiv schimbării încadrării juridice, achitare fundamentată pe dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât astfel cum am arătat mai sus, probele administrate în cauză au relevat gradul de participare al inculpatului la săvârşirea faptei. Pentru aceleaşi considerente, s-a apreciat că este neîntemeiată şi solicitarea de achitare în baza aceluiaşi temei legal, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală gravă, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii au aplicat părţii vătămate lovituri cu intensitate şi cu obiecte apte să producă leziuni mortale, iar împrejurarea şi modalitatea în care inculpaţii au acţionat nu poate conduce la concluzia că în cauză nu s-a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei.

Astfel, practica şi doctrina în materie au apreciat în unanimitate că în ceea ce priveşte distincţia între tentativa de omor şi vătămarea corporală gravă este important să se descopere intenţia cu care agresorul a acţionat, numărul de zile de îngrijiri medicale fiind un indiciu secundar, iar elementele determinante fiind obiectul folosit, partea corpului vizată şi intensitatea loviturii aplicate.

S-a apreciat că sentinţa pronunţată în cauză este legală şi temeinică şi sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond având în vedere în mod corect valorile sociale vizate prin fapta inculpaţilor, împrejurările în care faptele au fost comise, dar şi persoana inculpaţilor, aspecte faţă de care pedepsele aplicate apar ca fiind just individualizate.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel au formulat recurs inculpaţii C.V., S.A.P. şi D.N., care au solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 385⁹ pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor în infracţiunea de încăierare, achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi reducerea pedepselor.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că în mod corect s-au reţinut faptele şi vinovăţia inculpaţilor, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că fapta inculpaţilor C.V. şi S.A.P. care, la data de 2 septembrie 2009, la Punctul de lucru subtraversare nr. 107 al "autostrăzii Bechtel", situat în câmp, între localităţile Câmpia Turzii şi Călăraşi, jud. Cluj, au aplicat lovituri de mare intensitate cu obiecte contondente (respectiv cu un picior de scaun şi cu partea metalică a furcii), în zona capului şi a spatelui părţii vătămate H.L., cauzându-i leziuni corporale care i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. raportat la împrejurarea că fapta a fost săvârşită de trei persoane împreună.

Fapta inculpatului D.N. care, la aceeaşi dată şi în acelaşi loc a aplicat o lovitură de mare intensitate cu partea metalică a furcii, în creştetul capului părţii vătămate B.L., lovitură în urma căreia victima a căzut la pământ, respectiv a suferit leziuni corporale vindecabile în 11 - 12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 C. pen.

În ce priveşte criticile formulate de recurenţii inculpaţi, referitoare la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor în infracţiunea de încăierare, se constată că nu sunt fondate.

Din analiza probelor şi actelor dosarului rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la omor calificat, iar nu cele ale infracţiunii de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen.

Referitor la infracţiunea de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen., actele de violenţă se desfăşoară într-o modalitate care nu permite stabilirea contribuţiei fiecărui participant, dar în speţă, probele ce au fost administrate au identificat atât actele de violenţă exercitate de fiecare dintre inculpaţi, cât şi persoanele agresorilor, iar împrejurarea că inculpaţii C.V., S.A.P. s-au înarmat cu diverse obiecte contondente, este de natură să demonstreze existenţa unei coeziuni între aceştia cu privire la agresarea părţii vătămate H.L.

Se constată, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond şi însuşit de instanţa de apel că inculpaţii C.V., S.A.P. s-au înarmat cu diferite obiecte contondente (furci, picior de scaun) pentru a le folosi la comiterea faptei, ceea ce demonstrează că au pregătit comiterea infracţiunii, existând o coeziune între inculpaţi, la nivel subiectiv, în comiterea agresiunii faţă de partea vătămată H.L.

În cauză, din probele administrate rezultă că inculpaţii C.V., S.A.P. au lovit partea vătămată H.L. cu un corp contondent - partea metalică a furcii (aceşti doi inculpaţi lovind victima în timp ce era căzută la pământ), cauzându-i traumatism cranio-cerebral acut deschis direct, dilacerare cerebrală directă P-T stâng, fractură multieschiloasă cu înfundare P-T stâng. Plăgi ale scalpului. Fractură claviculară dreapta. Luxaţie acromio-claviculară dreapta. Plagă contuză temporo-parietală stânga, leziuni care au necesitat 90 - 100 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate (care a fost salvată doar datorită intervenţiei chirurgicale efectuate de urgenţă la Clinica de Neurochirurgie Cluj), ceea ce conduce la concluzia că inculpaţii au intenţionat să ucidă victima sau cel puţin dacă nu au urmărit rezultatul letal, l-au prevăzut şi au acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Referitor la agresiunea exercitată de inculpatul D.N. asupra părţii vătămate B.L., deşi se constată că din conţinutul raportului de constatare medico-legală rezultă că leziunile suferite de partea vătămată B.L. nu au pus în primejdie viaţa acesteia şi au necesitat 11 - 12 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, însă important nu este atât rezultatul concret al acţiunii agresorului, cât intenţia lui, directă sau indirectă, în raport cu viaţa victimei.

Activitatea infracţională prin însăşi materialitatea sa dovedeşte că inculpatul D.N. a săvârşit fapta cu intenţie, a prevăzut rezultatul posibil al faptei, respectiv suprimarea vieţii părţii vătămate B.L., rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, astfel că, mijlocul folosit la agresiune, zona vitală vizată, intensitatea loviturii constituie elemente suficiente pentru a se reţine intenţia de a ucide.

Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpaţi întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. (când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de condamnare sau achitare), în sensul că s-a pronunţat o hotărâre greşită de condamnare a inculpaţilor, Înalta Curte constată că şi această critică este nefondată, întrucât din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, din coroborarea cărora rezultă, fără putinţă de tăgadă, că, inculpaţii, aşa cum corect au apreciat instanţa de fond şi cea de apel, că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii pentru care sunt cercetaţi.

Nici criticile referitoare la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor nu sunt fondate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare aplicată inculpatului C.V., pedeapsa 8 (opt) ani închisoare aplicată inculpatului S.A.P. şi pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare aplicată inculpatului D.N., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei şi consecinţele acesteia.

De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect s-a reţinut că raportat la natura şi modalitatea concretă de săvârşire a faptei s-a procedat la o judicioasă individualizare a pedepselor, fiind nejustificată solicitarea de a fi redus cuantumul acestora, aspectele referitoare la persoana inculpaţilor.

În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate au fost just individualizate, nejustificându-se reducerea acestora.

Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de inculpaţii C.V., S.A.P. şi D.N. împotriva Deciziei penale nr. 225/A din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea recurenţilor inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V., S.A.P. şi D.N. împotriva Deciziei penale nr. 225/A din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă pe recurentul inculpat C.V. la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe recurenţii inculpaţi S.A.P. şi D.N. la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 127/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1833/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 1782/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1782/2012. Penal